Operatiile intermediare - grup de misiuni succesive

Operatii intermediare

Art.525. - Operatiile intermediare sunt un grup de misiuni succesive, sau concomitente, prin intermediul carora se pun in aplicare tactici, tehnici si proceduri specifice trecerii de la o operatie la alta, prin care unitatile sunt pregatite sau aduse in starea din care sa poata desfasura operatia urmatoare sau sa inceteze misiunea, asigurand indeplinirea scopului acestora.

Art.526. - (1) Mediul fluid al campului de lupta aero-terestru cere batalioanelor de infanterie sa intreprinda aceste tipuri de operatii mai des si mult mai rapid decat in alte situatii.

(2) Fiecare dintre aceste operatii implica intalnirea fortelor aliate pe sau inaintea limitei dinainte a apararii, fiecare operatie ofera, la randul ei, riscul crescut al fratricidului.

(3) Comandantii trebuie sa informeze tot personalul despre acest pericol potential si trebuie sa monitorizeze indeaproape toate operatiile.

(4) Operatiile intermediare sau de tranzitie sunt: deplasarea; stationarea; regruparea; inlocuirea; inaintarea spre contact; lupta de intalnire; jonctiunea fortelor; retragerea; traversarea liniilor (operatie care se regaseste mai des la esaloane mici, incepand cu batalionul).

SECTIUNEA 1

Deplasarea

1. Generalitati

Art.527. - Deplasarea batalionului de infanterie se executa pe timp de pace, in situatii de criza, in timp de razboi si in perioada postconflict, in scopul:

a)      dislocarii dintr-o zona in alta sau schimbarii zonelor de dispunere;

b)      reconstituirii fortelor de insotire si sprijin/inlocuire sau a rezervelor.

Art.528. - Deplasarea batalionului de infanterie se poate executa prin urmatoarele procedee:

a)      mars, pe autovehicule, pe jos sau pe schiuri;

b)      transport, pe mijloace rutiere, feroviare, aeriene ori navale;

c)      combinat, prin mars si prin transport.

Art.529. - Procedeul de deplasare se adopta in functie de situatia concreta, misiune, distanta si timpul afectat deplasarii, starea cailor de comunicatie, cantitatea si capacitatea mijloacelor de transport la dispozitie.

Art.530. - Elementele si termenii folositii in planificarea si desfasurarea marsului sunt:

a)      elementul de mars - subunitatea care se deplaseaza sub comanda unui singur comandant; de obicei este un pluton, dar poate fi si o companie;

b)      seria de mars - un grup de elemente de mars aflate sub comanda unui singur comandant, desemnata printr-o cifra sau litera pentru a usura planificarea si coordonarea actiunilor;

c)      momentul sosirii - data, ora si minutul la care capul coloanei trece de un punct de coordonare sau o  linie stabilita;

d)     momentul trecerii - data, ora si minutul la care coada coloanei trece de un punct de coordonare sau o linie stabilita;

e)      golul - spatiul, timpul sau distanta dintre doua elemente de mars consecutive, care se deplaseaza pe aceeasi ruta; se masoara in metri sau minute de la coada unui element pana in fata urmatorului element;

f)       distanta dintre vehicule - departarea dintre doua vehicule, dispuse unul dupa celalalt;

g)      punctul initial - un loc de pe o ruta, un itinerar bine definit, de unde elementele de mars trec sub comanda conducatorului deplasarii si incep deplasarea; din acest loc, coloana se formeaza prin trecerea succesiva a subunitatilor;

h)      punctul final - un loc bine definit de pe o ruta, de unde elementele de mars revin sub comanda sefilor directi;

i)        momentul final - data, ora si minutul in care coada coloanei trece de punctul final;

j)        punctul de coordonare - un loc pe ruta de deplasare, de exemplu o intersectie aglomerata luat drept reper cand se dau instructiuni; poate fi de asemenea, un loc unde apar interferente in deplasarea fortelor;

k)      lungimea coloanei - distanta in sens longitudinal ocupata de o coloana, inclusiv golurile;

l)        timpul de trecere - intervalul de timp dintre momentul in care primul element trece pe la un anumit punct si momentul in care ultimul element trece prin acelasi loc;

m)    ritmul de mars - distanta medie parcursa intr-o perioada data  de timp, viteza in km/h, incluzand scurtele opriri si intarzierile;

n)      distanta in timp - perioada necesara capului unei coloane pentru a se deplasa dintr-un punct in altul intr-un anumit timp;

o)      densitatea traficului - numarul mediu de vehicule care au trecut pe un km dat, exprimata in v/km (vehicule/km).

Art.531. - Cerintele de baza ale pregatirii si desfasurarii deplasarii impune respectarea urmatoarelor reguli:

a)      nu confundati deplasarea cu manevra;

b)      executati recunoasteri la toate esaloanele;

c)      folositi eficient terenul si vremea; deplasarea in conditii de vizibilitate redusa realizeaza  siguranta mai mare;

d)     deplasati-va pe companii; aceasta are ca avantaje o securitate mai buna, permite o deplasare rapida si o dispersare mare; dezavantajele constau intr-o regrupare greoaie a unitatii, in cazul atacului se realizeaza mai dificil o legatura cu elementele de mars si o durata de timp mai mare pentru realizarea dispozitivului;

e)      mentineti securitatea pe timpul deplasarii; pe timpul deplasarii, principala responsabilitate a comandantului de companie este protectia subunitatii; aceasta se poate realiza prin folosirea formatiei de mars si a procedeului de deplasare corespunzator;

f)       deplasati-va cat de repede va permite situatia si comunicatia;

g)      asigurati-va ca elementele de siguranta de cap, flanc si de spate sunt instruite si amplasate corect;

h)      intariti disciplina privind folosirea lanternelor/luminilor si pentru evitarea zgomotelor;

i)        verificati camuflarea personalului si a echipamentului;

j)        luati contact cu inamicul prin cea mai mica subunitate posibila, astfel se vor reduce pierderile, iar comandantul are posibilitatea sa manevreze cu fortele principale pentru distrugerea acestuia;

k)      locul comandantului batalionului depinde de situatie, formatia de mars, tehnica de deplasare si organizarea batalionului de infanterie;

l)        comandantul batalionului se afla in locul in care poate vedea si controla batalionul; in mod normal acesta se afla impreuna cu comanda in capul coloanei fortelor principale, acolo unde poate sprijini cel mai bine actiunile batalionului si mentine comunicatiile;

m)    subunitatea de aruncatoare, de regula, se afla la coada coloanei fortelor principale, pentru a putea sprijini prin foc actiunile subunitatilor care iau contact cu inamicul;

n)      subunitatea antiblindate se poate deplasa ca subunitate constituita, ceea ce ii permite comandantului sa concentreze rapid focul unde este necesar, sau pe plutoane in cadrul companiilor la care sunt date ca intarire;

o)      subunitatile primite in sprijin/intarire se dispun acolo de unde pot sprijini cel mai bine actiunile batalionului.

2. Deplasarea prin mars

Art.532. - Marsul consta in deplasarea organizata a subunitatilor in coloana; se executa noaptea sau in alte conditii de vizibilitate redusa; ziua se executa numai pe timpul desfasurarii operatiilor de lupta, atunci cand este impus de conditiile situatiei si la departari mari inapoia dispozitivului fortelor aflate in contact cu inamicul; marsul pe timp de zi se executa pe coloane de subunitati, cu distante mari intre ele si necesita masuri de siguranta sporite, in special in punctele obligatorii de trecere.

Art.533. - Batalionul de infanterie executa marsul pe autovehicule sau pe jos, in cadrul esalonului superior sau independent.

Art.534. - In functie de urgenta impusa de situatie, efortul cerut personalului si viteza de deplasare, marsul batalionului de infanterie poate fi normal sau fortat.

Art.535. - Marsul normal, de regula, se executa pe timp de noapte sau in alte conditii de vizibilitate redusa, cu viteze medii de deplasare si cu respectarea tuturor elementelor deplasarii - halte mari, odihna de zi sau de noapte - in conditiile cand batalionul se afla la departare mare de linia frontului.

Art.536. - Marsul fortat se executa cand situatia impune trecerea in timp scurt la indeplinirea unei misiuni de lupta, pe distante mici, cu viteze maxime admise de norme, tehnica militara si teren, de regula, fara oprire, folosindu-se pentru deplasare majoritatea timpului de zi si de noapte.

Art.537. - Marsul se executa in conditiile cand se prevede sau nu intalnirea cu inamicul, precum si al pericolului de intrebuintare a ADMNBC.

Art.538. - Cand se prevede intalnirea cu inamicul, marsul trebuie pregatit si executat astfel incat fortele sa fie in permanenta gata de actiune, capabile sa se desfasoare cu repeziciune si sa intre la timp in lupta; in acest scop, se iau masuri pentru constituirea unui dispozitiv de mars adecvat.

Art.539. - Cand nu se prevede intalnirea cu inamicul, marsul se pregateste si se executa astfel incat batalionul sa ajunga in noua zona in conditiile unor eforturi normale; pentru aceasta se aleg cele mai bune drumuri care se pregatesc din timp; coloanele se formeaza din subunitati care au aceeasi viteza de mars si capacitate de trecere.

Art.540. - Etapa de mars este distanta parcursa de batalion in 24 de ore.

Art.541. - Lungimea etapei de mars pe autovehicule poate fi, in teren ses si deluros, de pana la 250 km, uneori mai mare iar in teren muntos-impadurit pana la 150 km (figura nr.51).

Figura nr.51. Marimea etapelor de mars si a vitezelor medii de deplasare

Art.542. - Cand subunitatile se deplaseaza pe jos marimea etapei de mars poate sa fie pana la 30 km.

Art.543. - Viteza medie de mars reprezinta media vitezelor partiale realizate pe diferite portiuni de itinerar si se exprima in km pe ora.

Art.544. - Viteza medie de mars a coloanelor mixte, in teren ses sau deluros, ziua, este de 20-30 km/h; coloanele de transportare amfibii blindate (masini de lupta ale infanteriei, automobile) se deplaseaza ziua cu 30-40 km/h, iar noaptea - cu 25-30 km/h; cand subunitatile se deplaseaza pe jos, viteza medie de mars este de 4-5 km/h, iar pe schiuri de 5-7 km/h; cand deplasarea se executa pe drumuri cu pante mari sau cu obstacole (bolovani, grohotis) viteza de deplasare se micsoreaza pana la 1 km/h.

Art.545. - In teren muntos-impadurit viteza de mars se reduce cu 30-40 % fata de cea din teren ses si deluros.

Art.546. - Pe timp de inghet (dezghet), pe drumuri desfundate si in conditii de vizibilitate redusa viteza medie de mars poate fi de 10-15 km/h; la urcarea pantelor de 6-8 % viteza este de pana la 10 km/h, iar la coborare, de pana la 15-20 km/h.

Art.547. - Pe caldura mare, pe drumuri cu praf, pe timpul trecerii prin localitati mari, pe ceata si ninsoare sau noaptea, viteza de mars se reduce cu 15-20 % si chiar mai mult.

Art.548. - Noaptea, cand autovehiculele sunt echipate cu aparate de vedere luminoase sau cand lumineaza luna puternic, pe drumurile cu indicatoare luminoase si cu circulatie intr-un singur sens, viteza medie de mars poate fi aceeasi ca pe timpul zilei, in conditii de vizibilitate redusa.

Art.549. - Pentru menajarea fortelor militarilor, verificarea starii tehnice a autovehiculelor, executarea intretinerilor tehnice si inlaturarea defectiunilor, se fixeaza halte mici, halte mari si odihna de zi/noapte.

Art.550. - Haltele mici. In cazul deplasarii pe autovehicule, se fixeaza prima dupa 1-2 ore de mars, iar urmatoarele, dupa fiecare 2-3 ore de mars/iarna dupa 1-1,5 ore de mars si au durata de 20-30 minute; cand marsul se executa pe jos prima halta se fixeaza dupa 30 minute de la inceperea acestuia, iar urmatoarele din 50 in 50 minute de mars si au o durata de 10 minute.

Art.551. - Halta mare se fixeaza la sfarsitul primei jumatati a etapei de mars si are o durata de 2-4 ore.

Art.552. - Cand distanta de parcurs este mai mica decat o etapa de mars, noaptea si iarna pe geruri puternice, de regula, nu se fixeaza halta mare.

Art.553. - Pe timpul haltei mari se serveste hrana si se completeaza plinurile la autovehicule, se verifica armamentul si tehnica militara, se executa intretinerea tehnica a autovehiculelor, iar in functie de rulajul transportoarelor amfibii blindate/ masinilor de lupta ale infanteriei se fac reglajele dispozitivelor de comanda.

Art.554. - Odihna de zi/noapte se fixeaza dupa executarea unei etape de mars.

Art.555. - Pentru haltele mari si odihna de zi/noapte se aleg zone care ofera conditii favorabile de protectie si mascare si dispun de suficiente surse de apa.

Art.556. - Pe timpul haltei mari si in zona odihnei de zi/noapte subunitatile parasesc drumul si se dispun in zonele stabilite, astfel incat sa fie permanent gata de lupta si sa poata continua in timp scurt marsul.

Art.557. - In zona odihnei de zi/noapte se iau masuri de protectie, se distribuie hrana calda, se completeaza plinurile de carburanti si lubrifianti si se executa lucrarile prevazute la halta mare.

Art.558. - Pe timpul odihnei de zi/noapte se pot schimba elementele de siguranta marsului.

Art.559. - Cand deplasarea se executa pe jos, dupa 2-3 zile de mars se dau 24 ore de odihna.

Art.560. - Dispozitivul de mars reprezinta gruparea de forte si mijloace sau ordonarea fortelor si mijloacelor, constituita conform variantei optime de actiune asupra careia comandantul s-a decis, in scopul deplasarii batalionului.

Art.561. - Constituirea dispozitivului de mars se face astfel incat sa se asigure:

a)      conducerea neintrerupta si deplasarea fortelor in timpul stabilit si cu intreaga putere de lupta;

b)      trecerea rapida la dispozitivul premergator si de lupta si desfasurarea actiunii in conditii favorabile;

c)      vulnerabilitate redusa fata de loviturile inamicului;

d)     deplasarea cu viteza stabilita pentru fiecare portiune de itinerar.

Art.562. - Cand nu se prevede intalnirea cu inamicul, dispozitivul de mars, de regula, cuprinde: elemente de cercetare; elemente de siguranta si de asigurare a deplasarii; coloana fortelor principale; subunitatile logistice.

Art.563. - Daca exista posibilitatea intalnirii cu inamicul, dispozitivul de mars trebuie sa corespunda conceptiei operatiilor urmatoare, sa ofere conditii pentru desfasurarea rapida a fortelor, in ordinea angajarii lor in lupta si sa asigure executarea manevrei preconizate; in acest caz tancurile se deplaseaza in capul coloanelor iar mijloacele de intarire se repartizeaza de la inceput, coloanele constituindu-se astfel incat sa dispuna de autonomie de lupta.

Art.564. - Elementele de cercetare sunt constituite, de regula, din patrule de cercetare si patrule de cercetare independente.

Art.565. - Elementele de siguranta, cum sunt pichetele mobile de cap, de spate sau de flanc si pichetele fixe de flanc, asigura intarirea in mod corespunzator, in functie de posibilitati si de importanta misiunii si asigura deplasarea neintrerupta a coloanelor fortelor principale, prevenirea unui atac prin surprindere asupra acestora, zadarnicirea actiunilor cercetarii inamicului si crearea conditiilor favorabile pentru intrarea in actiune in mod organizat a fortelor principale.

Art.566. - Compunerea si distanta la care se trimit elementele de siguranta depind de situatia si conditiile in care se executa marsul, caracterul actiunilor inamicului, de misiunea de lupta a fortelor, si dispozitivul adoptat, de caracteristicile terenului, numarul si importanta itinerarelor de deplasare.

Art.567. - Cand batalionul se deplaseaza in cadrul brigazii, poate actiona ca avangarda, in fata coloanei fortelor principale la o departare de pana la 30 km, ca flancgarda, la o departare de pana la 10 km de flancul amenintat al marii unitati, sau ca ariergarda, inapoia fortelor principale ale marii unitatii, la distanta de 10 km.

Art.568. - Atunci cand este posibil, se realizeaza siguranta din aer, prin patrule de elicoptere care actioneaza pe directia de mars a fortelor principale.

Art.569. - Elementele de asigurare a deplasarii se constituie in detasamente de asigurare a miscarii, in scopul crearii conditiilor necesare executarii marsului fara intreruperi, cu viteza stabilita si in ritm constant; acestea actioneaza pe fiecare itinerar de deplasare avand in compunere subunitati de geniu dotate cu mijloacele tehnice necesare.

Art.570. - Detasamentele, de regula, actioneaza inapoia sigurantei de mars si sunt insotite de grupe de evacuare-reparare.

Art.571. - Coloana fortelor principale cuprinde fortele luptatoare si de sprijin, mai putin elementele constituite, si se deplaseaza, de regula, pe coloane de subunitati.

Art.572. - Subunitatile de logistica se deplaseaza in cadrul coloanei esalonului caruia ii apartin.

Art.573. - Pentru protectia fortelor impotriva armelor de distrugere in masa, intre coloanele de unitati se lasa o distanta de 3-5 km; subunitatile sunt pregatite pentru a actiona in medii/conditii NBC.

Art.574. - (1) In cazul atacului din aer al inamicului se maresc distantele dintre masini si subunitati si se continua deplasarea, iar mijloacele antiaeriene deschid focul din miscare.

(2) Asupra grupurilor de cercetare-diversiune sau elementelor teroriste, care actioneaza impotriva coloanelor aflate in deplasare se intervine cu elementele de siguranta a marsului sau cu forte destinate din timp pentru astfel de misiuni, iar fortele principale continua deplasarea; in astfel de situatii se coopereaza si cu celelalte forte apartinand sistemului national de aparare.

Art.575. - Cand inamicul intrebuinteaza armele de distrugere in masa se iau masuri de cercetare adecvate pe itinerare de deplasare si in zonele contaminate, de salvare-evacuare, de stingere a unor incendii, concomitent cu deplasarea pe itinerarele de rezerva (daca este cazul) si cand este posibil, de executare a decontaminarii.

Art.576 - Algoritmul pentru calculul marsului cuprinde:

a)stabilirea efectivelor si tehnicii militare care vor executa deplasarea pe calea ferata sau prin mars;

b)      stabilirea itinerarelor de mars de baza, de rezerva si drumurilor de rocada;

c)kilometrarea itinerarelor de mars, pentru harti 1:200 000 din 20 in 20 km, pentru harti 1:100 000 din 10 in 10 km, pentru harti 1:50 000 din 5 in 5 km iar pentru harti 1:25 000 din 1 in 1 km;

d)     repartizarea subunitatilor pe itinerarele de mars, stabilirea numarului coloanelor si a ordinii in coloana;

e)stabilirea fortelor si mijloacelor care se deplaseaza pe calea ferata (cand este cazul), ce se vor constitui in esaloane de transport;

f) stabilirea fortelor pentru cercetare, siguranta si asigurare a miscarii;

g)      calculul lungimilor coloanelor de mars, a fiecarui itinerar si a distantei intre coloane;

h)      inscrierea vitezelor de mars si stabilirea vitezei optime de mars, functie de tehnica din dotare si felul coloanelor;

i)        stabilirea numarului haltelor, felul acestora, zonele si durata executarii lor;

j)        stabilirea zonei odihnei de zi /noapte;

k)      stabilirea punctului initial pentru fiecare etapa a traseului si a punctelor de coordonare;

l)        intocmirea tabelului cu planificarea marsului;

m)    calculul marsului si al transportului pe calea ferata si inscrierea in tabel a datelor;

n)      organizarea stationarii;

o)      stabilirea masurilor de asigurare a deplasarii;

p)      stabilirea subunitatilor de comenduire si indrumare a circulatiei (C.I.C.); organizarea si materializarea serviciului C.I.C.;

q)      aprobarea documentelor de conducere a marsului.

Art.577. - Formula de calcul pentru lungimea coloanei de mars (Lc) este:

Lc = (N_m - N_c)D_n + (N_c - 1)D_c, unde:

a)      N_m = numarul autovehiculelor;

b)      N_c = numarul de coloane;

c)      D_n = distanta dintre autovehicule;

d)     D_c = distanta dintre coloane.

Art.578. - Formula de calcul pentru timpul total de mars (T_t) este:

T_t = T_m + T_h + T_sc + T_a + T_rez , unde:

a)      T_m = timp efectiv de mars;

b)      T_h = timp de stationare in halte;

c)      T_sc = timp de scurgere a coloanelor in zona;

d)     T_a = timp de ascundere si mascare;

e)      T_rez = timp de rezerva.

