Administratia publica si dreptul administrativ

ELEMENTE INTRODUCTIVE

ADMINISTRATIA PUBLICA SI DREPTUL ADMINISTRATIV

Cuvantul "administratie" provine din latinescul "ad"= la, catre; si din "minister"= sevitar, supus; fiind opusul lui "magister"=stapan.

Aceasta etimologie releva faptul ca initial administratia publica a fost conceputa ca o actiune in supusenie, fenomenul administrativ insusi aparand in istorie atunci cand societatea s-a impartit in comandanti si comandati; respectiv intr-o categorie care conduce si o alta categorie care le pune in executare.

Menirea esentiala a administratiei este dintotdeauna sa puna in executare legea, indiferent de forma pe care o imbraca, si sa presteze anumite servicii publice prin intermediul carora sa sadisfaca nevoi sociale de interes public.

Administratia publica este supusa unui ansamblu de reglementari juridice care constituie dreptul administrativ, acesta fiind o ramura a dreptului public.

Inca din Antichitate s-a fundamentat distinctia intre doua mari ramuri ale dreptului:

1. Dreptul public

2. Dreptul privat.

Conform criteriilor de distinctie cuprinse in adagiul Ulpian: "publieum jus et quoa", adica, dreptul public este cel care studiaza viata statului, autoritatile, raportul dintre cetate si cetateni, pe cand dreptul privat este cel care reglementeaza raporturile dintre particulari.

Administratia publica este o dimensiune a puterii executive,care este una dintre cele trei puteri in stat. Inca din antichitate, Aristotel a fundamentat teza conform careia in orice stat exista trei puteri:

a) una face legile, puterea legiuitoare sau deliberativa          Parlamentul

b)     o alta care le pune in aplicare, executare                  Puterea Executiva

c)      o a III-a putere care solutioneaza eventualele litigii care se nasc intre particulari sau intre acestia si stat prin autoritatile sale Puterea Judecatoreasca

Acesta teza este dezvoltata peste secole de Montesque sub forma teoriei separatiei puterilor in stat, care alaturi de teoria contractului social si cea a drepturilor naturale au reprezentat fundamentul pe care s-a cladit gandirea politica si juridica moderna.

In fundamentarea tezei s-a pornit de la recunoasterea unei realitati existente in toate timpurile conform careia acela care detine puterea are tendinta ancestrala sa abuzeze de ea, de aceea pentru a stopa abuzul, puterea trebuie sa opreasca puterea, adica puterile in stat sa fie incredintate unor titulari diferiti care sa se controleze reciproc.

Acesta teorie a aparut si ca o reactie impotriva absolutismului monarhic in care puterile erau concentrate intr-o singura mana, prerogativele celor trei puteri clasice, ceea ce determina abuzul din partea monarhului in a le exercita.

Insa niciodata puterile nu au fost si nu pot fi separate complet unele de celelalte, pentru ca intre ele exita nevoia unei colaborari, a unui echilibru in egala masura in care autoritatile care apartin unei puteri exercita si prerogativele care apatin altei puteri, astfel presedintele, care este exponentul puterii executive, este cel care promulga legea, atribute recunoscute oricarui sef de stat, indiferent de regim. Tot el numeste judecatorii si procurorii, cu exceptia celor stagiari si acorda gratierea individuala, exercitand astfel atributii ale puterii judecatoresti.

Guvernul, care este si el clasicul executiv, nu numai ca dispune de initiativa legislativa, dar are si o competenta normativa, delegata, care consta in abordarea de ordonante, care au menirea sa inlocuiasca legea si care se adopta in baza institutiei delegarii legislative → articolul 15 din Constitutie.

Dincolo de aceste argumente exista autoritati publice care prin statutul lor nu pot fi incadrate in nici una din cele trei puteri clasice ale statului (Ex. Avocatul poporului sau Curtea Constitutionala).

In concluzie, intr-o democratie autentica, vorbim atat despre o separare a puterilor in stat dar si de o necesare colaborare si de un echilibru intre acestea la care se face referire in art. 1 din Constitutie → statul se organizeaza potrivit principiului separarii si echilibrului puterilor in stat in cadrul Democratiei Constitutionale.

Autoritatile

Cap.1         Parlamentul organul reprezentativ suprem al poporuliu roman

unica autoritate legislativa a Romaniei

Cap.2         Presedintele

Cap.3         Guvernul

Cap.4         raportul Parlament-Guvern

Cap.5         Administratia publica Inalta Curte de

Cap.6         Autoritatea juridica → justitia este realizata de Casatie si Justitie

Tribunale

Administratia publica ne apare astfel ca o dimensiune a executivului fara a fi insa singura componenta a acestuia.

Executivul cuprinde, potrivit doctrinei clasice, doua componente:

1.      Administrarea → realizarea nevoilor cotidiene, a nevoilor sociale de interes public

2.      Guvernarea → luarea acelor decizii politice si juridice si punerea lor in aplicare, decizii cu caracter strategic, raporturile acesteia cu alte state cu organe si organisme internationale.

Definitia si Trasaturile Administratiei Publice

Potrivit Sistemului Constitutional si Legal Actual

Administratia publica poate fi definita intr-o dubla acceptiune:

A.    Din punct de vedere formal, organic, administratia publica reprezinta un ansamblu de autoritati si institutii, de subiecte de drept investite cu atributii de natura administrativa;

B.     Din punct de vedere material, functional, administratia publica reprezinta un ansamblu de activitati, de forme de concretizare a acestora, prin care se realizeaza activitati de natura administrativa, respectiv se executa legea si se presteaza diferite actiuni publice.

Administratia publica reprezinta ansamblul activitatilor desfasurate de Presedintele Romaniei, Guvern, Administratia Centrala de specialitate, prefect, administratia publica autonoma locala precum si autoritati si institutii aflate in subordinea sau subcoordonarea acestuia prin care in regim de putere publica se duc la indeplinire legile sau in limitele legii se presteaza numai servicii publice.

Din definitie rezulta:

I. Administratia publica este o activitate desfasurata de un ansamblu de autoritati si institutii definite generic autoritati ale Administratiei Publice. Acestea sunt plasate atat la nivel central exercitand astfel o competenta teritoriala nationala, cat si la nivelul unitatilor administrativ teritoriale, exercitand astfel o competenta teritoriala locala sau judeteana corespunzator naturii atributiilor pe care le exercita, unele autoritati administrative au o competenta materiala generala, care priveste administratia in ansamblul ei, iar altele au o competenta materila de specialitate care priveste anumite domenii ale administratiei publice.

Urmatoarele autoritati publice realizeaza administratia publica in sistemul constitutional si legal actual:

A.    La nivel central → cei doi sefi ai executivului → Presedintele

→ Guvernul

→ administratia centrala de specialitate

→ ministere - se organizeaza si functioneaza in subordinea Guvernului                         

→ alte organe de specialitate care se pot organiza si functiona in subordinea Guvenului sau in subordinea ministerelor sau ca autoritati centrale

B.     La nivel judetean si local

a. Prefectul (reprezentantul Guvernului in teritoriu) - din punct de vedere al statutului sau de reprezentant al Guvernului, prefectul este un organ central; dar din punct de vedere al competentei teritoriale are caracter judetean, si de aceea constitutia il reglementeaza in Cap.4 al titlului III, sectiunea a II-a denumita administratia publica locala.

b. Consiliul judetean - autoritate deliberativa a administratiei publice locale pentru coordonarea activitati consiliilor locale in vederea realizarii serviciului public de interes judetean.

c.       Consiliul local - autoritate deliberativa a autonomiei locale constituita la nivelul comunelor, oraselor (municipiilor) si judetelor.

d. Primaria - autoritate deliberativa executiva a autonomiei locale

e.       Regii autonome, societati comerciale

In articolul 123, consacrat prefectului, este amintit si presedintele consiliului judetean al carui statut il dezbate legea administratiei locale nr. 215/2001 cu modificarile si completarile ulterioaresi care reprezinta autoritatea executiva a administratiei locare judetene.

Precizam ca administratia publica in unitatile administrativ teritoriale se organizeaza si functioneaza potrivit principiilor autonomiei locale ale concentrarii serviciului public si descentralizarii.

Autonomia exclude subordonarea, dupa cum prevede art. 23 aliniatul 4 din Constitutie, potrivit careia intre prefecti pe de o parte consiliile locale si primari, precum si consiliile judetene si presedinti acestora pe de alta parte - nu exista raporturi de subordonare.

Consilieri locali, primarii si consilierii judeteni se aleg prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, pe cand presedintele consiliului judetean potrivit legilor aflate in vigoare, respectiv legea 215/2001 a administratiei publice locale si legea nr. 67/2004 privind alegerile locale, se aleg prin vot indirect dintre consilierii judeteni de catre majoritatea acestora prin legea privind scrutinul majoritar uninominal adoptata de parlament sau prevazut ca si presedintele sa se aleaga prin scrutinul majoritar uninominal.

Acesta lege face obiectul unei sesizari de neconditionalitate urmand ca instanta de contegios constitutional sa se pronunte asupra ei.

Constatam ca din punct de vedere al statutului lor unele autoritati publice au caracter autonom, ele neaflandu-se in raport de subordonare fata de alte autoritati publice, iar altele sunt in subordinea altor autoritati publice, situatie existenta atat la nivel central cat si la nivel local judetean. La nivel central au caracter autonom si nu se afla in subordina altor autoritati: presedintele, Guvernul si autoritatile administrative centrale de specific auotonom, care se pot infiinta numai prin lege organica. Este vorba de diferite astfel de autoritati cum ar fi SR, SIE, CNSAP, CNA, CNAS, etc, iar la nivel local sunt autoritati autonome consiliile locale, cele judetene si primariile.

Caracter subordonat au la nivel central ministerele care se pot subordona numai guvernului si alte autoritati centrale de specific, care pot sa se afle in subordonarea guvernului si ministerelor.

La nivel local au caracter subordonat serviciile publice deconcentrate ale ministerelor, precum si diferite regii, institutii aflate in subordinea consiliilor locale si judetene.

