Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
CONTABILITATE, COMPONENTA A SISTEMULUI INFORMATIONAL ECONOMIC
Rolul decidentilor este cu atat mai dificil, intr-o economie concurentiala, cu cat corelatia produs-piata-concurenta devine mai complexa. Astfel, informatia de calitate obtinuta la momentul oprtun constituie o resursa pentru intreprindere, cu conditia sa fie corespunzator integrata in procesul decizional.
In conditiile actuale sunt publicate o mare diversitate de informatii privind intreprinderea in general, unele in cadrul obligatiilor legale (documentele financiare de sinteza), altele datorita dorintei reprezentantilor intreprinderilor de a se face cunoscuta prezenta si activitatea acestora, de a-si dezvolta imaginea in randul clientilor. Problematica actului decizional nu consta in lipsa informatiilor, ci in dificultatea culegerii, prelucraii si selectionarii lor.
Criteriile de grupare a informatiilor:
- dupa modul de exprimare:
- orale,
- scrise,
- audio-vizuale;
- dupa mediul de unde provin:
- interne,
- externe;
- dupa directia vehicularii:
- ascendente,
- descendente,
- orizontale;
- dupa gradul de prelucrare:
- primare,
- intermediare,
- finale;
- dupa utilitatea lor:
- de previziune,
- de planificare operativa
- de control sI reglare,
- de evaluare,
- de executie;
- dupa stabilitatea in timp:
- conventional-constante,
- variabile;
- dupa modul de reflectare a activitatii:
- operative,
- periodice;
- din punct de vedere functional:
- de plan,
- efective,
- normative;
- dupa natura lor:
- stiintifica, tehnologica sI tehnica
- economica sI financiara
- politica
- comerciala
- de marketing,
- juridica
- sociala si sociologica
- dupa legalitatea lor:
- legale-deschise,
- ilegale.
Un interes deosebit il prezinta ultimele doua grupari prezentate.
Durata de viata a produselor s-a redus considerabil in ultimii ani ca urmare a progresului tehnic. Lansarea unui produs necesita informatii stiintifice care:
- sa evite realizarea unor produse care exista deja;
- sa permita identificarea unor idei, tehnici, metode folosite de altii si care ar putea fi integrate in realizarea produselor intreprinderii;
- sa identifice studiile, proiectele care nu au reusit, pentru a evita reluarea lor si a se lansa in directii de dezvoltare mai promitatoare.
Informatiile economice si financiare pot viza:
- mediul general (rata inflatiei, dinamica PIB sI VN, rata dobanzii, pretul produselor etc.);
- mediul imediat (sanatatea financiara a intreprinderii, concurenta, furnizorii, clientii etc.).
Un rol important, in cadrul informatilor economico-financiare, il detin cele oferite de documentele financiare de sinteza (bilant, cont de profit sI pierdere, anexa).
Informatiile comerciale si de marketing asigura pozitionarea intreprinderii fata de concurentii sai si identificarea raportului de forte dintre principalii actori ai pietei, prin cunoasterea clientelei actuale si potentiale, pietelor directe si indirecte, a distribuitorilor, a mediului institutional (colectivitati locale, publice, sindicate).
Informatiile politice privind stabilitatea politica, raportul dintre diferite orientari politice, personalitatile politice ale tarii si perspectivele lor sunt luate in considerare in stabilirea politicii si strategiei unei firme.
Din totalul informatiilor aproximatoiv 90% se considera ca sunt informatii legale, iar dintre acestea 70% sunt informatii deschise. Din categoria informatiilor deschise fac parte cele asigurate de:
- reviste, cotidiane, periodice;
- cococvii, conferinte, congrese;
- saloane, expozitii, targuri;
- bancile de date.
Aceste resurse ofera informatii brute, care nu pot fi utilizate ca atare in procesul decizional, necesitand o anumita prelucrare. Intreprinderile mici si mijlocii care nu au resurse suficiente pot apela la diverse organisme furnizoare de documente de sinteza, cum ar fi:
- agentii regionale de informare stiintifica si tehnica
- camerele de comert si industrie;
- institute nationale de statistica
- organisme de consultanta
- agentii nationale de cercetare si informare etc.
