CONCEPTUL DE DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT

In amplul proces de apropiere si integrare a dreptului administrativ in dreptul comunitatii europene, o problema care se ridica pentru cercetatori este aceea a dreptului administrativ comparat.

Dreptul comparat este un ansamblu de procedee potrivit carora se realizeaza compararea unor reglementari, unor institutii sau unor sisteme juridice nationale cu norme din alte tari, in scopul practic de a evidentia asemanarile si deosebirile dintre ele si a propune imbunatatirea unora sau celorlalte[1].

In esenta, dreptul comparat nu reprezinta altceva decat punerea fata in fata a normelor juridice din diferite state, in speta a celor de drept administrativ. Pe buna dreptate se afirma ca orice teorie legala de astazi trebuie sa-si evalueze continutul utilizand dreptul comparat, avand mereu in vedere similaritatile in continua evolutie dintre conditiile de viata si dintre notiuni de drept din mari regiuni ale lumii si intr-adevar, cu cat puterea de stat intervine mai mult in relatiile legale, cu atat este mai important sa se procedeze la o comparatie a drepturilor publice.

Cu toate ca in prezent nu se pune inca problema unificarii diverselor sisteme de drept din Europa, totusi unii pasi s-au facut numai daca vom aminti doar Carta europeana a autonomiei locale adoptata in 1985 la Strasbourg.

Dreptul  este o modalitate utila de a dobandi cunostinte, el putand oferi solutii la diversele probleme pe care le ridica institutiile dreptului administrativ. Practic, atunci cand se da o noua reglementare, se apeleaza nu doar la precedentele legislative in materie, la ideile promovate de teoreticienii dreptului, dar si la experienta legislativa din alte tari cu sistem juridic compatibil.

Dreptul comparat urmareste, de asemenea, teluri specifice relevante pentru practica. Studii comparative sunt frecvent utilizate pentru actiunile de pregatire a procesului legislativ si aceasta metoda faciliteaza atat crearea unui drept nou, dar si uniformizarea ramurilor dreptului. Atunci cand este vorba de elaborarea dreptului national, legiuitorul recurge destul de des in multe domenii si in multe tari la materialele elaborate de juristi ce folosesc metoda dreptului comparat.

In dreptul organizatiilor internationale, folosirea dreptului comparat este, in temeiul politicilor legale, o preconditie necesara pentru orice tip de creatie de drept; astfel, este folosit, pe de o parte, la crearea organizatiei, insesi (formularea tratatului de fondare) si, pe de alta parte, pentru regiile autonome din sfera interna (crearea unui drept secundar). Motivul consta in faptul ca, cunostintele adunate de variatele legislatii nationale ale statelor membre dintr-o organizatie internationala nu reprezinta doar un “rezervor” de idei binevenite pentru formarea legislatiei acestei organizatii. Din contra, o analiza mai amanuntita a legislatiilor nationale va demonstra ce valori sunt apte pentru o implementare pozitiva in interiorul unei comunitati de state si care procese sunt cele mai potrivite pentru a asigura realizarea la maximum a principiilor comune. Cu alte cuvinte, dreptul comparat poate sa aduca o contributie decisiva la dezvoltarea si functionarea efectiva a unei organizatii internationale si la aprobarea cadrului legislativ al acesteia[2].

Dreptul comparat are insa si alte functii importante, in special in ce priveste unificarea dreptului administrativ.

In intreaga Europa sarcinile urgente ale dreptului administrativ modern sunt pe prim plan in domeniul elaborarii legislatiei, controlul strategiilor si dezvoltarii protectiei mediului, sanatatii publice, securitatii sociale, apararii drepturilor si libertatilor cetatenesti, ocrotirea minoritatilor nationale.

Nu trebuie facuta insa vreo confuzie intre dreptul administrativ, comparat si dreptul administrativ comunitar. Dreptul administrativ comparat are in vederile sale ansamblul normelor de drept, administrativ din fiecare tara, indiferent daca este un stat federal sau unitar. El reprezinta o latura importanta si face obiect de studiu al stiintei dreptului administrativ, ca ramura a dreptului public intern. Dreptul administrativ comunitar are ca obiect institutiile integrarii europene intr-o comunitate unita si distincta pe mapamond si face parte din ramura dreptului international public.

Analiza comparata a normelor sau institutiilor de drept administrativ din doua sau mai multe state trebuie realizata in vederea aprofundarii continutului lor, desigur in functie de specificul fiecareia. Comparatia nu este un scop in sine, ci reprezinta o metoda destinata a duce la cunoasterea indeaproape a normei sau institutiei ce se situeaza in interiorul campului de cercetare.

Aceasta presupune un anumit grad de apropiere intre ele in plan politico-juridic, pentru ca altfel, reunirea in vederea analizei, este inutila. Astfel, nu se va putea face o comparatie in acest sens intre un stat unitar si unul federal, ca de exemplu intre administratiile Romaniei si Federatiei Ruse.

In al doilea rand, se cuvin deslusite elementele caracteristice care fie diferentiaza, fie apropie normele sau institutiile avute in vedere. Ele trebuie sa defineasca negresit, toate sistemele structurate in grupa respectiva. In sfarsit, odata criteriile definirii stabilite, este posibila cercetarea aspectelor specifice fiecarui tip supus analizei din cadrul grupei propuse.

In concluzie, putem defini dreptul administrativ comparat ca fiind acea diviziune a dreptului administrativ care din confruntarea normelor si institutiilor specifice dreptului administrativ din cel putin doua tari apropiate intre ele , stabileste categoriile sau grupele in care  aceste norme sau institutii pot fi clasificate pe baza trasaturilor esentiale ce le caracterizeaza si particularizeaza , in scopul cunoasterii izvoarelor, organizarii si functionarii lor[3].

El are ca obiect compararea, in special a institutiilor administrativ-teritoriale, in scopul identificarii celor mai bune cai si metode de perfectionare a propriilor reglementari in domeniu[4].