Raportul de subordonare in dreptul public presupune anumite prerogative cu care sunt investite autoritatile supraordonate fata de cele care se afla in subordinea lor, respectiv:

a.       dreptul de a le organiza activitatea

b. dreptul de a le da instructiuni cu caracter obligatoriu

c.       dreptul de a le numi conducatorii si de a face sa le inceteze mandatul

d. dreptul de a controla activitatea

e.       dreptul de a aplica sanctiuni cu privire la actele acestora si personalul acestora.

II. A doua trasatura a administratiei consta in faptul ca administratia publica are doua componente respectiv executarea legii si prestarea de servicii publice in limitele legii.

Activitatea de executare a legii trebuie inteleasa atat in sensul de acte si activitati prin care legea este pusa in aplicare si se executa cat si in sensul cu emiterea sau adoptarea de acte juridice prin care legea este pusa in executare, astfel art.108 aliniatul 2 din Constitutie, prevede ca hotararea de guvern se adopta pentru organizarea executarii legilor. Guvernu adopta pe langa hotarari si ordonante care au forta juridica a legii si inlocuiesc legea.

Cat priveste prestarea de servicii publice precizam ca serviciul public reprezinta una din institutiile cele mai importante ale dreptului administrativ care in doctrina clasica de drept public a facut ca dreptul administrativ sa fie definit ca un drept al seviciilor publice.

Serviciul public este o activitate desfasurata de un agent public sau de un agent privat autorizat de un organ public prin care se realizeaza servicii sociale de interes general. Ex. seviciul public de invatamant se presteaza atat in intitutii de invatamant de stat cat si de institutii private, particulare care au fost autorizate sau acreditate sa il presteze. Constitutia permite ambele forme de realizare a invatamantului prin art.32 aliniatul 5, conform caruia invatamantul de toate formele se desfasoara in institutii de stat, particulare si confesionale.

Recunoasterea formei publice si private de prestare a unui seviciu public se regaseste si in alte articole ale constitutiei de exemplu art.31 aliniatul 4 care prevede ca mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.

Atunci cand statul transmite prin autorizare sau acreditare unor subiecte de drept privat dreptul de a presta anumite servicii publice, el isi conserva un drept de control asupra modului in care agentul privat presteaza serviciul public care i-a fost incredintat.

Consecinta acestui control el poate sa sanctioneze sau chiar sa ridice dreptul de a presta un serviciu public, acelor agenti privati care nu respecta criteriile de calitate si eficienta impuse prin actul de acreditare, prin lege si prin finalitatea serviciului public indiferent de cine este prestat. Ex. institutiile particulare de invatamant sunt supuse unor evaluari periodice care pot atrage sanctiuni. Acest drept de control pe care il conserva statul asupra agentilor privati pe care i-a autorizat pentru un serviciu public poarta denumirea de politie administrativa care semnifica o abilitate de supraveghere, de interventie cand este cazul din partea unui organ administrativ asupra subiectului de drept caruia i-a incredintat prestarea unui serviciu public. Ex. CNA supravegheaza activitatea tuturor serviciilor publice audio-vizuale (radio,TV) si in conditiile in care constata incalcarea actelor normative, aplica sanctiuni contraventionale, somatii publice.

III. A treia trasatura a administratiei publice consta in faptul ca ea se realizeaza in regim de putere publica aceasta presupunand ansamblul unor prerogative exorbitate cu care sunt investite autoritatile publice in general si cele administrative in special si prin intermediul carora fac sa prevaleze interesul public general atunci cand vine in contradictie cu interesul particular.

Prioritatea interesului general asupra celui particular este esenta administratiei publice si a vietii publice in ansamblul ei.

Definitia Dreptului Administrativ

Dreptul administrativ reprezinta aceea ramura a dreptului public care reglementeaza relatiile sociale prin care se pune in executare legea sau in limitele legii se presteaza servicii publice, sau relatii de natura conflictuala stabilite intre stat si autoritatile sale pe de o parte si cei vatamati in drepturile, libertatile sau interesele lor legitime pe de alta parte.

Din acesta definitie rezulta:

a.       ca dreptul administrativ este o ramura care apartine dreptului public alaturi de dreptul international public, s.a.

b. ca dreptul administrativ reglementeaza doua categorii de raporturi sociale:

i. raporturile de administratie activa care privesc executarea legii si prestarea de servicii publice in limitele legii

ii. raporturile de natura conflictuala care se nasc intre particulari, persoane fizice sau juridice pe de o parte si autoritati publice care ii vatama pe particulari prin actele lor administrative ilegale pe de alta parte.

Izvoarele Dreptului Administrativ

Notiunea de izvor de drept este utilizata intr-o dubla acceptiune:

1. Izvoare materiale prin care se evoca conditii concrete care determina aparitia unei norme de drept;

2. Izvoare formale reprezentand formele pe care le imbraca normele de drept si care la randul lor sunt scrise si nescrise.

i. Izvoarele formale scrise ale dreptului administrativ

Constitutia este o lege suprema fundamentala in stat, caracterul ei suprem fiind proclamat prin art.1 aliniatul 5 care prevede ca in Romania respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor e obligatorie.

Constitutia este asigurata de existenta unor autoritati publice cum ar fi Curtea Constitutionala care conform art.142 aliniatul 1 este garantul suprematiei Constitutiei sau de presedinte care are printre atributiile sale conform art.80 aliniatul 2 si pe aceea de a veghea la respectarea Constitutiei.

Si instantele judecatoresti prin activitatea lor asigura respectarea principiilor fundamentale ale Statului de drept intre care se afla si suprematia Constitutie.

Nu toate decretele constitutionale reprezinta izvoare pentru ramura dreptului administrativ, unele dintre ele prin continutul lor care vizeaza principii, institutii ale dreptului administrativ reprezinta izvoare exprese pentru acesta ramura a dreptului, in timp ce alte prevederi reprezinta izvoare implicite pentru ca reglementeaza reguli aplicabile tuturor autoritatilor publice si ramurilor de drept inclusiv administratie publica si drept administrativ. Ex. art.16 aliniatul 1 proclama egalitatea cetatenilor in fata legi si autoritatilor legi fara discriminari conform principiului "nimeni nu este mai presus de lege".

Legea ca act juridic al parlamentului

Termenul lege este utilizat in doua acceptiuni:

in sens larg evoca orice act juridic cu forta obligatorie pentru subiectele de drept, indiferent de organele care o emana sau denumirea care o poarta;

in sens restrans evoca acel act juridic care poarta numele de lege si emana de la parlament.

Conform art. 73 din Constitutie in sistemul actual exista legi constitutionale,organice si ordinare.

1. Legile constitutionale sunt acele legi prin care se revizuieste constitutia respectandu-se procedura prevazuta de                             si respectarea limitelor revizuirii cuprinse in art.152. Acest text prevede ca dispozitiile constitutionale privind caracterul national, independent si unitar/indivizibil al statului Roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba nationala nu pot forma obiectul unei revizuiri.

Pe langa aceasta interdictie regasim si interdictia de principiu a revizuirilor care au ca rezultat suprimarea drepturilor si libertatilor; si revizuirii constitutiei pe durata starii de asediu, urgenta sau razboi.

Legea constitutionala 429/2003 a revizuit si multe prevederi aplicabile administratiei publice cum ar fi: art.120 referitor la principii de baza ale administratiei publice locale; art.123 privind prefectul ceea ce face ca ea, sub acest aspect, sa reprezinte izvor de drept administrativ.

Tratatele Internationale ratificate de parlament fac parte din dreptul intern, in cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa fie parte contine dispozitii contrare constitutiei, ratificarea lui nu poate avea loc decat dupa revizirea Constitutiei. In art.11 este prevazut faptul ca statul Roman se obliga sa indeplineasca in tocmai si cu buna credinta obligatiile care ii revin din tratatele la care este parte.

Un alt articol care se refera la tratatele internationale este art.20 numit "Tratatele internationale ale drepturilor omului" care dispune ca dispozitiile internationale privind drepturile cetatenilor vor fi aplicate si tratate conform tratatului.

Daca exista neconcordante intre tratatele referitoare la drepturile omului si legile interne, au prioritate reglementarile internationale cu exceptia situatiilor in care legile interne contin dispozitii mai favorabile.

2. Legile organice si ordinare

O analiza comparativa a acestora este necesara spre a se identifica atat elementele comune cat si diferentele.

In functie de obiectul de reglementare legea organica reglementeza doar acele domenii care ii sunt rezervate expres prin art.73 aliniatul 3 sau prin alte texte constitutionale la care trimite ultima litera a acestui articol.

Ex. Conform art.3 aliniatul 2           Frontierele tarii se consfiintesc prin lege organica rezulta ca legea organica este cea care intervine doar in domeniile pe care i le rezerva expres si limitativ constitutia.

Legea ordinara reglementeaza toate celelalte materii care nu sunt rezervate prin constitutie legilor organice. De aceea din punc de vedere al criteriului obiectului de reglementare ca si procedurii de adoptare legea ordinara reprezinta regula si cea organica exceptia.

In functie de procedura de adoptare, legile organice se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei camere/majoritatea absoluta pe cand legile ordinare se adopta cu majoritatea membrilor prezenti ai acelei camere/majoritate simpla.

Intre cele doua tipuri de legi exista elemente comune ale regimului juridic cum ar fi:

a.       Promulgarea legii de presedinte, care se poate face in cel mult 20 de zile de la primire. Presedintele are doua posibilitati de a se opune promulgarii: fie atentionand Curtea Constitutionala cand crede ca legea are vicii de consolidare/cerand parlamentului sa realizeze legea (o singura data). Daca a uzitat de una din cele doua formule promulgarea se face in cel mult 10 zile de la primirea legii reexaminate de parlament sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale prin care s-a consolidat constitutionalitatea.

Publicarea legii in Monitorul Oficial, conditie necesara ca legea sa fie cunoscuta, care trebuie colaborata cu principiul cuprins in adagiul latin "Nemo cessetur ignorare legem" (Nimeni nu se poate apara invocand necunoasterea legii).

Obligatia de a o cunoaste ii corespunde dreptului cetateanului de a i se face legea cunoscuta prin publicarea ei in Monitorul Oficial.

b.      Momentul intrarii in vigoare, ea intra in vigoare dupa 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial sau la o data ulterioara, prevazuta in textul legii.

c.       Principiul constitutional al retroactivitatii legii, art.15 aliniatul 2 potrivit careia legea se aplica numai pentru viitor cu exceptia celei penale si celei favorabile.

3. Ordonantele de Guvern

Ordonanta de Guven este adoptata in baza delegarii legislative prevazuta de art.115 care semnifica un transfer temporar de competente in materie legislativa de la parlament, care unica autoritate legiuitoare a tarii, catre guven, care este clasicul executiv.

In sistemul actual exista doua tipuri de ordonante de guvern:

Ordonante simple sau ordinare se adopta numai in baza unei legi specifice de abilitare din partea parlamentului catre guvern, in domenii care nu fac obiectul unei legi organice simple; rezulta ordonanta obisnuita poate reglementa numai materii ale legilor ordinare. Legea de abilitare trebuie sa cuprinda obligatoriu domeniul si data pana la care guvernul este imputernicit sa adopte acest tip de ordonante dar mai poate cuprinde si posibilitatea ca ordonanta sa fie supusa ulterior aprobarii parlamentului pana la indeplinirea timpului de abilitate.

Ordonanta de urgenta poate interveni numai in situatii extraordinare, nu poate fi amanata cu obligatia catre guvern de a motiva urgenta in continutul ordonantei. Legea impune anumite restrictii si interdictii pentru ordonanta de urgenta, cum ar fi:

domeniul legilor constitutionale

de a afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului

drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de constitutie

drepturile electorale

dreptul de a aviza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietatea publica

Ordonanta este supusa controlului de constitutionalitate ca si legea, ea avand misiunea sa inlocuiasca legea.

Emanand de la guvern (organ executiv), ordonanta are o natura administrativa insa prin forta juridica si efectele pe care le produce, ea este similara legii.

Ordonanta de guvern ca si legea este izvor de drept administrativ in masura in care prin obictul sau de reglementare vizeaza institutii, principii specifice acestei ramuri de drept. Ex. Ordonanta 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, legea privind statutul functionarului public, organele guvernului si ministerelor, etc. Reglementand institutii ale dreptului administrativ sub izvoare ale acestei ramuri de drept.

4. Hotararile de Guvern

Hotararea de guvern este actul tipic prin care acesta pune legea in executie indeplinind astfel atributiile puterii executive, al carei exponent este guvernul, art.108 aliniatul 2 prevede ca hotararile de guvern se emit pentru organizarea executiva a legilor, ele sunt legi care pot avea caracter normativ, cand sunt general obligatorii si opozabile "Erga omnes" (Fata de toti), caracter individual cand privesc un subiect determinat de drept.

Atat hotararile de guvern cat si ordonantele de guvern se semneaza de primul ministru si se contrasemneaza de ministri care au sarcina de punere ei in executare; se publica in Monitorul Oficial sub sanctiunea inexistentei in cazul nepublicarii. De la obligativitatea publicarii sunt exceptate hotararile de guvern cu caracter militar, care se comunica institutiilor interesate.

Hotararile fiind acte administrative, sunt in mod expres izvoare ale acestei ramuri de drept, insa prin obiectul lor de reglementare pot constitui izvoare si pentru alte ramuri de drept (dreptul civil, dreptul financiar, etc.)

5. Acte ale adminstratiei centrale de specialitate

De la nivelul ministerelor si celorlalte autoritati centrale de specialitate emana diferite acte juridice, cum ar fi ordine, instructiuni, precizari, norme metodologice, unele avand caracter normativ cand sunt obligative pentru toti sau individuale cand privesc un subiect determinat.

Ca natura juridica sunt acte administrative fiind in primul rand izvor pentru dreptul administrativ, dar si pentru alte ramuri ale dreptului cum ar fi dreptul financiar, dreptrul civil, etc.

6. Actele prefectului si ale autoritatilor administrative locale

In exercitarea atributiilor lor, prefectul emite ordine, consiliile locale si judetene adopta hotarari, iar primarul si presedintele consiliului judetean emit dispozitii. Ele reprezinta acte administrative prin care autoritatile respective realizeaza sadisfacerea nevoilor colectivitatilor locale din unitatile administrative teritoriale, producand efecte juridice la nivelul acestor colectivitati.

ii. Izvoarele formale nescrise ale dreptului administrativ

1.      Obiceiul sau cutuma

Exista state in care are calitatea de izvor de drept, unde inclusiv constitutiile au caracter cutumiar si state unde fara a i se lega o asemenea semnificatie nu sunt considerate autentice izvoare de drept.

Romania face parte din a doua categorie, insa actuala constitutie obliga la gandirea statutului de izvor de drept al cutumei. Astfel art.44 aliniatul 7 prevede ca dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor de mediu si a unei bune vecinatati precum si celelalte sarcini care potrivit legi sau obiceiului revin proprietarului.

Vedem ca textul aseaza obiceiul pe acelasi plan cu legea din punct de vedere al obligatiilor pe care le poate naste sarcina unui proprietar.

Prin art.120 la baza organizarii si functionarii administratiei publice locale se afla principiul autonomiei locale alaturi de cel al descentralizarii seviciilor publice.

Autonomia locala poate naste practici cutumiare care sa se impuna colectivitatilor locale ca veritabile norme juridice.Ex. Practica organizari de nunti si alte evenimente la sfarsitul saptamanii, in zile legal nelucratoare, obliga personalul unei autoritati administrative locale sa fie prezent la serviciu, ceea ce echivaleaza cu o obligatie legala.

Pentru ca obiceiul sa fie izvor de drept administrativ se cer anumite conditii, cum ar fi:

practica indelungata sau repetabilitatea

convingerea de caracter obligatoriu

norma cutumiara sa vizeze relatii specifice adminstratiei publice.

2.      Jurisprudenta (practica instantelor judecatoresti)

Fara a fi un veritabil izvor de drept, ea influenteaza procesul de aplicare si chiar de elaborare al normelor juridice.

In Franta, unde avem o jurisdictie administrativa diferita de juridictia de drept comun si exercitata de instante speciale si specializate, se considera ca jurisprudenta tribunalelor administrative influenteaza evolutia dreptului administrativ; despre care se spune ca este facut mai mult de judecator decat de legiuitor.

In Romania legea contiinciosului administrativ nr.554/2004 prevede ca hotararile instantelor judecatoresti de contencios administrativ care privesc acte administrative cu caracter normativ sunt general obligatorii, se publica in Monitorul Oficial cand privesc acte ale autoritatilor centrale, fie in monitoarele oficiale ale judetelor cand privesc acte ale autoritatilor locale si judetene.

Acelasi caracter general obligatoriu au si deciziile Curtii Constitutionale care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, conform art.147 aliniatul 4 din Constitutie si de la data publicarii sunt general obligatorii si numai pentru viitor.

3.      Doctrina / Literatura de specialitate

Desi nu este un veritabil izvor de drept ea este avuta in vedere atat in procesul de aplicare al dreptului, hotararile judecatoresti facand referire si la opiniile exprimate in literatura de specialitate cat si in procesul de elaborare al normelor juridice.

Norma de drept administrativ

Norma de drept in general este o regula de conduita generala abstracta, cu caracter obligatoriu, a carui executare se face de buna voie, iar in caz de nevoie prin interventia fortei de constrangere sau coercitie a statului. Ca orice norma juridica si structura normei de drept administrativ este trihotomica (ipoteza, dispozitie si sanctiune).

a. Ipoteza cuprinde imprejurarile in care se aplica norma, subiectele la care ea se refera, intelesul unor termeni, definitii. In functie de modul in care este reglementata ipoteza poate fi:

absolut determinata reglementeaza in detaliu, cu exactitate conduita de urmat, ea obligand organul administrativ sa o transpuna in practica, de unde ideea de competenta legala, adica administratia este tinuta in actiunile ei de modul in care norma le reglementeaza.

relativ determinata se reglementeaza cu valoare de principiu lasandui organului administrativ libertatea sa actioneze in cadrul general creat de norma, de unde deriva competenta de apreciere.

b. Dispozitia cuprinde actiunile si inactiunile la care este intrebuit subiectul activ (titularul drepturilor) de care e tinut subiectul pozitiv (titularul obligatiilor). Ea poate fi:

imperativa                impune o anumita conduita

prohibitiva                interzice o anumita conduita

permisiva                 nici nu impune, nici nu interzice

De regula dispozitia normei de drept administrativ este categorica, ea fie interzice, fie impune o anumita conduita si mai putin permisiva.

c.       Sanctiunea cuprinde consecintele care sunt atrase in cazul incalcarii prescriptiilor legale. Sanctiunile se clasifica in functie de criteriul ramurii de drept in care se aplica (sanctiuni administrative, civile, comerciale, etc.) sau in functie de faptul ca ele se refera la persoane (destituiri din functie, suspendari din functie), la bunuri (confiscarea unor bunuri) sau la acte juridice (anularea actelor, ridicarea permisului de conducere, etc.).

In dreptul administrativ nu a fost elaborat ca in alte ramuri un cod administrativ, insa problema codificarii normelor de drept administrativ dezbatuta in doctrina a devenit de actualitate si in activitatea unor autoritati publice, guvernele asumandusi ca obiectiv stategic si elaborarea de coduri administrative sau de procedura administrativa.

In prezent la MIRA se afla in faza de elaborare un asemenea proiect de procedura administrativa si in perspectiva un cod administrativ.

Raportul de drept administrativ

Raportul de drept administrativ in general este o relatie sociala care a cazut sub incidenta unei norme de drept. Initial in doctrina au fost recunoscute ca fiind specifice dreptului administrativ numai raporturile de subordonare pornindu-se de la realitatea ca administratia publica are o pozitie supraordonata fata de celelalte subiecte de drept, de unde si specificul raporturilor lor pe care le stabileste cu acestea.