Comaprativ cu informatiile deschise cele inchise sunt obtinute prin:
- vizite, intalniri, relatii directe cu clientii, furnizorii si concurentii;
- cumpararea si analiza de esantioane;
- reteaua proprie a intreprinderii.
Cea mai mare capacitate de culegere si exploatare a informatiei, pe plan mondial, o are Japonia. Japonezii utilizeaza, pe langa sursele clasice prezentate si, alte mijloace de culegere a informatiei, cum ar fi: misiuni ale oamenilor de afaceri din strainatate, trimiterea tinerilor la studii in strainatate, contracte de cercetare cu marile universitati din lume, negocierile.
Cerintele pe care trebuie sa le satisfaca informatia pentru a putea fi valorificata eficient in procesul managerial sunt urmatoarele:
- utilitatea, care, ca cerinta generala, se verifica prin modul in care serveste conducerii in procesul de cunoastere si reglare a functionarii sistemelor;
- exactitatea informatiilor - pentru care este necesara nu numai grija pentru reflectarea si prelucrarea corecta, dar si pentru inlaturarea filtrajului subiectiv care poate altera obiectivitatea lor;
- profunzimea informatiei - presupune o reflectare complexa a relatiilor cauza-efect ale fenomenelor economice. Aceasta cerinta mareste capacitatea de cunoastere in procesul de analiza si, implicit, rigurozitatea fundamentarii si eficienta deciziilor;
- varsta (vechimea) informatiei. Este necesara, uneori, o informatie zilnica (derularea contractelor pe piete si clienti, ritmicitatea aprovizionarii etc.) pentru a putea actiona operativ in vederea reglarii sistemului;
- valoarea informatiei. Numai satisfacand aceste cerinte o informatie poate avea ca finalitate ameliorarea produselor, a competentelor umane si a metodelor de management, sesizarea oportunitatilor de dezvoltare, ameliorarea pozitiei strategice a intreprinderilor, cresterea profitabilitatii.
Indicatorii financiari care fac in esenta obiectul de studiu al analizei financiare sunt expresia monetara a finalitatii activitatilor economice. Deci, pentru toate functiile unei intreprinderi sunt fixate obiective exprimate de cele mai multe ori in unitati monetare, care se preteaza usor la o evaluare si un control financiar.
Indiferent de profil, orice activitate desfasurata de un agent economic, implica consumuri de resurse, genereaza fluxuri de venituri si cheltuieli, deci afecteaza in mod direct situatia financiara a intreprinderii. Pentru realizarea unei analize pertinente a situatiei sunt implicate si aspecte nefinanciare cum sunt: timpul de munca, gradul de utilizare a capitalului financiar, numarul de contracte si comenzi, partea de piata etc., precum si aspecte calitative: calificarea salariatilor, calitatea productiei si a serviciilor, calitatea comunicarii interne si externe etc. Astfel, cauzele dificultatilor unei intreprinderi nu sunt numai cauze de natura financiara, ci pot fi generate de orice tip sau segment de activitate al intreprinderii.
La nivelul agentilor economici, finalitatea oricarui tip de activitate se exprima cu ajutorul indicatorilor economico-financiari, care reprezinta instrumentul operational fundamental al analizei. Evaluarea starii sI evolutiei unui agent economic se realizeaza cu ajutorul a zeci de indicatori, care la randul lor sunt comparati, descompusi, grupati in concordanta cu scopul analizei.
Indicatorii economico-financiari pot fi grupati in:
- indicatori ai resurselor (umane, materiale, financiare, informationale);
- indicatori ai consumului de resurse (indicatori ai cheltuielilor);
- indicatori de rezultate (efecte) cunoscuti si sub denumirea de solduri intermediare de gestiune (T.S.I.G.);
- indicatori de eficienta (rate) care se obtin prin compararea eforturilor depuse pentru o activitate cu efectele (rezultatele) obtinute.
