Nulitatea si inexistenta actelor administrative

NULITATEA SI INEXISTENTA ACTELOR ADMINISTRATIVE

1. Nulitatea actelor administrative

Nulitatea reprezinta sanctiunea care loveste actele juridice, lipsindu-le de acele efecte in vederea carora aceste acte au fost constituite. Exista mai multe categorii de nulitati:

- dupa modul lor de consacrare, nulitatile pot fi exprese, adica prevazute de lege (de exemplu, in cadrul modificarilor sau adaugirilor, altele decat cele legale si care atrag nulitatea actului de identitate) si nulitati virtuale, neprevazute de lege dar care se deduc din norme (de exemplu, adaptarea actului juridic fara majoritatea ceruta de lege, cum ar fi hotararile consiliului local).

- dupa intinderea efectului lor distructiv, distingem nulitati totale, care desfiinteaza actul in intregime si nulitatii partiale, care-l desfiinteaza doar in parte;

- sub aspectul cauzelor care le determina si a regimului juridic nulitatile se divid in nulitati absolute si relative, de exemplu, absenta din procesul verbal de contraventie a incadrarii juridice a faptei atrage nulitatea absoluta pe cand omisiunea de a consemna locul de munca al contravenientului, doar pe cea relativa;

- dupa modul lor de constatare, nulitatile pot fi nulitati de drept si nulitati constatate de organele administratiei;

- dupa obiectul lor, nulitatile pot fi nulitati de fond, cele care vizeaza continutul actului juridic si nulitati de forma care deriva din incalcarea conditiilor procedurale ale actului administrativ;

- mijlocul procedural de desfiintare totala sau partiala, relativa sau absoluta a actelor administrative este fie revocarea de catre organul emitent fie anularea dispusa de catre alte organe de stat.

S-a observat ca nulitatile pot fi absolute sau relative. Terminologic, legislatia administrativa consacra doar notiunea de nulitate absoluta, in timp ce nulitatea relativa este subinteleasa, intotdeauna ca o nulitate virtuala. Nulitatea absoluta consacrata legal este o nulitate expresa denumita “nulitate” (a procesului-verbal de contraventie), “anulare” (in ipoteza anularii mentiunii de schimbare a domiciliului) sau “caz de nulitate” (de exemplu, a actului de nulitate) ori “nulitate de drept”.

Actele administrative sunt nule absolut cand, incalcand cerintele ei esentiale si legea, incalcand cerintele ei esentiale si sunt nule relativ cand incalca cerinte ori lipsuri neesentiale care pot fi acoperite.

Consecintele acestor deosebiri ar fi urmatoarele:

- in cazul nulitatii absolute a actului ce poate fi invocata de catre orice organ sau persoana care ar refuza executarea, in timp ce nulitatea relativa o poate invoca doar cel cu drepturi si interese lezate prin acel act;

- actul nul absolut nu poate fi validat neavand o existenta juridica, in timp ce actul anulabil se poate confirma prin indreptarea viciilor de forma sau a lipsurilor neesentiale;

- cand se constata nulitatea absoluta a actului, nu este necesara revocarea intrucat actul nu a putut produce efecte valabile pentru trecut si viitor, in timp ce actul anulabil trebuie revocat de catre organele competente.

In dreptul administrativ – distinctia dintre cele doua categorii de nulitati sub aspectul subiectilor indreptatiti a le invoca, nu este atat de neta ca in dreptul civil, organul de stat poate verifica din proprie initiativa sau din oficiu si poate constata in acelasi mod nulitatea absoluta sau relativa a propriului sau act ori a actelor organelor subordonate. O asemenea posibilitate exista atat in cazul actelor administrative emise din oficiu cat si a celor emise la cerere, intrucat caracterul unilateral al actelor administrative, cat si calitatea organului de stat ca participant la raportul juridic si emitent al actului, il indreptatesc din oficiu sa cerceteze legalitatea propriilor acte, dispunand, in masura in care acest drept nu este suprimat ori actul nu este definitiv sau irevocabil, desfiintarea actului in cauza.

Sub aspectul posibilitatii de invocare din oficiu a nulitatii, fie ea absoluta, fie relativa constatam urmatoarele:

- nu exista un termen general de prescriptie in ce priveste   

invocarea nulitatii;

- organul administrativ poate, ca regula generala sa-si desfiinteze

propriul act fara existenta unei norme legale exprese care-l

imputerniceste in acest sens;

- daca actul administrativ ilegal a generat si alte raporturi juridice

administrative, ele se vor desfiinta dupa procedura specifica

acelor ramuri de drept.

Elementul care permite stabilirea caracterului absolut sau relativ al nulitatii in dreptul administrativ este felul normei lezate. Incalcarea normelor imperative atrage nulitatea absoluta, iar incalcarea celor dispozitive determina nulitatea relativa. In general normele imperative apara interese generale, iar cele dispozitive interese personale.

Nulitatea actelor administrative produce efecte juridice fata de partile raportului juridic, dar si fata de terti.

2. Inexistenta actelor administrative

Actele administrative poseda prezumtia de legalitate ceea ce le face sa fie considerate ca fiind conforme in intregime cu legea, chiar daca sunt ilegale, atata timp cat ilegalitatea lor nu este dovedita iar actul nu este desfiintat. Uneori viciul ilegalitatii este atat de evident si afecteaza in asa masura actul incat acesta este lipsit de prezumtia de legalitate de la inceput, astfel incat se poate considera ca actul nici nu a luat fiinta.

In dreptul administrativ notiunea introducerii sanctiunii inexistentei prezinta un mare interes de legalitate, ce caracterizeaza actele administrative, ele sunt executorii de drept producand efecte pana in momentul desfiintarii lor. In cazul inexistentei prin simpla ei constatare, facuta de orice subiect interesat, prezumtia este inlaturata fara o procedura deosebita, actul neavand nici macar aparenta de legalitate si fiind lipsit de caracterul executoriu.

Cauzele inexistentei rezida in lipsa unuia, a unora sau a tuturor elementelor esentiale ale actelor administrative, respectiv vointa, subiectul, obiectul si motivul. De asemenea, nepublicarea unor anumite acte administrative, de pilda, hotararile guvernamentale, atrage inexistenta acestora.

Efectele inexistentei acestor acte ar fi:

- nu exista prezumtia de legalitate si nu opereaza caracterul executoriu al actului, a carui existenta si executare poate fi contestata si respectiv refuzata.

- invocarea inexistentei o poate face orice subiect de drept interesat;

- viciul inexistentei actului administrativ il poate constata orice instanta judecatoreasca;

- caile administrative de atac se pot exercita oricand;

- autoritatile administrative nu pot fi tinute sa emita un act individual in temeiul unui act normativ inexistent;

- inexistenta formalitatilor procedurale legale necesare adoptarii actului administrativ antreneaza neevalabilitatea acestuia din urma.