Art.579. - Formula de calcul a timpului de scurgere a coloanelor in zona (T_sc), este:

a)      Lc = lungimea coloanei;

b)      Ad Rn = adancimea zonei/raionului;

c)      V = viteza prin zona;

d)     T_T = timpul de trecere x coeficientul de relief; coeficientul pentru relief este de 1 pentru ses, 1,1 pentru teren deluros si 1,25 pentru teren muntos.

Art.580. - Marsurile solicita o planificare detaliata; procesul de analiza a factorilor MIFT-TC ajuta comandantii si statele lor majore in determinarea celei mai bune variante a deplasarii; aceasta planificare cuprinde trei elemente care pot fi determinate in acelasi timp si anume, nevoile pentru deplasare, posibilitatile de executare a marsului de catre elementele organice, atasate, alocate si prioritatile; in planificare se mai iau in considerare urmatoarele:

a)      situatia inamicului, conditiile de teren si de stare a vremii;

b)      modul de organizare a batalionului;

c)      masurile de siguranta - pe timpul deplasarii si la destinatie;

d)     organizarea elementelor de mars;

e)      incarcatura militarilor si echipamentul;

f)       activitatile de la destinatie.

Art.581. - Cand batalionul se pregateste pentru mars si daca timpul permite, se executa urmatoarele activitati:

a)      se emite cat mai repede posibil ordinul preliminar, pentru a permite subunitatilor sa se pregateasca in vederea executarii marsului;

b)      se executa analiza factorilor MIFT-TC, a itinerarelor ordonate de catre brigada si se ordona dispozitivul de mars;

c)      se emite ordinul de mars;

d)     se elaboreaza planuri detaliate pentru executarea marsului si a activitatilor la ajungerea in noua zona de dispunere;

e)      se organizeaza si se trimit elementele de cercetare si detasamentul de incartiruire - daca este necesar.

Art.582. - Ordinul de mars (anexa nr.7) are acelasi format, atat pentru marsurile in situatii tactice cat si pentru cele executate in conditii normale si poate fi elaborat atat ca o anexa la un ordin de operatii sau ca un ordin de operatii separat, cat si ca ordin fragmentar.

Art.583. - (1) Ordinul de mars, de regula, include:

a)      schema itinerarului de mars;

b)      punctul initial si punctul final;

c)      ordinea de mars;

d)     viteza maxima;

e)      intervalele intre subunitati si vehicule;

f)       modul de realizare a zonei de dispunere si ordine pentru activitati ulterioare.

(2) La stabilirea intervalelor, planificatorul trebuie sa tina cont de efectele lungimii coloanei si a timpului necesar executarii marsului.

Art.584. - (1) Ordinul de mars contine si informatii despre situatia inamicului, conditiile meteorologice, vizibilitate si urmatorii factori, daca exista:

a)      restrictii ale itinerarului si informatii reiesite din cercetarea acestuia;

b)      actiuni la contactul cu inamicul terestru si aerian;

c)      activitati pe timpul haltelor;

d)     activitati in zonele de dispunere;

e)      proceduri de completare, mentenanta si hranire;

f)       locul comandantilor;

g)      schema transmisiunilor.

(2) Cea mai mare parte a acestor informatii trebuie sa se gaseasca in SOP- urile batalionului; doar exceptiile de la SOP-uri se regasesc in ordin.

Art.585. - Tehnici de mars. Prima tehnica, impune distanta dintre vehicule de 20-25 metri pe timpul zilei; pe timpul noptii distanta se stabileste astfel incat fiecare conducator auto sa vada luminile de semnalizare, mascate, ale vehiculului din fata; aceasta tehnica se foloseste in special in cazul marsurilor executate pe timpul noptii, in conditii de deplasare camuflata; tehnica respectiva foloseste la maxim capacitatea itinerarelor de mars, dar nu ofera o dispersare buna a coloanei; normal densitatea de-a lungul itinerarului este de 30 vehicule pe km.

Art.586. - Pentru o dispersare mai mare, a doua tehnica impune marirea distantei dintre vehicule; aceasta distanta variaza de la 50 la 100 de metri; tehnica respectiva se foloseste in special pe timpul marsurilor executate ziua; densitatea vehiculelor variaza de la 10 la 15 vehicule pe km.

Art.587. - Pe timpul unui mars prin infiltrare - a treia tehnica, vehiculele se deplaseaza individual sau in grupuri mici, la intervale neregulate de timp, pentru a reduce riscul concentrarii acestora intr-un punct; aceasta tehnica asigura cea mai buna protectie impotriva observarii si atacului inamicului; ea se preteaza atunci cand exista suficient timp si spatiu si sunt realizate masurile de siguranta.

Art.588. - In teren muntos-impadurit marsul se pregateste si executa tinand seama de caracteristicile drumului, de timp si starea vremii.

Art.589. - In locurile inguste si greu accesibile, daca este posibil, se largeste partea carosabila; la nevoie se amenajeaza drumuri ocolitoare; de asemenea, se prevad masuri pentru stingerea incendiilor si inlaturarea obstacolelor.

Art.590. - Toate instalatiile hidrotehnice care prin distrugerea lor pot modifica rapid nivelul apei, iar prin aceasta pericliteaza situatia subunitatilor, trebuie aparate impotriva atacurilor terestre si din aer ale inamicului.

Art.591. - In sectoarele periculoase de drum se instaleaza balustrade si indicatoare vizibile.

Art.592. - Subunitatile batalionului executa marsul, de regula, combinat, pe autovehicule, pana la limita maxima accesibila permisa de capacitatea drumului si panta acestuia, iar cand acestea se ingusteaza si devin poteci, militarii se debarca de pe autovehicule si continua marsul pe jos; subunitatile isi transporta munitia si materialele pe purtatori, pe poteci inguste si in afara acestora, eventual prin escaladarea unor portiuni din teren, pana in zona actiunilor de lupta; pentru trecerea raurilor de munte si prapastiilor se folosesc podurile/puntile suspendate sau funiculare.

Art.593. - Subunitatile au pregatite din timp mijloacele de trecere peste raurile de munte si dispozitive pentru franarea autovehiculelor.

Art.594. - Siguranta flancurilor se executa, de regula, prin pichete fixe de flanc care ocupa pozitii pe inaltimile dominante, indeosebi la trecatori si pe podurile laterale care duc spre itinerarele de deplasare.

Art.595. - Cand au fost semnalate grupuri de cercetare-diversiune se iau masuri pentru intarirea sigurantei.

Art.596. - Pe timp de iarna, cu zapada mare si temperaturi scazute, executarea marsului necesita:

a)      pregatirea si mentinerea drumurilor in stare practicabila;

b)      luarea masurilor pentru prevenirea degerarii oamenilor;

c)      pregatirea tehnicii militare pentru functionarea in conditiile unor temperaturi scazute;

d)     asigurarea autovehiculelor cu accesorii si mijloace necesare maririi capacitatii de trecere; acoperirea cu prelate a autovehiculelor destinate transportului militarilor.

Art.597. - In siguranta de mars se includ autovehicule inzestrate cu echipament de buldozer pentru curatirea zapezii; autovehiculele cu capacitate mare de trecere/ tractoare se repartizeaza de-a lungul intregii coloane; pe timpul haltelor, motoarele autovehiculelor se incalzesc cate 4-5 minute la fiecare jumatate de ora; pentru incalzirea militarilor se executa cu acestia alergari scurte; este interzis ca militarii sa stea in pozitia culcat pe zapada.

Art.598. - Cand marsul se executa pe jos, in afara drumurilor sau pe drumuri inzapezite, subunitatile din capul coloanei se schimba dupa fiecare 20-30 minute.

Art.599. - Pe ger puternic se asigura militarilor hrana calda.

Art.600. - Cand marsul se executa iarna, la temperaturi scazute, pe jos, se impune ca:

a)      nici o parte a corpului sa nu fie stransa, in special incheieturile si extremitatile - degetele mainilor si picioarelor sa se miste in manusi, respectiv in incaltaminte;

b)      sa nu se stranga excesiv curelele de la ranita, schiuri sau rachetele pentru zapada; executarea marsului cat mai uniform si dozarea efortului spre a se evita transpiratia corpului, alternativ cu racirea sa;

c)      marsul sa se execute in veston, iar scurtele sa fie imbracate numai in timpul haltelor; sa nu se bea apa rece si sa nu se manance zapada; apa se va inlocui cu ceai sau cafea si se va bea cu inghitituri mici/rare; deschizatorii de partii sa fie inlocuiti cat mai des; sa nu se stea jos pe timpul haltelor mici; haltele mari sa se faca pe cat posibil in cladiri.

Art.601. - Cand unele obstacole nu pot fi trecute sau ocolite se prevad din timp masuri pentru transbordarea efectivelor, tehnicii si materialelor, folosindu-se in acest scop toate mijloacele la dispozitie; in acest caz, dincolo de obstacol, subunitatile continua marsul pe jos, munitia si materialele pe militari (purtatori), iar autovehiculele vor fi trimise pe rute ocolitoare pana la ajungerea din urma a coloanei sau vor relua deplasarea dupa deschiderea drumului.

3. Deplasarea prin transport

Art.602. - Transportul fortelor, tehnicii si materialelor se executa cu mijloace rutiere, feroviare, aeriene sau navale.

Art.603. - Pentru executarea transportului, batalionului de infanterie i se destina:

a)      zona de concentrare si de dispunere dupa executarea transportului, cand este cazul;

b)      directie de transport, de baza si de rezerva;

c)      zona de imbarcare si debarcare, de baza si de rezerva;

d)     itinerarele/zona de mars de la zona de concentrare pana la zona de imbarcare si de la zona de debarcare pana la zona actiunilor de lupta sau de dispunere dupa deplasare.

Art.604. - Zona de imbarcare/debarcare cuprinde:

a)statii de cale ferata; porturi maritime sau fluviale, aerodromuri sau aeroporturi de imbarcare/debarcare, de baza si de rezerva;

b)      zone de asteptare pentru imbarcare/adunare dupa debarcare, de baza si de rezerva;

c)itinerare de deplasare din zonele de asteptare pentru imbarcare pana la statiile de imbarcare/din statiile de debarcare pana la zonele de adunare dupa debarcare.

Art.605. - Zonele se aleg in functie de teren si posibilitatile de mascare la distanta optima fata de elementele de infrastructura utilizate; acestea trebuie sa ofere drumuri si conditii favorabile de iesire rapida, de protectie si de ascundere a fortelor.

Art.606. - Dispunerea fortelor batalionului in zonele de asteptare si de adunare se face pe esaloane de transport, in ordinea in care executa deplasarea lor pentru imbarcare sau dupa debarcare.

Art.607. - Comandamentul, efectivele, tehnica si materialele complete ale batalionului se imbarca, de regula, intrunit, evitandu-se fractionarea acestora pe trenuri si convoaie diferite.

Art.608. - Imbarcarea si debarcarea se executa in timp scurt, in ordine, evitandu-se accidentele si deteriorarea mijloacelor.

Art.609. - Transportul pe mijloacele rutiere din parcul public se organizeaza si se executa pentru esaloanele ale caror mijloace auto din dotare au fost avariate si nu satisfac nevoile de deplasare a personalului, materialelor si tehnicii militare.

Art.610. - Transportul pe mijloace feroviare este principalul procedeu de deplasare pe distante mari a fortelor batalionului; poate fi folosit si pentru deplasarea pe distante mici, atunci cand caile de comunicatie rutiera sunt impracticabile sau cand se impune economisirea motoresurselor ori menajarea starii operative a tehnicii.

Art.611. - Batalionul se transporta pe mijloace feroviare in intregime sau partial, de regula, pe o singura directie de cale ferata.

Art.612. - Pentru imbarcare/debarcare batalionul de infanterie are nevoie de un numar variabil de statii de cale ferata, in functie de situatia concreta; statiile care au capacitatea rampelor redusa, pot fi asigurate cu rampe mobile, indeosebi pentru tehnica blindata pe senile.

Art.613. - In cazul cand s-au produs distrugeri sau din alte motive deplasarea pe calea ferata s-a intrerupt si nu poate fi reluata in timp scurt sau sa fie varientata, se face transbordarea pe alte mijloace ori se continua deplasarea prin mars.

Art.614. - (1) Transportul pe mijloace aeriene se executa atunci cand:

a)      celelalte cai de comunicatie sunt insuficient dezvoltate, au suferit distrugeri sau au fost contaminate devenind impracticabile;

b)      in situatii cand se impun deplasari urgente de forte si mijloace pentru executarea unor manevre;

c)      pentru evacuarea ranitilor;

d)     pentru aprovizionarea urgenta cu munitii, alimente si carburanti;

e)      pentru transportul unor ofiteri de legatura sau curieri.

(2) Transportul pe mijloace aeriene se mai executa si atunci cand tot batalionul sau parte din subunitatile acestuia se disloca in diferite teatre de operatii.

Art.615. - Acestea se fac cu aeronave de transport, personalul si tehnica fiind, de regula, debarcate; unele materiale pot fi parasutate iar altele aruncate de la mica inaltime in locurile stabilite si marcate de fortele ce le vor utiliza.

Art.616. - (1) Deplasarea pe mijloace navale se executa pe mare sau pe cursuri de apa navigabile cu nave de transport singulare sau in sistem convoi, in vederea desantarii si ducerii actiunilor pe litoral, fluviu sau in delta, ori pentru constituirea unor grupari de forte in zonele respective.

(2) Transportul pe mijloace navale se mai executa si atunci cand tot batalionul sau parte din subunitatile acestuia se disloca in diferite teatre de operatii.

Art.617. - Organizarea transportului pe nave - imbarcarea, constituirea convoiului si asigurarea acestuia - se face de catre comandantul si comandamentul unitatii maritime sau fluviale, iar in perioada de la imbarcare si pana la debarcare, fortele ce se transporta se subordoneaza comandantilor de nave.

Art.618. - Pe o nava se imbarca, de regula, o unitate sau subunitate cu intregul efectiv si cu dotarea de care dispune.

4. Deplasarea combinata

Art.619. - Deplasarea combinata se executa atunci cand batalionul se deplaseaza pe distante mari si nu se prevede intalnirea cu forte importante ale inamicului, comandantii luand toate masurile pentru ca fortele sa ajunga la locul stabilit, aproximativ in acelasi timp; pe timpul deplasarii combinate se respecta regulile stabilite la deplasarea prin mars si prin transport.

Art.620. - (1) Pregatirea deplasarii, de regula, cuprinde urmatoarele activitati:

a)      luarea deciziei, planificarea marsului si transmiterea misiunilor la subordonati;

b)      organizarea conducerii;

c)      cercetarea si recunoasterea itinerarelor de deplasare;

d)     recunoasterea zonelor de imbarcare, debarcare, transbordare, a celui de plecare si de adunare dupa deplasare;

e)      pregatirea fortelor pentru mars, stabilirea si luarea masurilor de crestere a capacitatii de trecere in punctele obligatorii de trecere;

f)       organizarea sigurantei si protectiei fortelor, cu accent deosebit pe protectia antiaeriana;

g)      logistica marsului.

(2) Planificarea deplasarii fortelor tine seama de urmatoarele elemente:

a)      misiunea si conceptia comandantului esalonului superior;

b)      timpul disponibil si distanta pe care se face deplasarea;

c)      compunerea dispozitivului de mars;

d)     regulile privind indrumarea circulatiei si masurile de control necesare;

e)      misiunea ulterioara;

f)       situatia inamicului, terestru si aerian, inclusiv pericolul NBC;

g)      gradele relative de mobilitate, disponibilitatea zonelor, numarul si capacitatea itinerarelor disponibile, conditiile de teren si de stare a vremii, precum si de alte elemente;

h)      deplasarea altor forte si mijloace, inclusiv a populatiei civile.

(3) Pentru conducerea fortelor pe timpul deplasarii, se folosesc mijloacele de comunicatii si semnalele.

(4) Folosirea mijloacelor de comunicatii, indiferent de tip, are loc la ordin si cu respectarea regimului impus de regulile de trafic; pastrarea secretului asupra scopului deplasarii se asigura prin limitarea numarului persoanelor care au acces la informatii si care participa la pregatirea acesteia.

SECTIUNEA a 2- a

Stationarea

1. Generalitati

Art.621. - Batalionul de infanterie se poate gasi in stationare inainte sau dupa executarea unor operatii ori pe timpul opririlor de durata mai mare pentru odihna personalului, in urma deplasarii acestora prin mars pe distante mari; stationarea are ca scop asigurarea conditiilor necesare fortelor pentru pregatirea in vederea indeplinirii unei noi misiuni, refacerea puterii de lupta, reluarea sau executarea marsului.

Art.622. - Stationarea batalionului se poate executa unitar, intr-o zona sau in zone dispersate pe  subunitati in functie de situatie, batalionul de infanterie poate stationa in zone de mobilizare, de adunare, de concentrare, de dispunere, de regrupare, de plecare si al odihnei de zi; acestea pot fi de baza si de rezerva.

Art.623. - Zonele de stationare trebuie sa asigure, dupa caz:

a)      posibilitatea iesirii rapide si in mod organizat a subunitatilor din zona;

b)      dispunerea dispersata si in ascuns a fortelor;

c)      protectia fortelor impotriva loviturilor inamicului;

d)     drumuri de acces pentru mijloacele de transport;

e)      posibilitatea adunarii rapide a fortelor in caz de pericol si deplasarea acestora pe directiile amenintate;

f)       conditii de odihna si adapostire;

g)      stare sanitara epidemiologica corespunzatoare;

h)      surse de aprovizionare cu diferite materiale si in special, cu apa potabila;

i)        terenuri de aterizare pentru elicoptere;

j)        posibilitati de mentenanta a tehnicii si de asistenta medicala;

k)      folosirea sistemului de telecomunicatii teritorial.

Art.624. - Dupa stabilirea zonelor de stationare, comandantul asigura cercetarea si recunoasterea acestora, precum si legatura cu organele administratiei publice locale, iar intrarea fortelor este precedata de instalarea elementelor de conducere, comenduire si indrumare a circulatiei, cercetare, siguranta terestra si aeriana.

Art.625. - (1) Relieful zonei repartizate constituie un aspect care poate influenta stationarea batalionului de infanterie; zonele de ses sunt dezavantajoase din punct de vedere al executarii in secret a unor activitati ce se deruleaza pe timpul pregatirii si realizarii stationarii, cum ar fi:

a)      concentrarea si realizarea in acelasi timp a dispersarii fortelor si mijloacelor;

b)      executarea mascarii si a manevrei in ascuns impune luarea unor masuri suplimentare datorita lipsei acoperirilor;

c)      amenajarea genistica impune un timp mai mare, aceasta executandu-se, de regula, pe intuneric sau in conditii de vizibilitate redusa;

d)     deplasarea fortelor si mijloacelor este ingreunata datorita servitutiilor impuse de posibilitatile mari de cercetare si observare ale inamicului.

(2) Regiunile deluroase si de podis cuprinse intre 200-800 m favorizeaza concentrarea, mascarea unitatii, a subunitatilor, a tehnicii de lupta si accesul relativ usor al acestora; asigura o buna protectie impotriva efectelor armelor de distrugere in masa si a mijloacelor incendiare folosite de inamic in zona de stationare.

(3) In contextul acelorasi particularitati ale terenului se poate aprecia si faptul ca in regiunile deluroase si de podis, manevra si deplasarea subunitatilor si a tehnicii in/din zona de stationare a batalionului se desfasoara cu dificultate, impusa de cresterea unghiului de panta, existenta cailor adanci sau largi ale raurilor, ori de distrugerile pe care le poate produce inamicul in punctele obligatorii de trecere.

(4) Terenul muntos impadurit este accidentat, cu diferente mari de altitudine intre puncte relativ apropiate, comunicatiile sunt putine si greu accesibile pentru majoritatea categoriilor de tehnica militara, ceea ce impune ca zona de stationare a batalionului sa fie aleasa in asa fel incat sa satisfaca o buna cercetare, cunoastere si impartire corespunzatoare a suprafetelor de responsabilitate ale subunitatilor; repartitia optima, de la inceput, a fortelor si mijloacelor pentru a evita manevrele inutile de pe o directie pe alta.

(5) In teren muntos impadurit batalionul de infanterie stationeaza in apropierea drumurilor si culoarelor pentru a asigura iesirea rapida a subunitatilor si tehnicii pe directiile de actiune, precum si desfasurarea in vederea respingerii unor eventuale atacuri ale inamicului; este interzisa stationarea in zonele unde sunt posibile inundari, avalanse de pietre, stanci si zapada; pentru protectia impotriva incendiilor si prevenirea extinderii acestora se pregatesc variante de iesire din zona respectiva.

