Tratamente contabile si fiscale asupra imobilizarilor corporale

INTRODUCERE

Contabilitatea este un instrument de cunoastere, gestiune, si control al patrimoniului si al rezultatelor obtinute care asigura inregistrarea cleiologica si sistematica, prelucrarea si pastrarea informatiilor cu privire la situatia patrimoniului si al rezultatelor obtinute, atat pentru necesitatile firmei, cat si in relatiile acesteia cu asociatii sau actionarii, clientii, furnizorii, bancile, organele fiscale si alte persoane fizice si juridice.

Contabilitatea asigura controlul operatiilor patrimoniale efectuate si al procedeelor de prelucrare a datelor, precum si exactitatea datelor furnizate.

Cu ajutorul contabilitatii se pot furniza informatii necesare stabilirii patrimoniului national, precum si intocmirii balantelor financiare pe ansamblul economiei nationale.

Tema aleasa pentru lucrare este "Tratamente contabile si fiscale privind imobilizarile corporale. Tema s-a efectuat la S.C."Contis"S.A.. Iasi.

Lucrarea este structurata in trei capitole:

Capitolul I trateaza partea teoretica privind definitii si clasificari contabile si fiscale privind imobilizarie corporale. In acest capitol am prezentat definirea imobilizarilor corporale, reguli fiscale aplicate in cazul imobilizarilor corporale, evaluarea, reevaluarea si depecierea acestora, precum si elemetele privind finantarea imobilizarilor corporale.

Capitolul II trateaza descrierea intreprinderii, scurt istoric si obiectul de activitate al acesteia, caracterizarea finanaciar - contabila a intreprinderi si felul cum sunt gestionate si organizate imobilizarile corporale la aceasta intreprindere.

Capitolul III trateaza contabilizarea operatiilor privind imobilizarile corporale, precum si exemple parctice. In finalul lucrarii am prezentat parerile personale privind imobilizarile corporale si concluziile cu privire la tema aleasa.

Contabilitatea imobilizarilor corporale trateaza gestionarea in cadrul intreprinderii a miscarilor de imobilizari, intrari, iesiri, contabilitatea amortismentelor si contabilitatea leasingurilor. Ultimele doua au implicatii financiare asupra rezultatelor intreprinderii. Din acest motiv, pentru asigurarea unor decizii bine orientate este necesar ca acestea sa fie fundamentate pe informatii exacte si complete cu privire la numar si structura, caracteristici tehnico-functionale, stare de tehnica si grad de uzura, valoare de intrare, depreciere, randament tehnic si economic.

Capitolul 1

Definitii si clasificari contabile si fiscale privind imobilizarile corporale

Imobilizari corporale - componenta a activelor necurente

Reusita unei intreprinderi in realizarea de beneficii economice viitoare, deprinde de deciziile de investitie luate in prezent. Din punct de vedere contabil o investitie consta in achizitia sau productia unui activ imobilizat fie corporal, necorporal sau financiar. Dupa norma Internationala imobilizarile au avut un tratament preferential data fiind importanta lor asupra intreprinderilor[1].

Norma internationala de contabilitate care se refera in mod direct la imobilizarile corporale este IAS 16 "Imobilizari corporale". Standardul defineste investitiile materiale ca fiind imobilizarile corporale detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative si este preconizat a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade[2]. De regula, imobilizarile corporale sunt active de valoare mare si care pot fi utilizate pe parcursul mai multor perioade contabile, facand parte din categoria activelor necurente. Acestea sunt prezentate in bilant la cost mai putin amortizarea cumulata si provizioanele constituite pentru deprecieri temporare ale acestora, iar activele circulante sunt inregistrate si prezentate in bilant la cea mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta.

Cu toate acestea, trebuie sa avem in vedere faptul ca pot fi indeplinite ambele criterii si totusi, activul sa nu fie recunsocut in bilant (cum ar fi imobilizarile primite cu chirie). In plus, standardul nu prezinta si conditia legata de valoare, care in reglementarile contabile romanesti trebuie sa depaseasca o anumita limita (in prezent: 1.800 lei), ceea ce face ca unele elemente care satisfac definitia imobilizarilor corporale sa fie incadrate in categoria stocurilor (obiecte de inventar); doar utilizarea o perioada indelungata, mai mare de un an, determina incadrarea in categoria imobilizarilor corporale. In plus, expresia "bun detinut" exprima faptul ca forma juridica este devansata de importanta economica (principiul prevalentei economicului asupra juridicului), in sensul ca vor fi incluse in situatiile financiare ale unei firme si imobilizarile corporale primite in leasing financiar, chiar daca transferul proprietatii n-a avut loc inca.

