Regimul juridic al functionarilor publici

Regimul juridic al functionarilor publici

In primul rand functionarul public trebuie sa faca parte dintr-un organ public, functia exercitandu-se din cadrul institutiei, chiar daca efectele sunt si in afara ei.

Pe de alta parte, in principiu, toate persoanele care indeplinesc conditiile cerute de lege pot sa aspire la exercitarea unei functii publice. Insa, pentru a dobandi calitatea de functionar public este nevoie "sa intervina un fapt facut in conformitate cu legea, un fapt cerut de lege", si anume investirea acestei persoane in functie. Cu privire la investirea in functie a functionarului public se pune problema si valabilitatii actelor incheiate de functionarii de fapt.

Functionarii de fapt sunt acele persoane care exercita in realitate atributii specifice unei functii pe baza unei investiri ilegale. Aplicand riguros principiile de drept ca si logica juridica, ar trebui ca toate actele incheiate de functionarii de fapt sa fie considerate nevalabile si deci lipsite de efecte juridice, principiul: "quod nullum est ab initio nulus producit efectus", fiind operant.

Dar daca interesul general, respectarea legii si ordinii de drept cere ca aceste principii sa fie riguros aplicate si implicit duce la nulitatea actelor facute de functionarul de fapt, tot interese generale care au o puternica repercusiune asupra indivizilor cer ca aceste acte sa fi validate.

Cat privesc drepturile si obligatiilor functionarilor publici sunt stabilite pe cale generala si impersonala, odata cu infiintarea de catre stat a serviciilor publice. Deci, odata cu numirea lor functionarii publici se vor afla intr-o situatie juridica obiectiva, determinata pe cale unilaterala de catre stat. Dar, asa cum functiile publice servesc exclusiv si nemijlocit serviciul public, tot astfel drepturile si obligatiile functionarului public vizeaza buna functionare a serviciului si nu interesele sale particulare.

Este de remarcat faptul ca, indiferent daca au fost numiti sau alesi intr-o functie publica, intre functionarul public si serviciile publice din care fac parte exista raporturi administrative de subordonare fata de conducatorul serviciului public. Aceasta ii obliga pe functionarul public la executarea intocmai a dispozitiilor superiorului sau, si la controlarea modului de lucru al inferiorilor, existand si posibilitatea de substituirea in atributiile acestora din urma.

1.Modalitati de recrutare

Literatura de specialitate defineste recrutarea functionarilor publici ca fiind procesul de identificare si atragere a personalului calificat pentru ocuparea posturilor si/sau functiilor publice vacante.
Activitatea de recrutare, ca subiect de studiu pentru managementul institutiilor publice, contine un program alcatuit din patru etape:
1. analiza cerintelor postului vacant;
2. intocmirea specificatiilor aferente activitatii in postul liber;
3. cercetarea posibilitatilor privind locurile unde pot fi gasiti posibilii candidati;
4. atragerea candidatilor pentru posturile care urmeaza a fi ocupate.
Tot literatura de specialitate defineste selectia ca fiind un ansamblu de procese de analiza a calitatii si a pregatirii profesionale a candidatilor, in scopul numirii pe posturi si/sau functii publice in administratie a functionarilor publici necesari.
Principiile care stau la baza organizarii carierei in functia publica sunt urmatoarele:
a) competenta, principiu potrivit caruia persoanele care doresc sa acceada sau sa promoveze intr-o functie publica trebuie sa detina si sa confirme cunostintele si aptitudinile necesare exercitarii functiei publice respective;
b) competitia, principiu conform caruia confirmarea cunostintelor si aptitudinilor necesare exercitarii unei functii publice se face prin concurs sau examen;
c) egalitatea de sanse, prin recunoasterea vocatiei la cariera in functia publica a oricarei persoane care indeplineste conditiile stabilite potrivit legii;
d) profesionalismul, principiu potrivit caruia exercitarea functiei publice se face cu respectarea principiilor prevazute de lege;
e) transparenta, potrivit caruia autoritatile si institutiile publice au obligatia de a pune la dispozitie tuturor celor interesati informatiile de interes public referitare la cariera in functia publica.

Pentru a ocupa o functie publica persoana care accede la ea trebuie sa indeplineasca cateva conditii: sa aiba cetatenia romana si domiciliul in Romania; sa cunoasca limba romana, scris si vorbit; sa aiba varsta de minimum 18 ani impliniti, sa aiba capacitate deplina de exercitiu; o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate; sa indeplineasca conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publicasa indeplineasca conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice,sa nu fi fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, o infractiune de serviciu sau in legatura cu serviciul, care sa impiedice infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea; sa nu fifost destituita dintr-o functie publica in ultimii 7 ani; sa nu fi desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege.

Ocuparea functiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire si concurs. Constitutia Romaniei consacra expres doua modalitati de recrutare intr-o functie sau demnitate publica: numirea si alegerea.

Recrutarea functionarilor publici se face prin concurs, organizat in limita functiilor publice vacante prevazute anual in acest scop prin planul de ocupare a functiilor publice. Concursul pentru ocuparea functiei publice se organizeaza numai in limita posturilor ramase vacante, dupa efectuarea transferului prevazut de lege si a redistribuirii functionarilor publici din corpul de rezerva, de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, in conditiile legii. Aceasta modalitate de organizare a carierei functionarului public este prevazuta si in Statutul Functionarilor publici.

Pentru declansarea procedurii de desfasurare a concursului este necesara obtinerea unui aviz din partea Autoritatii Nationale a Functionarilor publici (ANFP)de catre autoritatile sau institutiile publice organizatoare cu cel putin 45 de zile inainte de data stabilita pentru sustinerea concursului.Odata sesizata Autoritatea Nationala a Functionarilor Publici va trebui sa emita acel aviz in 10 zile lucratoare de la data primirii solicitarii din partea institutieisau autoritatii publice care organizeaza concursul.

Imediat dupa primirea avizului din partea ANFP ,anuntul va fi publicat de organizatorii concursului in Monitorul Oficial al Romaniei,partea a-lll-a cu cel putin 30 de zile inaintea sustinerii concursului. Tot in 30 de zile autoritatile sau institutia publica care organizeaza concursul sunt obligate sa aduca la cunostinta publicului conditiile ce trebuie indeplinite precum si actele necesare in vederea participarii la concurs.