(6) In localitati si zone industriale stationarea batalionul de infanterie se organizeaza pe cvartale si cartiere, iar ocuparea acestora de catre trupe se face numai dupa repartizarea lor pe subunitati; pe timpul stationarii se folosesc si parcurile; pentru localizarea si stingerea incendiilor, limitarea efectelor provocate de daramaturi si inundatii, batalionul de infanterie impreuna cu subunitatile de pompieri si formatiunile de aparare civila, constituie elemente de salvare - evacuare.

(7) La dispunerea in localitati, batalionul de infanterie trebuie sa aiba in vedere unele particularitati, astfel: pentru a evita cartiruirea militarilor in mod individual sau in grupuri mici, ceea ce ar duce la raspandirea acestora pe o suprafata mare este necesara dispunerea fortelor in primul rand in localurile cu destinatie comuna - scoli, case de cultura, sali de spectacole; trebuie sa se tina seama ca o companie poate fi cartiruita intr-un bloc sau grup de case, un batalion intr-un sat mai mare sau in 3-4 blocuri mijlocii.

Art.626. - (1) Zona de stationare a batalionului de infanterie, de regula, se stabileste de catre statul major al esalonului superior.

(2) Cand nu este posibil ca zona de stationare sa fie recunoscuta din timp, pentru aceasta activitate se destina o grupa de recunoastere formata din: 1 ofiter din S3 sau seful acestuia; 1 ofiter cu cercetarea; cate 1-2 ofiteri si 1-2 gradati de la fiecare subunitate din cadrul batalionului; 1 patrula de cercetare formata dintr-o grupa de cercetare, intarita cu cercetasi de geniu, de aparare NBC si de transmisiuni; odata cu aceasta se deplaseaza in zona de stationare si grupele de recunoastere ale companiilor din compunerea batalionului sau primite in intarire/sprijin.

Art.627. - (1) Grupa de recunoastere desfasoara urmatoarele activitati:

a)      precizeaza in teren zonele de stationare, de baza si de rezerva, locul punctelor de comanda si zonele de siguranta ale unitatii/subunitatilor;

b)      precizeaza masurile de asigurare a actiunilor si protectiei fortelor;

c)      stabileste itinerarele de deplasare in/din zonele de dispunere, de baza si de rezerva;

d)     precizeaza locul lucrarilor de adapostire si a celor usor inflamabile, stabilind masurile ce trebuie luate pentru prevenirea si stingerea incendiilor;

e)      precizeaza directiile probabile de patrundere a inamicului spre zona de stationare si in raport cu acestea, modul de actiune al unitatii/subunitatilor;

f)       precizeaza semnalele si modul de realizare a conducerii.

(2) Seful grupei de recunoastere ia legatura cu organele administratiei publice locale, in scopul precizarii posibilitatilor, prioritatilor de aprovizionare, de lucru si nevoilor de comunicatii zonale.

(3) Atunci cand fortele se dispun in zonele care au fost ocupate anterior de catre inamic, inainte de ajungerea batalionului in astfel de locuri statul major desfasoara urmatoarele activitati:

a)      organizeaza cercetarea terestra, NBC, de geniu si deminarea zonelor;

b)      organizeaza adunarea, evidenta si paza tehnicii militare si a materialelor parasite;

c)      stabileste posibilitatile de consum a apei, a alimentelor, si a diferitelor categorii de munitii, de folosire a armamentului, explozivilor si a materialelor ramase dupa parasirea zonei de catre inamic;

d)     determina zonele in care inamicul foloseste statii de bruiaj cu o singura intrebuintare, tipul si caracteristicile lor si modul de scoatere din functiune a acestora.

2. Dispozitivul de stationare

Art.628. - Dispozitivul de stationare se compune din: elementele de cercetare; elementele de siguranta; fortele principale; sistemul de conducere; sistemul logistic.

Art.629. - (1) Elementele de cercetare descopera fortele inamicului care au posibilitatea executarii unor atacuri prin surprindere, descopera (captureaza, nimicesc) grupurile de cercetare-diversiune, precum si elementele teroriste ale acestuia, observa permanent drumurile de intrare/iesire in/din zona, determina portiunile de drum distruse sau contaminate si posibilitatile de varientare, determina starea elementelor sistemului teritorial de comunicatii si descopera noi surse de apa.

(2) Elementele de cercetare se constituie intr-un sistem alcatuit din punctele de observare si patrulele de cercetare independente care actioneaza in fata elementelor de siguranta, pe directiile cele mai probabile de actiune ale inamicului.

Art.630. - (1) Elementele de siguranta au rolul de a preveni fortele principale impotriva unor atacuri prin surprindere ale inamicului, de a intarzia operatiile acestuia, a asigura intrarea organizata in operatie a fortelor si mijloacelor destinate nimicirii inamicului care ataca si de a impiedica patrunderea unor elemente de cercetare, cercetare-diversiune si teroriste, precum si a unor persoane civile neautorizate spre zona de stationare al fortelor principale.

(2) Fortele aflate in stationare organizeaza siguranta nemijlocita, iar cand exista pericolul de a fi atacate de inamic si siguranta stationarii.

(3) Siguranta nemijlocita se organizeaza de fiecare subunitate din cadrul batalionului si se compune din posturi de paza/lupta independente si patrule; postul de paza/lupta independent are valoarea unei grupe si se trimite la o distanta de pana la 1,5 km.

(4) Siguranta de stationare a batalionului face parte din sistemul sigurantei de stationare a brigazii; la nivelul acestuia se realizeaza prin: detasamente de paza; pichete de paza/independente; posturi de paza/independente; patrule; pande; posturi de observare.

(5) Detasamentul de paza poate fi de valoare companie, pe directia cea mai importanta, sau de pluton intarita si primeste zona de responsabilitate, obiectiv pentru aparare si obiectiv pana la care se executa cercetarea; zona de responsabilitate a detasamentului de paza poate fi de pana la 5 km pentru detasamentul de valoare companie intarita si de pana la 10 km pentru cel de valoare batalion; departarea la care se trimit este de pana la 15 km.

(6) Pichetul de paza sau pichetul de paza independent, de valoare pluton, ocupa si pregateste un punct de sprijin cu o dezvoltare frontala de 500-1 000 m, primeste o zona de responsabilitate cu o largime de pana la 2 km si poate fi trimis la o distanta de pana la 5 km fata de unitatile/subunitatile carora le face siguranta.

(7) Postul de paza independent sau postul de paza are valoarea unei grupe de infanterie si poate actiona independent sau in cadrul plutonului care se constituie in pichet de paza sau independent; acesta se trimite la o distanta de 1,5 km - 2 km atunci cand actioneaza pe transportor amfibiu blindat/masina de lupta a infanteriei sau pana la  1 km, cand actioneaza pe jos.

(8) Postul de paza organizeaza o pozitie de aparare cu o dezvoltare frontala de pana la 200 m si primeste o zona de responsabilitate cu o largime de pana la 600 m.

(9) Elementele de siguranta parasesc zona/aliniamentul/pozitia sau se retrag la ordinul sau cu aprobarea comandantului esalonului care le-a trimis in misiune.

Art.631. - Fortele principale se dispun in zona de stationare intr-o anumita ordine, in asa fel incat iesirea din propria zona sa se faca rapid pentru constituirea oportuna a gruparilor de forte si mijloace in cadrul dispozitivului ordonat.

Art.632. - (1) Sistemul de conducere, de regula, se instaleaza catre centrul zonei de stationare al subunitatilor si daca situatia permite, in localitati sau paduri, cu respectarea stricta a regulilor de mascare.

(2) In interiorul zonei de stationare si pe principalele cai de acces, precum si pe caile de deplasare spre zona de stationare de rezerva, se organizeaza serviciul de comenduire si indrumare a circulatiei.

Art.633. - (1) Sistemul logistic se organizeaza tinandu-se seama de specificul operatiei.

(2) Subunitatea de logistica se dispune in apropierea cailor de aprovizionare si evacuare catre latura zonala opusa directiei celor mai puternice actiuni probabile ale inamicului, in zona de dispunere care sa asigure conditii de dispersare, de dispunere mascata si de paza a diferitelor elemente de logistica, precum si accesul mijloacelor de transport.

Art.634. - Schimbarea zonelor de stationare se executa cu aprobarea esalonului superior, iar in situatii de urgenta, din proprie initiativa, raportandu-se despre aceasta.

3. Activitati desfasurate in zona de stationare

Art.635. - (1) Zonele de stationare se ocupa, pe cat posibil, in conditii de vizibilitate redusa, iar activitatile si actiunile desfasurate pe timpul stationarii sunt determinate de situatia in care are loc stationarea, scopul si durata acesteia, nivelul puterii de lupta a fortelor, gradul de completare cu personal, tehnica si materiale, specificul activitatilor ce vor urma.

(2) Fortele care stationeaza, desfasoara un complex de activitati care vizeaza, in esenta, pregatirea operatiilor preconizate, completarea cu resurse umane si materiale si mentenanta tehnicii militare.

Art.636. - (1) Activitatile ce au loc pe timpul stationarii se desfasoara cu respectarea stricta a cerintelor si normelor de mascare.

(2) Deplasarea personalului si a tehnicii, de regula, se executa pe timp de noapte sau in conditii de vizibilitate redusa.

(3) Cand fortele se gasesc in zona odihnei de zi/noapte, pe timpul deplasarii prin mars, transporturile logistice se fac numai pentru completarea cu resursele materiale absolut necesare, pentru refacerea plinurilor de carburanti-lubrifianti, asigurarea hranirii efectivelor si executarea asistentei medicale de urgenta.

(4) Daca stationarea fortelor este mai indelungata, unitatile organizeaza si desfasoara instructia, respectand masurile de mascare si de protectie.

Art.637. - (1) Amenajarea genistica a zonei de stationare incepe, de regula, imediat ce aceasta a fost ocupata.

(2) Cand este posibil, unele lucrari de reparare si amenajare a drumurilor se executa inaintea intrarii in zona, cu participarea populatiei civile din aceasta.

Art.638. - Pe timpul stationarii se asigura conlucrarea cu organele administratiei publice locale pentru a pune la dispozitie unele forte ale sistemului national de aparare in vederea participarii la realizarea unor masuri de siguranta, executarea lucrarilor genistice si la organizarea serviciului de comenduire si indrumare a circulatiei, precum si pentru folosirea unor resurse din zona.

SECTIUNEA a 3- a

Regruparea

Art.639. - Prin regrupare fortele isi schimba locul de dispunere sau manevra de forte si mijloace, in vederea constituirii unui nou dispozitiv adecvat situatiei existente in acel moment, avand ca scop:

a)      restructurarea dispozitivului de operatie;

b)      crearea unei grupari de forte pe o alta directie;

c)      intarirea unor grupari de forte care au suferit pierderi mari;

d)     suplimentarea efortului pe anumite directii;

e)      schimbarea operatiei sau a tipului de operatie; deplasarea fortelor si mijloacelor in vederea scoaterii lor de sub loviturile inamicului;

f)       schimbarea zonei de dispunere a batalionului/subunitatilor.

Art.640. - (1) Regruparea trebuie sa fie simpla si realista, pregatita minutios, sa se desfasoare rapid si in secret, pe timp de noapte sau in conditii de vizibilitate redusa si sa se execute pe baza unei bune cunoasteri a situatiei.

(2) In anumite conditii, regruparea se poate executa si pe timp de zi.

Art.641. - Pentru pregatirea si desfasurarea regruparii, comandantul are in vedere: natura dispunerii viitoare, dintr-o zona in alta zona, dintr-un dispozitiv de operatie in altul; finalitatea regruparii, cu sau fara inlocuirea fortelor; natura deplasarii- mars, transport, deplasare combinata; scopul; operatia in curs de desfasurare/viitoare; actiunile inamicului; terenul.

Art.642. - (1) Regruparea fortelor se executa prin urmatoarele procedee: din adancime spre front; de-a lungul frontului; dinspre front spre spate; combinat.

(2) Regruparea din adancime spre front se executa prin deplasarea partiala sau in totalitate a fortelor de insotire si sprijin/inlocuire pentru realizarea noului dispozitiv in alte zone de operatii sau intarirea apararii pe directiile amenintate.

(3) Regruparea de-a lungul frontului presupune deplasarea partiala sau totala a fortelor de insotire si sprijin/inlocuire dintr-un sector al frontului intr-altul, in scopul mutarii efortului de pe o directie pe alta sau pentru restructurarea dispozitivului.

(4) Regruparea dinspre front spre spate se executa prin scoaterea unor forte din compunerea gruparilor de forte ale batalionului in zone sau pe aliniamente mai in spate, in scopul refacerii puterii de lupta sau pentru constituirea unei noi grupari de forte necesare indeplinirii altor misiuni.

(5) Batalionul executa, de regula, regrupari prin procedeul combinat.

(6) Pe timpul regruparii, fortele trebuie sa-si mentina puterea de lupta la un nivel care sa-i permita trecerea la indeplinirea oricarei misiuni.

Art.643. - Regruparea unitatii din fortele care asigura realizarea efortului principal si de sprijin, de regula, este precedata, de inlocuirea ei si se executa in vederea constituirii unui nou dispozitiv sau cand aceasta si-a pierdut puterea de lupta, trebuind sa fie inlocuita.

Art.644. - Pentru unitatile care se regrupeaza, se stabilesc zone de adunare care, in principiu, sunt dispuse intre fortele care asigura realizarea efortului principal si fortele de sprijin a efortului principal ale esalonului superior, avandu-se in vedere existenta drumurilor de acces, posibilitatea deplasarii in ascuns, mascarea activitatilor si elementelor de dispozitiv si posibilitatea dispunerii dispersate a fortelor.

Art.645. - Regruparile din zona de responsabilitate a batalionului se executa potrivit conceptiei comandantului acesteia, iar cele care se desfasoara prin zonele vecinilor sau in zona de spate a esalonului superior se organizeaza pe baza ordinului comandantului acestuia.

Art.646. - Pentru pregatirea regruparii se desfasoara urmatoarele activitati:

a)      studierea si elaborarea cursurilor operatiei;

b)      transmiterea ordinelor preliminare catre subordonati;

c)      elaborarea documentelor necesare iesirii din zonele ocupate, constituirii dispozitivului de deplasare si desfasurarii operatiei in zona finala;

d)     transmiterea ordinului de operatie, pe masura elaborarii si pe urgente; organizarea recunoasterilor de-a lungul itinerarelor de deplasare si in zone finale;

e)      organizarea operatiei si a cooperarii;

f)       stabilirea si aplicarea masurilor de asigurare a operatiei si protectiei fortelor pe timpul executarii regruparii.

Art.647. - Studierea si elaborarea cursurilor operatiei au la baza analiza situatiei si estimarile statului major, ale ofiterilor de arma si/sau ale comandantilor unitatilor de sprijin si presupun:

a)      stabilirea celor mai favorabile itinerare de deplasare pentru iesirea din dispozitivul de operatie si ocuparea noilor aliniamente de catre unitatile organice si cele primite ca intarire;

b)      executarea recunoasterilor;

c)      culegerea si verificarea ultimelor informatii despre: situatia inamicului si caracterul actiunilor sale, atat pe aliniamentul initial si de-a lungul itinerarelor de deplasare cat si pe aliniamentul final; amenajarea genistica a terenului si existenta posibilitatilor de varientare a punctelor obligatorii de trecere; liniile de comunicatii fir construite, starea acestora, capacitatea si posibilitatile lor de lucru; caracteristicile itinerarelor de deplasare - lungimea, capacitatea si starea lor.

Art.648. - Regruparea se considera incheiata atunci cand comandantul batalionului raporteaza esalonului superior ca toate fortele de care dispune sunt in zona sau dispozitivului ordonat.

SECTIUNEA a 4- a

Inlocuirea

Art.649. - (1) Inlocuirea este o operatie in care o unitate/subunitate este schimbata in lupta cu alta unitate/subunitate.

(2) Unitatea/subunitatea introdusa in lupta isi asuma responsabilitatile pentru sectorul stabilit sau zona de actiune.

(3) Inlocuirile se executa pe timpul operatiunilor ofensive sau de aparare si in orice conditii de vreme sau lumina; pentru reducerea posibilitatii de a fi descoperite, de regula, unitatea/subunitatea executa inlocuirea pe timp de vizibilitate redusa.

1. Scopul inlocuirii

Art.650. - (1) Scopul inlocuirii este sa mentina capacitatea de lupta a elementelor angajate.

(2) O inlocuire poate avea loc din urmatoarele motive specifice:

a)      reorganizarea, reconstituirea, redotarea unei unitati/subunitati care are pierderi grele;

b)      introducerea unei noi unitati/subunitati in lupta;

c)      refacerea unitatilor/subunitatilor care au intreprins operatii indelungate in conditii grele de teren sau vreme;

d)     inlocuirea unei unitati/subunitati ai caror luptatori necesita tratament medical ca urmare a expunerii la actiunile armelor chimice sau nucleare;

e)      punerea in acord cu conceptia esalonului superior;

f)       primirea altei misiuni.

2. Analiza factorilor MIFT-TC

Art.651. - Comandantii trebuie sa considere urmatorii factori MIFT-TC in planificarea si executarea operatiunilor de inlocuire:

a)misiunea; ambii comandanti de batalioane, odata ce au inteles misiunea, pun de acord planurile intre ei si asigura coordonarea intre subordonati;

b)      inamic; orice schimbare a datelor despre inamic impune comandantului care este introdus in lupta sa modifice planurile de aparare sau de atac; inamicul nu trebuie sa stie ca este pe punctul de a se realiza o inlocuire; pe timpul concentrarii fortelor proprii, creste vulnerabilitatea lor la atacul inamicului si este necesara realizarea sigurantei operatiei;

c)fortele proprii; cand se executa o inlocuire este luata in considerare capacitatea de lupta a fortelor proprii; cunoasterea locatiei si puterii de lupta a fortelor proprii ajuta comandantul sa planifice itinerarele si prioritatile pentru inlocuire; in aparare, comandantul care inlocuieste, trebuie sa analizeze prin comparare, organizarea sa cu cea a batalionului care este inlocuit, aceasta asigura continuitatea apararii; comandantul modifica conceptia de inlocuire atunci este necesar; inlocuirea este necesara pentru mentinerea integritatii tactice a pozitiei, ea nu trebuie sa fie tinta pentru armamentul nuclear, chimic sau focul inamicului; subunitatile de sprijin de lupta trebuie sa fie inlocuite dupa subunitatile pe care le sprijina;

d)     teren si vreme; terenul este cercetat si itinerarele alese sa asigure cele mai bune posibilitati de acoperire si de mascare pentru unitatile nou introduse; itinerarele pentru unitatile care sosesc si care pleaca trebuie sa fie alese pentru a preveni blocarea si masarea de trupe; vizibilitatea limitata ajuta la mentinerea sigurantei inlocuirii;

e)timp; inlocuirea in teren poate fi intreprinsa intr-o noapte sau intr-o perioada mai lunga, inlocuirea "intr-o noapte" mareste densitatea fortelor, ceea ce presupune marirea vulnerabilitatii acestora la atacul conventional, chimic sau nuclear; acest dezavantaj este compensat de faptul ca, o inlocuire mai rapida reduce sansele de detectie si simplifica comanda si controlul.

3. Executarea inlocuirii

Art.652. - Comandantul batalionului, planificand inlocuirea, specifica:

a)      legatura intre unitatile/subunitatile ce participa la operatia de inlocuire;

b)      cercetarea si supravegherea;

c)      localizarea si tipurile obstacolelor;

d)     planul sprijinului prin foc si mijloacele de sprijin prin foc;

e)      controlul deplasarii;

f)       transferul comenzii;

g)      contactul cu inamicul pe timpul inlocuirii;

h)      transferul echipamentului;

i)        succesiunea inlocuirii.

4. Legatura intre unitatile/subunitatile ce participa la operatia de inlocuire

Art.653. - (1) Comandantul batalionului si statul major dezvolta estimarile lor imediat ce primesc ordinul de executare a inlocuirii; batalionul inlocuitor stabileste legaturi continue cu batalionul inlocuit; personalul de legatura este schimbat pana la nivel de companie imediat dupa primirea ordinului de inlocuire.

(2) Prin aceste actiuni comune se poate coordona operatia, grupa de comanda se muta in punctul de comanda de baza al batalionului ce este inlocuit; daca se impune, ofiterul executiv al batalionului inlocuitor supervizeaza deplasarea fortelor in raionul de adunare din spatele batalionului inlocuit.

(3) Comandantul coordoneaza manevra batalionului, planurile focurilor de sprijin avand la baza informatiile de ultima ora, care includ actiunile trecute, prezente si probabile ale inamicului.

(4) Subunitatile de sprijin de lupta, de exemplu geniu si artileria, realizeaza coordonarea si legaturile cu celelalte subunitati ale batalionului inlocuit.

(5) Personalul de legatura de la batalionul care pleaca, ramane impreuna cu batalionul care inlocuieste, pana cand acesta cunoaste intreaga situatie.