Analiza financiar-patrimoniala se bazeaza in principal pe bilant si pe contul de profit si pierdere, si prezinta interes pentru:
- actionari, care sunt proprietarii intreprinderii si care cauta sa cunoasca evolutia averii si castigul pe care ei il primesc;
- conducerea intreprinderii care trebuie sa urmareasca permanent modul de realizare a tuturor obiectivelor inscrise in bugetul de venituri si cheltuieli, precum si in planul general al intreprinderii. Este necesar ca aceasta sa detecteze eventualele situatii de dezechilibru financiar care ar afecta securitatea financiara a intreprinderii, ce ar duce la o serie de consecinte negative;
- partenerii de afaceri pentru a amplifica operatiile pe care le deruleaza in situatia majorarii profitului propriu;
- concurenta pentru a-si putea elabora politica de consolidare a pozitiei proprii pe piata trebuie sa cunoasca potentialul tehnico-economic;
- bancile cu care intreprinderea este in relatii pentru a avea informatii cu privire la bonitatea acesteia (in operatiunile de creditare), la garantiile pe care aceasta le prezinta bancii, necesare recuperarii imprumuturilor acordate in caz de imposibilitate de plata
- organele administrative locale si centrale pentru ca intreprinderea este o sursa de venit si un mijloc de rezolvare a unor probleme economico-sociale;
- organele judecatoresti pentru a putea rezolva operatiunile de vanzare, lichidare, sechestru, fuzionare etc.;
- sindicatele pentru a putea realiza negocierile privind majorarile de salarii si incheierea contractului colectiv de munca
Potrivit conceptiei patrimoniale bilantul este un inventar al averii intreprinderii.
Abordarea patrimoniala este o abordare externa si prezinta interes pentru urmatoarele categorii de agenti economici:
- actionari, care sunt proprietarii intreprinderii si care cauta sa cunoasca valoarea patrimoniului lor si
- creditori, pentru care patrimoniul constituie garantia realizarii drepturilor lor.
Din acest punct de vedere posturile de activ si de pasiv sunt luate in calcul la valoarea lor neta
Ansamblul partenerilor externi: investitori, actionari, creditori etc., sunt direct interesati de situatia economico-fianciara a intreprinderii, de cunosterea performantelor sale si a riscurilor pe care si le asuma angajand relatii cu aceasta.
Organele administratiei locale sau centrale folosesc analiza pentru cunoasterea situatiei diferitelor intreprinderi cu ocazia fundamentarii deciziei de acordare a unui sprijin, a unor subventii.
Tribunalele comerciale se sprijina pe informatiile oferite de analiza economico-financiara pentru declansarea procedurii de redresare sau lichidare judiciara
Institutele financiare, bancile folosesc analiza ca instrument de fundamentare a deciziilor de acordare acreditelor, de definire a modalitatilor de stabilire a unor relatii financiare durabile. In acest mod se explica interesul pentru cunoasterea fluxurilor de autofinantare si a rentabilitatii. Astfel, rentabilitatea si perenitatea constuituie pentru banci cea mai buna garantie a rambursarii creditelor.
Este normal ca un client care lanseaza o comanda importanta unei intreprinderi sau care achita un avans sa fie interesat de sanatatea financiara a intreprinderii. Acelasi interes il manifesta si furnizorii care livreaza marfa inainte ca aceasta sa fie achitata de cumparator. In aceste doua cazuri, o eventuala incetare a platilor este generatoare de pierderi atat pentru client, cat si pentru furnizor.
Investitorii potentiali hotarasc, pe baza analizelor efectuate, asupra oportunitatii unor investitii financiare, unor participatii, fuzionari etc.
Firmele concurente sunt interesate in cunoasterea situatei unei intreprinderi din sector, a punctelor slabe si forte ale acesteia pentru definirea tipului de strategie si fundamentarea deciziilor privind portofoliul de produse si activitati. Salariatii apeleaza si ei la concluziile analizei economico-financiare pentru a cunoaste evolutia si perenitatea intreprinderii. Pentru ei, pe primul loc se situeaza pastrarea locurilor de munca si, pe locul al doilea cresterea parti ce li se cuvine din bogata creata. Pentru asigurarea acestora este necesara o situatie economico-financiara sanatoasa
Consulatantii si auditorii agreati folosesc analiza ca instrument de lucru in cadrul misiunilor lor legale, pentru informarea si protectia furnizorilor de fonduri si a creditorilor.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate