MANAGEMENTUL INVESTITIILOR IN CADRUL POLITIEI COMUNITARE

MANAGEMENTUL INVESTITIILOR IN CADRUL POLITIEI COMUNITARE

1. Strategii investitionale:

In activitatea de investitii se cere introducerea principiului liberei concurente in elaborarea documentatiilor si contractarii livrarilor de echipamente. Elaborarea documentatiei, care se va face de orga specializate de proiectare, se refera la aspecte privind necesitatea si oportunitatea investitiei, studii de amplasament si de asigurare cu resurse, indicatori de eficienta economica, conditii de executie a investitiei. Toate acestea necesita: liberalizarea initiativei factorilor care participa la realizarea investitiei (beneficiar, proiectant, furnizor de echipamente industriale, constructor, etc.); instituirea sistemului de concurs in elaborarea documentatiilor de investitii; reducerea fazelor si etapelor de avizare si aprobare a investitiilor; existenta posibilitatii de atragere la elaborarea documentatiei a firmelor de proiectare straine, de asemenea prin concurs.

Strategia investitionala, ca o multime ordonata de informatii cu caracter tehnic, economic sau de alta natura, stabileste, pe baza unor studii, analize, simulari, obiectivele principale ale firmei in domeniul investitional, actiunile ce urmeaza sa se desfasoare pentru atingerea obiectivelor, modalitatile de atingerea acestora, sursele de finantare si metodele de alocare a resurselor. Strategia investitionala are un puternic caracter novator, deoarece prin investitii se asigura promovarea progresului tehnic si a rezultatelor cercetarii stiintifice.

In aceasta perioada de tranzitie pe care o parcurge tara noastra, strategiile investitionale sunt strategii de redresare, de adaptare la principiile unei economii concurentiale de piata. Strategia aplicata in aceasta perioada este una de adaptare la conditiile concrete ale vietii .

Investitiile reprezinta o economie la fondul de consum, o cheltuiala facuta azi pentru asigurarea unei dezvoltari viitoare, investitorului nu-i poate fi indiferent modul cum se cheltuieste aceasta economie a lui . La baza oricarei activitati investitionale sta principiul eficientei economice, al obtinerii unui efect cat mai mare la fiecare unitate de efort facuta.

Elaborarea unei strategii investitionale presupune multa abilitate din partea celui ce o elaboreaza, deoarece orice strategie implica riscuri, stiindu-se ca cea mai mare rata de risc poate duce la cele mai mari profituri, dar si cele mai mari pierderi.

Orice strategie investitionala raspunde la cel putin patru intrebari de baza:

Ce urmeaza sa se faca ?

Cu ce se va face?

Care sunt modalitatile in care se va realiza scopul?

Cum se va face evaluarea la ceea ce s-a propus sa se realizeze?

In functie de raspunsurile primite la cele patru intrebari se va stabili gradul de realism si de eficienta economica a strategiei investitionale, a activitatii viitoare.

Raspunsul la prima intrebare impune stabilirea potentialului de care se dispune, stabilirea prioritatilor precum si stabilirea a ceea ce este realizabil. Investitia este o cheltuiala cu caracter ireversibil, odata ce a fost facuta nu mai poate fi reconstituita decat pe baza altor cheltuieli, altor eforturi investitionale. A te hazarda in a realiza ceva care depaseste posibilitatile tehnice, tehnologice, financiare inseamna a cheltui fara a fi convins ca va veni vremea cand banii respectivi vor fi recuperati. O strategie investitionala bine fundamentata trebuie sa stabileasca prioritatile in domeniul resurselor investitionale. Ordinea de alocare a resurselor trebuie sa fie: pentru modernizarea utilajelor existente si a productiei, pentru reutilare, pentru dezvoltari si numai in ultima instanta pentru constituirea de noi capacitati de productie.

Activitatea de modernizare detine un rol important, deoarece prezinta o serie de avantaje, fata de celelalte directii de alocare a investitiilor , dintre care mai importante sunt: se porneste de la o baza tehnico-materiala existenta, care se reinnoieste si se adapteaza nivelului tehnic de la momentul respectiv; durata de realizare este mult mai mica, fapt ce va permite cresterea randamentelor economice. Activitatile de reutilare si de dezvoltare au o serie de avantaje care se regasesc si la modernizari, cum ar fi existenta investitilor colaterale, care se materializeaza in utilitati; existenta unui personal calificat, cu o anumita experienta si traditie; fonduri de investitii.

Construirea de obiective noi este o activitate care, in aceasta perioada in tara noastra are o extindere destul de limitata.

A doua intrebare vine sa aprofundeze resursele umane, materiale si financiare, se stabilesc sortimentele de materii prime si materiale ce se vor folosi, precum si potentialii furnizori de materii prime si materiale.