5. Cercetarea si supravegherea

Art.654. - Continuitatea cercetarii si supravegherea se asigura prin patrulare normala si activitatea radar terestre intensificata; din patrulare sunt exclusi membrii unitatilor/subunitatilor nou sosite, care daca ar fi capturati pot dezvalui prezenta unei noi unitati/subunitati in zona.

Art.655. - Echipele de supraveghere ale unitatilor ce pleaca si echipamentul radar terestru raman pe pozitii pana cand inlocuirea este completa; daca timpul si situatia permit, comandantii de companii, ai plutoanelor de cercetare si aruncatoare executa cercetarea inaintea inlocuirii.

Art.656. - (1) Unitatile/subunitatile care sosesc cunosc fiecare pozitie a grupelor, a autovehiculelor, armamentului, centrelor de comunicatii, posturilor de prim ajutor, posturilor de comanda si a altor facilitati esentiale, cercetarea trebuie sa se execute atat ziua cat si noaptea.

(2) Subunitatile de cercetare mai au in vedere cercetarea itinerarelor, localizarile zonelor de adunare si subunitatilor de sprijin; in zonele inaintate elementele de cercetare sunt de valoare mica.

(3) Autovehiculele fortelor, folosite pentru cercetare sunt furnizate de catre unitatea ce este inlocuita.

6. Localizarea si tipurile obstacolelor

Art.657. - Forta inlocuitoare ia in primire de la forta inlocuita planurile campurilor de mine si obstacole proprii si toate informatiile despre barajele explozive si neexplozive descoperite la inamic.

7. Planul sprijinului prin foc si mijloacele de sprijin prin foc

Art.658. - (1) Coordonarea detaliata si legatura sunt executate intre ambele unitati/subunitati la punctul de comanda al unitatii/subunitatii inlocuite.

(2) Listele tintelor, elementele de baza determinate, problemele de legare topogeodezica sunt transmise unitatii/subunitatii care inlocuieste, pentru a se asigura deschiderea rapida si eficienta a focului.

Art.659. - (1) Inlocuirea mijloacelor de sprijin prin foc se realizeaza dupa inlocuirea tuturor subunitatilor de manevra; mijloacele sprijinului prin foc ale fortelor inlocuite sprijina ambele unitati/subunitati pe timpul inlocuirii fortelor de manevra.

(2) Imediat dupa ce inlocuirea subunitatilor de manevra este completa, mijloacele nou sosite ale sprijinului prin foc se misca rapid pentru a-si asuma sprijinul.

8. Controlul deplasarii

Art.660. - (1) Comandantii controleaza deplasarea prin desemnarea si clasificarea itinerarelor pe prioritati.

(2) Ei dispun controlorii de trafic in punctele de coordonare, de-a lungul itinerarelor, precizeaza zonele de adunare si activitatile ce se desfasoara.

Art.661. - (1) Pentru evitarea confuziei, comandantii folosesc zonele de adunare separat, pentru subunitatile care vin si pleaca, in scopul reducerii vulnerabilitatii la focul inamicului, ei dispun separat raioanele de adunare ale companiilor cat mai departe posibil.

(2) Pentru evitarea aglomerarilor inutile, comandantii asigura un timp minim petrecut in zonele de adunare; planificarea precisa, incadrarea in timp si executia precisa, permit ca acestea sa fie indeplinite; pentru evitarea confuziei, ambele unitati stabilesc calauze.

9. Transferul comenzii

Art.662. - (1) Timpul pentru transferul comenzii este specificat in ordinul brigazii, daca nu, comandantii batalioanelor pot cadea de acord asupra succesiunii si timpului pentru transferul comenzii.

(2) Transferul comenzii se realizeaza, de regula, cand 2/3 din unitatea inlocuitoare este in pozitii si comandantii subordonati de pe linia frontului si-au asumat responsabilitatea pentru sectoarele lor, iar comandantul unitatii sosite are comunicatii suficiente pentru a controla intregul sector.

10. Contactul cu inamicul pe timpul inlocuirii

Art.663. - (1) Prezenta grupei de comanda a unitatii inlocuitoare la punctul de comanda de baza al unitatii ce urmeaza a fi inlocuita simplifica coordonarea rapida si actiunea in cazul contactului cu inamicul pe timpul inlocuirii.

(2) Daca unitatea ajunge in contact de foc direct cu forta inamica, ea anunta imediat cealalta unitate si comandamentul brigazii care intervine, daca este necesar, cu noi dispozitii.

(3) Daca nu a fost transferata comanda, unitatea inlocuitoare trece imediat sub OPCON a unitatii de inlocuit, se integreaza in pozitiile acestei unitati si realizeaza traficul radio normal.

(4) Aruncatoarele unitatii inlocuitoare executa misiunile de foc ordonate de comandantul unitatii de inlocuit.

(5) Daca a fost transferata comanda, comandantul batalionului inlocuit si statul major pot trece sub OPCON al unitatii inlocuitoare.

11. Transferul de echipament

Art.664. - (1) Servantii echipelor armamentului de baza raman in pozitii; redispunerea lor este dificila cand inlocuirea este intreprinsa pe timp de vizibilitate redusa; pentru pastrarea secretului, comandantii mentin activitatile initiale in sectorul de aparare pe timpul inlocuirii.

(2) Pot fi inlocuite, pe timpul operatiei urmatoarele echipamente: afetul de mitraliera si alte accesorii pentru servantii armamentului sau echipamentului; provizii deficitare sau in exces: cabluri telefonice; senzori amplasati si radarele terestre; alarme.

12. Succesiunea inlocuirii

Art.665. - Succesiunea inlocuirii este bazata pe conceptia batalionului inlocuit, misiunile lui si actiunile probabile ale inamicului in zona. Pentru reducerea vulnerabilitatea unitatilor, succesiunea trebuie sa asigure o inlocuire rapida, ea se planifica in detaliu si este incadrata in timp; toate subunitatile primesc extras din planul inlocuirii.

Art.666. - (1) Cea mai buna succesiune a inlocuirii, cand in fata sunt forte putine, este din adancime catre front; cand sunt multe forte inaintate, dinspre front catre adancime.

(2) Daca este posibil atacul inamic, prima subunitate pentru inlocuire este cea cu misiunea cea mai dificila; daca o subunitate anume este posibil sa fie descoperita pe timpul inlocuirii, ea este planificata sa fie inlocuita ultima, aceasta precautie permite soldatilor sa ocupe pozitiile inainte ca subunitatea sa fie descoperita.

Art.667. - (1) Cea mai lenta metoda de inlocuire este inlocuirea unei subunitati cu o alta subunitate la un timp anumit. Aceasta metoda este adoptata cand itinerarele de deplasare ale unitatii sunt limitate; cand doua sau mai multe subunitati sunt planificate pentru a se deplasa pe aceleasi itinerar, este obligatorie indrumarea lor.

(2) Pentru simplificarea coordonarii si transferul echipamentului, munitiei excedentare, combustibilului, apei si proviziilor medicale, pregatirea subunitatilor luptatoare trebuie sa fie bine pusa la punct.

(3) Companiile se inlocuiesc una pe alta in succesiuni bine determinate, cu respectarea stricta a masurilor de control (figura nr.52).

Figura nr.52. Masuri de control folosite de batalion pe timpul inlocuirii

Art.668. - (1) Cea mai rapida metoda de inlocuire este inlocuirea simultana a tuturor subunitatilor, desi poate fi periclitata siguranta prin aceasta metoda, deoarece toate subunitatile se misca in acelasi timp.

(2) Cand grupele de comanda si pregatirea de lupta sunt puse la punct, planurile si echipamentul au fost transferate, subunitatile batalionului inlocuitor se deplaseaza toate odata de-a lungul itinerarelor stabilite; desi inlocuirea se petrece in fiecare pozitie in acelasi timp, subunitatile inlocuite se retrag imediat dupa ce au fost schimbate, ele nu asteapta alte subunitati ale batalionului.

(3) Trebuie retinut ca in acest moment se creeaza densitati mari de forte si mijloace, care constituie tinte usoare pentru inamic.

Art.669. - (1) Inlocuirea prin ocuparea din adancime ori pozitii adiacente, este executata atunci cand permite terenul.

(2) Unitatea inlocuitoare trebuie sa fie capabila sa execute foc direct in zona de angajare sau pe alte obiective ale unitatii inlocuite; aceasta metoda este cea mai eficienta daca unitatea care este inlocuita a fost contaminata chimic sau radioactiv.

(3) Mai este eficienta cand unitatile implicate sunt diferite, cum ar fi o unitate de infanterie care inlocuieste o unitate mecanizata.

(4) Un dezavantaj al acestei metode este ca, unitatea inlocuitoare, pierde facilitatea ocuparii pozitiilor de lupta pregatite cu obstacolele existente, acest lucru fiind in defavoarea ei.

(5) Unitatea inlocuitoare mentine legaturile radio pe receptie pana cand responsabilitatea zonei este transferata asupra ei, iar unitatea ce trebuie inlocuita mentine un trafic normal.

(6) Coordonarea intre unitati este realizata de catre brigada sau gruparea de forte, in functie de situatie, unitatea inlocuita retrage cate o subunitate sau toate in acelasi timp.

Art.670. - Comandantul si statul major stabilesc succesiunea inlocuirii luand in considerare urmatorii factori:

a)capacitatea combatanta a companiilor;

b)      caracteristicile terenului;

c)capacitatile inamicului;

d)     controlul subunitatilor;

e)misiunile ulterioare ale companiilor.

13. Securitate si pierderi prevazute

Art.671. - (1) Pierderile prevazute implica renuntarea deliberata, completa sau partiala, de catre batalion, la facilitatile unor mijloace, actiuni sau forte de care dispune in mod real, dar pe care nu le foloseste, avand in vedere pastrarea secretului operatiilor si realizarii surprinderii.

(2) Masurile de securitate ale comunicatiilor includ folosirea cablurilor, telefoanelor si centralelor telefonice ca mijloc principal de comunicatii; statiile radio sunt folosite cat mai putin posibil, iar pentru a preveni detectarea unei schimbari, unitatile/subunitatile care pleaca isi mentin in functionare statiile radio, la aceiasi parametri pana cand inlocuirea este completa.

(3) Planurile de pierderi prevazute asigura protectia secretului si surpriza; unitatea/subunitatea inlocuita trebuie sa mentina aspectele normale ale activitatii; unitatea/subunitatea inlocuitoare trebuie sa se conformeze acestor aspecte pana cand inlocuirea este completa.

14. Ordinul de operatii pentru inlocuire

Art.672. - (1) Comandantul de batalion emite ordinul de operatii pentru inlocuire cand planificarea si coordonarea sunt complete.

(2) Dupa redactarea ordinului, grupa de comanda ramane la punctul de comanda de baza al unitatii inlocuite pana cand inlocuirea este completa; personalul grupei de comanda executa procedura de conducere a fortelor si incepe inlocuirea intocmai cum este precizat in ordin.

(3) Pentru reducerea confuziei si pastrarea secretului, ordinul de inlocuire contine urmatoarele date:

a)      timpul de responsabilitate pentru sector, pozitiile de lupta sau zona;

b)      planul focului de sprijin;

c)      consideratii de securitate a operatiilor (OPSEC);

d)     planurile de pierderi prevazute;

e)      timpul, metoda si succesiunea inlocuirii;

f)       itinerarele si masurile de control stabilite;

g)      conceptia misiunii ulterioare;

h)      planurile pentru pozitiile aditionale;

i)        planurile contingentului;

j)        localizarea si transferul responsabilitatilor pentru obstacole;

k)      transferul munitiei, liniilor de cablu, carburantilor si materialelor catre unitatile sosite.

SECTIUNEA a 5- a

Inaintarea spre contact

Art.673. - (1) Inaintarea spre contact este o operatie executata pentru a realiza sau restabili contactul cu inamicul sau de a dezvolta situatia tactica.

(2) Pentru a pastra flexibilitatea si siguranta pe timpul apropierii de inamic, batalionul, realizeaza aceasta cu elemente cat mai mici posibil; aceasta este foarte important pentru batalionul de infanterie, datorita mobilitatii sale limitate si dependentei de restrictiile terenului.

(3) Cele mai folosite tehnici de apropiere de inamic executate de batalionul de infanterie, sunt marsul si tehnica de cautare-atac.

1. Tehnica marsului premergator

Art.674. - (1) Marsul premergator se realizeaza, de catre subunitatile luptatoare, atunci cand este prevazut contactul cu inamicul; fortele sunt total sau partial desfasurate.

(2) Marsul premergator se incheie atunci cand se stabileste contactul cu inamicul sau atunci cand este ocupata pozitia de plecare la atac.

(3) Tehnica marsului premergator este o tehnica normala de executare a apropierii de inamic, folosind aceasta tehnica batalionul se organizeaza in mod normal in forte de siguranta, avangarda, coloana principala, flancgarda si ariergarda (figura nr.53); elementele de cercetare si siguranta si garda se deplaseaza si asigura coloana principala.

Figura nr.53. Formatia de mars a batalionului, pe o coloana

Art.675. - (1) Intotdeauna batalionul incerca sa stabileasca contactul cu inamicul in conditiile impuse de el si sa dezvolte aceasta situatie mai repede decat o poate face inamicul.

(2) Sunt doi factori contradictorii, agresivitatea si precautia, pe care comandantii ii au in vedere la apropierea de inamic.

(3) Batalionul se deplaseaza atat de agresiv si de rapid pe cat terenul si inamicul ii permit; de exemplu, deplasarea prea mult timp in ceata, datorita incetinelii, poate primejdui succesul unei operatii prin oferirea de timp inamicului care, descoperind actiunea, are posibilitatea sa se deplaseze intr-o pozitie favorabila si sa execute foc asupra acestuia.

(4) Batalionul trebuie sa evite greseala de a trece in zona de foc a inamicului.

Art.676. - In planificarea marsului premergator, comandantul trebuie sa:

a)      stabileasca o axa sau o zona de inaintare;

b)      stabileasca un obiectiv al marsului pentru a orienta deplasarea; subunitatilor nu li se cere sa cucereasca, pastreze sau ocupe obiectivul de mars, obiectivul poate fi orice detaliu din teren, usor de gasit si care sa fie suficient de departe pentru a asigura contactul cu inamicul; daca inamicul nu este intalnit pana la ajungerea la obiectiv, se trece in graba la aparare si se raporteaza esalonului superior;

c)      stabileasca drumurile pentru mars, bazandu-se pe datele cercetarii;

d)     bazandu-se pe recomandarile comandantului de brigada, el cauta sa execute apropierea acoperit si mascat dar sa permita, in acelasi timp, descoperirea celor mai mici elemente inamice;

e)      foloseasca fortele de garda/siguranta pentru securitatea circulara;

f)       stabileasca o subunitate bine inarmata, dispusa in cadrul coloanei de mars astfel incat, daca inamicul ataca, sa angajeze in timpul cel mai scurt inamicul si sa asigure spatiul si timpul necesar desfasurarii coloanei principale.

Art.677. - (1) Pentru executarea marsului premergator, atunci cand executa singur deplasarea, batalionul isi organizeaza subunitatile in forte de siguranta, avangarda, coloana principala, flancgarda si ariergarda.

(2) Subunitatile, in cadrul coloanei, sunt suficient de aproape pentru a se succede rapid in urma subunitatii din fata, totusi ele trebuie sa fie suficient de departate astfel incat, daca inamicul loveste subunitatea din capul coloanei, aceasta sa nu impiedice deplasarea celorlalte subunitati.

(3) Elementele de sprijin se folosesc la fel ca si in cazul cautarii si atacului, exceptand urmatoarele:

a)      majoritatea elementelor antiblindate ofera protectie subunitatilor din fata si flancuri; cu exceptia subunitatilor mentionate ca rezerva, subunitatile antiblindate se deplaseaza in capul coloanei, ocupand pozitiile stabilite succesiv;

b)      subunitatea de tancuri, daca este atasata, actioneaza sub conducerea operationala a comandantului companie de infanterie care actioneaza ca avangarda; ea se deplaseaza sub comanda acestuia si este folosita pentru ducerea actiunilor intrunite, ale subunitatilor de infanterie si de tancuri (anexa nr.6); daca este posibil, tancurile se deplaseaza pana la limita de unde sprijina prin foc actiunile infanteriei; elementele antiblindate angajeaza mijloacele de foc inamice ce pot impiedica deplasarea tancurilor spre inamic;

c)      armamentul antiaerian este dispersat in cadrul subunitatilor pentru a asigura apararea antiaeriana a batalionului, in plus, cand se deplaseaza cu coloana principala, elementele antiaeriene executa supravegherea din pozitii dominante ale terenului de-a lungul drumului, cooperand cu flancgarda;

d)     elementele de geniu se regasesc in cadrul gruparii operative in fata, pot fi atasate de centrul de control operational; aceasta permite folosirea acestor elemente pentru executarea breselor din mers; elementele de valoare mica de geniu, sprijina elementele de cercetare pentru executarea breselor in ascuns; elementele de geniu actioneaza in cadrul avangarzii, ele isi indeplinesc mai bine sarcinile daca actioneaza intrunit cu plutonul sau mai mare; infanteria trebuie pregatita sa execute misiuni limitate de mobilitate/contramobilitate/supravietuire cu sau fara sprijinul genistilor; informatiile referitoare la poduri distruse si altele de acest gen sunt transmise rapid catre esalonul superior, aceasta permite comandantului sa schimbe drumurile, daca este necesar si sa previna blocarea fortelor urmatoare;

e)      razboiul electronic; prin folosirea radarelor de supraveghere terestra (RST) elemente ale informatiilor militare pot intari batalionul si pot fi angajate ca parte a flancgarzilor in flancurile amenintate;

f)       aviatia; sprijinul apropiat al aviatiei este folosit ca si in operatiile de cautare-atac;

g)      artileria; artileria trebuie sa fie in masura sa ofere un sprijin continuu si eficient elementului inaintat; pentru a evita intrarea accidentala a fortelor proprii sub focul artileriei comandantul si ofiterul cu artileria trebuie sa pastreze legatura cu elementele de artilerie de sprijin; terenul muntos creste necesitatea folosirii sprijinului aviatiei de lupta si sprijinului apropiat al aruncatoarelor; ofiterul cu artileria planifica focul la cerere asupra celor mai probabile localizari ale inamicului, bazandu-se pe datele cercetarii; pe masura ce fortele avanseaza, datele focului la cerere sunt reactualizate; folosirea focului indirect asupra detaliilor proeminente din teren, ajuta la orientarea batalionului; ofiterul cu artileria planifica, de asemenea, focul asupra flancurilor, in principal asupra celor care ofera posibilitati rapide de deplasare;

h)      aruncatoarele; prioritatea artileriei batalionului, in timpul marsului, o constituie avangarda pentru ca artileria raspunde in timp scurt; subunitatea trebuie sa fie in masura sa execute rapid trageri prin ochire directa, indirecta si fara o pregatire completa a tragerii;

i)        punctul de comanda; comandantul se pozitioneaza in timpul marsului astfel incat sa poata primi informatiile, vedea terenul si planifica in continuare desfasurarea subunitatilor subordonate; dupa ce subunitatile intalnesc inamicul, comandantul trebuie sa fie suficient de avansat pentru a influenta lupta in momentele critice, dar nu prea in fata pentru a pierde controlul batalionului; se initiaza si legaturi laterale cu flancgarzile;

j)        fortele de siguranta; batalionul angajeaza in fata si pe flancuri mai multe forte de cercetare, supraveghere si siguranta; in functie de MIFT-TC, fortele de siguranta opereaza la 2 la 6km in fata avangarzii; imediat ce descopera inamicul, fortele de siguranta trebuie sa ramana orientate catre el;

k)      plutonul de cercetare actioneaza, in dispozitiv de cercetare, in fata batalionului; sarcina plutonului de cercetare este de a descoperi inamicul; pe timpul deplasarii pentru cercetarea inamicului, el cerceteaza drumurile sau zonele pe care batalionul le foloseste pentru inaintare; deoarece el trebuie sa cerceteze si drumurile laterale si pozitiile importante din teren, plutonul de cercetare are nevoie de vehicule sau elicoptere pentru a-si spori mobilitatea; pentru intrebuintarea eficienta si reducerea numarului sarcinilor, sunt folosite toate echipele de cercetare, fiind posibila si folosirea soldatilor din compania de manevra; daca elementele de geniu sunt disponibile, ajuta cercetarea sa obtina informatii detaliate despre obstacole;

l)        plutonul de cercetare mentine legatura cu fortele de acoperire ale esalonului superior, care pot fi angajate in lupta imediat; odata ce valoarea si locul inamicului sunt cunoscute, batalionul se desfasoara iar plutonul de cercetare isi manevreaza fortele pentru a asigura cercetarea flancurilor si adancimea dispozitivului inamic;

m)    avangarda opereaza la 1-2 km in fata coloanei principale pentru a afla mai multe informatii despre inamic, pentru a asigura o inaintare continua a coloanei principale, pentru a proteja coloana principala impotriva surprinderii si pentru a acoperi desfasurarea batalionului daca el trebuie sa intre in actiune (figura nr.54);