Urmatoarea etapa consta in depunerea dosarului de concurs de catre candidati la secretariatul comisiei in termen de 20 de zile de la data anuntului privind organizarea si desfasurarea concursului.

Concursul va consta intr-o proba scrisa si un interviu.Proba scrisa are loc in fata comisiei si consta fie in redactarea unei lucrari scrise sau in rezolvarea unui test tip grila,al caror subiecte si tematica vor fi stabilite de comisia de concurs in functie de particularitatile functiei publice pentru care se organizeaza concursul. Pentru promovarea concursului trebuie obtinute cel putin 50 de puncte.

Interviul se va sustine la un termen care sa nu depaseasca 5 zile lucratoare de la data sustinerii probei scrise .Acordarea punctajului se va face separat de catre fiecare membru al comisiei si se va consemna intr-un proces verbal.Ca si in cazul probei scrise candidatul trebuie sa obtina cel putin 50 de puncte. In termen de 3 zile de la sustinerea interviului comisia va fisa lista cu rezultatele candidatilor in ordine crescatoare a notelor cu mentiunea admis sau respins.

Vor fi declarati admisi acei candidati care au obtinut cele mai bune rezultate,cu conditia sa fi obtinut cel putin 100 de puncte.In cazul in care doi candidati au obtinut acelasi punctaj departajarea se va face in prima instanta in functie de punctajul de l aproba scrisa.Daca acest lucru nu este posibil va avea prioritate candidatul care are experienta in domeniul functiei respective.Dupa afisarea rezultatelor candidatii nemultumiti se pot adresa in termen de 24 de ore comisiilor pentru rezolvarea contestatiilor.In acest context comisia va analiza rezulatele obtinute la proba scrisa si procesul verbal intocmit cu ocazia sustinerii interviului,in functie de care poate acorda un nou punctaj.

Asadar comisia poate aproba contestatia si implicit modifica rezultatele obtinute de candidat la concurs daca sunt indeplinite in mod cumulativ doua conditii:punctajul nu a fost acordat conform baremului si raspunsurilor din lucrarea scrisa sau exista o diferenta de cel putin 10 puncte intre punctajul acordat de comisia pentru organizarea concursului si cel acordat de comisia pentru solutionarea contestatiilor.

Comunicarea raspunsului comisiei pentru solutionarea contestatiilor se va face la sediul autoritatii sau institutiei publice care a organizat concursul. Persoana nemultumita de acest lucru urmand a se adresa instantei de contencios administrativ.

Candidatii care au fost declarati admisi vor fi numiti prin ordin sau dispozitie a conducatorului autoritatii sau institutiei publice,actul de numire urmand a fi emis intr-un termen care nu va depasi 15 zile lucratoare de l adata la care candidatul a fost declarat admis.Acest act de numiire trebuie redactat in forma scrisa si trebuie sa contina temeiul legal al numirii in functi apublica,numele functionarului si denumirea functiei,data la care va incepe exercitarea functiei publice ,drepturile salariale si locul in care va fi exercitata functia publica.

Asadar in virtutea actului de numire va lua nastere raportul juridic de serviciu intre functionarul public si autoritatea sau institutia publica in care acesta a fost numit . De asemenea,actul administrativ de numire in functie va contine in anexa si obligatiile functionarului public,constituite in fisa postului.

Imediat dupa numirea in functie,in termen de 3 zile de la emiterea sctului administrativ de numire in functia publica definitiva functionarul public definiitiv trebuie sa depuna juramantul de credinta. Pe cale de consecinta aceste dispozitii nu se aplica si functionarilor publici stagiari.Adica acelor persoane care au promovad concursul de admitere in profesie.In caz de refuz,acest lucru va fi consemnat in scris si va avea ca efect revocarea actului administrativ de numire in functia publica .

2.Drepturi si indatoriri

Drepturile functionarilor publici sunt de doua categorii, in functie de normele juridice care le prevad: administrative sau drepturi de functiune, necesare functiei cu care sunt investitii; personale sau drepturi ale muncii, in calitatea lor de salariati, reflectate de Codul muncii.

Drepturile de functiune sau administrative sunt prevazute de normele juridice de organizare si functionare a organului din care face parte functionarul, constituind atributiile functiei respective.

Exercitarea drepturilor de functiune este, deci, obligatorie pentru functionarul public si din aceasta cauza el este aparat in mod special fata de acei care ar cauta sa aduca o atingere exercitiului atributiilor sale.

Sunt prevazute in legea 188 si au fost elaborate in vederea respectarii principiului general l stiintei administrative cu privire la drepturile omului.

Titularul functiei publice beneficieaza de drepturi speciale acordate functionarului public din momentul numirii sale.Aceste drepturi sunt stabilite pe cale generala ,impersonala si imperativa.Ele sunt legate de modul in care functionarul isi indeplineste atributiile sale.Niciodata drepturile aferente functiei publice nu sunt in legatura cu persoana fizica, ci strict cu functia publica ocupata.

Drepturile specifice functionarilor publici au un caracter unilateral in sensul ca normele legale care le stabilesc tin de stat.Titularul functiei publice neavand posibilitatea de a se opune sau de a impune asemenea modificari.Atat drepturile cat si obligatiile functionarilor publici reprezinta suportul legal al autoritatii si prestigiului de care bucura functionarii publici ele fiind garantate de stat prin mijloacejuridice de natura administrative,civila sau chiar penala.

Se disting drepturi acordate tuturor functionarilor publici,drepturi acordate debutantilor si drepturi acordate doar anumitor categorii de functionari (cei cu statut special).

Drepturile recunoscute si garantate functionarilor publici au mai multe caracteristici.Ele nu sunt cu caracter subiectiv (nu sunt legate de persoana care ocupa o anumita functie publica ci sunt enumerate in lege in mod impersonal si general).Au ca obiectiv realizarea atributiilor functiei publice,iar nu un interes particular al functionarului.Reprezinta in acelasi timp obligatii pentru titularul lor.Neexercitarea acestor drepturi in mod expres prin refuz sau in mod tacit prin neglijenta fiind sanctionata de lege.Este interzis functionrilor publici sa se foloseasca de drepturile mentionate I lege in scopuri personale ori in alte scopuri care nu slujesc interesului general.

Drepturi cu caracter general al functionarilor publici.Acestea nu sunt legate nemijlocit de profesie dar asigura exercitarea atributiilor.