Un loc important il ocupa stabilirea surselor de finantare a viitorului obiectiv, a surselor proprii sau a surselor atrase. Indiferent de forma de finantare aleasa, se va urmari acelasi scop: cresterea eficientei economice a investitiei, evaluarea eforturilor corespunzatoare fiecarei surse de finantare si apoi alegerea variantei optime, a aceleia pentru care eficienta economica este maxima. In stabilirea celei mai bune surse de finantare, un loc important il are dimensionarea nivelului maxim al ratei dobanzii, care depinde de nivelul eficientei economice a viitorului obiectiv, durata de functionare a acestuia, eficienta economica a activitatii unde se vor folosi banii (profitul) obtinusi la investitia initiala. Pentru aprecierea mai exacta a rezultatelor economice obtinute in urma alocarii unor resurse se au in vedere nu numai efectele imediate, ci si cele propagate, obtinute prin reinvestirea profitului initial.

Raspunsul la intrebarea "Cum se va face?" se va referi la o serie de aspecte care vizeaza solutiile tehnice, constructive. La baza stabilirii

solutiilor tehnice, tehnologice si constructive sta principiul eficientei economice si al pluralitatii variantelor, care permite analiza mai multor variante dupa care se stabileste solutia optima.In aceasta etapa are loc si procesul de alegere a amplasamentului viitorului obiectiv, un proces complex, cu implicatii directe asupra eficientei economice, dar si cu implicatii sociale, ecologice. Criteriile de alegere a amplasamentului optim pot fi economice, tehnologice, sociale, strategice, naturale.

Raspunsul la ultima intrebare, modalitatea in care se face evaluarea la ceea ce s­a propus sa se realizeze, cuprinde urmatoarele particularitati:

evaluarea eficientei se bazeaza pe un sistem de indicatori ce asigura comparabilitatea dintre efecte si eforturi, nu pe indicatori de volum(profit, venit, incasari valutare, cifra de afaceri, cheltuieli investitionale). Indicatorii de volum sunt nesemnificativi, deoarece pot fi variante la care efectul economic sa fie mai mare, dar consumul de resurse sa fie supradimensionat, ducand la o eficienta economica mai scazuta;

la calculul indicatorilor de eficienta se foloseste tehnica actualizarii;

fiecare proiect se analizeaza atat prin prisma investitorului, la nivel microeconomic, cat si prin prisma economiei nationale, la nivel macroeconomic.

Investitia este o cheltuiala certa pentru un viitor ce contine elemente de incertitudine. Ca urmare a acestui fapt, este necesar un studiu al sensibilitatii proiectului la unele modificari nefavorabile care pot aparea in desfasurarea proceselor investitionale. Daca se constata ca proiectul prezinta un grad mare de sensibilitate, un grad ridicat de risc la modificarea simultana si nu se intrevad posibilitati de eliminare a influentei respective, investitorul renunta la proiectul respectiv.

In evaluarea principalelor elemente ale costurilor, in special al materiilor prime, se ia in calcul costul acestora existent pe piata mondiala si nu cel de conjunctura, existent la un moment dat la un furnizor.

Orice strategie investitionala presupune mai multe variante, caracterizate printr-o multitudine de aspecte tehnice, economice, sociale. Pentru stabilirea variantei optime de strategie, aceasta este apreciata printr-un sistem de indicatori de eficienta economica, incluzand mai multe criterii de optimizare.

Realizarea unei strategii de finantare a investitiilor presupune o foarte buna informare asupra surselor de finantare de care pot beneficia agentii economici. Intrucat efectele economice ale oricarei investitii sunt limitate, decidentii sunt obligati sa analizeze costurile pe care le presupun sursele de finantare. Odata estimate aceste costuri, se elaboreaza startegia de finantare, urmarindu-se minimizarea costului total al finantarii care sta la baza unei investitii de succes. Strategia de finantare este o modalitate de armonizare a obiectivelor curente si de perspectiva cu resursele financiare necesare (proprii si atrase) in vederea realizarii obiectivelor in cele mai performante conditii.

Analiza strategica premerge deciziei de investitii, iar intre cele doua exista coerenta. Criteriile care stau la baza alegerii proiectelor care vor fi implementate pe un orizont de timp determinat este necesar sa se cunoasca principiile metodologice ce constituie baza evaluarii cailor si mijloacelor de atingere a lor. Decizia strategica si decizia de investitii se diferentiaza datorita faptului ca orizontul de timp vizat isi pune amprenta asupra modului de evaluare si fundamentare.

Cadrul legal privind investitiile in ordinea publica

In conformitate cu prevederile din Legea privind finantele publice cheltuielile pentru investitiile institutiilor publice care se finanteaza potrivit legii din bugetul local si din bugetele fondurilor speciale, se cuprind in proiectele acestor bugete, pe baza listei de investitii cu desfasurarea acestora pe obiective, atat fizic cat si valoric, elaborata de fiecare ordonator principal de credite anexa la bugetul propriu. ″In aceasta lista nu se vor putea inscrie lucrarile de constructii pentru care pana la data de 1 august a fiecarui an nu s-a elaborat si aprobat documentatia tehnico-economica prevazuta de lege. Contractarea proiectarii(sau dupa caz a executiei) obiectivelor de investitii prevazute in ″Listele de lucrari de investitii aprobate″, de catre ordonatorii de credite se poate face numai dupa aprobarea legii bugetului anual.

