Sectorul Institutional al intreprinderilor de asigurari - Contabilitate Nationala

Sectorul Institutional al intreprinderilor de asigurari - Contabilitate Nationala

Cuprins

Scurt istoric al firmelor de asigurari

Conceptul de asigurari

Caracteristicile contractului de asigurare

Functiile asigurarilor

Clasificarea asigurarilor

Notiuni specifice asigurarilor

Importanta asigurarilor in economie

1.Scurt istoric al firmelor de sigurari

Istoria asigurarilor in Romania, a inceput sa fie scrisa anterior anului 1871, prin manifestari ale protectiei pe baze mutuale, ce au aparut in Transilvania inca din secolul al XIV-lea. Anul 1871 este un an de referinta pentru asigurarile din Romania, prin faptul ca in luna martie, printr-un Inalt Decret Domnesc s-a infiintat prima societate de asigurari romaneasca, DACIA, cu un capital social de 3 milioane lei. In anul 1873, a fost creata a doua societate romaneasca de asigurari, ROMANIA, cu un capital social de 2 milioane lei.
Aceste societati romanesti de asigurari, aveau ca membri fondatori si ca membri in consiliile lor de administratie, personaliatati marcante ale scenei politice, economice si sociale din acea vreme.

In anul 1881, cele doua societati romanesti de asigurari au fuzionat si au creat o singura societate, DACIA - ROMANIA, care a devenit o societate puternica.
Un an mai tarziu, s-a infiintat, tot de catre marile personalitati ale vietii socio-politice si economice, societatea NATIONALA, care avea un capital social de 3 milioane lei.
Urmare a crearii acestor societati de asigurari si a dezvoltatii pietei locale a asigurarilor, rand pe rand reprezentantele companiilor straine de asigurari au inceput sa se retraga, cedandu-si portofoliile societatilor romanesti.

Asigurarile practicate de societatile de asigurare pana la inceputul Primului Razboi Mondial, era asigurari de incendiu si asigurari de viata, asigurarile de transport limitandu-se numai la transporturile fluviale, iar asigurarile impotriva grindinei s-au practicat foarte putin timp si la o scara foarte restransa.
Dupa Primul Razboi Mondial, au aparut inca 22 de societati de asigurare, dintre care unele erau succesoare ale societatilor straine de asigurare: STEAUA ROMANIEI care a preluat portofoliu lui MUNCHENER, PRIMA ARDELEANA care a preluat portofoliul lui ERSTE UNGARISCHE si ADRIATICA (societate italiana). Dupa anul 1927, Guvernul a autorizat infiinatea societatilor straine in Romania, printre care si NORWICH, PHOENIX, STANDARD, SUN.

Izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial si intrarea Romaniei in razboi, a condus la declinul activitatii de asigurari, astfel societatile engleze CALEDONIAN - ROMANA, NORWICH UNION F.D. si SUN INSURANCE LTD si-au predat portofoliul socieatii VATRA DORNEI si si-au incetat activitatea.
Dupa terminarea razboiului, in anul 1945, mai functionau in Romania numai 13 societati romanesti si 5 reprezentante straine. Printre societatile romanesti se numarau si GENERALA, DACIA - ROMANIA, ASIGURAREA ROMANEASCA,STEAUA-ROMANEASCA.
In anul 1949 REGIA AUTONOMA A ASIGURARILOR DE STAT s-a transformat in societate comerciala de stat si asigurari.

In anul 1952 s-a creat cu capital integral romanesc, ADMINISTRATIA ASIGURARILOR DE STAT - ADAS, institutie specializata in activitatea de asigurare, de reasigurare si de comisariat de avarie. ADAS si-a desfasurat activitatea

sub conducerea generala a Ministerului Finantelor, pe baza unor decrete emise special pentru aceasta.