Ulterior au mai fost recunoscute si raporturile de colaborare, iar in prezent conform contitutiei si legilor adoptate in baza ei pot fi identificate 4 mari categorii de raporturi de drept administrativ:

a.       Raportul de subordonare ce se stabileste intre autoritatile publice aflate in subordinea ierarhica a uneia fata de cealalta (guvern-ministere, ministere si alte autoritati centrale subordonate lor).

b. Raport de colaborare ce se stabileste intre autoritati intre care nu exista o subordonare ierarhica, cum ar fi intre doua sau mai multe autoritati autonome de specialitate (intre guvern si alte subiecte de drept, etc.).

c.       Raport de cooperare si coordonare care se stabilesc, deasemenea, intre autoritati nesubordonate ierarhic unele fata de celelalte (art.102 aliniatul 2 prevede ca Guvernul in indeplinirea atributiilor sale coopereaza cu organismele sociale interesate).

d. Raport de tutela administrativa se stabileste intre prefect si autoritatile administrative locale si judetene. Astfel art.123 aliniatul 4 prevede ca intre prefecti, consiliile locale si primari precum si consiliile judetene si prefectii acestora nu exista raporturi de subordonare, insa prefectul care este reprezentantul guvernului pe plan local numit in fiecare judet si municipiul Bucuresti vegheaza la respectarea legalitati in activitatea autoritatilor autonome legale, el fiind un garant al activitatii acestor autoritati. In virtutea acestui rol, el poate ataca in fata instantei de contencios administrativ actele adoptate in consiliul local sau judetean emise de primar ceea ce atrage suspendarea actelor astfel atacate. Acest rol al prefecturii este denumit traditional in doctrina tutela administrativa si se regaseste consacrat sub acesta denumire de legea continciosului administrativ nr.554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare.

Activitatea autoritatilor administratiei publice

Adiministratia publica la fel ca orice autoritate publica isi concretizeaza activitatea prin diferite fapte materiale si operatiuni concrete; ca si prin acte juridice, din punct de vedere al regimului juridic care ne este aplicabil; unele forme de activitate ale administratiei se supun normelor de drept public (actul administrativ, contractul administrativ, etc.), iar actele se supun normelorde drept comun.

Actele juridice ale administratiei la randul lor au caracter unilateral, in sensul ca ele cuprind o singura manisfestare de vointa, juridica (acutul administrativ), iar altele au caracter bi/multilateral, ele insumand vointa juridica a mai multor subiecte, respectiv contractele administrative care pot fi incheiate in regim de drept administrativ sau regim de drept comun.

Actul administrativ

Este considerat in doctrina, in mod constant, ca fiind forma cea mai importanta prin care administratia isi concretizeaza activitatea. In perioada interbelica au fost cunoscute doua categorii de acte care emanau de la adiministratia publica.

a.       Actele administrative de autoritate cuprindeau actele unilaterale ale administratiei publice supurse normelor de putere publica

b. Actele adiministrative de gestiune cuprindeau actele bi/multilaterale ale adiministratiei supuse normelor de drept comun, respectiv contractele administrative

In doctrina postbelica au fost folosite doua concepte:

Acte de drept administrativ, formula prin care se urmarea sa se scoata in evidenta regimul juridic al acestor acte, care e unul de drept administrativ;

Acte adiministrative, se releva in mod special organul de la care emana aceste acte (-organul administrativ).

In prezent Constitutia in art. 52 si 126 aliniatul 6, folosesc de apt administrativ care are astfel consacrare constitutionala si legimitate in a fi utilizat.

Definitia si trasaturile

Reprezinta forma juridica principala de activitate a normei juridice care consta intr-o

facuta cu scopul de a da nastere, modifica, stingedrepturi si obligatii in regim de putere publica, sub controlul principal de egalitate al instantelor judecatoresti de contencios administrativ.

Din definitie rezulta trasaturile:

1. Actul administrativ reprezinta forma juridica prncipala de activitate a administratiei publice, aceasta nu datorita unor ratiuni de ordin cantitativ deoarece deregula organul administrativ isi concretizeaza activitatea nu prin acte juridice, ci prin diferite acte si operatiuni. El reprezinta insa forma juridica principala datorita unor ratiuni de ordin cantitativ care tin de forta juridica si de efectele juridice ale actului administrativ. De dimensiunile regimului juridic care ii este specific astfel actul administrativ se bucura de:

prezumtia de legalitate (presupune ca actul corespunde legii)

prezumtia de veridicitate (presupune ca actul corespunde adevarului)

prezumtia de autenticitate (presupune ca emana de la organul exprimat prin forma sa extraordinara, se bucura de principiul executarii din oficiu, ceea ce inseamna ca atunci cand nu este executat de buna voie, executarea silita se poate face direct in baza lui, el reprezentand titlul executorului.

2. Actul administrativ reprezinta o manifestare de vointa juridica avand caracter expres si unilateral.

a.       Caracterul expres semnifica faptul ca actul trebuie sa aiba o forma clara si neechivoca in a produce efecte juridice el neputand imbraca forma unei opinii, a unei rugaminti sau alta forma evaziva. Din el trebuie sa rezulte vointa neindoielnica a autorului sau de a produce efecte juridice.

b. Caracterul unilateral semnifica faptul ca indiferent cate subiecte (persoane/autoritati) sunt implicate in adoptarea sau emiterea lui, el exprima o singura vointa juridica in a emite efecte, astfel, in cazul actelor emise de organele colegiale membri organului nu exprima o vointa juridica proprie ci vointa fiecaruia exprimata prin vot ce se contopeste intr-o singura vointa juridica a organului de la care emana actul. De altfel, votul este o procedura de adoptare a unui act administrativ.

Aceleasi actiuni determina mentinerea caracterului unilateral si in cazul actelor administrative care emana de la doua sau mai multe autoritati publice sau autoritati publice si structurile statale (hotararile comune).

Si in cazul actului emis la cerere se pastreaza caracterul unilateral pentru ca solicitantul nu negociaza cu autoritatea continutul si forma actului, actul fiind emis sau adoptat cu respectarea legii si a competentei acelei autoritati publice. In cazul anuntarii beneficiarului la act, efectele actului nu inceteaza urmare a renuntarii, fiind necesar ca organul emitent sa intervina cu un nou act prin care sa revoce actul la care s-a renuntat.

3. Actul administrativ naste politica sau stinge drepturi si obligatii in regim de putere politica.

Ca orice act juridic si actul administrativ are ca finalitate nasterea, modificarea sau stingerea de drepturi si obligatii. Specific lui este regimul de putere publica aplicabil care evoca prerogativele speciale de care dispune adiministratia si prin care impune interesul general in fata interesului particular.

4. Actul adiministrativ este supus unui control principal de legalitate exercitat de instantele judecatoresti de contencios administrativ. Acest control se exercita in baza art.52 si 106 din Constitutie aliniatul 6din text care garanteaza controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice pe calea contenciosului administrativ cu exceptia actelor care privesc raporturile cu parlamentul si actelor cu caracter militar.

Acesta trasatura nu trebuie absolutizata pentru ca pe de o parte sunt acte administrative sustrase controlului, insasi constitutia facand precizari in acest sens, iar pe de alta parte sunt acte administrative care desi nu emana de la administratia publica ci de la alte autoritati publice sunt supuse acestui control, atat art. 52 si 126 vorbesc despre acte administrative ale autoritatilor publice.

Regimul juridic al actelor administrative

Notiunea de regim jutidic evoca ansamblul conditiilor de cod si de forma care particularizeaza o anumita institutie in circuitul juridic existent.

Elementul central al regimului juridic al actuluia administrativ este legislatia care a fost inteleasa ca fiind conformitatea unui act administrativ cu legea in sensul larg al termenului care include orice act juridic al subiectului de drept. Legalitatea trebuie inteleasa prin raportare la oprtunitate. Unii autori au inclus oportunitatea in conceptul de legalitate, iar altii au considerat legalitatea si oportunitatea ca si conditii de sine statatoare de valoare a unui act juridic.

Oportunitatea spre deosebire de legalitate evoca ideea unui act juridic de a sadisface nevoile sociale dintr-un timp si loc date.

Ea deriva din puterea discretionara de care dispune Administratia Publica si care permite sa aleagadin mai multe variante legale si posibile pe cea care sadisface in cea mai mare masura o nevoie sociala determinata.

Problema oportunitatii se pune in cheltuirea banilor publici in efectuarea unor lucrari in interesul populatiei.

Pentru ca un act administrativ sa fie legal el trebuie sa indeplineasca mai multe conditii generale de legalitate:

Actul administrativ sa fie emis in stricta conformitate cu Constitutia, legile, ordonantele si hotatarile de guvern si cu toate celelalte acte juridice care au forta obligatorie pentru un subiect de drept

Conditia ca actul administrativ sa fie emis de organul competent in limitele competentei sale. Depasirea acestor divide atrage problema excesului de putere - sanctionabil de instantele judecatoresti

Actul administrativ sa fie emis sau adoptat in forma si cu procedurile prevazute de lege.

Diferenta dintre emitere si adoptare este aceea ca organele unipersonale emit acte (primarul, presedintele, prefectul); in schimb organele colegiale adopta acte (guvernul, consiliul local, consiliul judetean adopta acte juridice).

Atunci cand e vorba de contracte spunem ca acestea se inchee.

Forma actului administrativ

Actul administrativ imbraca forma scrisa, forma ceruta pentru validitatea actului, adica pentru ca el sa fie valabil incheiat si nu pentru a constitui mijloc de proba.

Exista acte administrative pentru care Constitutia impune existenta formei scrise, iar exemplul cu titlul de scoala il reprezinta avertismentul, care este o sanctiune contraventionala despre care ordonanta nr.2/2001 cu modificarile ulterioare prevede ca el se poate aplica in egala masura in forma scrisa sau nescrisa.

Forma scrisa este impusa in doctrina pentru mai multe considerente:

pentru a se cunoaste cu exactitate continutul unui act;

pentru a se aprecia legalitatea actului si sanctiona cei vinovati de incalcarea legii;

pentru a fi folosit ca mijloc de proba in cazul unui litigiu;

pentru a realiza si un rol educativ pe care administratia si-l asuma in raport cu cei administrati.

Procedura de emitere/adoptare a actelor administrative

Din punct de vedere terminologic autoritatile administrative unipersonale emit acte administrative (prefectul - emite ordine), iar cele colegiale adopta acte administrative.

Emiterea actelor administrative presupune respectarea unor forme procedurale care desi in marea lor masura nu emit efecte juridice prin ele insele, avand in general natura juridica de operatiune administrativa, ele initiaza si mentin sistemul decizional administrativ. In functie de momentul la care intervin exista trei categorii de forme procedurale:

1. Anterioare emiterii/adoptarii actului

2. Concomitente emiterii/adoptarii actului

3. Ulterioare emiterii/adoptarii actului

In functie de consecintele juridice ale acestor forme procedurale, se pot clasifica in trei categorii:

1. Produc efecte juridice prin ele insele

2. Au implicatii in ceea ce priveste legalitatea actelor administrative

3. Care nu afecteaza legalitatea actelor administrative

1. Forme procedurale anterioare

Acestea au o frecventa destul de mare in activitatea administratiei si sunt cele mai des intalnite forme procedurale (studii, anchete, propuneri, proiecte, etc.).

Dintre acestea, relevanta deosebita prezinta abuzul si acordul prealabil.

Avizele se definesc ca fiind punctele de vedere pe care le solicita alte organe, autoritatea care urmeaza sa emita sau sa adopte un act administrativ.

Cuvantul aviz are trei acceptiuni:

1. De instiintare scrisa cu caracter oficial;

2. De parere;

3. De rezolutie a unei autoritati competente.

In functie de regimul juridic avizele sunt de trei categorii:

1. Avize facultative - autoritatea emitenta nu e obligata nici sa solicite avizul si nici sa-l respecte daca la solicitat si obtinut;

2. Avizul consultativ - acel tip de aviz pentru care legea prevede obligativitatea solicitarii lui si obtinerii lui, dar si facultatea de a tine cont sau nu;

3. Avizul conform - aceea categorie pentru care este obligatorie atat solicitarea cat si respectarea dupa ce a fost obtinut.

Din punct de vedere al naturii avizele sunt operatiuni administrative foarte importante.

Avizele si actele administrative reprezinta o manifestare de vointa cu caracter unilateral; daca o manifestare de vointa pe care o concretizeaza actul administrativ este facuta cu scopul de a produce efecte juridice, avizele nu au nici acest scop si nici aceste consecinte.

Avizele nu produc efecte juridice prin ele insele, ele nu modifica de sine statator realitatea juridica existenta. Rolul lor consta in a contribui la caracterul legal al actului administrativ sau de a intari legalitatea acestuia.

Avizele si actele administrative sunt emise de diferite categorii de autoritati, ele pot fi solicitate de la o autoritate ierarhica sau de la un alt organ public, situat pe acelasi nivel la unul inferior sau superior organului care il solicita.

Avizul facultativ si consultativ nu poate fi solicitat de la organul superior ierarhic celui care emite/adopta un act administrativ pentru ca specificul raporturilor de putere impune respectarea opiniei superiorului ierarhic.

Acordul reprezinta consimtamantul pe care il da un organ public altui organ in vederea emiterii, de acesta din urma, a unui anumit act administrativ. El reprezinta tot o manifestare de vointa a unei autoritati publice determinate de lege prin care aceasta isi exprima consimtamantul la emiterea unui act administrativ de catre o alta autoritate publica.

In functie de momentul in care intervine acordul poate fi:

1. prealabil emiterii actului administrativ;

2. concomitent emiterii actului administrativ:

3. ulterior emiterii actului administrativ.

Elementele regimului juridic al acordului:

reprezinta o manifestare de vointa cu caracter unilateral, emisa de un organ administrativ;

emiterea lui cand este prealabil atrage adoptarea unui act administrativ care este rezultatul manifestarii de vointa a doua organe (cel care a emis acordul si cel care a emis actul);

acordul nu are ca si consecinta obligarea organului administrativ emitent la emiterea acelui act. El conditioneaza numai valabilitatea unui act administrativ care emis in absenta sau incalcarea acordului este nul;

desi conditioneaza legalitatea unui act administrativ acordul prin el insusi nu acopera viciile de legalitate ale actului administrativ respectiv;

acordul nu produce prin el insusi efecte juridice, el conditionand numai efectele juridice ale actului administrativ pe care il fundamenteaza;

nefiind un act administrativ el nu poate forma obiectul unei actiuni in contenciosul administrativ, de sine statatoare. Acesta poate fi verificat sub aspectul legalitati sale de catre instanta de contencios administrativ, dar numai in cadrul unei actiuni formulate impotriva actului pe care il fundamenteaza.

2.Forme procedurale concomitente si ulterioare cu emiterea/ adoptarea actului administrativ

Aceste forme se intalnesc cu prioritate la organele colegiale si vizeaza functionarea legala si adoptarea de acte adm. de catre aceste autoritati.

1. Cvorumul - este majoritatea ceruta de lege pt functionarea valabila a unui organ colegial.

Art.67 din Constitutie prevede ca cele 2 camere ale Parlamentului adopta acte in prezenta majoritatii membrilor lor.

2. Majoritatea ceruta pentru adoptarea actelor - aceasta are in vedere numarul de voturi impus de lege pentru ca un act al organului colegial sa poata fii adoptat.

Exista 3 tipuri de majoritati:

1. Majoritate simpla - impune pentru adoptarea unui act votul majoritatii membrilor organelor colegiale prezenti la sedinta;

2. Majoritate absoluta - reprezinta majoritatea membrilor care compun organul colegial respectiv;

3. Majoritate calificata - reprezinta 2/3 sau ¾ din numarul membrilor care compun organul colegial.

3.   Regula semnarii si contrasemnarii actelor

Decretele Presedintelui sunt de 2 categorii:

1. decrete care sunt semnate numai de presedinte;
2. decrete care sunt semnate de catre Presedinte si contrasemnate de catre Primul Ministru.

Hotararile de Guvern si ordonantele sunt supuse in totalitate regulii semnarii lor de catre Primul Ministru si contrasemnarii de catre Ministri care au obligatia punerii lor in aplicare/executare.

4. Obligatia incheierii unei minute

Potrivit legii nr.52 din 2003 punctele de vedere exprimate cu ocazia desfasurarii sedintelor autoritatilor adm. publice locale se consemneaza intr-o minuta care va cuprinde si votul fiecarui membru, cu exceptia situatiei in care s-a hotarat ca votul sa fie secret.

5. Motivarea - reprezinta expunerea motivelor de fapt si de drept care au condus la adoptarea sau emiterea unui act adm.

3.Forme procedurale ulterioare

1) Comunicarea reprezinta operatiunea prin care actele adm. cu un caracter individual sunt aduse la cunostinta celor pe care ii vizeaza. Comunicarea se poate face prin predarea directa celui interesat fie prin afisarea la domiciliu sau sediul sau.

2) Publicarea vizeaza de regula actele adm. cu un caracter normativ dar si unele acte cu un caracter individual. Publicarea reprezinta operatiunea prin care un act adm. este adus la cunostinta cetatenilor fie prin imprimare, fie prin afisare intr-un loc public. (ex. Hotararea de Guvern poate avea atat caracter normativ cat si un caracter individual. Ele se supun in mod obligatoriu publicarii, in caz contrar intervenind sanctiunea inexistentei.) Exista si o exceptie care se refera la hotararile cu caracter militar care se comunica institutiilor interesate.

Forta juridica a actelor adm

Ceea ce fundamenteaza forta juridica a efectelor pe care le produc actele adm. este prezumtia ca ele au fost emise cu respectarea tuturor conditiilor impuse de lege pentru emiterea lor si care imbraca 3 forme:

1. Prezumtia de legalitate - este o prezumtie relativa prin care se considera ca actul adm. corespunde Constitutiei, legilor si altor acte juridice cu forta juridica superioara. Datorita faptului ca este o prezumtie relativa aceasta poate fi rasturnata in cazul in care actul a fost atacat in fata instantelor de contencios adm., iar aceastea au constatat nelegalitatea lui;

2. Prezumtia de autenticitate - se refera la acea trasatura a actului care prezuma ca actul a fost emis de organul mentionat prin forma sa exterioara (stampila, antet, semnatura);

3. Prezumtia de veridicitate prin care actul adm. este prezumat a corespunde adevarului. Forta juridica a actelor adm. da nastere obligatiei de respectare si de executare.

Obligatia de respectare este o obligtie de a nu face si ea vizeaza orice subiect de drept nu doar pe aceia care sunt insarcinati cu punerea in executare a actului respectiv.

Obligatia de executare este o obligatie de a face si priveste exclusiv acele subiecte de drept care au obligatia punerii in executare a actului adm.

Forta juridica a actelor adm. este conditionata de mai multe elemente:

locul organului intern (emitent) in sfera autoritatilor adm. publice;

natura organului emitent d.p.d.v al caracterului si a competentei sale materiale si teritoriale;

categoria de acte respectiv act unilateral sau normativ.

Efectele actelor administrative

In ceea ce priveste efectele actelor adm. distingem 3 aspecte:

1. Momentul de la care actele adm. produc efecte juridice;
2. Intinderea efectelor juridice;
3. Incetarea efectelor juridice;

1.Momentul de la care actele adm. produc efecte juridice

Facem distinctie intre organul emitent si alte subiecte de drept. Pt. organul emitent actul adm produce efecte din momentul adoptarii sale.

Aceasta consta in:

1. obligatia de a-l face cunoscut prin comunicare sau publicare;
2. obligatia de a nu-l modifica sau abroga decat dupa procedura impusa de lege.