Figura nr.54. Avangarda

n)      avangarda are sarcini dificile, trebuind sa realizeze cercetarea pentru asigurarea inaintarii coloanei principale, supravegherea continua a cailor de apropiere de coloana principala, nimicirea elementelor de cercetare si siguranta ale inamicului si prevenirea executarii focului direct al acestuia asupra coloanei principale;

o)      batalionul poate fi desemnat ca avangarda, atunci cand este element inaintat al unei forte mai mari, cu exceptia operatiilor de acoperire; cand batalionul se deplaseaza singur, comandantul batalionului stabileste o companie de infanterie intarita avangarda; avangarda isi asigura singura, siguranta flancurilor si cea de spate;

p)      elementul inaintat al avangarzii il constituie o grupa de infanterie; grupa inainteaza constant, observand terenul pana cand asupra ei se executa foc sau descopera inamicul; actiunea grupei trebuie sa permita coloanei principale sa inainteze rapid si constant; grupele de infanterie se rotesc, pentru o mai multa eficienta, in special dupa contactul cu inamicul;

q)      plutonul poate fi la randul lui element inaintat, intarit cu o grupa de aruncatoare din cadrul companiei; daca situatia terenului si inamicului permit si daca exista vehicule la dispozitie, acestea sunt atasate plutonului pentru a-l urma si sunt incarcate cu diferite tipuri de munitie necesara distrugerii pozitiilor inamicului si indepartarii obstacolelor;

r)       compania destinata, ca element inaintat al avangarzii, poate fi intarita cu un pluton de artilerie din cadrul batalionului si un detasament de genisti, acesta executand cercetarea si inlaturarea obstacolelor;

s)       flancgarda si ariergarda sunt utilizate atunci cand se pierde intalnirea cu inamicul pe timpul marsului premergator;

t)       flancgarda opereaza intre avangarda si ariergarda pentru a proteja flancurile coloanei principale; in functie de MIFT-TC, ea opereaza intre 1-2 km fata de coloana principala, fiind de obicei de valoare pluton, atunci cand batalionul executa independent apropierea de inamic; ele sunt de valoare companie sau mai mare, atunci cand batalionul se apropie de inamic in cadrul brigazii; flancgarda ramane sub sprijinul prin foc asigurat de coloana principala, ea asigura informatii si avertizare timpurie, in afara cazului cand are ordin sa atace inamicul; pentru a mari eficienta artileriei, se folosesc facilitatile genistice de contramobilitate, ca de exemplu plantatoarele de mine pentru a sprijini actiunile flancgarzii; elicopterele, daca batalionul le are in sprijin, si vehiculele sunt folosite pentru transportul dintr-un loc intr-altul al elementelor, "saritura broastei"; coloana principala trebuie sa incerce sa mentina contactul vizual cu elementele din flancuri; flancgarda are nevoi de statii radio pentru a-si indeplini misiunea; daca impreuna cu flancgarda actioneaza elemente antiblindate, mijloacele radio din dotarea acestora sunt suficiente pentru indeplinirea misiunii flancgarzii;

u)      majoritatea fortelor batalionului, atunci cand acesta executa apropierea de inamic, se gasesc in coloana principala; subunitatile din cadrul coloanei principale trebuie sa cunoasca permanent situatia pentru a preveni trecerea pe langa inamic sau a preveni infiltrarea in coloana principala, pentru aceasta isi va face propria siguranta apropiata; comandantul are obligatia sa mentina concentrarea puterii de lupta a batalionului si sa realizeze in acelasi timp cerintele disciplinei si sigurantei marsului, el usureaza incarcatura soldatilor, cat mai mult posibil, pentru a permite acestora sa actioneze si folosi vehicule pentru deplasarea acestora, daca sunt la dispozitie iar situatia permite acest lucru.

Art.678. - (1) In conducerea marsului premergator, batalionul trebuie sa urmeze cateva linii directoare in timpul deplasarii:

a)      batalionul trebuie sa ia masuri de realizare a contactului cu forte cat mai mici posibile;

b)      comandantul adopta tehnica de deplasare, bazandu-se pe probabilitatea de a intalni inamicul si de viteza de deplasare dorita; pentru a preveni surprinderea, ia masuri de observare permanenta, din diferite puncte, care confera cea mai buna siguranta si certitudine sau din mers, care este mai rapida, dar mai putin eficienta; tancurile sunt folosite in fata dispozitivului, daca sunt la dispozitie si terenul permite acest lucru;

c)      comandantul vizualizeaza modul in care fortele sale se desfasoara la intalnirea cu inamicul si se deplaseaza acolo unde considera ca poate fi cel mai eficient; el organizeaza deplasarea batalionului pe o singura coloana sau in coloane multiple.

(2) O singura coloana este folosita in scopul usurarii controlului deplasarii si atunci cand terenul nu permite decat folosirea unei axe de inaintare; metoda este dezavantajoasa deoarece inamicul poate provoca intarzieri mari cu eforturi si forte putine, presupune mai mult timp pentru desfasurarea fortelor, mareste lungimea coloanei; atunci cand exista suficiente drumuri practicabile si comandantul batalionului doreste sa aiba o fasie mai larga de siguranta, el poate organiza doua avangarzi de nivel pluton intarit, care se deplaseaza pe drumuri paralele, astfel incat, daca un drum este blocat de inamic sau nu mai ofera posibilitati de deplasare, fortele batalionului, deplasandu-se intr-o singura coloana, poate sa utilizeze celalalt drum; cand se deplaseaza intr-o singura coloana, batalionul executa marsul, prin teren accidentat sau pe drumuri, in functie de cerinte si posibilitatile.

(3) Atunci cand inaintarea se realizeaza pe mai multe coloane, se poate realiza o mai mare siguranta flancurilor acestora, asigurandu-se o deplasare si desfasurare a fortelor mai rapida si cu posibilitati mai bune de sprijin reciproc; aceasta formatie complica mai mult controlul; grupul de comanda se deplaseaza in cadrul coloanei, de unde poate influenta cel mai bine intreaga actiune; pentru inlaturarea dezavantajelor, se poate realiza un grup de comanda de rezerva, sub comanda sefului statului major, S3 sau comandantul companiei antiblindate, ce se deplaseaza cu alta coloana; coloanele se deplaseaza in asa fel incat sa se asigure reciproc si sa pastreze legatura; cand distanta dintre coloane este prea mare pentru a mentine legatura se pot infiinta flancgarzi pentru fiecare coloana.

(4) Comandantul, in stabilirea numarului de coloane pentru executarea marsului premergator, ia in considerare si alti factori, ca:

a)      numarul subunitatilor; un batalion intarit cu elemente de manevra si sprijin poate fi obligat sa se deplaseze pe coloane multiple datorita lungimii coloanei;

b)      situatia inamicului; batalionul trebuie sa se deplaseze adanc esalonat si cu forte minime in fata, intr-o singura coloana, cand se stie despre inamic ca este in pozitie defensiva;

c)      latimea zonei; o zona larga favorizeaza coloanele multiple mai ales atunci cand este necesar ca acea zona sa fie cercetata si "curatata";

d)     drumurile; inaintarea pe coloane multiple necesita existenta spatiului de manevra, in care sa existe drumurile spre inainte si de rocada.

2. Tehnica de cautare-atac

Art.679. - (1) Tehnica de cautare-atac este o metoda de apropiere de inamic, descentralizata, presupunand coordonarea mai multor patrule, de nivel grupa/pluton, pentru a localiza inamicul.

(2) Tehnica este, de regula, folosita cu precadere in conflictele de mica intensitate, impotriva unui inamic ce opereaza cu elemente dispersate.

(3) Cand se executa o operatie de cautare-atac, este de asteptat sa se consume mai mult timp in operatiile din zona respectiva, decat cel necesar traversarii zonei.

(4) Cautarea si atacul sunt executate din mai multe motive; detalierea acestora este prevazuta in F.T/I-3, Manualul pentru lupta al companiei de infanterie.

Art.680. - Misiunile ce se pot realiza cu ajutorul acestei tehnici sunt reflectate in scop si sarcini, regasite in conceptia comandantului.

Art.681. - Scopul tehnicii de cautare-atac este concretizat prin:

a)      distrugerea inamicului; subunitatile inamice trebuie sa fie capturate sau distruse in interiorul zonei respective;

b)      interzicerea zonei; inamicul este impiedicat sa opereze nestingherit in orice parte a zonei, de exemplu in zonele care pot fi folosite ca baze militare sau pentru sprijinul logistic;

c)      protectia fortei; inamicul trebuie impiedicat sa intrerupa sau sa distruga operatiile fortelor proprii sau a fortelor civile, echipamentul, folosirea corecta a facilitatilor, comandamentele, barajele etc.;

d)     strangerea informatiilor sau pregatirea cercetarii campului de lupta, daca nu a fost realizata de esalonul superior, trebuie executata de batalion imediat ce intra in zona, inainte de a executa orice alta activitate, anterior prezentata.

Art.682. - (1) Sarcinile operatiilor de cautare-atac pot fi executate in zone specifice fortelor de nivel companie sau batalion.

(2) In figura nr.55 se arata, ca exemplu, modul de dispersare a subunitatilor pentru a cauta, iar in figura nr.56 se arata concentrarea fortelor de atac.

(3) Batalionul indeplineste scopurile misiunii prin urmatoarele sarcini:

a)      localizarea inamicului sau drumurilor utilizate de acesta;

b)      distrugerea inamicului in limita posibilitatilor sale sau sa-l fixeze pana cand sosesc intariri;

c)      mentinerea supravegherii, ascuns, asupra unui inamic superior pana la sosirea intaririlor;

d)     realizarea ambuscadelor;

e)      cautarea in orase sau sate, un reprezentant al tarii gazda trebuie sa participe impreuna cu fortele batalionului;

f)       sa asigure proprietatile civile sau militare si instalatiile aferente;

g)      sa actioneze ca o rezerva.

Art.683. - (1) Comandantul, pentru indeplinirea scopurilor tehnicii de cautare-atac, trebuie sa parcurga etapele de: gasirea inamicului; fixarea inamicului; distrugerea inamicului.

(2) Gasirea inamicului. Gasirea inamicului si intelegerea modului de actiune poate necesita mult timp; fara realizarea acestor deziderate intrebuintarea acestei tehnici nu poate fi considerata ca eficienta; comandantul intrebuinteaza o serie de tehnici pentru gasirea inamicului; astfel, comandantul imparte zona de operatii in parti mai mici si pastreaza plutonul de cercetare (figura nr.57); apoi ia masuri pentru a intarii plutonul de cercetare, care in exemplul de mai jos, executa cercetarea zonei 'Verde', in timp ce majoritatea fortelor batalionului executa operatii de cautare-atac in zona 'Albastra'; la momentul stabilit de comandantul batalionului are loc adunarea fortelor, in situatia noastra, in punctul de contact nr.1, pentru a schimba informatii; daca este necesar, plutonul de cercetare, ghideaza fortele batalionului inspre locurile unde presupune sau a descoperit activitati inamice; plutonul de cercetare se deplaseaza apoi in zona 'Rosie', acest proces se poate repeta in alte zone de operatii pana cand este oprit de comandant; comandantul hotaraste dispunerea senzorilor de miscare de-a lungul granitelor zonelor 'Rosie' si 'Albastra' pentru a identifica eventualele deplasari ale inamicului, in figura nr.57, iar o grupa are misiunea sa amplaseze si controleze acesti senzori de zona; metodele de cercetare succesiva prezentate, in care cercetarea este desfasurata inainte de actiunile fortelor batalionului, ofera acestuia mai multe sanse de a obtine informatii despre activitatile inamicului in zona de operatii; ele ajuta comandantul batalionului sa concentreze operatiile de cautare-atac ale batalionului in noua zona, asupra punctelor indicate de cercetasi; sprijinul logistic al plutonului de cercetare intarit se executa, de regula, prin depozite ascunse, create inainte de desfasurarea operatiilor sau parasutare.

Figura nr.55. Modul de dispersare a subunitatilor

Figura nr.56. Concentrarea fortelor de atac

Art.684. - Fixarea inamicului. Dupa analiza factorilor MIFT-TC si bazandu-se pe orientarile stabilite de comandant, subunitatile batalionului:

a)pregatesc pentru blocare drumurile de retragere/aprovizionare ale inamicului; acestea mentin contactul si pozitiile, astfel incat sa izoleze si sa fixeze inamicul pentru a permite altor subunitati sa-l atace; pentru a preveni fratricidul trebuie sa fie stabilite masuri de control si comunicatii intre subunitatile apropiate;

b)      executa atacuri in graba; acestea au loc doar daca decizia comandantului o prevede si se dispune de suficiente forte pentru a avea o putere de lupta eficienta;

c)mentin supravegherea inamicului; se evita detectarea subunitatilor batalionului de catre inamic si, totodata, ele sunt in masura sa raporteze date despre dispozitivul, compunerea si activitatile inamicului; subunitatile se ascund pentru a fi eficiente in acest tip de activitati;

d)     raman ca subunitati nedescoperite si trec la urmarirea inamicului; subunitatile executa aceste actiuni pentru a obtine mai multe informatii, ele trebuie sa fie precaute pentru a evita ambuscadele inamice.

Art.685. - (1) Distrugerea inamicului. In timpul operatiilor de cautare-atac, batalionul distruge inamicul prin:

a)      executarea de atacuri in graba sau planificat, ori manevre, pentru a bloca drumurile de retragere in timp ce alte subunitati executa atacul;

b)      executarea cercetarii, supravegherii si culegerea informatiilor, ramanand nedescoperit, pentru a realiza un model situational veridic al inamicului;

c)      angajarea focului indirect si a sprijinului aerian apropiat;

d)     organizarea zonelor de ambuscade si folosirea mijloacelor la dispozitie, pentru a conduce inamicul spre ambuscade.

Figura nr.57. Tehnici de cautare a inamicului

(2) Pentru a se asigura ca obtine succesul in operatii de acest tip, sincronizate si descentralizate, comandantul executa urmatoarele:

a)      stabileste unde actioneaza fiecare subunitate, intaririle si sprijinul necesar fiecaruia, precum si masurile de control a fiecarei subunitati;

b)      urmareste descoperirea locurilor de dispunere a taberelor, locurilor de comanda si control, al facilitatilor antiaeriene si a artileriei inamicului;

c)      stabileste compania cea mai eficace pentru a realiza efortul principal la intalnirea inamicului, dar este pregatit si pentru a schimba efortul principal, rapid, daca este necesar;

d)     concentreaza puterea de lupta a batalionului de asa natura incat, daca o patrula a descoperit inamicul, sa fie in masura sa-l fixeze si distruga repede;

e)      impune fiecarei companii ce actioneaza dispersat in zona sa de operatii, sa distruga inamicul cu resursele aflate la dispozitia sa; comandantul batalionului stabileste daca fiecare companie isi constituie rezerva sau daca rezerva se constituie la nivelul batalionului si ii aloca elemente suplimentare pentru marirea mobilitatii;

f)       organizeaza focul indirect astfel incat sa poata sprijini toate companiile care au nevoie; foloseste rezervele, prioritar focul si celelalte facilitati la dispozitie pentru a intari efortul principal;

g)      ia in considerare si situatia in care companiile nu pot distruge inamicul cu mijloacele la dispozitie, ci doar il vor fixa sau opri; pentru a-l distruge foloseste rezerva batalionului, artileria terestra sau sprijinul aerian apropiat-facilitatile de aviatiei maresc mobilitatea rezervei batalionului;

h)      asigura controlul dar acorda initiativa si descentralizarea actiunilor pentru subunitatile mai mici;

i)        se asigura ca sprijinul de lupta intareste efortul principal, ramanand in acelasi timp disponibil si pentru celelalte forte ale batalionului; aruncatoarele constituie sprijinul de lupta la dispozitia batalionului, daca subunitatea de aruncatoare nu poate asigura cu foc toate elementele batalionului, comandantul batalionului ia in considerare varianta impartirii acesteia la subunitati.

Art.686. - (1) Sincronizarea sprijinului de lupta si a celui logistic este greu de atins in conditiile operatiilor de cautare-atac ca si in cazul multor altor tipuri de operatii; distanta dintre subunitati, teren si cunoasterea insuficienta a situatiei inamicului contribuie la aceasta dificultate.

(2) Lupta si elementele de sprijin ale luptei sunt angajate dupa cum urmeaza:

a)      subunitatile antiblindate isi stabilesc pozitiile de unde pot sprijini prin foc direct actiunile; avand la baza estimarile comandantului, angajarea acestor forte la dispozitie se face in functie de caracteristicile acestora si de tipurile de misiuni ce urmeaza sa le indeplineasca; in plus, elementele antiblindate, pot asigura mobilitatea si focul necesar rezervelor, iar in conditii de vizibilitate redusa pot spori siguranta fortelor din pozitiile importante sau supraveghea zona de unde se asteapta ca inamicul sa actioneze in aceste conditii;

b)      tancurile au o mare valoare in cadrul operatiilor de cautare-atac, ele pot fi folosite in cadrul operatiilor de lupta pentru atac, pentru a sprijini prin foc atacul subunitatilor de infanterie sau pot curata zona de foc din jurul obiectivelor defensive esentiale; tancurile mai pot ajuta sprijinul de lupta si cel logistic prin executarea misiunilor de siguranta a convoaielor, transport sau tractare a proviziilor sau de inducere in eroare;

c)      artileria; ofiterul cu artileria pregateste planul focului pentru atacul in graba sau situatii neprevazute si poate cere ajutorul brigazii pentru sprijinul efortului principal; terenul muntos creste nevoile de utilizare a aviatiei de lupta, a sprijinului aerian apropiat si sprijinului prin foc al aruncatoarelor;

d)     aruncatoarele; misiunea prioritara a aruncatoarelor batalionului este de a sprijini efortul principal in cadrul operatiilor de cautare-atac; aruncatoarele sunt dispuse, de regula, impreuna cu alte subunitati, din motive de siguranta;

e)      apararea antiaeriana; batalionul poate primi mijloace antiaeriene in timpul operatiilor de cautare-atac, in plus, pentru a asigura protectia antiaeriana a punctelor de comanda sau a deplasarii coloanei principale elementele antiaeriene pot executa misiuni din puncte importante de-a lungul drumului; daca executa astfel de misiuni li se face siguranta pe timpul indeplinirii misiunii;

f)       elementele de geniu participa la identificarea punctelor vulnerabile din apararea inamicului si indica metodele de exploatare a acestora; cand batalionul este intarit cu tancuri, genistii executa cercetarea drumurilor, clasifica podurile in functie de caracteristici si descopera sau realizeaza drumuri ocolitoare, daca este necesar; daca au in dotare moto-fierastraie sau mijloace de demolare, ei pot amenaja locurile de aterizare pentru elicoptere;

g)      punctul de comanda; comandantul se dispune astfel incat sa receptioneze informatiile rapid in timpul operatiei de cautare-atac; el continua planificarea pentru schimbarea elementelor de sprijin sau introducerea in lupta a rezervei daca este necesar; dupa ce o subunitate a intalnit inamicul, comandantul trebuie sa ajunga in punctul critic cat mai repede.

SECTIUNEA a 6- a

Lupta de intalnire

Art.687 - (1) Comandantii de la toate nivelurile trebuie sa cunoasca intentiile si conceptia comandantului batalionului despre lupta de intalnire, astfel incat timpul lor sa nu fie pierdut asteptand ordine (figura nr.58); aceste variante de angajare a fortelor batalionului se realizeaza intre subunitati, acolo unde cercetarea nu a fost eficienta.

Figura nr.58. Variante de actiune in cadrul luptei de intalnire

(2) Angajarea luptei este unul din cele mai importante aspecte ale luptei de intalnire.

(3) Apropierea de inamic este caracterizata la toate esaloanele ca o actiune ofensiva agresiva; avangarda nimiceste sau obliga sa se retraga grupurile mici ale inamicului, inainte ca ele sa poata intrerupe inaintarea coloanei principale; cand avangarda intalneste forte superioare ale inamicului sau zone puternic aparate, ea actioneaza prompt si agresiv pentru a controla situatia si a infrange inamicul cu posibilitatile pe care le are la acel moment cu minimum de forte posibil.

(4) Daca puterea de lupta la dispozitie este insuficienta pentru a elimina amenintarea, avangarda este folosita, in acest caz, pentru a identifica dispozitivul si compunerea inamicului, pana cand elementele coloanei principale pot fi introduse in lupta.