Veniturile ADAS obtinute din primele de asigurare, pana in anii '60, au fost preponderant din asigurari prin efectul legii, iar in anii '70 si '80, portofoliul ADAS s-a modificat, incasarile fiind obtinute in majoritate din asigurari facultative. In perioada 1955 - 1989, volumul primelor de asigurare incasate de ADAS, a crescut de 14,4 ori, in timp ce venitul national a crescut numai de 10,2 ori.
Dupa anul 1990, au aparut importante schimbari legislative care au condus la inlaturarea monopolului statului, aparitia multor societati de asigurare si la stabilirea climatului concurential pe piata asigurarilor din Romania, favorizata si de schimbarea mentalitatii poporului roman dupa Revolutia din 1989

2.Conceptul de asigurare

I. Asigurarile sunt abordate sub aspect: juridic, economic si financiar. Asigurarea pentru a putea fi operata, trebuie sa aibe forma juridica. Forma ei este contractul, care este ''legea partilor'' si legea propriu-zisa, ele completandu-se reciproc. Codul civil roman, prevede ca prin contractul de asigurare, intreprinderea de asigurare se obliga ca in schimbul unei prime sa ia asupra sa un risc. Legea privind asigurarile in Romania nr.136/29.12.1995 zice: prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea unui anume risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, denumita in continuare indemnizatie, in limitele si la termenele convenite.

Ø      Caracteristicile contractului de asigurare:

     1. este un contract consensual, se incheie valabil prin simplul consimtamant al partilor. Legea prevede in mod expres forma scris a contractului de asigurare, pentru a proteja interesele asiguratilor si tertilor.

2. este un contract sinalagmatic, partile contractante isi asuma obligatii reciproce. Adica contractul de asigurare isi produce efectele numai daca asiguratul respecta toate obligatiile asumate in contract fata de asigurator.

     3. este un contract aleatoriu, pentru ca obligatiile asumate in contractul de asigurare depind de un eveniment viitor si incert, pentru fiecare dintre parti, poate fi o sansa de castig sau un risc de pierdere.

     4. este un contract cu titlu oneros, fiecare parte contractanta urmareste sa obtina un folos in schimbul obligatiei asumate

     5. este un contract succesiv, se esaloneaza in timp. Asiguratorul se obliga sa acopere un risc pe o perioada de timp, in acest mod este posibila si esalonarea platii, evidentiindu-se astfel caracterul succesiv al realizarii contractului.

     6. este un contract de adeziune, adica asiguratul adera la contractul redactat de asigurator.

     7. este un contract de buna credinta, executarea lui se face cu buna credinta de catre parti.

          Asigurarile pot fi: ex contractu sau ex lege. Asigurarea ex contractu are la baza principiul facultativitatii/voluntariatul si se incheie din proprie initiativa de persoanele interesate. Asigurarea ex lege are la baza principiul obligativitatii, persoanele sunt obligate de lege sa-si asigure bunurile care fac obiectul asigurarii obligatorii(ex: asigurarea obligatorie auto).

Asigurarea obligatorie, fiind generala, este mai ieftina pentru asigurati, decat asigurarea contractuala, care este selectiva.

II. Asigurarea sub aspect economic se realizeaza prin fondul de asigurare, cu metode adecvate.

     Trasaturile caracteristice ale asigurarii:
 - forma baneasca; 
 - fondul de asigurare se formeaza descentralizat, in baza sumelor de bani achitate de asigurat; 
 - asigurarea se constituie pentru acoperirea pagubelor produse de evenimentele viitoare si nesigure;
 - existenta pericolelor, a riscului.

     Fondul de asigurare este folosit pentru:
 - acoperirea pagubelor provocate de evenimentele asigurate;
 - finantarea de actiuni pentru prevenirea pagubelor;
 - formare de fonduri de rezerva la dispozitia organizatiilor de asigurare.

          Apar anumite relatii economice intre participantii la asigurare: banii in forma primelor de asigurare, pornesc de la persoanele asigurate catre organizatia de asigurare. Apoi banii sub forma de despagubiri, pleaca de la fondul de asigurare la persoanele pagubite si care au calitate de asigurat. Astfel asigurarea exprima relatii de distribuire si redistribuire a valorii adaugate brute.