In cadrul imobilizarilor corporale se cuprind:

Terenuri si amenajari de terenuri;

Imobilizari corporale de natura mijloacelor fixe;

Imobilizari corporale in curs de executie;

Avansuri acordate pentru imobilizarile corporale.

Terenurile sunt intinderi limitate de pamant[3] detinute de unitatile patrimoniale pentru realizarea activitatilor de baza si auxiliare. Terenurile cuprind atat terenurile propriu-zise, cat si amenajarile de terenuri, iar ca obiect de evidenta este considerat fiecare teren incadrat intr-o grupa sau categorie, dupa cum urmeaza: terenuri agricole si silvice; terenuri fara constructii; terenuri cu zacaminte; terenuri de constructii; alte terenuri .

Amenajarile de terenuri cuprind cheltuielile efectuate pentru punerea in valoare a terenurilor, cum sunt: cai de acces, racordari la sistemele de alimentare cu energie, apa, imprejmuiri etc. aceste lucrari pot fi efectuate de terti (unitati specializate) sau cu forte proprii[5].

Mijlocul fix reprezinta orice imobilizare corporala, care este detinuta pentru a fi utilizata in productia sau livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriata tertilor sau in scopuri administrative, daca are o durata normala de utilizare mai mare de un an si o valoare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului, care in prezent este de 1.800 lei (aceasta valoare poate fi actualizata anual, in functie de indicile de inflatie)[6].

Mijloacele fixe sunt incadrate in trei grupe principale si anume:

1. Constructii;

2. Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii, unde sunt delimitate patru subgrupe, astfel:

a. Echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii de lucru);

b. Aparate si instalatii de masurare, control si reglare;

c. Mijloace de transport;

d. Animale si plantatii;

3. Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale[7].

Potrivit Codului Fiscal, sunt de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile[8]:

a)       investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune sau altele asemenea;

b)       mijloacele fixe puse in functiune partial, pentru care nu s-au intocmit formele de inregistrare ca imobilizare corporala; acestea se cuprind in grupele in care urmeaza a se inregistra, la valoarea rezultata prin insumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;

c)       investitiile efectuate pentru descoperta in vederea valorificarii de substante minerale utile, precum si pentru lucrarile de deschidere si pregatire a extractiei in subteran si la suprafata;

d)       investitiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate in scopul imbunatatirii parametrilor tehnici initiali si care conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;

e)       investitiile efectuate din surse proprii, concretizate in bunuri noi, de natura celor apartinand domeniului public, precum si in dezvoltari si modernizari ale bunurilor aflate in proprietate publica;

Nu fac parte din categoria imobilizarilor corporale[9]: motoarele, aparatele, piesele si subansamblurile destinate inlocuirii celor uzate, sculele, instrumentele si dispozitivele speciale care se folosesc la fabricarea unor produse in serie sau a unor comenzi, constructiile si instalatiile provizorii; animalele care nu au indeplinit conditiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele la ingrasat, pasarile si coloniile de albine, padurile, prototipurile, atata timp cat sunt folosite ca model la executarea productiei de serie, inclusiv seria zero; echipamantele de protectie si de lucru.

Exista posibilitatea ca in contabilitate sa se inregistreze imobilizari corporale care sa indeplineasca din punct de vedere contabil cele doua conditii de a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative si de a avea o durata de viata mai mare de un an, dar sa aiba o valoare diferita de plafonul minim recunoscut din punct de vedere fiscal[10].

Imobilizarile corporale in curs de executie se refera la acele imobilizari care nu sunt terminate, aflandu-se in diferite faze de executie, la cele finalizate dar nereceptionate, devenind ulterior imobilizari corporale, precum si la avansurile acordate pentru aceste categorii de imobilizari

Imobilizari corporale in curs cuprind: imobilizari achizitionate de la terti si nereceptionate, investitiile in curs de executie in cadrul unitatii, efectuate in regie proprie sau in antepriza, avansuri acordate furnizorilor pentru imobilizarile corporale. Acestea sunt trecute la categoriile respective de imobilizari, numai dupa receptie, darea in folosinta sau punerea in functiune, dupa caz.

Sunt recunoscute ca o componenta a activului investitiile efectuate la imobilizarile corporale, sub forma cheltuielilor ulterioare. Acestea trebuie sa aiba ca efect imbunatatirea parametrilor tehnici initiali ai imobilizarilor corpo­rale si sa conduca Ia obtinerea de beneficii economice viitoare, suplimentare fata de cele estimate initial. Obtinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin cresterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de intretinere si functionare .

O imobilizare corporala trebuie scoasa din evidenta la cedare sau ca­sare atunci cand nici un beneficiu viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara. Castigurile sau pierderile obtinute in urma casarii sau cedarii unei imobilizari corporale trebuie determinate ca diferenta intre veniturile generate de scoaterea din evidenta si valoarea sa neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta si trebuie prezentate ca venit ori cheltuiala, dupa caz, in contul de rezultat al exercitiului financiar

Evaluarea, reevaluarea si deprecierea imobilizarilor corporale

Evaluarea imobilizarilor corporale

Evaluarea consta in cuantificarea si masurarea in expresie valorica a mijloacelor materiale, creantelor, obligatiilor, costurilor, veniturilor, rezultatelor financiare, si a fiecarei operatii economice, folosind preturile si tarifele .

Imobilizarile corporale sunt evaluate in urmatoarele momente: evaluarea la intrare (valoarea stabilita in momentul primei recunosteri), evaluarea in momentul incetarii recunoasterii, evaluarea cu ocazia inventarierii si in mometul inchiderii exercitiului.

a)     Evaluarea la intrare a imobilizarilor corporale

Evaluarea initiala sau evaluarea la intrare se fundamenteaza pe costul istoric calculat pe baza documentelor justificative, care capata statutul  de valoare contabila de intrare sau valoare la prima inregistrare sau valoare contabila .

Valoarea contabila (sau valoarea de intrare), care reprezinta valoarea stabilita in momentul primei recunoasteri, sau la data intrarii in patrimoniu, se stabiliste in felul urmator[14]:

in cazul achizitiei, imobilizarile corporale cumarate de la furnizori (procurate cu titlu oneros) sunt evaluate la valoarea de achizitie, denumita cost de achizitie care este egal cu pretul de cumparare, taxele vamale, taxele nerecuperabile, precum si celelate cheltuieli legate direct de punerea in functiune a imobilizarilor corporale, cum ar fi cele de transport, aprovizionare, manipulare, cheltuieli de montaj, comisioane de intermediere si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate sau intrarea an gestiune a imobilizarilor corporale;

in cazul imobilizarilor corporale obtinute din productie proprie, acestea sunt evaluate la costul de productie care cuprindecostul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumabile, celelate cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate in mod rationas ca fiind legate de fabricatia acestora. In costul de productie poate fi inclusa o proportie rezonabila din cheltuielile care sunt indirect atribuibile imobilizarilor corporale, in masura in care acestea sunt legate de perioada de productie. Dobanda a capitalul imprumutat pentru finantarea achizitiei, constructiei sau productiei de active cu cilcul lung de fabricatie poate fi inclusi in costurile de productie. In cazul includerii dobanzii in valoarea activelor, aceasta trebuie prezentata in notele explicative;

imobilizarile corporale reprezentand aport la capitalul intrearinderii se evalueaza la valoarea de aport stabilita in urma evaluarii, efectuate potrivit legii, in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora;

imobilizarile corporale obtinute cu titlu gratuit sunt evaluate la valoarea justa.

IAS 16 "Imobilizari corporale" prevede, deci, ca in costul unei imobilizari corporale se include si estimarea initiala a costurilor cu dezafectarea acesteia si refacerea amplasamentului, care genereaza obligatii pentru intreprindere. Standardul revizuit mentioneaza cu claritate ca aceste costuri sunt capitalizate la recunoasterea initiala a activului si vor fi recunoscute ca provizioane pentru riscuri si cheltuieli. Datoriile recunoscute ca provizioane isi pot schimba valoarea in timp din urmatoarele cauze:

poate fi modificata valoarea resurselor necesare stingerii datoriei sau data decontarii (care   afecteaza valoarea contabila a imobilizarii);

se poate modifica rata de actualizare (care afecteaza valoarea contabila a imobilizarii);

ca urmare a trecerii timpului (care se inregistreaza ca o cheltuiala financiara - este echivalenta cu un cost al finantarii).