(5) Comandantul batalionului trebuie sa decida, daca in cazul cand avangarda intalneste inamicul si angajeaza lupta, sa destine o alta subunitate ca avangarda pentru executarea apropierii de inamic in continuare, in timp ce vechea avangarda distruge inamicul. El ordona unei companii sa fixeze inamicul si sa continue deplasarea cu celelalte forte prin ocolire. De asemenea, el decide executarea unui atac in graba ca parte a atacului intregului batalion.

(6) Daca batalionul nu poate nimici sau ocoli inamicul, comandantul hotaraste trecerea in graba la aparare in timp ce comandantul brigazii preia controlul situatiei.

(7) Elementele inamice ce opun o rezistenta usoara, nu trebuie sa incetineasca inaintarea, batalionul ramanand concentrat asupra misiunii sale, daca inamicul este slab si exista posibilitatea ocolirii, batalionul il nimiceste in timp ce executa ocolirea pe drumuri acoperite; comandantul raporteaza esalonului superior despre toate fortele pe care le ocoleste.

(8) Batalionul se poate retrage spre o pozitie mai avantajoasa si mentine contactul prin patrule, daca lupta de intalnire nu a fost favorabila si se gaseste la un moment dat intr-o pozitie care il dezavantajeaza; daca inamicul poate fi determinat sa urmareasca retragerea batalionului, acesta mai poate avea sansa unei noi ofensive.

SECTIUNEA a 7-a

Jonctiunea fortelor

Art.688. - Jonctiunea este o operatia care implica intalnirea fortelor terestre amice intr-un teritoriu controlat de inamic; batalionul executa jonctiunea ca parte a unei forte mai mari sau individual.

1. Scopuri

Art.689. - (1) Jonctiunea este si atunci cand o forta avansata ajunge la un obiectiv atins dinainte de aviatie sau de aviatia de atac, ca parte a operatiunilor aeriene si de atac aerian.

(2) Jonctiunile se produc, de asemenea, cand elementele incercuite ies din aceasta pentru a se alatura fortelor amice; in ofensiva, pe directia efortului principal, se folosesc obligatoriu elemente de cercetare ca indrumatori de jonctiune.

2. Planificarea

Art.690. - (1) Operatiile de jonctiune necesita coordonare si planificarea detaliata a manevrelor, executarii focului, masurilor de control si semnalelor de recunoastere.

(2) Schimbarea ofiterilor de legatura se executa inainte de operatie, acest lucru este important cand se face jonctiunea cu o armata aliata care nu vorbeste limba romana.

Art.691. - (1) Misiunea fortelor care realizeaza jonctiunea este de a sosi intacte la punctul de jonctiune, cat mai repede posibil.

(2) Jonctiunea este similara cu deplasarea pentru a realiza contactul, desi fortele care realizeaza jonctiunea trebuie sa ocoleasca sau sa distruga fortele inamicului, ori obstacolele intalnite pe ruta pentru realizarea jonctiunii.

(3) Forta care urmareste sa realizeze jonctiunea evita angajarile decisive ori de cate ori este posibil.

Art.692. - (1) Informatii necesare, detaliate, despre planurile de ajutor ale fortelor amice, determina itinerarele spre punctul de realizarea a jonctiunii.

(2) Pentru ca fortele sa soseasca intacte la punctul de jonctiune trebuie sa se cunoasca locul de dispunere al inamicului si puterea acestuia, astfel incat el sa fie evitat atunci cand este posibil; cunoasterea posibilitatilor inamicului, de exemplu gradul lui de mobilitate, ajuta pe planificatori sa stabileasca cum sa deplaseze fortele pentru realizarea jonctiunii.

(3) Sprijinul aviatiei compenseaza diferenta de mobilitate si ajuta la realizarea rapida a jonctiunii fortelor.

Art.693. - (1) Itinerarele spre obiectiv sunt planificate printr-o zona care este putin probabil sa fie folosita de catre inamic, dar capabila sa ajute la mobilitatea fortelor care executa jonctiunea.

(2) Tehnica folosita, pentru indrumare, este acea de a infiltra forte pentru a indruma realizarea jonctiunii.

(3) Toate jonctiunile impune selectarea cu grija a itinerarelor si a punctelor de coordonare pentru a preveni fortele amice de posibilitatea unei angajari reciproce intr-un contact intamplator.

(4) Securitatea este intensificata prin folosirea acoperirilor pentru deplasare, precum si a conditiilor de vizibilitate redusa.

Art.694. - (1) Organizarea. Batalionul este organizat asemanator marsului cand se prevede lupta de intalnire cu inamicul.

(2) Elementele de siguranta ale flancurilor, in fata si in spate executa avertizarea timpurie a fortelor principale, ele folosesc toate posibilitatile de angajare a inamicului, pentru a interzice accesul acestuia catre fortele principale, cauta sa castige timp pentru deplasare in continuare catre punctul de jonctiune sau daca angajare este inevitabila, asigura intrarea organizata in lupta a batalionului.

Art.695. - (1) Deplasarea. Pentru asigurarea compatibilitatii, fortele care executa jonctiunea isi schimba schema de manevra planificata initial; schimbarile executate de o forta trebuie sa fie coordonate cu ale celeilalte.

(2) Planul sprijinului prin foc este de asemeni modificat iar masurile de control sunt stabilite in detaliu; o importanta deosebita se acorda respectarii aliniamentelor de incetare a focului, pentru evitarea fratricidului.

Art.696. - (1) Logistica. Posibilitatile de transport ale batalionului pot fi depasite in cadrul operatiilor de jonctiune executate dupa parcurgerea unor distante mari, in acest caz el poate solicita reaprovizionarea aeriana sau autovehicule suplimentare.

(2) Materialele necesare fortelor care executa jonctiunea sunt debarcate in zona obiectivului; ele pot fi trimise direct in pozitiile fortelor de legatura, atunci cand acestea actioneaza in zona de executare a jonctiunii.

(3) Evacuarea echipamentului si victimelor creeaza probleme pentru o forta ce urmareste jonctiune; daca drumurile de aprovizionare sunt deschise, victimele sunt evacuate normal, iar echipamentul distrus este transportat cu forta de jonctiune pana cand acesta este evacuat.

Art.697. - (1) Comanda si control. Esalonul care hotaraste operatiunile de jonctiune, trebuie sa stabileasca legaturile comenzii si responsabilitatile pentru fortele implicate, de asemenea trebuie sa stabileasca timpul si pozitionarea jonctiunii.

(2) Ambele forte implicate in jonctiune din punct de vedere al comenzii si controlului pot:

a)      ramane sub controlul esalonului lor superior;

b)      fi atasate unuia sau altuia;

c)      fi sub OPCON unuia sau altuia.

Art.698. - Jonctiunea incepe pe timpul planificarii si continua in cadrul operatiei propriu-zise.

Art.699. - (1) Comunicatii. Planul comunicatiilor stabileste frecventele radio prin care cele doua forte tin legatura; el stabileste procedurile de comunicatii din timpul zilei si noptii, incluzand toate mijloacele de legatura; esalonul care planifica jonctiunea stabileste semnalele de recunoastere pentru legaturile extinse, informatiile necesare a fi schimbate intre cele doua forte inainte de executarea jonctiunii.

(2) Sistemele de comunicatii ale celor doua forte trebuie sa fie compatibile, in caz contrar esalonul superior stabileste unitatea care il schimba.

(3) Daca unitatile implicate in operatie nu sunt sub OPCON sau nu sunt atasate, ele mentin retelele de comanda cu unitatile de care apartin.

Art.700. - Recunoasterea. Planificatorii stabilesc un sistem de recunoastere mutuala pentru a preveni fratricidul, acest sistem poate include folosirea de semnale vizuale cum ar fi banderole, culori, steaguri, vehicule inscriptionate, mijloace infrarosii, mijloace radar, lumanari de culori distinctive; se pot folosi,  in caz restrans, semnale acustice - fluieraturi, claxonari, parole - aceasta numai in cazul unui teren delimitat sau pe timp de vizibilitate redusa.

Art.701. - (1) Planuri de rezerva. Actiunile care urmeaza jonctiunii sunt stabilite dinainte; planurile de rezerva, sunt luate in calcul, daca forta de jonctiune nu poate ajunge in punctul de jonctiune la timpul stabilit.

(2) Planurile de rezerva, posibile, trebuie sa includa sprijinul prin foc, sprijinul aerian apropiat si reaprovizionarea aeriana.

(3) Forta de jonctiune poate intari apararea zonei, poate executa un atac ordonat sau poate trece peste forta cu care urma sa faca jonctiunea si sa continue atacul.

Art.702. - (1) Coordonarea schemei de manevra. Toate elementele care executa jonctiunea isi coordoneaza atent operatiile in vederea prevenirii fratricidului; pe timpul derularii operatiei ele se coordoneaza foarte des si isi intensifica coordonarea cand unitatile se apropie de punctele de jonctiune.

(2) Pe timpul coordonarii se stabilesc urmatoarele elemente de control:

a)      zonele atacului/axele de inaintare; esalonul superior coordoneaza directiile si obiectivele pentru orice forta care se deplaseaza; batalionul ce actioneaza intr-o zona de atac isi deplaseaza companiile sale de-a lungul axei de inaintare; aceasta permite controlul centralizat si tine subunitatile orientate spre punctul de jonctiune;

b)      liniile fazelor; liniile fazelor controleaza deplasarea fortelor amice pentru a preveni angajarea intre ele;

c)      aliniamentele de incetare a focului; aliniamentele de incetare a focului impiedica fortele proprii de a se angaja una impotriva celeilalte cu foc direct sau indirect; una din tehnici este transformarea liniilor fazelor in aliniamente de incetare a focului, pe masura ce unitatea trece o linie de faza, urmatoarea linie de faza o poate constitui aliniamentul de incetare a focului;

d)     aliniamentul de coordonare a focului; este o masura de control a focului; in operatiunile de jonctiune acest aliniament permite angajarea tintelor in comun de catre ambele unitati;

e)      puncte de control; aceste puncte controleaza deplasarea si constituie pozitii de observare;

f)       puncte de jonctiune si puncte de jonctiune de rezerva; un punct de jonctiune este o zona stabilita unde se intalnesc doua forte si isi coordoneaza operatiunile; punctul trebuie sa fie usor de identificat de la sol; semnalele de recunoastere trebuie sa fie stabilite pentru fortele care se intalnesc aici; punctele de jonctiune si de rezerva trebuie sa fie stabilite daca actiunile inamicului impiedica realizarea legaturii in punctul initial.

3. Executarea jonctiunii

Art.703. - (1) Daca misiunea, dupa realizarea jonctiunii, necesita integrarea celor doua forte calauzele insotesc elementele inaintate.

(2) In timpul haltelor se face obligatoriu informarea uneia sau a ambelor forte inainte de realizarea jonctiunii.

(3) Coordonarea operatiilor ce urmeaza dupa jonctiune se realizeaza inainte de operatia de jonctiune; ele pot fi modificate in timpul jonctiunii.

(4) Comandanti unitatilor care realizeaza jonctiunea, se gasesc langa punctul de jonctiune sau intr-o zona prestabilita pentru a confirma sau coordona operatiile subunitatilor.

Art.704. - (1) Jonctiunea executata de doua unitati care se deplaseaza; cea mai dificila jonctiune este cea dintre doua unitati care se deplaseaza; daca unitatile se deplaseaza, sansa angajarii uneia sau alteia creste (figura nr.59).

(2) Unitatile care executa jonctiunea isi coordoneaza deplasarea intre ele si comunica in permanenta prin reteaua radio stabilita.

(3) Odata ce au stabilit contactul, daca nu este planificata o integrare fizica a acestora, elementele de conducere mentin contactul radio intre ele.

Figura nr.59. Jonctiunea subunitatilor care se deplaseaza

Art.705. - (1) Jonctiunea dintre o unitate care se deplaseaza si una care stationeaza; aceasta jonctiune solicita o coordonare detaliata, in mod particular daca forta care stationeaza este aflata sub presiunea inamicului (figura nr.60).

(2) Forta care se deplaseaza trebuie sa se orienteze asupra fortei care stationeaza.

(3) Forta care stationeaza dirijeaza elementul de comanda catre punctul de contact prin radio sau poate, daca situatia inamicului permite, trimite o patrula pentru a intalni si calauzi forta care se deplaseaza.

(4) Calauzele ajuta la traversarea campurilor de mine sau a altor obstacole defensive in fata sau in cadrul sectorului de aparare a fortei in stationare.

(5) Forta care stationeaza este pregatita pentru acceptarea fortei care se deplaseaza si asigura calauze, fortei care se deplaseaza, pana la pozitia sa.

(6) Atunci cand cele doua forte au misiunea de a fuziona, ele devin mai vulnerabile atacului inamic daca se deplaseaza impreuna.

(7) Calauzele indruma forta care se deplaseaza repede si eficient.

Figura nr.60. Jonctiunea dintre o unitate care se deplaseaza si una care stationeaza

4. Forte care actioneaza in dispozitivul inamicului - forte ascunse

Art.706. - (1) Operatiile in dispozitivul inamicului, "stai inapoi", sunt specifice fortelor de infanterie; aceste operatii tactice prezinta un grad ridicat de risc pentru comandant si subordonati (figura nr.61).

(2) Comandantul foloseste terenul pentru a-si ascunde forta atacatoare intr-o zona de aparare, pana cand elementele inaintate ale inamicului depasesc unitatea.

(3) Unitatile depasite de catre inamic nu deschid focul; aceasta permite comandantilor esaloanelor superioare sa fructifice pozitia unitatii si sa o foloseasca pentru actiuni ofensive in spatele inamicului.

Art.707. - (1) Scopul unei forte ascunse este de a neutraliza si distruge, a crea confuzie si segmenta operatiile inamicului.

(2) Fortele ce "stau inapoi sau fortele ascunse" ataca sau realizeaza ambuscade asupra elementelor vitale ale inamicului; ele pot ataca din spate, fortele inamicului, dar aceasta nu este cea mai buna implicare a mijloacelor lor.

(3) Unitatile ce executa operatii "stai inapoi" pot:

a)intrerupe ofensiva inamicului prin atacarea elementelor esentiale C2, SL si SLOG si prin blocarea liniilor de comunicatii sau logistice;

b)      provoaca pierderi inamicului in adancimea formatiunilor sale;

c)sa produca "sustragerea" inamicului de la efortul principal prin fortarea acestuia de a aloca forte luptatoare pentru zona de operatii din spate;

d)     sprijini un contraatac al fortelor prietene prin executarea de operatii ofensive - raiduri, ambuscade sau atacuri deliberate - in zonele din spatele inamicului;

e)solicita si controleaza focul artileriei si sprijinul aerian apropiat.

Figura nr.61. Jonctiunea fortelor "stau inapoi sau fortele ascunse"

Art.708. - (1) Unitatile de infanterie sunt angajate ca forte ascunse folosind o serie de tehnici.

(2) Optiunile lor includ infiltrarea pentru a stabili o pozitie ascunsa, pot ataca pentru a permite unitatilor prietene sa se deplaseze in pozitii ascunse si sa opereze din acestea.

Art.709. - Consideratiile planificarii pentru o forta ascunsa includ urmatoarele:

a)      forta poate fi pozitionata initial pe LDA sau zona de securitate; pozitionarea intr-un teren greu accesibil si cu profil jos reprezinta factori ai succesului; alegerea unei pozitii ascunse care limiteaza deplasarea inamicului si evita detectarea aeriana este vitala; camuflajul, acoperirea, inducerea in eroare si securitatea transmisiunilor trebuie sa fie planificate in detaliu;

b)      pozitiile subelementelor unei forte ascunse trebuie sa fie alese pe cat posibil spre a favoriza dispersarea si sprijinul reciproc;

c)      aruncatoarele si artileria terestra sunt pozitionate pentru a sprijini o forta ascunsa si sa faciliteze controlul focului; sunt planificate raidurile aeriene si suport aerian apropiat - la mica inaltime; cand sprijinul unitatilor de artilerie nu este posibil;

d)     comunicatiile radio sunt reduse pentru a evita detectarea; se folosesc pe cat posibil curieri sau mijloace prin fir; daca transmisiunile radio sunt necesare, operatorii radio folosesc antene radio directionale si emisiile pe putere mica;

e)      mijloacele de aprovizionare pentru lupta ale batalionului sunt singurele mijloace logistice ce insotesc o forta ascunsa; aceasta inseamna ca este nevoie de un numar mic de vehicule; reaprovizionarea si evacuarea sunt facute pe domenii;

f)       subunitatea medicala este dispusa in cadrul pozitiei ascunse; numai cazurile grave sunt evacuate;

g)      drumurile de intoarcere pentru o forta ascunsa sunt bine acoperite; obstacolele ce nu sunt ocolite au zone bine pazite si stabilite puncte de adunare;

h)      forta ascunsa planifica iesirea din aceasta situatie de necesitate si mentine legatura cu unitatea de care apartine pentru a indeplini misiunea;

i)        masurile de calcul a pierderilor sunt luate in seama pentru a convinge inamicul ca forta ce sta inapoi inca face parte din forta LDA.

Art.710. - (1) Operatiile in dispozitivul inamicului sunt atat planificate cat si neplanificate.

(2) Operatia "stai inapoi" neplanificata este operatia in care unitatea se regaseste in cadrul altor elemente ale fortelor proprii, pentru o perioada nedefinita fara o planificare speciala sau tinte specifice.

(3) Operatia "stai inapoi" planificata in dispozitivul inamicului este operatia in care unitatea actioneaza intr-o zona controlata de inamic ca un element de separare sau coeziune pentru o perioada de timp stabilita sau pana cand apare un eveniment stabilit; operatiile "stai inapoi" planificate au un plan stabilit, un plan operational si un plan de jonctiune.

Art.711. - (1) Planul stabilit. Acest plan se adreseaza fortelor de lupta, subunitatilor sprijinul de lupta/SL si sprijinul logistic/SLOG impreuna cu logistica necesara, in zona de operatii dorita si evacuarii vehiculelor si echipamentului de care nu este nevoie.

(2) Pentru a evita detectarea, unitatea foloseste tehnici de deplasare in ascuns pentru elementele sale.

(3) Unitatea permite inamicului sa treaca si nu realizeaza contactul pana cand batalionul nu este gata sa inceapa atacul asupra tintelor vulnerabile, tehnicile pentru realizarea acestora sunt limitate; prezentam doua exemple, dupa cum urmeaza:

a)      unitatea ocupa, stabileste, pozitiile "stai inapoi" in adancimea fortelor inamice ce se apara, permitand acestor forte sa se retraga;

b)      unitatile se pregatesc pentru operatiuni in dispozitivul inamicului in timp ce executa o aparare; aceasta este o retragere falsa pentru a atrage inamicul in timp ce unitatile ce "stau inapoi" se infiltreaza si asteapta sa inceapa operatiunile.

Art.712. - (1) Planul operatiei. Acest plan se aplica atunci cand fortele care "stau inapoi" sunt pozitionate si alte forte proprii se retrag; in timpul acestei faze unitatile executa operatii de lupta cand se sprijina reciproc si executa intentia comandantului.

(2) Operatiile cel mai des intrebuintate sunt: recunoasterea/cercetarea; raidurile; ambuscadele.

(3) Aceste operatii sunt executate de plutoane si echipe, impotriva tintelor, in functie de oportunitati; in unele cazuri batalionul executa operatii asupra tintelor cu prioritate ridicata prin concentrarea focului, a intregii puteri de lupta.

(4) Subunitatile se impart in grupuri mici, cat mai repede posibil dupa concentrare.

(5) Comandantii exercita un control ridicat prin stabilirea unei prioritati privind angajarea - de exemplu artileria antiaeriana inamica, elementele logistice si elementele C2 - sau sarcini in conformitate cu caile de apropiere specifice.

Art.713. - (1) Planul de jonctiune. Acesta include toate planurile ce asigura realizarea jonctiunii cu fortele proprii dupa terminarea operatiilor in dispozitivul inamicului.

(2) El nu include jonctiunile dintre fortele "stai inapoi" pentru a-si executa misiunea in cadrul fazei operationale.

(3) Jonctiunea poate fi facuta dupa consolidare, in cele mai multe cazuri aceasta este realizata de subunitati mici infiltrate de unitatile proprii.

(4) Unitatea "stai inapoi" poate, de asemenea astepta pana cand fortele proprii contraataca spre pozitia lor.

(5) Deplasare in cadrul teritoriului inamic este de cele mai multe ori o exfiltrare; atata timp cat factorii MIFT-TC solicita unitatea "stai inapoi", ea poate ataca sau deplasa pentru a realiza contactul cu fortele proprii.

5. Scenariul unei forte "stai inapoi"/forte ascunse

Art.714. - (1) Forta de infanterie ramane intr-o pozitie ascunsa, pregatita dupa ce fortele celelalte se retrag; ea se dispune in pozitie, de-a lungul flancului unei cai de apropiere a inamicului.

(2) Pregatirea unei forte de infanterie, ca forta ascunsa, include urmatoarele:

a)      conceptia operatiei; comandantul batalionului imparte suprafata stabilita operatiilor fortei ascunse, in zone de operatii ale companiilor; el alege pozitiile elementelor sprijinului de lupta si logistic in masura sa asigure un foarte bun sprijin al fortelor; companiile isi dispun fortele oriunde in cadrul zonelor de operatii stabilite si executa operatii de recunoastere/contrarecunoastere in afara pozitiei ascunse;

b)      pentru organizarea sarcinii, batalionul are o companie stat major cu un pluton de geniu, o grupa NBC, un pluton transmisiuni, un pluton de cercetare si comanda companiei;

c)      criterii de angajare; operatiile in spatele inamicului pot fi descentralizate pana la nivel pluton; comandantul de batalion stabileste criteriile de angajare, aceste criterii orienteaza comandantii de companie asupra tintelor corespunzatoare, timpului si circumstantele unui atac; criteriile de angajare sunt revazute si aprobate de catre ofiterii de aparare antiaeriana si control a zonei gruparii de forte de nivel divizie pentru a le asigura corespunzator intentiei comandantului acesteia;

d)     anexe probabile; comandantul  batalionului transmite comandantilor de companii precizarile detaliate, referitor la ce grupe actioneaza, daca toate sau o parte din forte sunt detectate timpuriu; precizarile sunt date pana la ultimul soldat; descoperirile sunt, de asemenea precizate de comandant;

e)      reducerea traficului radio; traficului radio este mentinut la un nivel mic, exceptand raportul zilnic la ora stabilita; legatura prin fir este realizata intre pozitii si P.C.; comunicatiile cu statul major al brigazii trebuie sa fie facute prin canalul satelitului de comunicatii tactice/TACSAT; batalionul monitorizeaza reteaua FM a brigazii pentru a urmari lupta si a primi diferite mesaje; odata ce operatia ofensiva a inceput, unitatile batalionului ce folosesc comunicatii FM folosesc antene directionale si traficul radio pe putere mica;

f)       prevenirea detectarii aeriene; daca detectarea aeriana este evitata doar un sfert din zona de operatii poate devenii nefolositoare; toate pozitiile ascunse sunt situate in zona ce asigura acoperire privind detectarea aeriana; de asemenea, toate pozitiile de lupta sunt mascate, batalionului foloseste in acest scop cladirile abandonate, iar deplasarile sunt executate la orele de vizibilitate redusa; pentru verificarea eficacitatii camuflajului sunt planificate zboruri proprii;

g)      dispunerea mascata si compunerea depozitelor; un mare efort este stabilit pentru a decide ce articole sunt necesar a fi depozitate pentru sustinerea fortei si executarea operatiilor ofensive; articolele obligatorii depozitate includ apa, aceasta depinzand de disponibilitatea ei in zona, materialele din clasele I, II, III, IV, V; aceste rezerve sunt depozitate atat inauntrul cat si in afara pozitiilor ascunse pentru a simplifica operatiile viitoare; pontoanele sunt depozitate pentru asigurarea traversarii apelor locale importante; mai este planificata mentenanta;

h)      punctul de prim ajutor si ingrijire medicala; batalionul stabileste punctul de prim ajutor si ingrijire medicala intr-o cladire abandonata in cadrul zonei de operatii, unde este nevoie de toate mijloacele medicale; batalionul incearca sa evacueze numai cele mai importante urgente medicale; toate evacuarile sunt realizate noaptea, numai de un singur elicopter; clasa II, de materiale este depozitata intr-o cantitate mai mare decat cea normala;

i)        echiparea militarilor; militarii, deplasati initial in zona de operatii cu ajutorul autovehiculelor, sunt echipatii cu armamentul corespunzator, au asupra lor munitiile necesare, inclusiv o rezerva suficienta realizarii scopului operatiei; ei stiu ca atunci cand ajung dispun cea mai mare parte a echipamentului intr-o zona centrala sau il depoziteaza in pozitiile proprii; odata ajunsi in zona de operatii, luptatorii isi refac incarcatura de lupta si se pregatesc pentru operatie; pentru a reduce posibilitatea descoperirii, in zona de operatii se folosesc autovehiculele civile disponibile;

j)        operatii de inducere in eroare; autovehiculele, soferii si personalul care deservesc batalionul sunt dispuse intr-o zona de regrupare inapoia zonei de lupta planificata; un rol esential pentru acestea este de a diminua traficul radio al batalionului astfel incat sa convinga inamicul ca intregul batalion ocupa zona de regrupare; de asemeni pozitia actuala a zonei de operatii este reflectata numai pe un numar redus de overlay-uri in cadrul gruparii de forte de nivel diviziei.

SECTIUNEA a 8- a

Retragerea

1. Scopuri

Art.715. - Retragerea este operatia prin care fortele aflate in contact cu inamicul se elibereaza singure in vederea indeplinirii unei noi misiuni.

Art.716. - (1) Retragerea este executata in scopul dezavantajarii inamicului, atunci cand comandantul batalionului decide sa-si redisloce toate fortele sau o parte din ele.

2. Planificarea

Art.717. - Operatiile de retragere sunt dificile si riscante, pentru a avea succes ele trebuie sa fie bine organizate si bine executate.

Art.718. - (1) Operatia de retragere a batalionului se caracterizeaza printr-o planificare centralizata si o executie descentralizata.

(2) Operatia de retragere se executa cu aprobarea esalonului superior.

Art.719. - (1) Conducerea si moralul. Trebuie mentinut spiritul ofensiv in randul comandantilor subordonati si al luptatorilor.

(2) Deplasarea spre inapoi este perceputa de catre militari, in majoritatea situatiilor, ca o infrangere sau ca o amenintare cu izolarea, daca acestia nu au incredere in comandantii lor, nu cunosc scopul operatiunii si rolul lor in aceasta misiune.

(3) Trebuie stopate zvonurile si raspandita ideea succesului actiunilor ofensive.

(4) Este esential controlul ferm al miscarii spre inapoi, pentru a avea luptatori cu un moral ridicat si incredere in fortele lor.

Art.720. - (1) Cercetarea, supravegherea si siguranta; cercetare oportuna si reala are o importanta deosebita.

(2) Comandantul batalionului foloseste eficient posibilitatile de informatii ale esalonului superior si trebuie sa se asigure ca acesta cunoaste detaliile despre pregatirea informativa a campului de lupta executata de batalion.

(3) Comandantul batalionului constituie o forta de siguranta care trebuie sa fie suficient de puternica pentru:

a)      inducerea in eroare a inamicului si infrangerea eforturile de cercetare ale acestuia;

b)      supravegherea unitatii care se retrage;

c)      asigurarea ariergarzii, sigurantei flancurilor si preluarea punctelor obligate de trecere.

Art.721. - (1) Mobilitatea. Batalionul isi sporeste mobilitatea si incetineste sau opreste inamicul pentru a asigura succesul in operatiile de retragere; daca batalionul are mai putina mobilitate decat inamicul dezvolta variante de plan pentru operatii, precum ocolirea fortei.

(2) Batalionul isi sporeste mobilitatea prin:

a)      cercetarea drumurilor si a pozitiilor de lupta;

b)      angajarea la maxim a mijloacelor de transport organice si de intarire;

c)      angajarea resursei de aviatie;

d)     valorificarea drumurilor, asigurarea fluentei traficului, indrumarea deplasarii refugiatilor pe drumuri care nu sunt folosite de batalion;

e)      organizarea deplasarii care pentru a reduce confuzia si aglomerarile fiecare unitate primeste drumul propriu; daca drumurile converg se emite un ordin care stabileste timpul si evenimentele care trebuie controlate pe timpul miscarii;

f)       evacuarea ranitilor, a materialelor in exces, inainte de inceperea operatiilor si folosirea la maxim a pozitiilor deja existente;

g)      redislocarea subunitatilor logistice neesentiale inainte de inceperea operatiilor.

(3) Batalionul poate reduce mobilitatea inamicului prin:

a)      ocuparea si controlul punctelor obligatorii de trecere si a terenului care domina rutele favorabile de deplasare rapida ale inamicului;

b)      dispunerea judicioasa a apararii antiaeriene si a fortelor de siguranta;

c)      distrugerea drumurilor, podurilor, vadurilor si locurilor de fortare a raurilor care nu sunt necesare fortelor proprii;

d)     dezvoltarea obstacolelor existente si acoperirea lor cu foc;

e)      executarea focului indirect si folosirea fumului pentru a ingreuia observarea la inamic si incetinirea ritmului de inaintare al acestuia; asigurarea unei acoperiri continue cu focul aruncatoarelor batalionului prin deplasarea acestora pe piese cu respectarea principiului de executarea a focului cu 2/3 din mijloace si a manevrei cu 1/3 din acestea;

f)       executarea loviturilor de devansare pentru a dezorganiza inamicul, a-i produce pierderi si a-l forta sa se desfasoare prematur;

g)      acoperirea cu foc a deplasarilor.

Art.722. - (1) Inducerea in eroare. Scopul inducerii in eroare este de a preveni cunoasterea de catre inamic a momentului cand retragerea are loc.

(2) Inducerea in eroare ofera siguranta, ascunde deplasarea unitatilor si reduce vulnerabilitatea lor; ea ofera surpriza care este esentiala pentru succes.

(3) Folosirea corecta a inducerii in eroare conduce la decizia eronata a inamicului si la intarzierea actiunilor acestuia.

(4) Inducerea in eroare este realizata prin:

a)      mentinerea schemelor de activitate; cum sunt traficul radio, focul artileriei, patrularile si deplasarile vehiculelor;

b)      alte misiuni ce includ folosirea campurilor de mine de exercitiu, realizarea pozitiilor, a atacurilor si demonstratiilor false, care sa indice diferite activitati, altele decat cele actuale si angajarea tuturor masurilor disponibile de razboi electronic;

c)      executarea retragerilor in conditii de vizibilitate redusa.

(5) Planurile retragerii nu sunt comunicate niciodata in retele radio.

Art.723. - (1) Conservarea puterii de lupta. Comandantul are in vedere relatia dintre conservarea puterii de lupta si riscuri; prin lasarea a prea putine elemente de siguranta la contact cu inamicul acestea ii poate aduce insuccesul.

(2) Comandantul conserva puterea de lupta a batalionului prin:

a) acoperirea deplasarii elementelor cu mobilitate mai mica inaintea inceperii retragerii, in special a formatiunilor logistice;

b) folosirea fortelor mobile, precum mijloacele antitanc, pentru a acoperi retragerea fortelor mai putin mobile;

c) folosirea a cat mai putine forte pentru asigurarea securitatii retragerii fortelor principale.

3. Operatii de retragere, analiza factorilor MIFT-TC;

executarea retragerii

Art.724. - Operatiile de retragere reprezinta deplasarea organizata spre inapoi  sau departe de inamic, sub impulsul actiunii inamicului sau executata voluntar.

Art.725. - (1) Operatiile de retragere se folosesc pentru:

a)evitarea luptelor decisive duse in conditii nefavorabile;

b)      pastrarea libertatii de manevra;

c)eliberarea fortelor ce vor fi folosite in actiuni decisive in alte locuri.

(2) Motivul principal al executarii operatiilor de retragere il constituie imbunatatirea unei situatii sau prevenirea uneia dezastruoase care ar urma sa aiba loc.

(3) Batalionul executa operatiile de retragere in cadrul unei forte mai mari pentru a:

a)      hartui, epuiza, opune rezistenta si intarzia inamicul;

b)      castiga timp;

c)      redispune sau a conserva fortele;

d)     folosi fortele in alt loc;

e)      atrage inamicul intr-o pozitie nefavorabila;

f)       scurta liniile de comunicatii si aprovizionare;

g)      elibera zona in vederea folosirii de catre fortele proprii a armelor NBC;

h)      se conforma miscarii fortelor proprii.

Art.726. - (1) Tipurile de operatiile de retragere sunt:

a)      intarzierea, care implica cedarea deliberata a spatiului de lupta in scopul castigarii de timp, provocarii de distrugeri importante inamicului si evitarii unei angajari decisive a acestuia;

b)      retragerea din contact cu inamicul, prin care batalionul se retrage in vederea ruperii contactului cu acesta, in scopul disponibilizarii unitatii pentru o noua misiune sau pentru refacerea capacitatii de lupta a acesteia;

c)      retragerea din fata inamicului/replierea, in care batalionul nu se afla in contact cu acesta dar se retrage in vederea evitarii contactului.

(2) Operatiile de retragere pot fi combinate, prin actiuni simultane sau consecutive; de exemplu, uneori replierea poate precede retragerea unei parti a fortei, iar intarzierea poate acoperi retragerea si replierea.

(3) Operatiile de retragere pot avea loc: sub presiunea inamicului; in afara presiunii inamicului.

(4) Principala diferenta consta in intensitatea presiunii inamicului.

Art.727. - (1) Toate sau parte din fortele batalionului, pot executa retragerea dupa ce au fost angajate in operatii de aparare, intarziere sau ofensive.

(2) Comandantul stabileste elementele care raman in contact cu inamicul pentru a-l induce in eroare si pentru siguranta.

(3) El stabileste obligatoriu o rezerva cu care poate interveni atunci cand este pusa in pericol siguranta retragerii.

(4) Operatiile de retragere ale batalionului se constituie ca operatii ale flancgarzii sau ariergarzii retragerii brigazii sau gruparii de forte de nivel divizie.

(5) Cand batalionul se retrage, folosind rezerva, se pot executa atacuri pentru a dezorganiza, fractiona sau intarzia fortele inamicului.

Art.728. - Retragerea sub presiunea inamicului. In aceasta situatie retragerea depinde de capacitatea de manevra, puterea de foc si control, in timp ce inamicul incearca prin cele mai diverse si ingenioase operatii sa urmareasca fortele care se retrag.

Art.729. - Retragerea in afara presiunii inamicului. In aceasta situatie retragere impune realizarea inducerii in eroare a inamicului si depinde in buna masura de viteza de executie.

Art.730. - (1) Retragerea se realizeaza: cu sprijin/retragere ajutata; fara sprijin/retragere care nu este ajutata.

(2) Retragerea ajutata - in aceasta situatie elementele de siguranta asigurate de esalonul superior, ajuta fortele principale ale batalionului sa rupa contactul cu inamicul.

(3) Retragerea care nu este ajutata - in aceasta situatie elementele de siguranta sunt asigurate de batalion.

Art.731. - Comandantul batalionului tine cont de factorii MIFT-TC atunci cand planifica retragerea, bazandu-se pe enuntul misiunii.

Art.732. - (1) Misiunea. Ordinele de misiune sunt esentiale; misiunea primita de unitati depinde de existenta sau inexistenta presiunii inamicului; viitoarea misiune a unitatii afecteaza la randul ei retragerea.

(2) Inamicul; in misiune, despre inamic se cer raspunsuri la urmatoarele intrebari:

a)      "cum influenteaza inamicul dezangajarea si redislocarea?"

b)      " ce masuri de inducere in eroare pot fi luate?"

(3) Terenul; despre teren trebuie sa se raspunda la:

a)      "ce fel de teren este la dispozitie pentru a completa planul retragerii?"

b)      "cum poate fi folosit pentru a facilita retragerea?

c)      "ce efecte au asupra deplasarii drumurile, pozitiile de observare disponibile si punctele obligatorii de trecere?"

d)     " conditiile de vizibilitate redusa pot ajuta retragerea?"

e)      " cum afecteaza vremea practicabilitatea terenului?"

(4) Fortele proprii si timpul la dispozitie analiza fortelor proprii si a timpului la dispozitie aduce raspunsuri la urmatoarele intrebari:

a)      "cat timp este la dispozitie pentru recunoastere, planificare, emiterea ordinelor, deplasarea spre pozitiile initiale, pregatirea obstacolelor si a pozitiilor?"

b)      "ce facilitati sunt la dispozitie pentru a imbunatati mobilitatea batalionului, dar pentru a micsora mobilitatea inamicului?"

c)      " poate brigada sa asigure fortele de siguranta?"; "daca da, unde sunt dispuse acestea?"; "daca nu, cat de mult si ce tip de elemente de siguranta trebuie stabilite din cadrul batalionului?"

Art.733. - (1) Planificarea retragerii se realizeaza in detaliu, la toate esaloanele, avand la baza recunoasterile executate de toate elementele subordonate.

(2) Pentru a nu fi descoperit, batalionul foloseste inducerea in eroare si siguranta operatiunilor.

(3) Masurile de control sunt foarte importante pe timpul planificarii retragerii.

(4) Cand observarea este limitata, masurile de control ale retragerii din pozitiile liniare, sub presiunea inamicului, menite sa duca la evitarea fratricidului, includ:

a)impartirea actiunilor pe faze si stabilirea limitelor acestora ajuta la controlul deplasarii si focului subunitatilor si stabileste locurile de preluare a luptei in sectoare;

b)      limitele sau liniile de despartire sunt stabilite prin ordin, pentru a ajuta subunitatile care nu mai reusesc sa incetineasca inamicul, sunt ocolite sau nu pot dezangaja majoritatea fortelor batalionului.

Art.734.- (1) Retragerea se executa in trei faze care se intrepatrund. Acestea sunt: faza de pregatire; faza de dezangajare; faza de siguranta.

(2) Faza de pregatire; batalionul emite ordinele preliminare, incepe planificarea, elementele stabilite incep recunoasterile si se formeaza gruparile de lupta; toate elementele care nu sunt necesare sprijinului operatiei, precum subunitatile de logistica sau elementele punctului de comanda de baza, vehiculele care nu sunt necesare in aceasta faza sunt deplasate catre inapoi; daca timpul la dispozitie permite, se pregatesc obstacole pentru incetinirea inamicului; in functie de situatie, se pot incepe pregatirile pentru ocuparea pozitiilor situate inapoi.

(3) Faza de dezangajare; elementele stabilite incep deplasarea catre inapoi; cand sunt batute de focul direct si observarea inamicului, ele se deplaseaza dispersat si cu viteza marita spre urmatoarea pozitie, folosind la maxim proprietatile de mascare ale terenului.

(4) Faza de siguranta; elementele de siguranta ajuta dezangajarea altor forte; el preia lupta in sectorul batalionului sau in parte din acesta, induce in eroare inamicul si protejeaza deplasarea elementelor dezangajate prin folosirea focului si a deplasarii; aceasta faza se incheie cand fortele de siguranta au executat deplasarea catre inapoi prin culoarele stabilite spre urmatoarele pozitii.

4. Retragerea in afara presiunii inamicului

Art.735. - Viteza de executie si masurile de inducere in eroare sunt esentiale pentru succesul retragerii in afara presiunii inamicului; inamicul nu trebuie sa stie ca urmeaza sa aiba loc o retragere; fortele care raman in contact cu inamicul nu sunt suficient de numeroase si puternice pentru a impiedica inaintarea unei forte importante a adversarului; daca retragerea este descoperita, inamicul poate distruge aceste forte si astfel ameninta intregul batalion.

Art.736. - (1) Fortele care raman in contact pot induce in eroare inamicul, facandu-l sa creada ca, fortele proprii au ramas in pozitii.

(2) Alte masuri de inducere in eroare, includ:

a)      continuarea comunicatiilor, fara a creste sau micsora traficul radio;

b)      continuarea activitatii patrulelor, daca ea a fost inceputa;

c)      folosirea conditiilor de vizibilitate redusa pentru retragere.

Art.737. - Siguranta operatiunilor completeaza planul de inducere in eroare; batalionul mentine disciplina zgomotului si luminii, acopera deplasarea prin mascarea zgomotului folosind focul artileriei si continuarea activitatilor de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului.

Art.738. - Comandantul executa recunoasterea si stabileste masurile de control inaintea retragerii in afara presiunii inamicului (figura nr.62).

Figura nr.62. Masuri de control pe timpul retragerii, in afara presiunii inamicului

Art.739. - (1) Drumurile de retragere sunt identificate prin nume sau numere, ele incep dintr-un punct usor de recunoscut, de preferinta in spatele zonei de adunare sau a pozitiilor si continua direct spre urmatoarea pozitie.

(2) Subunitatile sunt degajate doar dupa ce au trecut de ultimul obstacol din fata acestei pozitii.

(3) Sunt stabilite drumurile alternative pentru a fi folosite, daca drumurile de baza nu sunt intrebuintate din diferite motive.

(4) Un drum poate fi folosit de doua sau mai multe subunitati daca se stabileste prioritatea folosirii acestuia.