Ø      Asigurarile au urmatoarele functii:

- functia de repartitie, este functia principala si se manifesta in procesul de formare a fondului de asigurare, iar apoi in procesul de repartizare a fondului catre destinatiile sale;
 - functia de control, urmareste modul in care sunt incasate primele de asigurare, cum se fac platile pentru indemnizatiile de asigurare, cheltuieli pentru prevenirea riscurilor, cheltuieli administrative etc.

O categorie aparte o formeaza asigurarile sociale. Fondurile de asigurari sociale se constiuie de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si unele organizatii obstesti. Fondul asigurarilor sociale de stat se formeaza din contributiile agentilor economici, a institutiilor publice si a persoanelor fizice are folosesc munca salariata. Daca acest fond nu este suficient, el poate fi suplimentat din subventii acordate de la bugetul de stat.

          In Romania fondul asigurarilor sociale de stat este folosit pentru plata pensiilor, indemnizatiilor, ajutoarelor, biletelor pentru odihna si tratamnet, retelor compensate etc. Pe langa fondul asigurarilor sociale de stat, se mai constituie fondul pentru pensia suplimentara din contributiile salariatilor si fondul pentru ajutorul de somaj din contributiile agentilor economici, a institutiilor publice si a salariatilor. In cadrul asigurarilor sociale intra salariatii, pensionarii si alte categorii sociale(meseriasii, agricultorii, liberii profesionisti etc.).

          III. Asigurarea sub aspect financiar se realizeaza prin tratarea asigurarilor ca: o ramura prestatoare de servicii, un intermediar finaciar si un activ financiar.

          Asigurarea poate fi considerata ca ramura prestatoare de servicii la o categorie distincta de beneficiari: asiguratii, atunci cand asigurarea ofera ''siguranta'' persoanelor asigurate, iar aceast ''siguranta'' este un bun necorporal. Intre momentul incasarii primelor si platii sumelor asigurate, de regula trec multi ani, iar in acest interval de timp societatea de asigurare dispune de banii incasati cu titlu de prime in modul cel mai avantajos. Deci asigurarea nu are numai un rol de prestator de servicii, ci si unul de intermediar financiar intre persoanele fizice asigurate care platesc esalonat si persoanele fizice si juridice care au nevoie de bani.

         Astfel societatile de asigurare vin pe piata finaciara cu o oferta de capital de imprumut pentru banci comerciale(depuneri pe diferite termene), societati comerciale de productie, autoritati publice centrale si locale, propietari de bunuri imobiliare destinate vanzarii etc. Plasarea banilor pe piata capitalurilor de imprumutse face in conditii de dobanda, cursuri de schimb valutar etc., care se modifica de la o perioada la alta in functie de preturi, rata inflatiei, somaj etc.; deci si piata financiara suporta anumite riscuri.

          In spatele societatilor de asigurare stau persoane fizice, care au incheiat asigurari de viata cu dublu scop: pentru a se proteja impotriva evenimentelor viitoare, dar si pentru a beneficia de economiile incredintate societatilor de asigurare, astfel asigurarile sunt adevarate active financiare.

          Diferenta intre marimea sumei cumulate si suma reala la data incasarii, arata ca asigurarea este un activ finaciar.

          Intr-o economie dinamica, plina de incertitudini, care poate afecta avutia persoanelor, contractul de asigurare apare ca o creanta conditionata, emisa de asigurator si achizitionata de asigurat.

3.CLASIFICAREA ASIGURARILOR

          Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila pot fi clasificate dupa mai multe criterii:
           1. Asigurarile dupa domeniu sau ramura sunt:
  - asigurarile de bunuri : au ca obiect diferite valori materiale care apartin persoanelor fizice sau juridice, care pot suferi distrugeri
  - asigurarile de persoane : au ca obiect persoana fizica in sine
  - asigurarile de raspundere civila : asiguratorul isi asuma obligatia de a plati despagubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terte persoane. Este vorba de accidente in vatamare corporala sau distrugere de bunuri si pentru care asiguratul raspunde conform legii. Astfel se realizeaza protectia patrimoniului asiguratului, pentru ca terta persoana vatamata de asigurat nu va veni la el pentru despagubire, ci la asiguratorul care si-a asumat raspunderea.

       
  Asigurarile dupa obiectul de activitate sunt:
 - asigurarile de viata; 
 - asigurarile de autovehicule;
 - asigurarile maritime si de transport; 
 - asigurarile de aviatie;
 - asigurarile de incendiu si alte pagube la bunuri;
 - asigurarile de raspundere civila;
 - asigurarile de credite si garantii;
 - asigurarile de pierderi financiare si riscuri asigurate;
 - asigurarile agricole.

          2. Asigurarile dupa forma juridica de realizare, asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila sunt:
      - asigurarile obligatorii sau prin efectul legii;
      - asigurarile facultative sau contractuale.

         Asigurarile obligatorii: apara avutia nationala, interesul economic si social. Asigurarea apare in virtutea legii fara a se cere acordul de vointa al celor care detin bunurile respective; raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile lor sunt stabilite prin lege.
Asigurarea obligatorie cuprinde toate bunurile de acelasi fel, deci este o asigurare totala. Fiind totala, nu permite selectia riscurilor, de aceea si primele de asigurare obligatorie sunt mai reduse fata de cele de la sigurarile facultative. Suma asigurata se stabileste prin lege sub forma unor norme de asigurare pe unitati de bunuri asigurate, inseamna ca asigurarea obligatorie este o asigurare normata. Normele de asigurare pot fi absolute si relative. Normele de asigurare absolute pornesc de la bunurile de acelasi fel care au valoarea cea mai mica, pentru a nu da posibiliatea asiguratilor care au astfel de bunuri sa primeasca o despagubire mai mare decat valoarea bunului. Astfel apare necesitatea de a completa asigurarea obligatorie cu una facultativa, pentru a putea acoperi diferenta dintre valoare reala a bunului si norma dee asigurare.
Asigurarea obligatorie este fara termen, actionand tot timpul cat exista bunul asigurat. Daca un bun asigurat obligatoriu a fost inlocuit cu un altul, din diferite motive, asigurarea ramane valabila in continuare, deci raspunderea si obligatiile celor doua parti nu sunt limitate de timp.
La asigurarile obligatorii asiguratorul raspunde automat, din momentul in care asiguratul intra in posesia bunului, iar plata despagubirii nu este conditionata de achitarea prealabila a primei de asigurare, pentru ca termenul de achitare a primei este stabilit prin lege. Daca primele scadente nu sunt achitate la termen, asiguratorul poate solicita plata majorarilor de intarziere si chiar sa retina din despagubire, primele restante.

           Asigurarile facultative: apar in baza contractului de asigurare dintre asigurator si asigurat. Incheierea asigurarii facultative depinde de vointa asiguratilor care sunt singurii care pot decide in legatura cu contractarea asigurarii.

            Asigurarile facultative se incheie pentru riscurile necuprinse in asigurarile obligatorii sau chiar pentru completarea asigurarilor obligatorii in scopul de a primi o despagubire sau o suma asigurata mai mare.
           Trasaturile specifice ale asigurarii facultative:
  - iau fiinta numai in baza acordului de vointa al partilor, prin contractul de asigurare;
  - nu este totala, cuprinde doar o parte din bunurile existente aflate in posesia persoanelor;
  - suma asigurata nu este stabilita de norme, ci de propunerea asiguratului si limita maxima din valoarea reala a bunului la momentul incheierii asigurarii;
  - sumele de la asigurarile de persoane facultative sunt stabilite prin regulamentul de asigurare;
  - sunt mobile, pentru ca ofera conditii de stabilire a asigurarii in functie de interesele si posibilitatile materiale ale asiguratului;
  - permit completarea asigurarilor obligatorii;
  - este valabila numai pentru o anumita perioada de timp, stabilita clar in contractul de asigurare; la expirarea duratei de asigurare raspunderea asiguratorului inceteaza indiferent daca in aceasta perioada s-a produs sau nu riscul asigurat; 
  - intra in vigoare numai dupa indeplinirea tuturor conditiilor stabilite in contractul de asigurare;   
  - intarzierea platii primelor de asigurare poate duce la rezilierea contractului de asigurare;
  - daca apar pagube inaintea platii primei de asigurare sau dupa trecerea termenului pentru achitarea primei, asiguratorul nu plateste despagubirea.