Pt celelalte subiecte de drept (acelea care cad sub incidenta dispozitiilor actelor adm.) momentul difera in functie de caracterul actului. Daca este un act individual va produce efecte de la data comunicarii lui. Daca este un act normativ va produce efecte de la data publicarii lui.

Exceptii:

legea care intra in vigoare la 3 zile d ela data publicarii;

hotararile de Guvern;

caracterul militar.

2.Intinderea efectelor juridice ale actelor.adm.

Si in acest caz trebuie sa facem distinctie intre acte individuale si acte normative .

Astfel actele cu un caracter normativ produc efecte juridice pt. dr. adm. dar si pt. alte ramuri de drept cu exceptia dr.penal. Aceasta deoarece potrivit art 73 al 3 din Constitutie infractiunile, pedepsele si regimul executarii lor sunt de domeniul legilor organice.

In ceea ce priveste actul adm. individual acesta este izvor pt dr. adm. dar si pt. alte ramuri de dr. (ex:actele de stare civila produc efecte juridice si in sfera dr. civil si a dr.familiei).

3.Incetarea efectelor juridice a actelor adm.

Ca orice act juridic, actul adm. produce efecte juridice pana la momentul scoaterii din vigoare a respectivului act.

Scoaterea din vigoare a unui act adm. poate avea loc in mai multe moduri:

1.      anularea de catre instanta de judecata care isi fundamenteaza acest drept pe dispozitiile art.52 si art.156 si pe dispozitia legii 554/2004 privind contenciosul adm.;

2. prin revocare de catre organul ierarhic superior in baza raportului de subordonare;

3. prin retractare de catre organul care l-a emis;

4. prin abrogare se poate dispune de catre organul emitent, organul ierarhic superior sau de catre Parlament care reprez unica autoritate legiuitoare a tarii;

5. incetarea prin alte moduri prevazute de lege (prin interventia unui fapt material:decesul unei persoane ).

In cazul aceste categorii trebuie sa avem in vedere si prescriptia reglemntata de ordonanta de guvern 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor asa cum a fost modificata prin legea 180/2002.

Suspendarea actelor adm. - reprez operatiunea de suspendare a efectelor actelor juridice si care poate fi definita ca o intrerupere temporara a producerii efectelor juridice sau de incetare temporara. Trebuie facuta distinctie intre suspendarea unui act juridic si suspendarea efectelor sale juridice.

Bazele constitutionale ale suspendarii:

Suspendarea ca sanctiune care priveste actul adm. isi are fundamentul constitutional in art 123 alin. 5 care consacra dreptul prefectului de a ataca in contencios adm. un act emis de consiliul local, judetean sau primar, actul atacat fiind suspendat de drept. Suspendarea ca sanctiune adm disciplinara poate fi regasita in art.95 care se refera la suspendarea din functie a presedintelui Romaniei calificata in doctrina ca fiind raspunderea politica a acestuia.

Regimul juridic general al suspendarii actelor adm.

1. Cauzele care pot determina interventia suspendarii

ca regula generala suspendarea intervine atunci cand exista indoieli cu privire la legalitatea unui act adm.;

atunci cand se aplica o anumita sanctiune adm. disciplinara unui functionar sau unei alte persoane incadrata intr-un organ public

2. Efectele juridice ale suspendarii unui act adm. au ca nota dominanta faptul ca determina intreruperea temporara a producerii efectelor juridice, iar dupa incetarea cauzelor care au determinat interventia suspendarii, actul poate fi repus in vigoare sau poate fi scos din vigoare intr-una din formele prevazute de lege.

3. Organele care pot dispune suspendarea

Suspendarea se poate dispune de organul emitent al actului sau de cel ierarhic superior.

Organul emitent si organul ierarhic superior au si dreptul de revocare a actului adm. nu doar de suspendare a acestuia. Suspendarea mai poate fi dispusa si de institutiile (instanta) de judecata prevazuta in legea 554/2004 instanta de contencios adm poate dispune suspendarea actului atacat pt. motive temeinice sau pt. prevenirea producerii unor pagube emitente pana la data solutionarii definitive a cauzei.

Suspendarea poate fi dispusa si de legiuitor sau de autoritatea actIn acest caz avem in vedere dispozitia art.123 al.5 din Constitutie care se refera la suspendarea de drept a actului atacat.

Si in cazul actiunilor promovate de agenti nationali a functiilor publice actul atacat e suspendat de drept.

Categoriile de suspendare

1. suspendarea de drept sau legala care intervine in baza unui test de legalitate;
2. suspendarea dispusa de anumite autoritati publice :

-suspendarea impusa de instante de judecata;

- suspendarea impusa de alte autoritati.

Revocarea actelor adm.- poate fi definita ca fiind operatiunea juridica prin care organul emitent sau cel ierarhic superior acestuia desfiinteaza sau scoate din vigoare un act.

1. retractarea - atunci cand este disp    autoritatea publica emitenta.
2. revocarea propriu-zisa - se dispune de catre organul ierarhic superior.

Cauzele care pot determina revocarea

Revocarea poate interveni fie pt nelegalitatea actului fie pt neoportunitatea acestuia. D.p.d.v al momentului in care intervin cauzele revocarii fata de emiterea actului regasim :

cauze anterioare emiterii lui

cauze concomitente

cauze ulterioare

Desi reprezinta un caz practic al nulitatii, se deosebste de anulare dar si de suspendare prin urmatoarele puncte de vedere:

d.p.d.v al cauzelor pe care le det. constatam ca revocarea ca si anularea intervine atunci cand exista certitudinea ca actul este viciat pt. cauze de nelegalitate. Suspendarea intervine atunci cand exista dubii.

d.p.d.v al autoritatilor care pot dispune cele 3 tipuri de operatiuni juridice desprindem urmatoarele:

revocarea poate fi dispusa atat de organele emitente cat si de cel ierarhic superior dar exista anumite categorii de autoritati publice care nu au organe ierarhic superioare si a caror acte nu pot fi revocate decat doar de ele;

suspendarea poate fi dispusa de autoritatea care poate dispune si revocarea dar si de un alt organ public competent sau este instanta de judecata;

anularea poate fi dispusa atat de organul ierarhic superior daca exista, cat si de instanta de judecata sau exclusiv de catre instanta de judecata daca ne referim la acte emise de autoritati nesubordonate ierarhic.

d.p.d.v. al efectelor produse suspendarea produce doar intreruperea temporara a acestor efecte in vreme ce anularea sau revocarea determina incetarea definitiva a acestor efecte.

Actele adm. sunt de regula revocabile. Exista totusi si categorii de acte adm. care au un caracter individual care nu poate fi revocat:

actele adm. cu caracter jurisdictional;

acte adm care fie au dat nastere raportului de drept privat, fie sunt emise ca urmare a existentei unor contracte civile sau adm;

acte adm. care au fost executare material;

acte adm declarate irevocabile printr-o dispozite a legii sau care au generat dr. subiective garantate de lege sub aspectul stabilitatii;

acte adm prin care se aplica sanctiuni specifice celor 3 forme de raspundere existente in dr. adm.

Anularea actelor adm. - poate fi definita ca fiind operatiunea juridica ce consta intr-o manifestare de vointa in scopul de a determina in mod direct desfiintarea actului si deci incetarea definitiva a efectelor juridice produse de acesta.

D.p.d.v al naturii sale, nulitatea unui act juridic este o sanctiune care intervine atunci cand actul este lovit de unele vicii de legalitate.

Instituitia anularii este prevazuta in art.52 din Constitutie care constata acel tip de anulare de catre instanta de judecata.

Nulitatea absoluta sanctioneaza nerespectarea la incheierea actului juridic a unei norme de interes general . In cazul nulitatii relative sunt nerespectate norme care ocrotesc un interes individual.

D.p.d.v. al intinderii efectelor nulitatii :

nulitati totale care desfiinteaza actul in totalitatea sa;

nulitate partiala cand sunt desfiintare anumite prevederi ale actului, celelalte continuind sa produca efecte juridice pt ca nu contravin legii.

Nulitatea absoluta intervine pt incalcarea conditiilor de fond esentiale pt validitatea actului iar nulitatea relativa pt conditiile de mai mica importanta care se refera la forma actului.

Controlul exercitat asupra adm.publice.

Contenciosul administrativ

Adm. publica ca si viata public ain ansamblul ei este supusa unor forme de control care se exercita din partea unor autoritati specializate sau de catre societatea civila.

Constitutia insasi consacra diferite forme de control , al caror regim juridic este dezvoltat prin legi , regulamente ale Parlamentului sau alte acte normative.

Controlul Parlamentar

In art.111,al.1 se vrobeste despre controlul Parlamentar exercitat asupra intregii adm. publice incepand cu Guvernul .Textul prevand ca Guvernul si celelalte organe ale adm. publice ,in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Senat ,de Camera Deputatilor ,Comisiile parlamentare prin intermediu presedintilor acestora .Constatam ca textul vb. pe de o parte de un Control parlamentar general iar pe de alta parte de controlul specific acestui control ,concretizata in solicitarea de informatii so documente de catre camerele Parlametului si comisiile acestora prin presedinti.

Ele trebuie sa priveasca aspecte care intra in sfera de competenta a Parlamentului iar in cazul in care o initiative legislative implica modificarea bugetului public ,solicitarea informatiei este obligatorie.

In art.112 se reglementeaza controlul prrin intrebari si interpelari care pot fi adresate de parlamentari Guvernului si fiecaruia dintre membrii sai.Ele pot fi scrise sau orale si prin ele se dolicita informatii punctuale asupra unor probleme la care rapunsul se poate da tot in scris sau oral iar interpelarea are un caracter mai complex.

Prin ea se solicita pozitia Guvernului intr-o anumita problema inclusiv ce va ineprinde pt. rezolvarea ei .

Interpelarile pot fi numai scrise iar camerele parlamentului pot adopta o motiune la problema de politica interna sau externa.