Dreptul la opinie este garantat.Acesta presupune interzicerea oricarei discriminari intre functionarii publici pe orice fel de criteriu.Nu trebuie sa influenteze insa obiectivitatea si nici impartialitatea functionarului in realizarea atributiilor de serviciu. Dreptul la opinie decurgand din libertatea fundamentala a oricarui cetatean la cunostinta si la exprimare, este garantat prin Constitutie in articolul 29: "libertatea gandirii si a opiniilor nu pot fi ingradite sub nici o forma" si articolul 30 conform caruia "libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile". Desi legea interzice unor categorii de functionari publici de a face parte din partide politice, cum sunt judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica, aceasta nu inseamna ca acestia nu au dreptul la opinii proprii, deoarece ei isi pot exprima opiniile in oricare alt cadru decat cel al partidelor politice.

Exercitarea dreptului la opinie, nu trebuie insa, sa influenteze comportarea functionarului in raporturile lui cu publicul si nici modul de rezolvare a lucrarilor ce-i revin in exercitarea functiei publice pe care o detine. In afara serviciului functionarul public are indatorirea sa respecte o obligatie de masura, de rezerva, sa-si impuna un autocontrol in exprimarea opiniilor sale astfel incat sa nu puna in pericol imaginea proprie si a institutiei in care lucreaza.

Dreptul dea fi informat cu privire la deciziile care se iau si care il privesc in mod direct.Acest drept decurge din dreptul fundamental al cetateanului de a avea acces la informatiile de interes public corelat cu obligatia autoritatilor de a informa publicul in mod correct .

Dreptul de asociere sindicala,profesionala si dreptul la greva.Sunt drepturi care nu se exercita in mod individual ci colectiv. Functionarii publici care se afla in greva nu beneficiaza de salariu si alte drepturi salariale pe durata grevei.Exista functionari care nu pot face greva,acestia sunt inaltii functionari publici,functionarii cu functie de cinducere si unii functionari cu statut special. Dreptul de asociere sindicala este un drept fundamental si este recunoscut tuturor functionarilor publici.

Dreptul la salariu presupune posibilitatea functionarului public de a primi o suma de bani pentru munca depusa si care reprezinta salariu de baza,sporuri pentru vechime,suplimentul postului,suplimentul gradului.La acestea se adauga periodic prime precum si indenizatii ca de exemplu indemnizatii de conducere,de antena. dreptul la salariu se naste din faptul ca functionarul public a prestat (a depus) o anumita activitate.
Salariul reprezinta contraprestatia activitatii depusa de salariat;

Intre salariu si activitatea depusa trebuie sa existe o anumita echivalenta,
un echilibru. Salariul functionarilor publici este prevazut in statutul de functii al serviciului public in care acestia sunt incadrati. Salariile individuale sunt prevazute in actul administrativ de autoritate de incadrare.Acordarea unor salarii, care sa asigure functionarilor o situatie lipsita de privatiuni materiale este singura modalitate de a sustine onorabilitatea functionarilor publici, impartialitatea si probitatea profesionala a acestora. Salariul functionarilor publici poate fi majorat prin trecerea, in conditiile legii, in gradatii superioare. Insa, salariul constituie un drept castigat si ca urmare, el nu va putea fi micsorat decat in conditiile legii, ca o sanctiune disciplinara.

Salariile functionarilor publici nu se negociaza, ele fiind cele prevazute in statele de functiuni, in limitele prevazute in bugetul administratiei centrale de stat si in bugetele locale, pentru functionarii publici din serviciile publice ale organelor administratiei publice locale si din institutiile publice de interes local.

In ceea ce-i priveste pe functionarii care pot fi numiti prin cumul de functii, acestia vor beneficia de salariul gradatiei I al functiei pe care o cumuleaza.

De asemenea functionarii publici care, potrivit legii, sunt obligati sa poarte uniforma in timpul serviciului o primesc gratuit.

Dreptul la protectie sociala reprezinta de fapt un complex de drepturi cu privire la durata normala a zilei de lucru adica de 8 ore pe zi sau 40 de ore pe saptamana.Pentru orele suplimentare se plateste un spor de 100% din salariul de baza sau zile de recuperari.Numarul orelor platite cu sporul de 100% nu poate depasi 360 intr-un an.Acest drept presupune conditii normale de munca si de igiena,dreptul la concedii, dreptul la asigurari sociale de sanatate si dreptul la pensii. In perioada concediilor de boala, a concediilor de maternitate si a celor pentru cresterea si ingrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot inceta si nu pot fi modificate decat din initiativa functionarului public in cauza. Functionarii publici beneficiaza de asistenta medicala, proteze si medicamente, in conditiile legii. Functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat Concediul anual de odihna se va acorda cu luarea in considerare a intereselor bunei functionari a serviciului public si cu cele ale functionarilor, pentru ca spre deosebire de o unitate economica, ce poate fi inchisa pentru o perioada de o luna, perioada in care toti salariatii si-au luat concediul de odihna, un serviciu public care trebuie sa functioneze continuu si ritmic, nu-si poate intrerupe activitatea. Functionarii publici mai au dreptul, in conditiile legii, la concedii medicale, concedii fara plata .

Doctrina occidentala defineste pensia ca reprezentand un tip de remuneratie cuvenit functionarului public la incetarea exercitarii functiei, ca urmare a retragerii sale din activitate. Acesta consta in a-i asigura fostului sau functionar putinta de a trai in chip cuviincios atunci cand varsta, boala sau infirmitatile nu i-ar permite sa-si desfasoare serviciul in mod normal. Pensia poate fi: pentru implinirea varstei prevazute de lege, pentru incapacitate de munca, pentru urmasi. Dreptul la pensie de invaliditate se naste in momentul in care comisia de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, ce functioneaza in cadrul cabinetelor de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, a emis decizia de incadrare intr-un grad de invaliditate. Pensia de invaliditate se stabileste in raport de gradul de invaliditate - gradul I, II, III - si de anii de munca ai functionarului public.

Autoritatea sau institutia publica este obligata sa il despagubeasca pe functionarul public in situatia in care acesta a suferit, din culpa autoritatii sau institutiei publice, un prejudiciu material in timpul indeplinirii atributiilor de serviciu. In caz de deces al functionarului public, membrii familiei, care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmas, primesc pe o perioada de 3 luni echivalentul salariului de baza din ultima luna de activitate a functionarului public decedat.