          3.Asigurarile dupa riscurile cuprinse in asigurare se clasifica in:

 - asigurari impotriva incendiilor, trasnetelor, exploziilor etc, sunt pentru cladiri, constructii, utilaje si instalatii, mijloace de transport, mobilier etc;
 - asigurari impotriva grindinilor, furtunilor, inundatiilor etc, de regula pentru culturile agricole;
 - asigurari pentru boli si accidente la animale;
 - asigurari impotriva avariilor si altor riscuri specifie la mijloacele de transport in timpul stationarii si al mersului, la transportul intern si international;
 - asigurari impotriva unor evenimente ce apar in viata oamenilor: deces, boli, accidente etc, care pot duce la pierderea temporara sau definitiva a capacitatii de munca, sunt asigurarile de persoane;
 - asigurari impotriva cazurilor de raspundere civila la prejudiciile cauzate tertelor persoane prin efectuarea diferitelor activitati.

           4.Asigurarile dupa sfera de cuprindere in profil teritorial sunt:
  - asigurarile interne;
  - asigurarile externe.

Asigurarile interne au urmatoarele caracteristici de regula:
  - partile contractante domiciliaza in aceeasi tara;
  - bunurile, persoanele si raspunderea civila se afla pe teritoriul aceleasi tari;
  - riscurile asigurate se produc pe teritoriul aceleasi tari;
  - primele de asigurare, despagubirile si sumele asigurate se exprima in moneda nationala.

Asigurarile externe au caracteristic faptul ca apar la bunurile, persoanele si raspunderea civila care ies de pe teritoriul tarii in care se incheie contractul de asigurare. Una dintre partile contractante sau beneficiarul asigurarii domiciliaza in alta tara sau obiectul asigurarii sau riscul asigurat este pe teritoriul altei tarii. De regula platile la acest tip de asigurari se fac in valuta, de aceea mai sunt cunoscute si ca asigurari in valuta. Asigurarile externe sunt determinate in primul rand de relatiile economice dintre state.

           5. Asigurarile dupa felul raporturilor care se stabilesc intre asigurator si asigurat sunt:
  - asigurarile directe;
  - asigurarile indirecte sau reasigurarile.

Asigurarile directe: au raporturi de asigurare care se stabilesc direct intre asigurati si asigurator in baza contractului de asigurare sau in baza legii.

Asigurarile indirecte(reasigurarile): au raporturi care se stabilesc de fiecare data intre doua societati de asigurare, dintre care una este reasigurat(cedent) si cealalta reasigurator.

           Reasigurarea are la baza contractul de reasigurare, prin care reasiguratul cedeaza reasiguratorului o parte din raspunderile pe care si le-a asumat prin contractul de asigurare si o parte din primele incasate. Reasiguratorul isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele suferite de bunurile cuprinse in contractul de asigurare, in limitele mentionate in contractul de reasigurare.

           Prevederile contractului de reasigurare deriva din contractul de asigurare, fara sa existe vreun raport juridic intre reasigurator si asigurat. Reasigurarea este o asigurare a asiguratorului direct, fiind unn raport numai intre persoane juridice care sunt institutii sau societati de asigurare.

4.NOTIUNI SPECIFICE ASIGURARILOR

          Notiunile asigurarilor sunt:

         Asiguratorul este persoana juridica, societatea de asigurari, care in schimbul primei de asigurare isi asuma raspunderea de a acoperi anumite pagube.
         Asiguratul este persoana fizica sau juridica care isi asigura bunurile sau viata impotriva anumitor calamitati, in schimbul primei de asigurare pe care o plateste asiguratorului.
         Beneficiarul asigurarii este persoana care are dreptul sa incaseze despagubirea sau suma asigurat, fara ca aceasta sa fie neaparat parte la contractul de asigurare. Uneori este desemnat expres de catre asigurat, alteori se face in cursul executarii contractului, prin declaratie scrisa.
         Contractantul asigurarii este persoana care poate incheia un contract de asigurare fara a fi neaparat asigurat.
         Riscul asigurat este acel fenomen produs care prin efectele sale il obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului despagubirea sau suma asigurata.

        Nu toate fenomenele care produc pagube sunt un risc asigurat, ci numai acelea care indeplinesc anumite conditii, cumulat:

 - fenomenul sa fie posibil, dar nu si acel fenomen care se produce sigur si frecvent;
 - fenomenul sa aibe un caracter intamplator;
 - fenomenul sa poata fi inregistrat in evidenta statistica;
 - fenomenul sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii.

          Evaluarea de asigurare este modalitatea prin care se stabileste valoarea bunurilor care vor fi cuprinse in contractul de asigurare. Supraevaluarea sau subevaluarea pot avea consecinte negative pentru asigurator sau pentru asigurat. Aceasta notiune se foloseste numai la asigurarile de bunuri; asigurarile de persoane nu pot fi supuse operatiunii de evaluare.

          Suma asigurata este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii fenomenuliui pentru care s-a incheiat asigurarea. Suma asigurata reprezinta limita maxima a raspunderii asiguratorului si este unul dintre elementele in baza caruia se calculeaza prima de asigurare.

          Norma de asigurare este stabilita de lege si numai la asigurarile de bunuri obligatorii, reprezinta suma asigurata pe unitatea de obiect asigurat. Ex: la locuinte este metrul patrat de suprafata construita, la culturile agricole este hectarul. Suma asigurata se obtine inmultind norma de asigurare cu numarul unitatilor de obiect asigurat.

          Prima de asigurare este suma de bani dinainte stabilita, pe care asiguratul o plateste asiguratorului, pentru ca acesta sa poata constitui fondul de asigurare pentru achitarea despagubirilor de asigurare sau a sumei asigurate la momentul producerii riscului asigurat. Din primele de asigurare incasate, asiguratorul constituie fondul pentru achitarea despagubirilor si sumele asigurate, dar si alte fonduri legale prin care isi acopera cheltuielile pentru administrarea fondului de asigurare.

          Prima de asigurare se stabileste astfel: se inmulteste suma asigurata cu cota de prima tarifara stabilita pentru 100 sau 1000 de unitati monetare suma asigurata.
          Cota de prima tarifara sau prima bruta este constituita din cota de baza sau prima neta si adaosul sau suplimentul la cota de baza. Prima neta este pentru formarea fondului pentru achitarea despagubirilor si sumele asigurate. Adaosul este pentru acoperirea cheltuielilor pentru administrarea fondului de asigurare, a unui fond de rezerva si a unui mic profit.

           Durata asigurarii este perioada de timp valabila pentru raporturile dintre asigurator si asigurat, asa cum au fost stabilite in contractul de asigurare, ea fiind un element specific asigurarilor facultative. Aceasta durata difera de la asigurarile facultative de bunuri fata de de asigurarile facultative de persoane:
 - la bunuri perioada poate fi de 1 an sau mai putin 3 sau 6 luni;
 - la asigurarea de viata perioada poate fi de 5, 10 sau 15 ani.

            Stabiliria duratei asigurarii facultative este foarte importanta pentru ca determina suma primei de asigurare pe care o plateste asiguratul si raspunderea asiguratorului este numai in cadrul acestei perioade.

            Paguba sau dauna este pierderea(in expresie baneasca) intervenita la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului impotriva caruia s-a incheiata asigurarea. Paguba poate fi totala sau partiala, daca bunul a fost distrus in intregime sau numai o parte din el.

           Despagubirea de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza asiguratului pentru acoperirea pagubei produse de riscul asigurat. In limita sumei de asigurare, despagubirea poate fi egala sau mai mica decat paguba, in functie de principiul de raspundere aplicat de asigurator la acoperirea pagubei.

          Practica asigurarilor de bunuri distinge trei principii pentru acoperirea pagubelor:

 - principiul raspunderii proportionale;
 - principiul primului risc;
 - principiul raspunderii limitate.

