Politica de dezvoltare rurala si comunitatile locale

Politica de dezvoltare rurala si comunitatile locale

In prezenta lucrare vom incerca sa descriem etapele prin care se incearca integrarea in structurile Uniunii Europene (UE), din punct de vedere al unui domeniu particular, si anume politica de dezvoltare rurala. De asemenea, vom detalia implicatiile, precum si provocarile ce decurg din implementarea acestei politici, avand in vedere magnitudinea problematicii rurale in Romania.

Desi termenului de europenizare i se pot asocia mai multe semnificatii[1], el defineste in sens larg procesul de transformare politica, economica si sociala ce duce tara noastra din ce in ce mai aproape de valorile, normele si structurile UE, avand ca finalitate alinierea la standardele europene. Poate una dintre cele mai complexe definitii ale europenizarii este cea data de Radaelli , definitie care cuprinde cele doua dimensiuni interdependente ale acesteia: "institutionalizarea unui sistem politic european distinct si penetrarea normelor europene."

Un aspect important legat de procesul europenizarii consta in analizarea efectelor pe care le produce la nivel national implementarea unei politici comunitare, acest fapt putand fi si un valoros indicator al compatibilitatii dintre cele doua legislatii: nationala si europeana. In acest sens, analiza aplicarii conceptului de europenizare asupra politicii de dezvoltare rurala, politica inexistenta in Romania o buna perioada de timp, ne poate indrepta atentia catre beneficiile presiunii externe de adoptare a modelului comunitar, mai ales in acest domeniu. In acest sens, atitudinea de supunere voluntara in fata acestor presiuni va duce cu siguranta la grabirea procesului de integrare si implicit la obtinerea beneficiilor aferente acestuia. Mai mult, politica de dezvoltare rurala a devenit o problematica din ce in ce mai autonoma, insa puternic legata de politica agricola comuna in scopul "sporirii competivitatii zonelor rurale si evitarii excluderii economice si sociale ale acestora." La fel ca si alte politici elaborate la nivelul UE, politica de dezvoltare rurala are un caracter comun si unitar, fiind insa dirijata intr-o masura destul de mare de fiecare stat membru in parte, dar si de comunitatile locale, diferentiate pe regiuni. Ea presupune initierea unor serii de masuri care sa duca la reformarea tuturor aspectelor implicate in gestionarea si existenta efectiva a zonelor rurale.

Reusita Romaniei de a face parte din ansamblul valorilor europene odata cu 1 ianuarie 2007 implica o serie de avantaje pentru dezvoltarea spatiului rural, precum si pentru bunastarea cetatenilor care apartin acestuia. Ea beneficiaza de reglementarile stabilite la nivel european[3], printre care "Agenda 2000", declaratie care include "zece puncte cheie" pentru o abordare "integrata" si "multisectoriala". Astfel, politica de dezvoltare rurala pe care Romania incearca sa o implementeze are in vedere rezolvarea problemelor punctuale existente in zonele rurale, precum lipsa locurilor de munca, situatia drumurilor comunale, racordarea la gaze pentru incalzirea locuintelor si altele, dar si exploatarea potentialului acestora, potential inca necunoscut pentru foarte multi dintre noi. Dificultatile si neajunsurile pe care le intampina locuitorii mediului rural ii fac deseori dornici sa se indrepte catre oras, comportament social care, din pacate duce si mai mult la saracirea si degradarea zonelor rurale, lipsindu-le astfel de forta de munca atat de necesara activitatilor specifice.

Autoritatile au in vedere planuri concrete si viabile in acest sens, care odata puse in aplicare, vor permite accesul la serviciile si infrastructura corespunzatoare pentru intregul spatiul rural. Un prim pas ar fi identificarea si alcatuirea unei ierarhii a prioritatilor nationale de dezvoltare rurala, "avand in vedere atat nevoile rurale obiective ale Romaniei, cat si presiunea absorbtiei fondurilor comunitare". In acest sens, Ordonanta nr. 7/2006 a Guvernului instituie "Programul de dezvoltare a infrastructurii din spatiul rural", pentru a carei realizare "autoritatile locale au la indemana o serie de resurse institutionale, umane, financiare si patrimoniale."