(5) Cand o subunitate se retrage din fata unui inamic imbarcat, toate drumurile sale trebuie sa fie alese in teren greu accesibil, pentru a ingreuia urmarirea de catre inamic; ultima subunitate care foloseste drumul intareste obstacolele existente.

Art.740. - (1) Zonele de adunare sunt dispuse pe drumuri care asigura retragerea si cat mai in spate, aceasta permite subunitatilor sa castige controlul rapid, fiind acoperite fata de focul direct si observarea inamicului.

(2) Pentru a evitarea aglomerarilor, zonele se dispun lateral, departe de punctul de comanda sau fortele de sprijin prin foc; zonele de adunare trebuie sa fie suficient de mari pentru a asigura dispersarea.

Art.741. - Punctele/aliniamentele de coordonare ale traficului sunt stabilite acolo unde drumurile se intersecteaza sau unde pot aparea probleme sau confuzii pe timpul deplasarii.

Art.742. - Liniile fazelor, reperele si punctele/aliniamentele de coordonare ajuta la controlul deplasarii, la schimbarea responsabilitatilor focului direct si la evitarea fratricidului.

Art.743. - La dispunerea elementelor stabilite si darea misiunii se are in vedere ca pozitiile de lupta si limitele stabilite prin ordin sa fie planificate in adancime; aceasta ofera comandantului flexibilitate in cazul retragerii, care a fost oprita temporar, sau daca inamicul ameninta cu ocolirea ori cu angajarea elementelor care se retrag; daca se stabilesc prin ordin limite, se clarifica responsabilitatile subunitatilor; pozitiile de lupta sunt numerotate sau sunt folosite litere pentru o mai usoara identificare; limitarile spatiale sunt insotite obligatoriu de limitari temporale.

Art.744. - (1) In timpul recunoasterilor se acorda o atentie deosebita punctelor/ aliniamentelor initiale, drumurilor si punctelor finale.

(2) Drumurile cu putine puncte obligatorii de trecere sunt selectate in functie de acoperirile si mascarea pe care o ofera.

(3) Recunoasterea se executa in aceleasi conditii de vizibilitate si la aceeasi ora la care executa retragerea, daca este posibil, aceasta inseamna ca nu se executa actiuni pe timp de zi si recunoasteri pe timp de noapte.

(4) Calauzele asigura deplasarea subunitatilor in directiile si pe rutele ordonate.

Art.745. - In OPORD se precizeaza urmatoarele:

a)      marimea, compunerea, misiunile si comandantul fortelor care raman in contact cu inamicul, aceste forte sunt in mod normal pana la 1/3 din marimea fortei;

b)      ora inceperii  retragerii;

c)      itinerarele de apropiere ale batalionului si actiunile pe care le executa fiecare companie la ajungere pe acestea;

d)     itinerarele de apropiere ale fiecarei companii;

e)      drumurile de rocada ale companiei si batalionului;

f)       misiunile ce urmeaza sa le indeplineasca batalionul si companiile.

Art.746. - (1) Atunci cand batalionul are avantajul unei mobilitati mari, realizeaza dezangajarea simultana si deplasarea intregului batalion fara a folosi forte care sa ramana in contact cu inamicul. Acest tip de dezangajare se mai realizeaza si atunci cand intre fortele proprii si inamic sunt obstacole importante sau batalionul dispune de autovehicule multe.

(2) Daca retragerea se executa cu mai mult de un batalion, modul de folosire al fortelor care raman in contact cu inamicul, este ordonat de brigada.

Art.747. - Comandantul batalionului foloseste doua metode de stabilire a fortelor care raman in contact cu inamicul, astfel:

a)      prima, consta in organizarea de elemente din cadrul fiecarei companii care sunt in contact sau in apropierea inamicului; comanda si controlul acestor elemente este exercitata de o parte a elementului de comanda al batalionului pentru a simula o activitate normala a batalionului; seful de stat major este raspunzator de aceste elemente impreuna cu loctiitorul comandantului de companie al fiecarei companii din care fac parte aceste elemente;

b)      a doua, consta in stabilirea unei companii intregi ca forta care ramane in contact cu inamicul sub comanda comandantului companiei; cand este adoptata aceasta metoda, elemente din aceasta companie sunt dispersate in vederea acoperiri intregului sector al batalionului.

Art.748. - (1) Comandantul batalionului precizeaza marimea acestor forte tinand cont de limitele impuse de brigada; el stabileste daca elementele de sprijin, precum sistemele de rachete, mitraliere si vehicule blindate raman cu aceste forte.

(2) In functie de analiza factorilor MIFT-TC aceste forte sunt stabilite ca valoare pana la 1/3 din intreaga forta; ele angajeaza lupta si descopera inamicul care se deplaseaza pe toate rutele de apropiere cu focul direct sau indirect.

(3) Dispunerea fortelor care raman in contact cu inamicul trebuie sa ofere posibilitatea de a lupta cu inamicul care ataca in timpul retragerii; datorita misiunii, aceste forte pot fi sprijinite cu elicoptere, tancuri, vehicule, pentru a le face cat mai mobile si a le oferi o putere de lupta cat mai mare.

(4) In retragerea ajutata, in afara presiunii, brigada stabileste fortele care raman in contact cu inamicul; batalionul primeste sarcina de a intari fortele brigazii care raman in contact cu inamicul.

Art.749. - Fortele principale ale batalionului constau din toate subunitatile de manevra, de sprijin si de comanda care nu sunt stabilite ca forte care raman in contact cu inamicul; misiunea fortelor principale este de a dezangaja lupta folosind ascunderea, de a se deplasa rapid de-a lungul drumurilor stabilite, a se regrupa si  deplasa spre o noua pozitie, pregatindu-se pentru urmatoarea misiune.

Art.750. - Rezervele sau elementele de lupta dispuse inapoi, se pot retrage inaintea elementelor inaintate numai dupa ce acestea din urma au dezangajat lupta. Aceasta ofera mai multa flexibilitate si siguranta in cazul in care inamicul descopera retragerea si ataca. Cand forta de siguranta este asigurata de esalonul superior, rezervele se retrag inaintea majoritatii subunitatilor inaintate. Aceasta regula se respecta si atunci cand misiunea care urmeaza pentru batalion este prioritara pentru esalonul superior si impune retragerea unitatii.

Art.751. - (1) Autovehiculele si personalul, precum si alte elemente care nu mai sunt necesare batalionului, folosesc infiltrarea pentru a se deplasa catre pozitiile lor, inainte de ora stabilita pentru retragere.

(2) La ora stabilita pentru retragere, elementele inaintate care nu fac parte din fortele care raman in contact cu inamicul parasesc pozitiile lor, se deplaseaza spre inapoi si se regrupeaza.

Art.752. - Elementele dispersate in spate sau rezervele se pot regrupa si apoi deplasa catre inapoi in functie de prioritatile stabilite de comandant (figura nr.63).

Figura nr.63. Regruparea fortelor dispersate si deplasarea catre inapoi

Art.753. - (1) Elementele fortelor principale se deplaseaza catre inapoi in functie de planuri si prioritati, numai la ordinul comandantului de batalion.

(2) Cand siguranta este realizata de catre batalion iar acesta are la dispozitie doar doua drumuri catre inapoi, comandantul batalionului pastreaza rezerva sa pe pozitii pana cand celelalte elemente incep deplasarea; in momentul in care companiile inaintate au eliberat un anumit punct, au trecut de o linie de faza, rezerva se deplaseaza catre noua pozitie si se pregateste pentru o noua misiune (figura nr.64.A).

Art.754. - (1) Elementele fortelor principale ale batalionului se intalnesc in punctele stabilite, se deplaseaza impreuna pentru a ocupa noile pozitii si a continua pregatirea misiunii.

(2) Pentru inducerea in eroare a inamicului, comandantul fortelor care raman in contact cu acesta, preia controlul si responsabilitatea sectorului batalionului, acoperind deplasarea fortelor principale si mentine activitatile executate de intregul batalion inaintea retragerii (figura nr.64.B).

Figura nr.64.

A. Deplasarea fortelor principale ale batalionului, catre inapoi,

cand are la dispozitie doua drumuri

B. Preluarea controlului si a responsabilitatii sectorului batalionului

de catre fortelor care raman la contact cu inamicul

Art.755. - (1) Celelalte forte ale batalionului dezangajeaza si se deplaseaza catre inapoi la ordinul comandantului brigazii care a destinat forte de siguranta.

(2) Ele folosesc aceleasi zone de adunare si aceleasi drumuri ca si fortele principale si sunt indrumate catre pozitiile lor pentru indeplinirea unei noi misiuni.

(3) Contactul cu inamicul este mentinut fie de elementele de siguranta ale esalonului superior, fie de fortele batalionului care au ramas in contact cu inamicul.

(4) Elementul care mentine contactul asigura siguranta spatelui si isi indeplineste misiunea prin observarea spatiului dintre fortele de siguranta a retragerii si inamic, fie prin supravegherea culoarelor de retragere, fie prin executarea sigurantei batalionului, pana cand acesta ajunge pe noua LDA (figura nr.65).

(5) Fortele principale care se deplaseaza spre noua pozitie, pe drumurile stabilite, pot primi ca sarcina de misiune aceea de a distruge, intarzia sau contraataca in timpul retragerii.

Figura nr.65. Mentinerea contactului cu inamicul

5. Retragerea sub presiunea inamicului

Art.756. - (1) Succesiunea desfasurarii evenimentelor in cazul retragerii sub presiunea inamicului este diferita de cea in afara acesteia.

(2) Recunoasterea este executata catre inapoi in timpul retragerii sub presiunea inamicului pentru a identifica drumurile care ofera cea mai buna acoperire si mascare si pentru a stabili sprijinul de geniu necesar depasirii obstacolelor.

(3) Planificarea este asemanatoare cu cea realizata pentru intarzie, in ceea ce priveste folosirea mijloacelor organice, alocate sau atasate.

(4) In teren deschis, uneori, esalonul superior executa siguranta pentru retragerea batalionului sub presiunea inamicului.

(5) Fortele de siguranta sunt constituite din elemente care pot detecta inamicul la distanta mare, precum fortele aeriene de asalt.

(6) Aceste forte sunt la randul lor sprijinite cu focul artileriei, al sprijinului aerian apropiat si al elicopterelor de atac.

(7) In mod normal, toate fortele batalionului dezangajeaza in acelasi timp, sprijinite de puterea de foc a elementelor de siguranta, care impiedica observarea inamicului si participa la nimicirea acestuia.

(8) Dupa ce batalionul a dezangajat, el se regrupeaza si se deplaseaza pe mai multe drumuri catre pozitia stabilita (figura nr.66).

Figura nr.66. Retragerea sub presiunea inamicului

Art.757. - Cand observarea nu este restrictionata, succesiunea retragerii dintr-o pozitie liniara sub presiune este urmatoarea:

a)      toate subunitatile batalionului dezangajeaza acoperite de elementele de siguranta ale brigazii sau gruparii de forte de nivel diviziei;

b)      subunitatile batalionului care nu sunt in contact se regrupeaza si se deplaseaza pe drumurile stabilite catre urmatoarea pozitie;

c)      rezerva batalionului se poate deplasa pe un drum stabilit, creeaza culoarul prin obstacol si continua deplasarea catre pozitia urmatoare.

Art.758. - Cand observarea este restrictionata, masurile de control pentru retragerea sub presiune din pozitie liniara sunt:

a)limitele laterale sunt delimitate in spate pana unde fortele de siguranta preiau lupta in intregul sector;

b)      liniile de trecere si punctele de contact sunt stabilite pentru a asigura unitatii culoare catre inapoi pentru elementele de sprijin si subunitatilor care nu sunt in contact;

c)se stabilesc, prin ordin, liniile de despartire pentru cazul in care fortele de siguranta nu-si pot indeplini misiunea, sunt ocolite sau nu este posibila incetinirea inamicului sau dezangajarea batalionului;

d)     liniile fazelor sunt folosite pentru a ajuta controlul deplasarii si a coordonarii focului si pentru a marca locul unde este preluata lupta in sector.

Art.759. - (1) Forta de siguranta este importanta pentru succesul retragerii sub presiunea inamicului, exista diferite moduri de organizare si desfasurare a acesteia.

(2) Factorii importanti in planificare sunt terenul, inamicul, mobilitatea si presiunea ce se estimeaza ca va fi exercitata.

(3) Daca situatia permite, fortele de siguranta pot fi dispuse in pozitii care sa faciliteze observarea.

(4) Misiunea unei forte de siguranta poate fi indeplinita de catre rezerva sau de catre esalonul superior.

(5) Companiile inaintate folosesc focul si deplasarea pentru a lupta in fata fortelor de siguranta care vor prelua lupta.

Art.760. - (1) Batalionul trebuie sa destine fortele de siguranta din cadrul companiilor inaintate, daca terenul restrictioneaza observarea inamicului la distanta mare (figura nr.67).

(2) Rezerva batalionului intarita cu aruncatoare si alte elemente de sprijin, se dispune astfel incat sa observe apropierea fortelor batalionului, fiind in masura sa:

a)      fractioneze, dezorganizeze sau sa incetineasca posibilitatile inamicului de a urmari elementele batalionului;

b)      foloseasca fumul pentru a reduce observarea inamicului asupra deplasarii batalionului;

c)      concentreze mai multa putere de lupta in zonele importante pentru a preveni angajarea elementelor care se retrag.

Art.761. - Succesiunea retragerii sub presiunea inamicului de pe pozitii liniare atunci cand observarea este limitata, se realizeaza in succesiunea:

a)      subunitatile inaintate dezangajeaza elementele fortelor de siguranta ale batalionului; pentru asigurarea observarii continue de-a lungul sectorului batalionului, companiile inaintate destina fortele necesare; schimbarea gruparii de forte este facuta prin sprijin reciproc si prin intelegere operatiilor inamicului; in acest exemplu companiile A, B si C destina fiecare cate un pluton ca forta de supraveghere pe linia fazei ROZ; aceste plutoane trebuie sa ramana pe pozitii inainte, pentru ca elementele inaintate, anterioare, sa se retraga;

b)      forta de siguranta a batalionului se desfasoara pentru a angaja inamicul pe toate drumurile de apropiere apoi, inainte de a dezangaja, intarzie inaintarea inamicului catre urmatoarea pozitie ocupata inapoi;

c)      subunitatile inaintate, se regrupeaza dupa ce au iesit din contact, apoi se deplaseaza pe drumurile stabilite catre pozitia urmatoare.

Figura nr.67. Retragerea fortelor batalionului, sub presiunea inamicului,

de pe pozitii liniare atunci cand observarea este limitata

Art.762 - Subunitatile in contact angajeaza inamicul, in functie de ordinul de retragere primit, concentrand focul direct si indirect; aceste focuri, impreuna cu obstacolele si folosirea eficienta a terenului, creeaza un avantaj temporar al mobilitatii fortelor care se retrag, dandu-le posibilitatea sa dezangajeze, sa se regrupeze si sa se deplaseze catre pozitia urmatoare.

Art.763. - Forta de siguranta preia lupta de la elementele inaintate care dezangajeaza, ea preia lupta pe intregul sector al batalionului, intarziind inaintarea inamicului in timp ce fortele principale ale batalionului executa deplasarea catre spate, apoi la ordin sau cand au fost indeplinite alte conditii stabilite anterior, dezangajeaza si se deplaseaza catre inapoi (figura nr.68).

Art.764. - Zonele de angajare cu foc sunt planificate inaintea retragerii, astfel:

a)      asupra pozitiilor cunoscute sau presupuse ale inamicului;

b)      de-a lungul drumurilor de apropiere ale acestuia;

c)      in fata pozitiilor subunitatilor;

d)     de-a lungul drumurilor de retragere;

e)      pentru acoperirea obstacolelor.

Figura nr.68. Preluarea luptei de catre forta de siguranta

de la elementele inaintate care dezangajeaza

Art.765. - Reperele sunt stabilite:

a)      la inceput, pentru a concentra focul impotriva blindatelor si sprijinirea dezangajarii subunitatilor care se retrag;

b)      ulterior, pentru a executa transportul de foc in vederea acoperirii intervalelor create prin dezangajarea subunitatilor.

Art.766. - Zonele de regrupare trebuie sa fie:

a)      dispuse in teren inaccesibil pentru blindate;

b)      ferite de focul direct al inamicului;

c)      mascate de observarea terestra si aeriana;

d)     suficient de mari pentru a permite dispersarea fortelor;

e)      usor de evacuat in caz de necesitate.

Art.767. - (1) Itinerarele sunt stabilite astfel incat subunitatile care se retrag pot sa se deplaseze nedescoperite, din zonele de regrupare catre pozitiile urmatoare.

(2) Un drum poate fi folosit de doua sau mai multe subunitati daca se stabileste o prioritate a executarii deplasarii.

(3) Drumurile de rocada sunt stabilite si folosite daca este nevoie.

(4) Pentru a impiedica urmarirea de catre inamic se planifica si executa obstacole de-a lungul drumurilor de retragere.

(5) Drumurile de retragere trebuie: sa fie in teren inaccesibil pentru blindate; sa fie ferite de focul direct al inamicului; sa asigure acoperire impotriva observarii terestre si aeriene.

Art.768. - (1) Pentru controlul deplasarii sunt folosite la nevoie punctele de coordonare, punctele de contact, liniile fazelor si alte masuri de control.

(2) Sprijinul prin foc este concentrat pentru neutralizarea inamicului si a focului acestuia in zona elementelor care se retrag.

(3) Focul antiblindate este folosit asupra inamicului care isi expune blindatele.

Art.769. - Succesiunea retragerii sub presiunea inamicului, executata, de pe pozitii in adancime, este urmatoarea:

a)      infanteria, care nu este necesara sigurantei armamentului antiblindat, se regrupeaza si deplaseaza catre inapoi;

b)      fortele de siguranta executa siguranta retragerii infanteriei apoi dezangajeaza;

c)      elementele ramase ale batalionului dezangajeaza pe rand, folosind aceeasi procedura.

Art.770. - (1) Puterea de foc organica a batalionului este redusa pe masura retragerii elementelor. Elementele ramase devin tot mai dependente de focul direct, elicopterele de atac si obstacole pentru a incetini inamicul.

(2) Daca nu poate fi concentrata suficienta putere de lupta intr-o anumita zona, subunitatile sunt nevoite sa se infiltreze spre pozitii in conditii de vizibilitate redusa.

Art.771. - (1) Comandantul brigazii poate angaja in lupta rezerva brigazii daca atacul inamicului este mai puternic decat posibilitatile fortei de siguranta, sau poate contraataca direct cu subunitatile batalionului deja dezangajate; daca sunt necesare elemente ale batalionului, se folosesc cele mai mobile mijloace la dispozitia acestuia.

(2) Folosirea la timp a elicopterelor de atac si a sprijinului aerian apropiat poate evita reangajarea fortelor terestre inaintate de executarea retragerii.

7. Operatii de repliere

Art.772. - (1) Replierea este operatia prin care o forta, care nu este in contact, se deplaseaza departe de inamic, intr-un mod organizat.

(2) O retragere devine repliere dupa ce fortele principale au fost dezangajate din lupta cu inamicul si au fost formate coloanele de mars.

(3) De regula, batalionul executa replierea ca parte a unei forte mai mari.

(4) O repliere are, in majoritatea situatiilor, un impact negativ asupra moralului fortelor proprii; se mentine permanent conducerea, iar orice zvonuri legate de executarea replierii trebuie sa fie stopate prin informarea militarilor despre scopul replierii si despre intentiile viitoare ale batalionului.

Art.773. - Prin executarea replierii se indeplinesc urmatoarele scopuri:

a)      marirea distantei dintre aparator si inamic;

b)      ocuparea unui teren mai favorabil;

c)      reducerea distantei dintre elementele luptatoare si cele logistice;

d)     conformarea dispozitiilor esalonului superior;

e)      a permite angajarea unitatii intr-un alt sector.

Art.774. - (1) Analiza factorilor MIFT-TC pentru repliere este similara cu cea pentru intarziere sau retragere.

(2) Calitatea replierii depinde de siguranta si viteza cu care se executa.

(3) Batalionul este organizat pentru lupta, dar va lupta doar pentru autoaparare.

(4) Subunitatile se deplaseaza, pe cat posibil, pe timp de noapte.

(5) Comandantul stabileste masurile de siguranta a operatiei, pe timpul deplasarii.

Art.775. - Planificarea replierii este similara cu cea a intarzierii sau a retragerii.

Art.776. - (1) Pe timpul executarii replierii se realizeaza siguranta apropiata, cea a flancurilor si cea de spate.

(2) Cand contactul cu inamicul este posibil, ca in cazul in care retragerea precede replierea, este angajata o ariergarda puternica.

(3) Daca inamicul ataca spatele, ariergarda foloseste tehnicile de intarziere pentru a mari distanta dintre fortele principale si inamic.