Conceptul de institutie publica

Conceptul de institutie publica

Orice institutie publica:

- se prezinta ca un ansamblu organizat ce gestioneaza in nume propriu si prin asumarea responsabilitatii, o parte a trebuintelor publice in interesul colectivitatilor pe care le reprezinta.

- finalitatea esentiala a actiunilor ei este asigurarea unor servicii publice conform interesului general al populatiei fara a urmari obtinerea de profit, ci satisfacerea unor nevoi sociale prin efort de grup, a cetatenilor.

- in general, exercita functii de redistribuire a veniturilor pe baza prestarii de servicii non-marfare.

- trebuie privita ca un sistem deschis cu autoreglare care isi indeplineste atributiile ce i-au fost stabilite prin acte normative de infiintare, organizare si functionare.

- reprezinta suportul pentru exercitarea puterii politice.

- constituie cel mai puternic instrument pentru efectuarea schimbarilor din viata politica .

Conform Constitutiei Romaniei, conceptul de institutie publica este similar cu cel de autoritate publica - care desemneaza un organism public ce exercita prerogative de putere publica intr-o activitate statala la nivel central sau local.

Intelegerea locului si rolului institutiei publice in societatea moderna, presupune clarificarea notiunilor de:

- interes public

- putere publica

- serviciu public

Se caracterizeaza prin faptul ca:

- reflecta o nevoie sociala sustinuta de puterea politica, nevoie ce nu poate fi satisfacuta de initiativa particulara;

- presupune un cadru legislativ ce precizeaza limitele de actiune a functionarilor publici care urmeaza sa satisfaca nevoile sociale respective;

- constituie obiectul de activitate al unei autoritati publice;

- prezinta un anumit grad de generalitate;

- isi poate modifica continutul in timp[2].

In concluzie, numai nevoile sociale cu o minima reglementare legala constituie suportul interesului public. Acreditarea unei nevoi sociale la rangul de interes public implica in mod obligatoriu o constrangere legislativa[3].

Aceste prerogative fundamenteaza capacitatea de drept public a institutiei care:

- adopta in mod unilateral acte (decizii) administrative cu caracter executoriu din oficiu;

- aplica direct masuri de constrangere cu caracter

- preventiv

- de sanctiune

- de executie silita

- pune in aplicare si sanctiunile penale stabilite de instantele judecatoresti prin hotarari definitive.

Actiunea de indeplinire a legii presupune activitati de:

- organizare si pregatire a executarii prin adoptarea de acte normative

- executarea in concret a legii prin acte administrative cu caracter individual si efectuarea de operatiuni tehnico-materiale.

Toate aceste actiuni se realizeaza intr-un cadru general de baza care delimiteaza domeniul de aplicabilitate.

Se caracterizeaza prin faptul ca:

- ofera bunuri si/sau servicii care satisfac interesele societatii in ansamblu sau doar ale unor colectivitati;

- se supune regimului juridic reglementat de principii de drept public;

- presupune existenta unui cadru legislativ corespunzator;

- imbraca o mare varietate de forme deoarece serviciile publice sunt destinate sa satisfaca nevoi sociale de:

- aparare, justitie, politie

- infrastructura, locuinte, transport

- asistenta sociala si sanatate

- educatie, cultura, sport, petrecerea timpului liber etc.

In functie de maniera in care contribuie la satisfacerea interesului public, distingem trei categorii de servicii:

1. - servicii publice la realizarea carora nu sunt implicate persoane din afara si au ca scop satisfacerea in mod direct si individual a intereselor la nivel de persoana:

- ele satisfac cerinte personale si cetateanul intra in raport cu ele

- astfel, persoana are calitatea fie de beneficiar, fie de client

- cetatenii se afla intr-o situatie pur statutara

- se realizeaza prin stabilimente publice (CEC, Camera de Comert,

Academia Romaniei, spitale, universitati)

2. - servicii publice la realizarea carora participa indirect si alte persoane (ex., intretinerea retelei de drumuri), iar clientul este doar utilizator nu si beneficiar

3. - servicii publice la realizarea carora participa unii cetateni, sunt destinate intregii colectivitati, fara ca indivizii sa cunoasca in mod individual rezultatul (ex., aparare nationala, diplomatie).

Serviciul public este condus de institutia publica ce l-a infiintat cu care ramane permanent in raport public.

Este oferit de catre sectorul - public sau privat

In concluzie, serviciul public reprezinta doar acele activitati care sunt necesare satisfacerii unor nevoi sociale apreciate de puterea politica, de interes public.

Ansamblul institutiilor (organizatiilor) publice cu caracteradministrativ, care actioneaza atat la nivel central, cat si local, desemneaza administratia publica care trebuie privita sub aspect:

formal-organic - ca totalitate a organelor ce desfasoara activitate

material-functional - ca acte si operatiuni de elaborare si executare a legislatiei.

Ea reuneste complexul serviciilor publice destinate satisfacerii anumitor interese generale la toate nivelurile, la nivel - macrosocial prin politici publice

- microsocial prin satisfacerea nevoilor cetatenilor

Apare ca o "masa enorma si complexa alcatuita dintr-un ansamblu complex de functiuni, obiective, ierarhii, reguli, traditii"[6], ca un organism impenetrabil pentru cei din exterior, si ca un angrenaj de rotite si uzante pentru cei din interior, in care fiecare cunoaste si ocupa doar un segment.

Functionarea administratiei publice presupune acte juridice si operatiuni materiale prin care se executa legea prin: - emiterea de norme subsecvente

- organizare

- prestare directa de servicii publice .