Regulamentul nr. 1698/2005 al Consiliului UE prevede cele mai importante norme si conduite de urmat in legatura cu politica de dezvoltare rurala pentru perioada 2007-2013, definind trei "axe tematice" importante: "ameliorarea competitivitatii sectorului agricol si forestier; ameliorarea mediului si a zonelor rurale; ameliorarea calitatii vieti in zonele rurale si incurajarea diversificarii economiei rurale." Aceste trei obiective trebuie sustinute printr-o  finantare corespunzatoare, esential fiind insa gradul de implicare al comunitatilor locale si implicit elaborarea de proiecte ca rezultat al imbratisarii "abordarii Leader". Strategia comunitara Leader detine maniera de a privi unitar problematica dezvoltarii rurale si, mai ales de a sprijini initiativele comunitatilor locale. Important este ca propunerea Comisiei pentru perioada mentionata simplifica atat complexitatea masurilor de reforma, cat si procesul de absorbtie a fondurilor comunitare, fapt care nu poate fi decat imbucurator pentru Romania, care va beneficia direct de varianta imbunatatita a politicii de dezvoltare rurala.

Liderii locali au un rol extrem de important in evidentierea principalelor puncte ce trebuie cuprinse in strategiile de dezvoltare rurala, intrucat ei sunt cei mai aproape de problemele reale ale mediului rural. Consideram ca acest fapt, si anume participarea activa a tuturor membrilor comunitatii locale reprezinta conditia primordiala pentru ca procesul europenizarii politicii de dezvoltare rurala sa poata avea rezultate vizibile. In ceea ce priveste activitatea din mediul rural este necesara elaborarea unor proiecte intercomunitare pentru obtinerea de finantari[6], precum si pentru asigurarea veniturilor locale. Fondurile rezultate in urma implicarii comunitatilor locale pot duce la valorificarea resurselor mediului rural si la cresterea productivitatii, care in prezent este destul de mica.

Toate aceste demersuri au in vedere concretizarea unor prioritati mai generale al UE, alinierea cu celelalte politici din domeniul economic ca intreg, precum si aplicarea noii politici agricole comune, care odata cu introducerea ei in Romania "presupune avantajul unei cresteri insemnate a resurselor financiare alocate sectorului agricol si rural, dublat de o crestere a predictibilitatii cadrului legislativ."

Cheia succesului este reprezentata de accesarea fondurilor europene destinate dezvoltarii rurale, fonduri pe care administratiile locale le pot folosi in scopul atragerii unor proiecte avantajoase. De asemenea, Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurala va actiona ca si unic instrument financiar de reglementare a actiunilor demarate in scopul dezvoltarii rurale, iar omogenitatea si unitatea proiectului va fi asigurata de sistemul SAPARD, un sistem mult mai coerent. In ceea ce priveste capacitatea de a beneficia de fondurile europene dedicate proiectului de reformare a spatiului rural, observam existenta unor dificultati legate de natura masurilor de dezvoltare rurala, de gestionarea bugetului aferent, precum si de capacitatea de absorbtie a acestora.[7] Comisia Europeana are cateva propuneri interesante care vizeaza simplificarea procesului de obtinere a sprijinului financiar si "abordarea integrata" a problemelor, prin solicitarea unui "Plan strategic national", care sa contina "prioritatile si obiectivele statelor in materie de dezvoltare rurala si care va fi implementat prin intermediul Programelor de Dezvoltare Rurala."

Procesul de europenizare a politicii de dezvoltare durabila a inceput in Romania in anul 1998, cand s-au aprobat o serie de obiective europene, in vederea depasirii cu succes a "provocarilor economice, politice si ecologice ale secolului XXI." Programul SAPARD este cel care va oferii tarii noastre optiunile de realizare a investitiilor din mediul rural, precum si masurile necesare. In acest sens, se poate observa o asemanare cu modelul polonez, dar si o particularitate aparte a statului roman, pentru ca Romania "este singura tara care aloca fonduri pentru managementul resurselor de apa si este totodata tara care acorda cea mai mare importanta impaduririi si masurilor forestiere."

Per ansamblu bun, proiectul SAPARD ne-a oferit prima provocare a europenizarii si a scos la iveala poticnirile institutiilor in ceea ce priveste  managementul proiectelor si implicit accesarea fondurilor respective, existand unele probleme serioase in implementarea lui. De asemenea, multiplele probleme existente in spatiul rural romanesc corelate cu incapacitatea de punere in balanta a prioritatilor poate duce la dispersarea ajutorului european si incapacitatea de concretizare a proiectelor. Iata de ce, identificarea nevoilor reale ale mediului rural trebuie sa fie primul pas al implementarii politicii de dezvoltare rurala, pentru ca analiza compatibilitatii cu masurile comunitare, realizata ulterior, sa nu fie abordata pe precepte eronate.