Dreptul si indatorirea de a-si perfectiona continuu pregatirea profesionala.

Datorita transformarilor si dezvoltarilor rapide in toate domeniile de activitate, functionarii publici au nevoie de continuarea pregatirii profesionale, de anumite cursuri de perfectionare, intrucat cunostintele teoretice, daca nu sunt completate si actualizate permanent, devin insuficiente sau perimate, cu consecinte negative asupra activitatii functionarilor si implicit a institutiilor in care muncesc.

Ca urmare perfectionarea pregatirii profesionale trebuie sa preocupe pe de o parte pe functionarii publici pentru care aceasta perfectionare constituie atat un drept cat si o obligatie legala, iar pe de alta parte serviciile publice in care functionarii isi desfasoara activitatea.

In legatura cu perfectionarea pregatirii profesionale a functionarilor, profesorul Ilie Iovanas arata ca aceasta trebuie sa aiba ca scop prevenirea sau inlaturarea decalajului intre competenta profesionala a cadrelor si complexitatea mereu sporita a sarcinilor pe care le au de indeplinit, si de aceea incadrarea intr-o forma sau alta de perfectionare trebuie sa aiba in vedere acest scop. De asemenea nu orice activitate de informare poate fi considerata o activitate de perfectionare a pregatirii profesionale.

Raspunderea pentru organizarea perfectionarii pregatirii profesionale revine ministerelor, celorlalte organe ale administratiei publice centrale si locale si institutiilor publice.

Perfectionarea pregatirii profesionale prevede urmatoarele forme de perfectionare a pregatirii profesionale: instruire la locul de munca, sub controlul sefului direct; cursuri organizate in cadrul unitatii sau in alte unitati, precum si centre de perfectionare a pregatirii cadrelor; programe personale de perfectionare cu verificarea periodica a cunostintelor asimilate stagii de specializare in tara si strainatate, in institutii de invatamant superior inclusiv postuniversitar.

Se mai organizeaza consfatuiri periodice de catre autoritatile administratiei publice pentru anumite categorii de functionari, cu o tematica bine stabilita, conferinte, simpozioane, schimburi de experienta, etc. Cerinta de baza este ca orice forma de perfectionare, urmata de functionarii publici sa se reflecte in imbunatatirea exercitarii functiilor pe care le ocupa.

Dupa cum am vazut, perfectionarea pregatirii profesionale a functionarilor publici are o deosebita importanta pentru buna functionare a serviciilor publice, si de aceea in proiectul de statut al functionarilor publici se prevede dreptul acestora la concedii platite pentru cursuri de perfectionare sau programe de specializare, in tara sau strainatate.

Dreptul functionarului de a fi despagubit in situatia in care a suferit, din culpa autoritatii sau a institutiei publice, un prejudiciu material in timpul indeplinirii atributiilor

Legea consacra o asemenea forma de raspundere patrimoniala ca pe un "drept"  cuvenit functionarului public din ratiuni care tin de intentia de a conferi cat mai multa deschidere reglementarii, o perspectiva cat mai generoasa si mai apta de a determina calificarea legii de fata ca o lege care sa satisfaca coordonatele europene ale institutiei functionarului public.

Obligatiile functionarilor publici sunt, de asemenea, de doua categorii, distinctia bazandu-se pe aceleasi criterii ca si in cazul drepturilor. Prima categorie o formeaza obligatia de functiune prevazuta de normele juridice de reglementare a organizarii si functionarii, iar refuzul indeplinirii lor constituie infractiune. A doua categorie o formeaza obligatiile personale care decurg din calitatea de salariat, iar incalcarea lor constituie abatere disciplinara.

Deci, functionarii au ca obligatii : respectarea programului de lucru si folosirea integrala si cu eficienta a timpului de munca, ridicarea necontenita a nivelului de calificare profesionala, indeplinirea sarcinilor de subordonare ierarhica, prin care se asigura o unitate de actiune in diferitele domenii de activitate ale administratiei publice si totodata se realizeaza autoritatea ierarhica.

O alta obligatie importanta este aceea de a pastra secretul si discretia in legatura cu problemele de serviciu, atat in interiorul institutiei unde lucreaza, cat si in afara acesteia.

In ceea ce priveste obligatiile generale, trebuie remarcat in primul rand ca toate autoritatile administrative publice sunt in serviciul cetatenilor, create in scopul satisfacerii cerintelor vietii sociale prin aplicarea corecta a legilor si a celorlalte dispozitii legale, sau dupa caz prin organizarea aplicarii lor, in scopul realizarii politicii stabilite de guvern potrivit programului sau de guvernare. Ca urmare, la stabilirea obligatiilor functionarilor publici va trebui sa se tina seama de aceasta finalitate a muncii lor, adica satisfacerea nevoilor generale ale societatii.

In indeplinirea atributiilor ce le revin, functionarii publici au indatorirea de a respecta legile, alte acte normative si individuale intemeiate pe ele, inclusiv actele autoritatii din care fac parte, aplicabile raporturilor sociale in care se afla. Un loc important in acest sens il are regulamentul de organizare si functionare, precum si alte categorii de regulamente.

Activitatea profesionala a functionarilor publici va trebui intru totul consacrata indeplinirii atributiilor ce le revin potrivit functiei incredintate, in vederea realizarii obiectivelor institutiei in care sunt numiti si servirii binelui public.

Functionarii publici vor trebui sa-si indeplineasca cu corectitudine si in mod constiincios indatoririle de serviciu prevazute in legi si regulamente si sa se abtina de la orice fapt ar putea sa aduca un prejudiciu unitatii in care-si desfasoara activitatea.

Functionarii publici au obligatia ca in cadrul serviciului sa dea dovada de rezerva in manifestarea opiniilor politice, care nu trebuie sa influenteze in nici un mod impartialitatea lor in exercitarea atributiilor ce le revin.

Dreptul de a avea anumite afinitati politice, de a impartasi o anumita doctrina, de a crede in ea, este un drept inalienabil si imanent al omului, care nu poate fi interzis de nici o Constitutie si de nici o lege.

Insa trebuie facuta distinctia intre a avea anumite convingeri politice si a exprima astfel de convingeri, a le sustine in fata altor persoane.

Consideram ca aceasta obligatie a functionarului trebuie sa priveasca nu numai opiniile sale politice ci si opiniile sindicale, religioase, filozofice, etnice sau orice opinii care ar putea influenta comportarea functionarului in raporturile lui cu publicul sau modul de rezolvare a lucrarilor ce-i revin in exercitarea functiei publice pe care o detine.

Consideram ca aceasta obligatie impusa functionarului public de a manifesta rezerva in exprimarea opiniilor sale, nu constituie o stirbire a dreptului la opinie. Functionarul public va avea toate posibilitatile sa-si manifeste opiniile si sa actioneze conform convingerilor sale, dar in ceea ce priveste exercitarea atributiilor cu care a fost investit el va trebui sa dea dovada de corectitudine si impartialitatea necesara indeplinirii unei functii de autoritate. Pe de alta parte, daca cariera functionarului public nu poate fi in nici un fel afectata de opiniile exprimate, acesta fiind un drept al functionarilor recunoscut si garantat de lege, atunci nu vedem de ce nu ar putea avea si functia publica acest drept, de a nu fi afectata de opiniile personale ale celor care o exercita.

Orice functionar public, indiferent de functia pe care o ocupa raspunde de aducerea la indeplinire a sarcinilor ce-i sunt incredintate. El este obligat sa se conformeze si instructiunilor superiorilor ierarhici, cu exceptia cazurilor cand acestea sunt vadit ilegale ori de natura sa prejudicieze un interes public sau sa lezeze drepturile si libertatile fundamentale ale unei persoane. In aceasta situatie, functionarul are obligatia sa faca cunoscut in scris conducerii unitatii motivele refuzului sau de a duce la indeplinire ordinul sau instructiunea primita.

Functionarul public se afla plasat intr-o ierarhie, ceea ce semnifica faptul ca poate primi ordine de la superiorii sai ierarhici, pe care are datoria sa le execute, in caz contrar fiind pasibil de sanctiuni.

Functionarii publici sunt obligati sa pastreze secretul de serviciu, fiindu-le interzis sa divulge problemele de serviciu care prin natura lor trebuie sa ramana secrete sau sunt prevazute ca atare in baza unor acte normative sau regulamente proprii.

Este analizata si sub titulatura de 'discretie profesionala', care are un caracter exhaustiv si include, atat obligatia de pastrare a secretului de stat si de serviciu, cat si obligatia de confidentialitate.

Sintagma secret de serviciu evoca actele si faptele prevazute expres de o norma generala sau cu caracter intern, a carei incalcare atrage sanctiuni penale sau disciplinare.

Exista doua concepte si implicit cu doua categorii de secrete si anume secretul de stat si secretul de serviciu.

Obligatia de a pastra informatiile care reprezinta unul din cele doua tipuri de secrete urmeaza a se respecta in conditiile legii. Este vorba despre legea privind secretul de stat.

Obligatia de a pastra secretul profesional subzista chiar si dupa incetarea raporturilor de serviciu, timp de 3 ani.

Ei trebuie sa dea dovada de discretie profesionala in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea sau cu ocazia exercitarii functiilor lor.

Functionarii publici au, insa, si datoria de a furniza publicului in cadrul serviciului, informatiile cerute, bineinteles cu respectarea obligatiei de pastrare a secretului profesional.

Functionarii publici trebuie sa pastreze confidentialitatea in lega­tura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei.

Indatorirea de confidentialitate presupune interdictia de a face publice informatii de care functionarul public ia cunostinta in exercitiul functiei sale.

Functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau alte avantaje. La numirea, precum si la eliberarea din functie, functionarii publici sunt obligati sa pre­zinte, in conditiile legii, conducatorului autoritatii sau institutiei publice, declaratia de avere .

O asemenea obligatie este prevazuta in toate legislatiile privitoare la functia publica.

Ea este analizata, de regula, sub denumirea de obligatie de dezinteresare si face parte din categoria indatoririlor care vizeaza, in egala masura, atat viata profesionala, cat si viata privata a functionarului public.

Este interzis functionarilor publici ca, direct sau indirect, sa solicite, sa accepte, sau sa faca sa li se promita, pentru ei sau pentru alti, in considerarea situatiei lor oficiale, daruri sau alte avantaje, fapta care de altfel constituie infractiune si este prevazuta de Codul penal sub denumirea de "luare de mita" .

De asemenea, functionarii publici sunt obligati sa nu primeasca cereri a caror rezolvare nu intra in competenta lor si care nu le sunt repartizate de sefii ierarhici, ori sa intervina pentru solutionarea lor.

La incetarea raporturilor de serviciu, functionarii sunt obligati sa predea lucrarile pe care le au in primire in cadrul atributiilor de serviciu.

Declaratia de avere. La numirea intr-o functie publica, precum si la incetarea raportului de serviciu, functionarii publici sunt obligati sa prezinte, in conditiile legii, conducatorului autoritatii sau institutiei publice, declaratia de avere. Declaratia de avere se actualizeaza anual, potrivit legii.

Prin intermediul ei se urmareste sa se preintampine cazurile de abuzuri, de coruptie, de folosire a slujbei in scopul obtinerii unor avantaje materiale deosebite.

O alta obligatie se refera la conflictul de interese. Functionarii publici au obligatia sa respecte intocmai, regimul juridic al conflictului de interese si al incompatibilitatilor, stabilite potrivit legii.

3.Raspunderea

Functionarii publici isi desfasoara activitatea intr-un cadru legal strict delimitat, cu drepturi si obligatii precise. Ca urmare functionarii vor trebui sa respecte in activitatea desfasurata legile si celelalte acte normative sau individuale intemeiate pe ele si aplicabile raporturilor sociale in care participa. De asemenea, vor trebui sa indeplineasca obligatiile legale ce le revin si sa nu incalce interdictiile ce le sunt impuse.

Incalcarea tuturor acestor reguli, a indatoririlor si interdictiilor antreneaza raspunderea juridica pentru abaterile comise. Raspunderea functionarilor pentru modul in care isi exercita functia este o raspundere juridica ce se poate angaja sub diferite forme ale acestei raspunderi si anume: raspundere disciplinara ,raspundere contraventionala,raspundere civila si raspundere penala, raspunderea administrativa .

Aceste forme ale raspunderii juridice a functionarului public nu se exclud, fiind posibila aplicarea lor cumulata, daca prin fapta savarsita au fost incalcate prevederi ale legii sau ale statutului functionarilor publici care atrag raspunderile respective.

Raspunderea disciplinara se angajeaza in cazurile in care functionarul public savarseste o abatere disciplinara, adica o incalcare a indatoririlor de serviciu.

In literatura de specialitate s-a pus problema daca raspunderea disciplinara a functionarilor publici este o chestiune de drept administrativ.

Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora.

Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte : intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor, neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor absente nemotivate de la serviciu, nerespectarea in mod repetat a programului de lucru, interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal,nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu acest caracter, manifestari care aduc atingerea prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea , desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic, refuzul de a indeplini atributiile de serviciu, incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici; stabilirea de catre functionarii publici de executie de relatii directe cu petentii in vederea solutionarii cererilor acestora.

Potrivit acestui proiect, abaterea disciplinara constituie incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici, indiferent de functia ce o ocupa, a obligatiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare.

Savarsirea unei abateri disciplinare de catre un functionar public atrage sanctionarea disciplinara a acestuia.

Prin aplicarea sanctiunilor disciplinare se urmareste apararea ordinii si a disciplinei in unitate, educarea functionarilor publici in spiritul exercitarii cu raspundere a atributiilor ce le revin si prevenirea savarsirii altor abateri disciplinare.

In ceea ce priveste sanctiunile disciplinare mai trebuie facute doua precizari.

In primul rand, trebuie precizat faptul ca in legislatia noastra cumulul sanctiunilor disciplinare nu este admis. Aceasta inseamna ca pentru o abatere disciplinara functionarului public nu i se poate aplica decat o singura sanctiune, chiar daca au fost incalcate mai multe indatoriri de serviciu.

In al doilea rand, sanctiunea disciplinara are un caracter personal, aplicarea de sanctiuni colective, intregului personal al unitatii sau unui compartiment de munca nu este admisa de legislatia noastra.

Sanctiunile disciplinare sunt:

mustrarea scrisa;

diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni;

suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1-3 ani;

trecerea intr-o functie publica inferioara pe o perioada de pana la l an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului,

destituirea din functia publica.

In Statutul functionarilor publici este reglementata institutia "cazierului administrativ', definit ca fiind actul care cuprinde sanctiunile disciplinare aplicate functionarului public si care nu au fost radiate in conditiile legii.

Acest document este necesar in urmatoarele situatii:

desemnarea unui functionar public ca membru in comisia de concurs pentru recrutarea functionarilor publici;

desemnarea unor functionari publici in calitate de presedinte si membru in comisia de disciplina;

desemnarea unui functionar public ca membru in comisia paritara ;

ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici sau categoriei functionarilor publici de conducere.

Legea mai prevede ca la individualizarea sanctiunii se va tine seama, in mod obligatoriu, de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, imprejurarile in care a fost savarsita, gradul de vinovatie al functionarului, consecintele abaterii, comportarea generala in serviciu a functionarului, precum si existenta in antecedentele acestuia a altor sanctiuni disciplinare, care nu au fost radiate in conditiile prevazute de lege.

Gravitatea faptei se va aprecia in functie de urmarile pe care le-a produs si a importantei obligatiei de serviciu care a fost incalcata.

In ceea ce priveste imprejurarile in care a fost savarsita abaterea disciplinara, se va verifica mai intai, daca nu exista o cauza de natura sa inlature raspunderea disciplinara, cum ar fi legitima aparare, starea de necesitate, constrangerea fizica sau morala, cazul de forta majora, cazul fortuit, eroarea de fapt. Betia nu constituie o cauza de exonerare a raspunderii disciplinare pentru ca provocarea ei in timpul serviciului, constituie o incalcare a disciplinei muncii. Starea de betie exonereaza de raspundere numai daca este cauzata de imprejurari independente de vointa autorului si este completa.

Nici iresponsabilitatea si nici minoritatea nu sunt aplicabile in raspunderea disciplinara.

Gradul de vinovatie se va stabili in functie de datele personale ale functionarului: pregatire, capacitate profesionala, daca a savarsit abaterea disciplinara cu intentie sau din culpa.

In ceea ce priveste sanctiunile disciplinare, de regula functionarul public care a mai savarsit si alte abateri in trecut, trebuie sanctionat mai aspru. In asemenea situatii sanctiunea pentru ultima fapta se agraveaza cu o treapta. Daca insa, ultima abatere este de o gravitate mai redusa decat cele precedente, ea poate atrage aplicarea unei sanctiuni mai usoare.

Urmarile abaterii disciplinare savarsite se apreciaza in raport de periculozitatea sociala a acestuia avandu-se in vedere daca abaterea disciplinara savarsita a avut sau nu drept consecinta producerea unei pagube materiale unitatii si in ce consta aceasta paguba.

Mustrarea consta in notificarea scrisa prin care i se pune in vedere functionarului public, ca nu si-a indeplinit in mod normal una sau mai multe din obligatiile sale munca, inclusiv normele de comportare in unitate, cu recomandarea de a se indrepta.

Aceasta sanctiune, cea mai usoara, se aplica functionarului care a savarsit pentru prima data, fara intentie, abatere de mica importanta, ce nu a adus prejudicii materiale unitatiiAceste sanctiuni disciplinare au caracter precumpanitor patrimonial, intrucat modifica in mod temporar unul din drepturile esentiale ale functionarului public si anume salariul.

Aceasta sanctiune se aplica de regula, celor care din culpa sau chiar cu intentie, au savarsit o abatere disciplinara grava, care a avut ca urmare producerea unei pagube materiale unitatii. La aplicarea acestor sanctiuni se tine cont si de antecedentele disciplinare ale celui in cauza, in sensul ca daca a savarsit o abatere disciplinara ce normal ar trebui sanctionata cu "avertisment", i se va aplica una sau alta dintre aceste sanctiuni.

Reducerea indemnizatiei de conducere priveste numai pe functionarii care, potrivit legii, beneficiaza de indemnizatie de conducere. In aplicarea acestei sanctiuni se va proceda la reducerea cumulativa atat a salariului, cat si a indemnizatiei de conducere.

Suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani. Este sanctiunea disciplinara cea mai severa prevazuta de statutul functionarilor publici, cu mentinerea raportului juridic de functiune.Se aplica acelor functionari publici care, nefiind la prima abatere, savarsesc cu intentie, grave abateri de la ordinea disciplinara, aducand prejudicii deosebite unitatii, in

imprejurari si cu antecedente disciplinare care confera abaterii un grad ridicat de periculozitate. Abaterile minore, chiar repetate nu justifica, in sine, aplicarea sanctiunii decat in cazuri de exceptie, atunci cand insasi repetarea denota o atitudine negativa si continua.

Trecerea intr-o functie publica inferioara pe o perioada de pana la un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului. Legea privind statutul functionarilor publici prevede ca mustrarea si avertismentul se pot aplica de catre seful compartimentului in care este incadrat functionarul. Impotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre seful compartimentului se poate face contestatie conducatorului unitatii in termen de 30 zile de la data comunicarii sanctiunii, care adopta o decizie definitiva.

Legea privind statutul functionarilor publici prevede ca mustrarea si avertismentul se pot aplica de catre seful compartimentului in care este incadrat functionarul. Impotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre seful compartimentului se poate face contestatie conducatorului unitatii in termen de 30 zile de la data comunicarii sanctiunii, care adopta o decizie definitiva.

Celelalte sanctiuni disciplinare se vor aplica de catre conducatorul unitatii. Impotriva sanctiunii aplicate de acesta, functionarul public se poate adresa cu contestatie la comisia de disciplina, in termen de 30 zile de la data comunicarii sanctiunii aplicate.

Destituirea din functie are ca efect direct incetarea raporturilor de serviciu ale functionarului public caruia i s-a aplicat.

Aceasta sanctiune este o sanctiune extrema si se va lua numai cand continuarea raportului juridic de functiune care a savarsit o abatere nu mai este posibila. Sanctiunea se aplica atunci cand se savarseste o abatere grava sau cand se incalca in mod repetat obligatiile de serviciu, inclusiv normele de comportare in unitate.

Dispozitiile normative in vigoare nu precizeaza criteriile dupa care o abatere poate fi considerata de o asemenea gravitate incat sa justifice sanctiunea destituirii din functie.

Gravitatea abaterii urmeaza a fi apreciata de organul sanctionator, pe baza analizei criteriilor indicate de statutul functionarilor publici pentru aplicarea oricarei sanctiuni disciplinare. Aprecierea gravitatii abaterii disciplinare ar putea fi inlesnita prin unele precizari suplimentare facute in cuprinsul regulamentelor de organizare si functionare si in statutele diferitelor categorii de personal, care sa tina seama de specificul ramurii de activitate a institutiei si diferitelor categorii de posturi.

In ceea ce priveste incalcarea obligatiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare este realizata indiferent de faptul daca abaterile sunt de acelasi fel sau diferite, putand fi si o incalcare a obligatiilor de serviciu cumulata cu o incalcare a normelor de comportare.

Incalcarea se considera repetata daca functionarul public a fost sanctionat pentru o abatere disciplinara anterioara si nu a fost reabilitat pana in momentul aplicarii sanctiunii pentru noua abatere, desi anterior nu a fost sanctionat, institutia este inca in termen de a-l sanctiona pentru ambele abateri.

Pentru destituirea din functie nu este insa suficient sa se savarseasca mai multe fapte ilicite, ci este necesar ca din conduita functionarului sa rezulte in mod neindoielnic ca acesta este incorigibil si, ca atare, nu mai poate fi mentinut in institutie.

Sanctiunea disciplinara nu poate fi aplicata decat dupa cercetarea prealabila a faptei imputate si ascultarea functionarului public. Ascultarea functionarului trebuie consemnata in scris.

De regula, cercetarea prealabila o face seful ierarhic al functionarului public care a savarsit abaterea disciplinara. Efectuarea cercetarii poate fi insa incredintata si unui

functionar superior in grad sefului ierarhic, ca si oricarei alte persoane desemnata in acest scop.

Cel care efectueaza cercetarea prealabila va trebui sa stabileasca gravitatea abaterii disciplinare, imprejurarile in care a fost savarsita abaterea, antecedentele disciplinare precum si urmarile abaterii.

Cu ocazia cercetarii, este obligatorie ascultarea celui in cauza si verificarea sustinerilor acestuia. Neascultarea sa are ca efect nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare, afara daca se dovedeste ca cel in cauza a refuzat sa fie ascultat. Dovada acestui refuz se face printr-un proces verbal incheiat de cel ce efectueaza cercetarea, in care se consemneaza refuzul.

Rezultatele cercetarii se consemneaza intr-un referat de cercetare, care trebuie sa se incheie daca e cazul, cu propunerea de aplicare a unei anumite sanctiuni disciplinare, in raport de gradul de vinovatie a faptuitorului si de celelalte imprejurari ale comiterii abaterii.

Aplicarea sanctiunii disciplinare se va face prin dispozitia celui competente s-o aplice.

Raspunderea administrativa intervine atunci cand in timpul exercitarii functiei in calitate de functionar, o persoana savarseste o contraventie.

In ceea ce priveste contraventia, aceasta este o abatere administrativa, adica o incalcare a normelor de drept administrativ, care atrage raspunderea administrativa.

Abaterea administrativa poate fi savarsita atat prin actiune cat si prin inactiune. Abaterea administrativ, pentru a atrage raspunderea administrativa, trebuie sa fie savarsita cu vinovatie, fie sub forma intentiei, fie sub cea a culpei.

Raspunderea administrativa a functionarilor publici este reglementata prin actele normative ce stabilesc sanctiuni administrative pentru abaterile administrative savarsite de functionarii publici in timpul exercitarii atributiilor ce le revin din functiile publice pe care le detin ori pentru neindeplinirea acestor atributii. Raspunderea administrativa nu exclude stabilirea si a raspunderii disciplinare a functionarului public, daca prin contraventia savarsita s-a adus atingere si obligatiilor de serviciu.

Functionarii publici raspund pentru abaterile administrative pe care le-au savarsit in calitatea lor de functionari ai unei autoritati a administratiei publice si nu ca particulari,

ca persoane fizice.

Atunci cand functionarul public a executat dispozitia scrisa a sefului sau ierarhic el va fi exonerat de raspundere administrativa, putand chema in garantie, in fata instantei de judecata, pe superiorul sau ierarhic al carui ordin scris l-a executat.

Conducatorul autoritatii administrative care a fost amendat pentru neexecutarea hotararii instantei de contencios administrativ este in drept sa recupereze suma achitata, de la functionarul public vinovat de neexecutarea acestei hotarari.

In ceea ce priveste sanctiunile ce pot fi aplicate in caz de savarsire a unei contraventii, acestea sunt urmatoarele:avertismentul,amenda,inchisoarea contraventionala,

Avertismentul care consta in atragerea atentiei asupra pericolului faptei savarsite si recomandarea ca pe viitor contravenientul sa respecte dispozitiile legale.

Este cea mai usoara sanctiune si se aplica in cazurile in care fapta contraventionala are un grad redus de pericol social si se apreciaza ca cel care a savarsit-o nu o va mai repeta.

Forma in care se aplica aceasta sanctiune poate fi orala sau scrisa.Avertismentul se adreseaza oral ori de cate ori contravenientul este prezent la constatarea contraventiei si sanctiunea este aplicata de agentul constatator. In celelalte cazuri, avertismentul se socoteste executat prin comunicarea procesului verbal de constatare cu rezolutia corespunzatoare.

Amenda este una din principalele sanctiuni contraventionale si cel mai des intalnita. Se aplica pentru fapte cu un grad de pericol social mai mare decat cele pentru

care se aplica avertismentul.

Cand legea sau un alt act administrativ prevede posibilitatea aplicarii acestei sanctiuni, ii stabileste totodata limitele minime si maxime, amenda stabilita pentru o fapta contraventionala concreta neputand fi in afara limitelor stabilite.

Inchisoarea contraventionala de la 1 luna la 6 luni este sanctiunea cea mai grava, prevazuta numai pentru fapte contraventionale cu grad mai ridicat de pericol social. Se aplica numai de instanta de judecata.

Legea si alte acte normative mai prevad si alte sanctiuni administrative cum ar fi: confiscarea, repararea prejudiciului produs, si alte sanctiuni specifice care se aplica in unele sectoare si domenii de activitate.

Organele competente sa constate si sa aplice sanctiunile contraventionale sunt prevazute expres in actele normative de reglementare a sanctionarii contraventiilor determinate.

Raspunderea penala a functionarilor publici se angajeaza atunci cand acestia savarsesc anumite infractiuni specifice prevazute si sanctionate de Codul penal, cum sunt: delapidarea sustragerea si distrugerea unor dosare, registre, documente sau orice alte inscrisuri, abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor sau prin ingradirea unor drepturi ,abuzul in serviciu, neglijenta in serviciu ,purtarea abuziva ,neglijenta in pastrarea secretului de stat,, luarea de mita , primirea de foloase necuvenite, traficul de influenta ,omisiunea sesizarii organelor judiciare, falsul material in inscrisuri oficiale si falsul intelectual

In cazul in care conducatorul unitatii, orice persoana cu functie de conducere sau atributii de control a luat cunostinta de savarsirea de catre un functionar public din unitate a unei infractiuni, are obligatia sa sesizeze de indata procurorul sau organul de cercetare penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba.

In situatia in care unitatea a facut plangere penala impotriva unui functionar public pentru fapte penale care il fac incompatibil cu functia detinuta, conducerea unitatii are obligatia luarii masurii suspendarii din functie.

Conducerea unitatii poate lua masura suspendarii din functie a functionarului public si in cazul in care acesta a fost trimis in judecata pentru fapte care il fac incompatibil cu functia detinuta.

Daca se constata vinovatia functionarului public, acesta este considerat destituit din functie de la data luarii masurii suspendarii.

In situatia in care se constata nevinovatia functionarului public, suspendarea inceteaza, functionarul va fi repus in toate drepturile, platindu-i-se drepturile banesti de care a fost lipsit pe durata suspendarii.

Raspunderea penala poate fi cumulata cu raspunderea disciplinara, dar nu si cu raspunderea administrativa, pentru ca aceeasi fapta nu poate fi in acelasi timp si infractiune si contraventie.

Raspunderea patrimoniala se angajeaza atunci cand printr-o fapta ilicita savarsita in legatura cu, ori in timpul exercitarii functiei de catre functionarul public s-a cauzat un prejudiciu direct unitatii.

Functionarul public nu raspunde de eventualele pagube aduse patrimoniului unitatii in care functioneaza daca acestea se incadreaza in limitele legale, daca sunt provocate de cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate ori in alte asemenea cazuri in care pagubele se inscriu in riscul normal al unui serviciu sau sunt provocate de forta majora.

Functionarul public raspunde patrimonial si in urmatoarele cazuri:

-pentru restituirea sumelor ce i s-au platit fara a-i fi datorate;

-pentru restituirea sumelor sau a bunurilor ce i s-au acordat necuvenit; in cazul in care

bunurile primite nu mai pot fi restituite in natura, functionarul public este obligat sa plateasca contravaloarea lor, stabilita in conditiile legii;

-pentru plata contravalorii serviciilor nedatorate de care a beneficiat, la tarifele stabilite potrivit legii.

Stabilirea raspunderii patrimoniale a functionarului public si recuperarea pagubelor se face potrivit normelor care reglementeaza raspunderea materiala a salariatilor.

Raspunderea materiala consta in stabilirea obligatiei de reparare a daunei efectiv cauzate. Aceasta obligatie este stabilita pe calea deciziei de imputare. Decizia de stabilire a raspunderii patrimoniale poate fi atacata la instanta de judecata competenta.

Raspunderea materiala poate fi cumulata cu raspunderea disciplinara si administrativa. In cazul in care dauna a fost cauzata printr-o infractiune, raspunderea se stabileste in conditiile Codului de procedura penala.

Raspunderea civila a functionarului intervine in situatia cauzarii unor prejudicii unei terte persoane printr-o fapta in legatura cu serviciul sau in timpul exercitarii atributiilor de serviciu.

In aceasta situatie persoana prejudiciata are posibilitatea de a actiona in judecata fie autoritatea unde este angajat functionarul vinovat, urmand ca in cauza sa fie introdus si acesta, fie sa apara ca parat functionarul, iar alaturi de el in cauza si organul de stat la care lucreaza. Autoritatea obligata la suportarea despagubirilor se va intoarce prin actiune in regres impotriva functionarului sau efectiv vinovat pentru a-si acoperi prejudiciul si care va raspunde atat pentru paguba produsa cat si pentru castigul nerealizat.