In situatia in care valoarea actualizata a provizionului depaseste valoarea contabila (in minus), excedentul se reia la venituri.

Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizari corporale trebuie recunoscute, de regula, drept cheltuieli in perioada in care au fost efectuate.

Costul reparatiilor efectuate la imobilizari corporale in scopul asigurarii utilizarii continue a acestora trebuie recunoscut ca o cheltuiala in perioada in care s-a efectuat, iar in situatia unei modernizari care conduce la obtinerea de beneficii economice suplimentare, acesta se recunoaste ca o componenta a activului.

b)     Evaluarea imobilizarilor corporale in mometul incetarii recunoasterii

Evaluarea imobilizarilor corporale la data iesirii din patrimoniu se face la valoarea lor de intrare. O imobilizare corporala trebuie scoasa din evidenta la cedare sau casare, in momentul in care nici un beneficiu economic viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara.

Valoarea neamortizata a unei imobilizari corporale cedate determina o cheltuiala exceptionala. Creanta asupra tertului aparuta in urma vanzarii este inregistrata la pretul de vanzare negociat.

Potrivit legii Nr. 15 din 24 martie 1994, republicata, privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, valoarea contabila neamortizata a mijloacelor fixe scoase din functiune va fi acoperita din sumele rezultate in urma valorificarii acestora. Diferenta ramasa neacoperita se include in cheltuieli exceptionale, nedeductibile fiscal, pe o perioada de maximum 5 ani, sau diminueaza capitalurile proprii, cu respectarea dispozitiilor legale.

Valoarea reziduala reprezinta valoarea neta pe care o intreprindere estimeaza sa o obtina prin cedarea unui activ la incheierea duratei sale de utilizare, dupa deducerea cheltuielilor aferente cedarii. In cazul casarii, valoarea reziduala reprezinta diferenta dintre valoarea materialelor si pieselor recuperate si cheltuielilor efectuate in vederea dezmembrarii.

c)      Evaluarea imobilizarilor corporale la inventariere

Se face potrivit legii la valoarea de inventar, denumita in mod curent valoarea actuala a fiecarui element patrimonial. Aceasta valoare se stabileste in functie de utilitatea bunului in unitate, starea acestuia, precum si pretul pietei la data efectuarii inventarierii.

In cazul imobilizarilor corporale amortizabile este necesara sa se aiba in vedere in acest scop si amortizarea inregistrata in contabilitate pana la data efectuarii inventarierii, amortizare care se deduce din valoarea actuala in vederea determinarii valorii nete contabile. Aceasta ultima operatiune nu este necesara in situatia in care valoarea actuala este inferioara valorii nete contabile.

Evaluarea imobilizarilor corporale la inventariere se face individual, pentru fiecare obiect de evidenta. Nu sunt admise compensari intre plusurile si minusurile de valoare apartinand aceleiasi categorii.

d)     Evaluarea in momentul inchiderii exercitiului

Se face la valoarea bilantiera sau de inchidere a exercitiului. Pentru stabilirea acestei valori se compara valoarea de intrare sau contabila cu cea de inventar sau de utilitate, operatiune in urma careia se pot constata doua situatii si anume:

existenta unor plusuri de valoare, atunci cand valoarea de inventar este superioara celei de intrare, plusuri care nu se inregistraza in contabilitate, imobilizarile respective raman reflectate in contabilitatea curenta la valoarea de intrare;

existenta unor minusuri de valoare, atunci cand valoarea de inventar este inferioara valorii de intrare datorita unor deprecieri care au avut loc. Aceste minusuri se inregistreaza in contabilitae sub forma amortizarilor suplimentare, pentru imobilizarile corporale la care deprecierea este ireversibila sau se efectueaza o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci cand deprecierea este reversibila, aceste elemente mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

IAS 16, precizeaza ca ulterior recunoasterii initiale, adica la data inchiderii exercitiului financiar, imobilizarile corporale trebuie evaluate la costul lor minus amortizarea cumulata aferenta si orice pierderi cumulate ca urmare a deprecierii.

Reevaluarea imobilizarilor corporale

HG nr. 1553/2003 privind reevaluarea imobilizarilor corporale si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe defineste reevaluarea ca fiind operatiunea de actualizare a valorii imobilizarilor corporale existente din patrimoniul agentilor economici.