Odata ce autoritatile vor deveni constiente de obiectivele ce trebuie indeplinite, vor trebui sa tina cont si de gradul de accesibilitate al masurilor europene de dezvoltare rurala; in plus, vor trebui sa dea dovada de flexibilitate in procesul de adoptare a masurilor comune pentru a reusi sa se adapteze cu succes modelului european si a depasi diferentele atat de mari dintre nivelul de dezvoltare a spatiului rural european si cel national.[8] Desi initiativele legate de politica de dezvoltare rurala in Romania sunt relativ recente, acest fapt este datorat in special dorintei, dar si nevoii de apropiere fata de modelul european. In plus, odata cu acordarea de sprijin financiar pentru acest domeniu, mediul rural incepe sa beneficieze de resursele necesare inceperii reformelor, cu mentiunea ca este de preferat gasirea unei cai de mijloc in ceea ce priveste compatibilitatea cu masurile propuse de UE pentru intreg spatiul rural comunitar.

Revenind la conditia esentiala pentru o buna desfasurare a proiectului de reforma a mediului rural, trebuie sa mentionam ca principiul subsidiaritatii pe care se bazeaza intreaga guvernare a UE nu trebuie deloc neglijat, in conditiile in care el reprezinta primul pas catre o mai mare implicare a liderilor locali. Acest comportament de participare activa genereaza actiuni care favorizeaza indeplinirea multor obiective ale politicii de dezvoltare rurala, cu atat mai mult cu cat partea legata de finantare este asigurata de instrumentele europene abilitate. Este adevarat ca ne lipseste experienta in "programarea si gestionarea dezvoltarii rurale si a golului institutional", insa un prim pas extrem de important a fost deja facut: initierea procesului de europenizare a generat constientizarea necesitatii absolute a reformei rurale.

In ceea ce priveste politica de dezvoltare a spatiului rural romanesc, putem observa doua trasaturi specifice[9], generatoare de actiuni care, din punctul nostru de vedere se compenseaza una pe cealalta, lasandu-ne suficient spatiu de manevra in acest domeniu. In acest prim an de apartenenta la valorile europene, putem afirma o crestere pozitiva a nivelului de reglementari care sa favorizeze dezvoltarea zonelor rurale. Un aspect favorabil in acest sens a fost initierea procesului de reforma inca din perioada de pre-aderare, aspect definit prin insusi termenul de europenizare. Insa, departe de a se fi finalizat, procesul de europenizare a politicii de dezvoltare rurala implica o serie de provocari care cuprind numeroase aspecte ale mediului rural ca intreg. Acestea sunt legate de reformele absolut necesare, precum diversificarea ocupatiilor, a "economiei rurale", dar si asigurarea infrastructurii necesare unui numar din ce in ce mai mare de activitati, atragerea investitiilor de capital, cresterea nivelului de pregatire si educatie al cetatenilor, incurajarea si sprijinirea producatorilor si altele.

O alta conduita extrem de importanta tine de informarea liderilor locali asupra modalitatilor de accesare a fondurilor europene si de punere in practica a proiectelor teoretice, procedeu care le-ar putea facilita sarcinile si le-ar influenta comportamentul in sensul unei implicari semnificative. Mai mult, aceasta actiune ar facilita o intelegere mai buna a procedurilor, fapt care ar genera, cu siguranta feed-back-uri foarte necesare pentru stabilirea gradului de compatibilitate si de accesibilitate a masurilor de reforma de catre cei implicati direct.

Cat de satisfacatoare si reformatoare pentru intreg mediul rural se vor dovedi masurile intreprinse odata cu dobandirea calitatii de stat membru al UE este inca timpuriu de stabilit sau de adoptat o pozitie certa, cu atat mai mult cu cat nevoile noastre interne sunt mult mai acute decat ale celorlalte state europene la inceput de drum. Consideram insa ca, treptat, Romania va reusi sa-si atinga obiectivele propuse in materie de dezvoltare rurala, cu mentiunea ca va trebui sa ramana constienta de responsabilitatile sale si sa incerce sa eficientizeze in mod permanent aspectele deja adoptate.