          La principiul raspunderii proportionale despagubirea de asigurare se stabileste in aceeasi proportie fata de valoarea bunului asigurat. Despagubirea este egala cu paguba numai cand suma asigurata este egala cu valoarea bunului asigurat. Acest principiu se foloseste la asigurarile de animale, culturi agricole, transportul international al marfurilor etc.
La principiul primului risc despagubirea este egala cu paguba, fara a putea depasi marimea sumei asigurate. Se foloseste la asigurarile de bunuri, la care pagubele totale se produc mai greu, de ex asigurarea cladirilor si constructiilor.
Volumul despagubirilor la cele doua principii difera numai cand suma asigurata este mai mica decat valoarea bunului, iar paguba a fost partiala. La ambele principii partea de paguba care depaseste suma asigurata este suportata in totalitate de asigurat. Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurati decat principiul raspunderii proportionale, pentru ca pagubele sunt compensate intr-o masura mai mare, dar si prima de asigurare este mai mare. La principiul raspunderii limitate despagubirea se acorda numai daca paguba produsa de riscul asigurat depaseste o anumita limita dinainte stabilita. Partea din valoarea pagubei care cade in sarcina asiguratului se numeste fransiza si este stipulata in contractul de asigurare.

          Fransiza este de doua feluri:

 - fransiza atinsa sau simpla: asiguratorul acopera in intregime paguba, pana la cuantumul sumei asigurate, daca paguba este mai mare decat fransiza;

 - fransiza deductibila: se scade din paguba, indiferent cat de mare este paguba, adica asiguratorul plateste numai pentru parte de paguba care depaseste fransiza.

            Nu se platesc despagubiri pentru pagubele care se incadreaza in cadrul fransizei. La fransiza compensarea pagubelor este mai mica, dar si cota de prima tarifara este mai mica. Fransiza il determina pe asigurat sa aibe mai multa grija pentru prevenirea pagubelor, pentru ca o parte din efectele pagubei le va suporta singur.

5.IMPORTANTA ASIGURARILOR IN ECONOMIE

Sporirea produsul intern brut(P.I.B.) influenteaza in mod favorabil dezvoltarea asigurarilor, reflectata in volumul primelor incasate in decursul unui an. Intre cei doi indicatori exista relatii biunivoce, asadar ramura asigurarii are impact asupra economiei nationale.

Asigurarile sunt o ramura creatoare de valoare adaugata. In ramura asigurarilor se incadreaza companiile de asigurare, agentii, curtierii de asigurare, serviciile auxiliare ale asiguratorilor, consiliile asiguratilor, oraganizatiile de expertiza si casele de pensii independente.

In productia bruta a ramurii asigurarii nu se includ totalul primelor de asigurare, ci numai o anumita parte, adica remuneratia activitatii.

Elementele care alcatuiesc primele de asigurare si cotizatiile la casele de pensii:

- remunerarea activitatilor desfasurate de serviciul considerat;

- acoperirea riscului;

- suma economisita de asigurat, in cazul asigurarilor de viata.

Consumul intermediar al companiilor de asigurare: chirii, mobilier, papetarie, transport, telecomunicatii, diurne, intretinere, mici reparatii. Valoarea adaugata bruta sau consumul intermediar se obtine din productia bruta.

Majoritatea tarilor dezvoltate realizeaza o valoare bruta in asigurari mare, comparativ cu tarile in curs de dezvoltare, unde valoarea bruta este foarte mica, asa se explica slaba dezvoltare a sectorului de asigurari ca o consecinta fireasca a declinului economic si a nivelului de trai scazut in anumite tari. Micsorarea cheltuielilor de consum a populatiei si scaderea capacitatii de finantare de catre societati a costurilor de productie si de circulatie, a restrans la minimum protectia prin asigurare. De la an la an valoarea adaugata bruta in asigurari creste sau descreste, in functie de conjunctura economica si dezastre. In general, valoarea adaugata bruta in asigurari are o dinamica mai alerta decat produsul intern brut. Cu mici exceptii, mai ales din cauza cuantumului indemnizatiilor platite sau rezervate, valoarea adaugata bruta in asigurari evoueaza in acelasi sens cu produsul intern brut, creste sau scade de la un an la altul.

