Analiza structurii pasivului

Analiza structurii pasivului

Totalul activelor minus datorii curente coincide cu totalul capitalurilor proprii. Principalele elemente in structura pasivului bilantier sunt:

Capitalurile si rezervele;

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;

Datoriile pe termen mediu si lung (mai mare de un an);

Veniturile in avans.

Analiza structurii pasivului se realizeaza cu o serie de rate care scot in evidenta eficienta structurii pasivului:

a)     Rata stabilitatii financiare (Rsf) reflecta ponderea capitalului permanent (Kperm) in capitalul total (Kt) sau in pasivul total (Pt)

O rata scazuta a acestui indicator pune in pericol stabilitatea financiara a intreprinderii.

b)     Rata autonomiei financiare globale (Rafg) - se determina prin raportarea capitalului propriu (Kpr) la capitalul total (Kt)

Un nivel al acestei rate cuprins intre 30% si 50% se apreciaza satisfacator pentru asigurarea echilibrului financiar.

c)     Rata autonomiei financiare la termen (Raft) se poate calcula fie in raport de capitalul permanent, care se cere a fi mai mare de 50%, fie prin raportarea la datoriile pe termen mediu si lung (DTML)

In acest caz valoarea ratei se cere a fi mai mare de 100%.

d)     Rata de indatorare globala (Rig) masoara ponderea datoriilor totale in totalul capitalurilor utilizate de firma. Se calculeaza raportand datoriile totate (Dt) la capitalul total

Aceasta rata este complementara cu rata autonomiei financiare globale.

e)     Rata de indatorare la termen (Rit) se calculeaza ca raport intre datoriile pe termen mediu si lung si capitalul permanent sau capitalul propriu

Nivelul sau trebuie sa fie maxim 50% in primul caz si mai mic de 100% in cel de-al doilea caz, ceea ce semnifica datorii pe termen mediu si lung mai mici decat capitalul propriu. Acest lucru constituie o garantie a rambursarii creditelor primite de la banci.

f)      Rata datoriilor de exploatare (Rde) se calculeaza ca raport intre datoriile care se refera numai la exploatare (De) si nivelul datoriilor totale (Dt) sau al capitalului total (Kt).

g)     Lichiditatea curenta sau intermediara se determina astfel:

Dintre elementele activelor circulante, stocurile sunt de obicei, cel mai putin lichide. Valoarea acestei rate se considera normala potrivit nuanteor internationale, de 0,8-1 (sau 80%-100%).

h)     Lichiditatea la vedere (imediata) numita si capacitatea de plata, reflecta capacitatea firmei de a achita datoriile exigibile imediat, pe baza disponibilitatilor banesti (inclusiv a totlurilor de valoare)

In conditiile economiei romanesti, cand titlurile de credit (cambia si biletul la ordin) nu au o extensie deplina, aceasta rata este utila. Se considera ca nivelul normal al acestei rate este intre 0,2 si 0,3.

i)      Solvabilitatea generala se determina astfel:

Prin acest indicator se masoara securitatea de care se bucura firma fata de banca si creditori. In general, se considera ca o situatie normala presupune ca activele totale sa fie de doua ori mai mari decat datoriile totale.

j)      Solvabilitatea patrimoniala, numita si autonomie finanaciara se calculeaza in felul urmator:

Nivelul minim al acestei rate se considera 30%, iar cel optim este de 50%.