Motiunea simpla este astfel si ea o forma de control asupra Guvernului si daca se aproba este obligata ptaceasta in limitele constitutionale.

Motiunile simple de deosebesc astfel de cele de conzura reglementate de art.113 din Constitutie care sunt actul simetric acordarii sau investirii a Guvernului prin care Parlamentul retrage Guvernului increderea pe care i-a acordat'o cand considera ca aceasta nu se mai justifica ceea ce det. incetarea mandatului Guvernului.

Acestea sunt forme ale controlului Parlamentului traditional exercitat asupra adm.publice.

In afara lui mai exista un control parlamentar modern care se exercita prin intermediul unor autoritati publice care la randul lor se supun unor forme de control public cum ar fi Avocatul poprului sau Curtea de Conturi.

Avocatul poporului este o autoritatea publica autonoma pt apararea drepturilor si obligatiilor persoanelor fizice care prezinta celor 2 camere ale Parlamentului anual sau sau la cererea acestora rapoarte privind activitatea desfasurata prin intermediul carora Parlamentul ia cunostinta si controleaza astfel indirect ,activitatea autoritatilor publice vizate de raport.

Curtea de conturi potrivit art.114 exercita controlul asupra modului de formare ,administrare si intrebuintare a banului public.Si ea prezinta annual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului unic national in care se regasesc si neregulile constatate si poate la cererea celor 2 camere sa controleze modul de gestionare a surselor publice raportand cele constatate Parlamentului.

Controlul Parlamentar indifferent de forma lui este un control necontencios adik nu supune un litigiu.

Controlul administrativ-este controlul execritat de adm. asupra propriei activitati.

D.p.d.v al organului care il exercita el poate fi cu control intern (cand se exercita destructuri din interiorul organului controlat) si control extern (exercitat de organele din exteriorul acestora).

Constiutia insasi prevede expres sau implicit forme ale acestui control .Astfel art. 116 prevede ca ministerele se organizeaza in numai in subordinea Guvernului ,putandu-se infiinta si alte organe centrale de specialitate in subordinea Guvernului ,a ministerelor sau ca autoritati adm. autonome.Plasarea unei aotoritati publice in subordinea altei autoritati publice implica printre altele si un drept de control al organului subordonat fata de cel subordonat in virtutea raportului de ierarhie adm.

Prin art.123 se prevede dr. prefectului de a ataca in fata instantelor judecataoresti de contencios adm. un act al autoritatilor autonome locale considerat ilegal ceea ce atrage suspendarea de drept a actului atacat .Recunoasterea acestui drept pt. prefect pp. un control pe care el il exercita asupra actelor adm. ale autoritatilor autonome locale ,iar cand considera ca unele acte sunt ilegale poate sa le atace in contencios adm. solicitand astfel desfiintarea totala sau partiala a acestora.

D .p.d.v al obiectului contenciosuadm. acesta poate fi general cand privestea intreaga activitate sau de specialitate cand priveste anumite domenii ale organului controlat.

O forma specifica de control adm. este controlul adm. jurisdictional care se exercita prin structuri specializate administrative compentente potrivit legii sa solutioneze anumite litigii existente in adm.

Cuvantul "jurisdictie" provine din lat."jurisdictio"=spun dreptul si el semnifica o cale de solutionare a unui litigiu de un organ specializat dupa o procedura specifica celei judecatoresti ,existand mai multe tipuri de jurisdictii:

1.Jurisdictie constitutionala -exercitata de Curtea Constitutionala care este singurul organ special si specializat de jurisdictie constitutionala din Romania.

2.Jurisdictia electorala care privste derularea procesului electoral.

3.Jurisdictia adm.-recunoscuta de Constitutie prin art.21,al.4 potrivit caruia jurisdictiile speciale adm. sunt facultative si gratuite .

4.Jurisdictia judiciara sau justitie exercitata de Inalta Curte de Casatie si Justie si de alte instante judecatoresti stabilite de lege.

Actul adm. jurisdictional este acel act tipic adoptat de o autoritatea adm. investita prin lege cu atributii jurisdictionale,caracterizata prin contradictorialitate ,independenta organelor care solutioneaza litigiul,garantarea dreptului de aparare,obligativitatea motivarii ,care ii confera o anumita stabilitate fara a beneficia de autoritate de lucru judecat ca hotararile judecatoresti.

Controlul judecatoresc exercitat asupra adm.pub. Contenciosul adm.

Cuvantul contencios deriva din lat. "contendo","contendore" = a se infrunta in lupta ,adica un litigiu ,el evoca o situatie conflictuala care urmeaza a fi transata de un organ competent.In lume s-au conturat de-a lungul timpului mai multe moduri de solutionare a litigiilor dinte adm si cei administrati.

1.Sistemul administratorului judecator practicat in Franta pana la revolutia din 1879 in care litigiile cu adm. erau solutionate de adm . insasi.

2.Sistemul anglo-saxon -litigiile cu adm. se solutioneaza de aceleasi instante ca si litigiile dintre particulari si dupa proceduri comune celor utilizate pt judecarea litigiilor dintre particulari.

3.Sistemul francofon in care litigiile dintre stat ,autoritatile sale si cetateni se judeca de instantele speciale si specializate,tribunale adm. in sensul larg al termenului dupa proceduri specifice.

In Franta exista tribunale adm. in fruntea carora se afla o instanta suprema de contencios adm. numita consiliul de stat ,care a existat si in Romania o scurta perioada,fiind infiintat prin lege la 6 feb. 1864 si desfiintat in 1864 cu interdictia ca vreodata sa se mai infiinteze in Romania o astfel de autoritate.

Contenciosul adm. este o institutie fundamentala a statului de drept prin intermediul careia cetateanul ,particularul in sensul larg al termenului ,pers. fizice sau juridice se apara impotriva abuzurilor savarsite in adm. Este o institutie traditionala in Romania recunoscuta atat la nivel constitutional si legislativ(Constitutia din 1923 si cea actuala) cat si la nivelul doctrinei si a practicii judecatoresti ( jurisprudentei).

In perioada regimului totalitar el a fost formal desfiintat insa Constitutia din 1965 consacra dreptul persoanei vatamate printr-un act adm. al unei autoritati publice de a se adresa instantei

judecatoresti si de a solicita anularea actului , recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei.;drept dezvoltat prin legea 1/67 care continea insa atatea exceptii si o procedura care o goleau practice de continut.Actuala Constitutie recunoaste prin mai multe articole contenciosul adm. care are astfel in prezent urmatoarele baze constitutionale.

Art. 52 reglementeaza dr. persoanelor vatamate de o autoritate publica,drept care impreuna cu dreptul de petitionare reglementat de art 51 formeaza categorii de garantie.

Astfel persoanele vatamate intr-un drept al sau ,ori intr-un drept legitim de o autoritate publica,printr-un act adm. sau prin solutionarea in termenul legal al unei cereri este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim ,anularea actului si repararea pagubei.

Prin aliniatul al 2-lea se trimite la o lege organica prin care sa se stabileasca atat conditiile cat si libertatile exercitat dreptului.Textul trebuie coroborat cu art.73,al.3 litera k prin care se rezerva unei legi organice reglementarea contenciosului adm. in prezent legea 554/2004 cu modificarile si completarile aduse prin legea 262/2007.

Un alt text constitutional este reprezentat de art.26,al.6 care a fost introdus prin legea de revizuire din 2003 pt ca Constitutia in forma initiala recunostea contentciosul adm. in mod expres numai prin art. Care rezerva reglementarea acestei materii unei legi organice si prin art. referitor la dr. prefectului de a ataca in contencios adm. actele autoritatitatilor locale, pt ca fostul art.48 devenit art.52 nu se referee in mod expresis verbis la contenciosul adm.

Se mpunea de aceea existenta unei norme constitutionale , actualul art.26,al.6 prin care pe de o parte sa se garanteze controlul de legalitate al actelor adm. ale autoritatilor publice pe calea contenciosului adm.,iar pe de alta parte dupa modelul Constitutiei din 1923 sa se prevada exceptiile de la acest control .

Mentionarea de catre Constitutie si a exceptiilor este ea insasi o forma de garantare a controlului de legalitate asupra actelor adm. si a contenciosului adm in ansamblul sau .

Art.123,al.5 care consacra traditionalul drept de tutela adm. al prefectului in continutul caruia se regaseste si posibilitatea acestuia de a contesta la instantele judecatoresti actele adm. a caror nelegalitate a constatat'o cu ocazia controlului de legalitatea pe care il exercita asupra activitatii adm. publice atonome locale.(autoritatilor autonome locale)

Aplicabilitatea in materiae a art. 53 care reglementeaza restrangerea exercitiului unor drepturi sau a unor libertati din perspective faptului ca existenta unor acte adm exceptate de la contenciosul adm . reprezinta de fapt o restrangere a exercitiului unui dr. fundamental respectiv dr, pers. vatamate de o autoritatea publica reglementat de art.52.

Trasaturile controlului de legalitate exercitat de instantele de

contencios adm in baza legii 554/2004

1. este un contencios de plina jurisdictie in sensul ca se poate solicita si dispune atat anularea in totalitate sau in parte a unui act adm. cat si recunoasterea unui drept sau interes legitim si reparearea pagubei.Legea permite atat repararea pagubelor materiale care pp. prejudicii cu caracter patrimonial ,evaluabile in bani cat si a unor daune morale care pp. prejudicii neevaluabile in bani prin care se ocrotesc valori care privesc moralitatea ,demnitatea ,viata intima,familiala sau private a unui om, de ordin estetic etc.

2. Se consacra ambele forme de contencios adm repectiv:

a.       Contenciosul subiectiv -se protejeaza drepturile subiective si interese legitime cu caracter privat care priveste un subiect determinat de drept (pers.fizice sau juridice).

b. Contenciosul obiectiv - se ocrotesc interese legitime cu caracter public care vezeaza ordinea de dr. si ...constitutionala realizeaza servicii comunitare sau a competentei unui organ public.Pe calea contenciosului obiectiv titularii dreptului la actiune sunt anumite autoritati publice cum ar fi :Avocatul poporului,prefectul,ministerul public sau agentia nationala a functionarilor publici.