Asigurarile sunt o ramura creatoare de locuri de munca. Asigurarile au importanta in economia tarii si pentru ca ofera numeroase locuri de munca, remarcandu-se o tendinta de crestere a efectivelor de salariati in societatile de asigurari.

Asigurarile sunt o ramura participanta la oferta de capital de imprumut pe piata financiara. Societatile de asigurari au obligatia sa constituie rezerve de prime.

Rezervele de prime la asigurarile de viata au unele caracteristici:

 - se constituie in mod treptat, in urma incasarii primelor de la asigurati;

 - platile pentru care se fac rezerve sunt exigibile la termene indepartate, peste multi ani;

 - aceste rezerve sunt la dispozitia societatii de asigurare si pot fi folosite ca resurse proprii.

Rezervele de prime la asigurarile de daune sunt rezerve aflate la dispozitia societatii de asigurare, pentru ca dezastrele pot avea oricand loc. Sunt cazuri cand plata despagubirilor nu se poate face imediat, ci dupa anumite perioade de expertize si chiar daca sumele datorate asiguratilor nu se achita imediat, ele trebuie rezervate. Fructificarea rezervelor de prime de daune se face prin plasarea acestor sume in actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur, depuneri pe termen la banci, acordare de imprumuturi, achizitii de bunuri imobiliare etc. Resursele finaciare provenite de la societatile de asigurare nu sporesc masa monetare aflata in circulatie, ci doar o redistribuire, consolidand astfel echilibrul monetar si se evita si noi emisii monetare pentru aoperirea deficitului bugetar. Dar intr-o anumita imprejurare plasamentul are caracter monetar: la imprumuturile acoradte pe baza politelor de la asigurarile de viata. Desi creste masa monetara, este o crestere mica si controlata. Societatile de asigurare pot influenta negativ sau pozitiv si balanta de plati a tarii, atunci cand fac reasigurari. Daca aceste reasigurari depasesc cadrul national, apar fluxuri in valuta; toate aceste sume se reflecta in balanta de plati a tarii influenatnd-o negativ sau pozitiv.

Asigurarile sunt un factor de reducere a incertitudinii economice si un mijloc de reluare a activitatii intrerupte temporar. Atunci cand o persoana incheie o asigurare, este constienta de un anumit risc, incercand sa se puna la adapost de consecintele negative. Riscul nu dispare, dar se muta efectele lui de la asigurat la asigurator. Astfel viitorul pentru asigurat capata o anumita certitudine, o stabilizare a riscului financiar, prima de asigurare devine un cost de productie sau o cheltuiala in bugetul familiei. Asigurarile nu reduc numarul riscurilor, dar oamenii sunt mai bine pregatiti sa le faca fata. Existenta asigurarilor face posibila repararea cladirilor, masinilor, inlocuirea anumitor bunuri intr-un timp ce tine de procurarea materialelor si de executatrea reparatiilor si nu de lipsa resurselor financiare necesare

Bibliografie

Ø     Istoria asigurarilor  - Uniunea Nationala a Societatilor de Asigurare si Reasigurare din Romania

Ø     Legea nr. 136 din 29.12.1995 privind asigurarile si reasigurarile

in Romania (Publicata in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 303 din 30

decembrie 1995).

OBS: modificata si completata prin:

OrdonanÑa de UrgenÑa nr. 61/2005 ("Monitorul Oficial", Partea I,

nr.562 din 30 iunie 2005), aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.283/2005 ("Monitorul Oficial", Partea I, nr.897 din 07 octombrie 2005).

Ø     Legea contabilitaÑii nr.82/1991, publicata in ("Monitorul Oficial", partea I, nr. 6291/26.08.2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

* * *Ordin nr. 3129 din 21.12.2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene specifice domeniului asigurarilor(Publicat in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 1187 din 29 decembrie 2005), modificat si completat prin:

* * *Ordinul nr. 7/2007 privind modificarea si completarea Ordinului

presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3129/2005 pentru

aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene specifice domeniului asigurarilor.

Ø     www.ceccar.ro

Ø     www.csa-ics.ro.

Ø     www.mfinante.ro.

Ø     www.contab-audit.ro