Lucrarile de investitii ale Ministerului Administratiei si Internelor fac parte din categoria lucrarilor publice si sunt de natura constructiilor, ansamblurilor de cladiri sau instalatii de echipare si amenajare complexa a teritoriului national, constructiile de locuinte de serviciu, precum si a oricarei amenajari sau dotari in folosul institutiei. Investitiile publice se refera la realizarea urmatoarelor obiective:

a. constructii de toate categoriile(inclusiv instalatiile aferente acestora);

b. instalatii si echipamente edilitare;

c. constructii si amenajari pentru mai buna folosire a terenului;

d. modernizari, transformari si extinderi de constructii de toate categoriile, inclusiv instalatiile aferente acestora.

Conform prevederilor Legii nr.500/2002, ordonator principal de credite pentru bugetul politiei comunitare este primaria. Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordine sunt dupa caz ordonatori secundari sau tertiari de credite. Pentru asigurarea raspunderii in aplicarea disciplinei financiare si gospodarirea judicioasa a mijloacelor materiale si banesti, ordonatorii de credite din institutiile publice au urmatoarele drepturi si obligatii:

Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii;

Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice subordonate, ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii;

Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si in conditiile stabilite prin dispozitiile legale. Ordonatorii principali de credite vor repartiza, creditele bugetare, dupa retinerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei executii bugetare prudente, cu exceptia cheltuielilor de personal si a acelor care decurg din obligatii internationale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor retinute in proportie de 10% se face in semestrul al doilea, dupa examinarea de catre Guvern a executiei bugetare pe primul semestru. Toate institutiile publice trebuie sa aiba bugetul aprobat, potrivit prevederilor prezentei legi . [91]

Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale.

Ordonatorii de credite raspund, potrivit legii, de angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare repartizate si aprobate;

1. Realizarea veniturilor;

angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;

integritatea bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc;

organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra situatiei patrimoniului aflat in administrare si executiei bugetare;

organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului de lucrari de investitii publice;

organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;

organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.

Angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor din fondurile publice se aproba de ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectueaza de catre contabil.

Cheltuielile pentru investitiile publice si alte cheltuieli de investitii finantate din fonduri publice se cuprind in proiecte de buget, in baza programelor de investitii publice, care se prezinta ca anexa la bugetul fiecarui ordonator principal de credite. Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual programul de investitii publice, pe clasificatia functionala si vor transmite pentru fiecare obiectiv de investitii inclus in programul de investitii informatii financiare si nefinanciare.

Informatiile financiare vor include:

valoarea totala a proiectului;

creditele de angajament;

creditele bugetare;

graficul de finantare, pe surse si ani, corelat cu graficul de executie;

costurile de functionare si de intretinere dupa punerea in functiune;

analiza cost-beneficiu , care va fi realizata si in cazul obiectivelor in derulare;

Informatiile nefinanciare vor include:

strategia in domeniul investitiilor, care va cuprinde in mod obligatoriu prioritatile investitionale si legatura dintre diferite proiecte, criteriile de analiza care determina introducerea in programul de investitii a obiectivelor noi in detrimentul celor in derulare;

stadiul fizic al obiectivelor;

descrierea proiectului.

Documentatiile tehnico-economice aferente obiectivelor de investitii noi care se finanteaza potrivit legii, din fonduri publice se aproba de catre:

a. guvern, pentru valori mai mari de 130 miliarde lei;

b. ordonatorii principali de credite, pentru valori cuprinse intre 18 miliarde lei si 130 miliarde lei;

c. ceilalti ordonatori de credite, pentru valori pana la 18 miliarde lei, cu avizul prealabil al ordonatorului principal de credite.

Documentatiile tehnico-economice aferente investitiilor publice ce se realizeaza pe baza de credite externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea acestora, se supun aprobarii Guvernului. Limitele valorice privind competentele de aprobare a documentatiilor tehnico-economice ale obiectivelor de investitii noi se pot modifica prin hotarare a Guvernului, in functie de evolutia indicilor de preturi.

Ordonatorii principali de credite, pe propria raspundere, actualizeaza si aproba valoarea fiecarui obiectiv de investitii nou sau in continuare, in functie de evolutia indicilor de preturi. Pe parcursul executiei bugetare ordonatorii principali de credite vor urmari derularea procesului investitional si vor intocmi rapoarte trimestriale de monitorizare, pe care le vor transmite Ministerului Finantelor Publice.

In situatia in care, din motive obiective, implementarea unui proiect de investitii nu se poate realiza conform proiectiei bugetare, ordonatorii principali de credite pot solicita Ministerului Finantelor publice, pana la data de 31 octombrie, redistribuirea fondurilor intre proiectele inscrise in programul de investitii anexa la buget.

Ordonatorii principali de credite sunt responsabili de realizarea obiectivelor de investitii incluse in programele de investitii