3.Dublul grad de jurisdictie -fondul si recursul care se solutioneaza de sectiile speciale de contencios adm. si fiscal din cadrul tribunalelor judetene si a mun. Bucuresti.,Curtii de Apel si ICCJ dupa urmatoarele reguli de competenta materiala:

a.litigiile care privesc acte adm. emise de autoritatile locale si judetene sau care au caracter pecuniar pana in 500.000 lei se judeca in fond la tribunal si in recurs la Curtea de Apel.

b.litigiile care privesc acte ale adm. centrale sau peste 500.000 se judeca in fond de Curtile de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Competenta teritoriala are caracter alternative ,reclamantul putandu-se adresa instantei de la domiciliul sau, sau potrivit dreptului dreptului comun instantei de la domiciliul paratului..

4.Caracterul obligatoriu al procedurii prealabile obligareclamantul ca inainte de a se adresa instantelor de contencios adm. sa solicite autoritatilor emitente (recurs gratios)sau celei ierarhic superioare (recurs adm. ierarhic) daca ea exista intr-un termen de 30 de zile de la comunicarea actului revocarea in tot sau in parte a acestuia.

Exista anumite actiuni pt care procedura prealabila nu este obligatorie cum sunt cele introduse de prefect ,ministerele publice,ANFP(actiunea nationala a functionarilor publici)sau Avocatul Poporului precum si actiunile care privesc ordine sau dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.De altfel posibilitatea atacarii la contencios adm. si a ordonantelor de guvern reprez. o inovatie introdusa prin lege de de revizuiere a Constitutiei din 2003 si o trasatura actuala a contenciosului adm. a carei procedura prezinta similitudini cu exceptia de neconstitutionalitate in sensul urmator:pers. care se considera vatamata printr-o ordonanta de Guvern simpla sau de urgenta depune actiunea insotita de exceptia de neconstitutionalitate iar instanta dupa ce verifica indeplinirea conditiilor prevazute de legea Curtii Constitutionale suspenda cauza si trimite exceptia la Curte.Dupa pronuntarea Curtii Constitutionale dosarul se intoarce la instanta judecatoreasca si daca exceptia a fost respinsa si actiunea se respinge ca inadmisibila iar daca a fost admisa se depune dosarul pe rol si se continua judecata.

5. Reglementarea expresa a exceptiei de nelegalitate

In doctrina s-a recunoscut intotdeauna ca legalitatea unui act adm. se controleaza fie direct printr-o actiune in justitie ,fie indirect pe calea de exceptie care poate fi ridicata in fata oricarei institutii, oricand, indifferent de data emiterii actului,din oficiu sau la cererea partii interesate si care poate privi un act adm. individual .Instanta suspenda cauza atunci cand este vorba de o alta instanta decat contenciosul adm. si ........exceptia la instanta de contencios adm care se pronunta de urgenta si cu citarea partilor in sedinta publica. Dupa pronuntarea instantelor de contencios adm. cauza se intoarce la instanta in fata careia ea s-a ridicat si daca exceptia a fost admisa cauza se va judeca fara a se tine seama de actul a carei nelegalitate a fost constatata.

6. Posibilitatea ca actiunea sa poata fi formulatasi impotriva functionarilor publici care a elaborate actul sau care se face vinovat de neelaborarea lui in cazul in care se solicita si despagubiri.Cand actul are ca obiect numai anularea sau recunoasterea dr. pretins ea poate fi formulate numai impotriva autoritatilor.Actiunea daca este admisa ,instanta va oblige functionarea in solidar cu autoritatea la plata despagubirilor.Functia publica poate sa cheme in garantie pe superiorul ierarhic de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau nu un act adm.

Conditiile de admisibilitate a unei actiuni in contencios adm.

1. Actul atacat sa fie act adm in forma tipica sau asimilata.

Atat Constitutia in art.52 cat si legea fac referire la act. adm, care este forma tipica, cat si la solutionarea in termenul legal a unei cereri care este forma asimilata de act. adm care la randul ei imbraca formele evocate in doctrina prin tacerea administrative si tardivitate(intarziere).

Astfel legea defineste nesolutionarea in termenul legal a unei cereri prin faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile ,daca prin lege nu se prevede un alt termen. Refuzul nejustificat de a sulotiona o cerere inseamna exprimarea explicita cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei personae precum si supunerea in executare a actului emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau dupa caz a plangerii prealabile.Notiune de act adm. semnifica actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica in regim deputere publica in vederea organizarii ,executarii legii sau executarii in concret a acesteia care da nastere,modifica sau stinge rap.juridic.

Se asimileaza actelor adm. si contractile adm. ale autoritatilor publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor .....publice,executarea lucrarilor de interes public ,prestarea de servicii publice si achizitii publice,precum si oricare categorie de contracte date in competenta institutiei de contencios adm. prin legi speciale.

Conditia ca actul sa fie administrative pune in practica nevoia de a se departaja actele adm. cum ar fi : avize,adrese,circulare,etc.

2. Conditia ca actul atacat sa emane de la o autoritate publica.

Atat Constitutia ptin art.52 si 126 al.6 cat si legea se refera la acte adm ale autoritatii publice.

Notiunea de autoritate publica are o sfera mai larga decat cea de autoritate adm. intre ele fiind o relatie de intreg laparte in sensul ca prin autoritate publica se intelege autoritatea publica din sfera celor 3 puteri,dar si alte autoritati care nu apartin celor 3 puteri ,dar sunt investite cu prerogative de putere publica.

Legea defineste autoritatea publica drept orice organ de stat sau al autoritatilor adm. teritoriale care actioneaza in regim de putere publica pt realizarea unui interes legitim public.

Sunt assimilate autoritatilor publice si persoanelor de dr. privat care potrivit legii au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public in regim de putere publica.

3. Conditia ca actul atacat sa vatame un drept sau un interes legitim

Prin drept vatamat se intelege oricare dr. prevazut de Constitutie, lege sau alt act normative caruia I se adduce o atingere printr-un act . adm .

Interesul legitim nu se confunda cu dreptul, el este vocatia de a dobandi un drept , legea definind interesul legitim privat ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumita conduita in considerarea realizarii unui drept subiectiv. ,viitor si previzibil configurat.

Interesul legitim public este cel care vizeaza ordinea de drept si .........

libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor,satisfacerea nevoilor comunitare si realizarea competentelor autoritatilor publice.

4.Conditia indeplinirii procedurii administrative prealabile regelementata de art.7 din lege.

5.Conditia termenului de introducere a actiunii care difera dupa cum avem de a face cu un act adm. cu caracter normative care poate fi atacat oricand si un act adm. cu caracter individual care poate fi atacat intr-un termne de 6 luni calculate la:

a. data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila

b.data comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a cererii.

c.data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile sau a celui de solutionare a cererii

d.data expirarii termenului de 30 de zile de la comunicarea actului adm. emis in solutionarea favorabila a cererii sau dupa caz a plangerii prealabile.

e.data incheierii procesului verbal de finalizare a procedurii de conciliere in cadrul contractelor adm.

Actele adm. exceptate de la controlul de legalitate exercitat

pe calea contenciosului adm.

Art. 126 al.6 face referire la 2 astfel de acte respective actele care privesc raportul cu Parlamentul si actele de comandament cu caracter unilateral.Acestea sunt exceptii absolute de la controlul de legalitate pt k legea mai adauga si altele in art.5 denumit "actele nesupuse controlului (exceptii absolute) si limitele controlului (exceptii relative).

Actele care privesc raporturile cu Parlamentul sunt actele emise de o autoritate publica in realizarea atributiilor sale prevazute de Constitutie si lege in raportul de natura politica cu Parlamentul.(ex: un decret al Presedintelui de desemnare a candidatului la functia de prim ministru)

Actele de comandament cu caracter militar sunt cele referitoare la problemele strict militare ale activitatii din cadrul fortelor armate specifice organelor militare care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor lor .Ele se deosebesc astfel de actele de adm. militara care nu sunt sustrase controlului de legalitate.

Cat priveste acele limite ale controlului sau exceptii relative ,legea face referire la:

a.       Actele pt modificarea sau desfiintarea carora se prevede printr-o lege speciala o alta procedura judiciara care mai sunt denumite si acte supuse raportului paralel.

Ex:procesul verbal contraventional se ataca in fond la judecatorie deci         la instanta de contencios adm.,dar recursul este de competenta sectiilor de contencios ale tribunalului.

b. Actele emise in circumstante exceptionale sau care privesc securitatea nationala si ordinea publica (starea de razboi ,asediu sau urgenta precum si inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale ,epidemiilor si epizootii.)

Ele pot si atacate pt. exces de putere adik pt situatii in care autoritatea publica isi exercita atributiile cu depasirea dr. de apreciere si a puterii discretionare de care ele beneficiaza in as realize competenta.

Proceura in meterie de contencios adm.

Este reglementata de legea contenciosului adm. dar si de codul de procedura civila care se aplica in completare in masura in care prevederile sale nu sunt incompatibile cu specificul raportului de putere dintre autoritatea publica pe de o parte si cei vatamati in drepturile sau interesele lor legitime pe de alta parte .

Se caracterizeaza prin urgenta ,hotararile trebuind redactate in 30 de zile.Hotararile definitive care privesc acte adm. normative sunt general obligatorii si au putere numai pt viitor ele publicandu-se in Monitorul Oficial al Romaniei cand privesc acte ale autoritatilor centrale sau in Monitorul Judetean cand privesc acte ale autoritatilor locale.

Legea prevede posibilitatea suspendarii actului print-o cerere care se poate face odata cu plangerea prealabila sau cu actiunea....in cazuri bine justificate si pt prevenirea producerii unor pagube iminente.De asemenea contenciosul adm. este accesibil ,taxele de timbru avand un cuantum redus fata de litigiile obisnuite.