Reevaluarea imobilizarilor corporale se face la valoarea justa de la data bilantului. Valoarea justa se determina pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de evaluatori autorizati sau de catre specialisti din cadrul entitatii, cu pregatire tehnica in domeniu, conform reglementarilor legale in vigoare[15].

Atunci cand se efectueaza reevaluarea imobilizarilor corporale, miscarile diverselor elemente de imobilizari, se prezinta incepand cu pretul de achizitie sau costul de productie, rezultat din reevaluare. In acest scop, valoarea reevaluata se substituie valorii de intrare a imobilizarilor corporale.[16]

In cazul efectuarii reevaluarii imobilizarilor corporale, acest lucru trebuie prezentat in notele explicative, impreuna cu elementele supuse reevaluarii, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate, precum si elementul afectat din contul de profit si pierdere.

Operatiile privind reevaluarea imobilizarilor corporale se inregistreaza in contabilitate folosindu-se, in principal, doua metode:

Metoda valorii brute -potrivit careia se reevalueaza simultan atat valoarea bruta a imobilizarilor corporale, cat si amortizarea cumulata;

Metoda valorii nete - care presupune eliminarea din valoarea contabila bruta a amortizarii cumulate si ajustarilor pentru depreciere.

Reevaluarile trebuie facute cu suficienta regularitate, astfel incat valoarea contabila sa nu difere in mod semnificativ de cea care ar fi stabilita folosind valoarea justa la data bilantului.

Activele care fac parte din aceeasi clasa de imobilizari (terenuri, cladiri, masini si echipamente) trebuie sa fie reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raportarea in situatiile financiare anuale a unor sume care sunt o combinatie de valori calculate la date diferite.

Daca valoarea contabila a unui activ este majorata ca urmare a unei reevaluari, aceasta majorare va fi inregistrata direct in creditul conturilor de capitaluri proprii sub titlul de "diferente din reevaluare". Cu toate acestea, majorarea constatata din reevaluare va fi recunoscuta in profit sau in pierdere in masura in care aceasta compenseaza o descrestere din reevaluarea aceluiasi activ recunoscuta anterior in profit sau pierdere. In schimb, daca valoarea contabila a unui activ este diminuata ca rezultat al unei reevaluari, aceasta diminuare va fi recunoscuta in profit sau pierdere. Cu toate acestea, diminuarea rezultata va fi scazuta direct din proprietatea imobiliara la  capitolul din reevaluare corespunzatpro aceluiasi activ, in masura in care exista sold creditor in surplusul din reevaluare pentru acel activ .

Deprecierea imobilizarilor corporale

Majoritatea imobilizarilor corporale sunt supuse unui proces de depreciere prin care isi pierd in timp, treptat, din valoarea de utilitate si din potentialul lor economic. Deprecierea de valoare conduce la diminuarea rezultatului, deoarece se imputa asupra cheltuielilor dupa natura lor. Din punct de vedere fiscal, provizionele pentru deprecierea activelor imobilizate sunt nedeductibile si majoreaza baza de calcul a profitului impozabil. Cand deprecierea nu mai are obiect, provizioanele sunt anulate total sau partial prin cresterea veniturilor dupa natura lor. Potrivit regulii fiscale aceste venituri se scad din baza de impozitare a rezultatului fiscal[18].

a)     Deprecierea ireversibila (amortizarea imobilizarilor corporale)

Conform IAS 16 "Imobilizari corporale", amortizarea reprezinta alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga sa durata de viata. Din punct de vedere contabil, amortizarea reprezinta reducerea valorii unui activ imobilizat, ca urmare a deprecierii prin utilizarea lui de catre entitate, intr-o anumita perioada de timp, a actiunii factorilor naturali, a concurentei, progresului tehnic sau a altor cauze. Amortizarea ca depreciere ireversibila se deduce din valoare de intrare pentru a estima valoarea contabila sau valoarea ramasa. Din punct de vedere financiar, in schimb, amortizarea reprezinta principala componenta a capacitatii de autofinantare .

Valoarea amortizabila este data de valoarea de intrare minus valoarea reziduala, unde valoarea reziduala reprezinta valoarea neta pe care o intreprindere estimeaza ca o va obtine pentru un activ, la sfarsitul duratei utile de viata, dupa ce s-au dedus costurile de cesiune previzionate.

Daca valoarea reziduala este mai putin semnificativa, atunci valoarea de intrare este egala cu valoarea amortizabila. In caz contrar, cand aceasta este semnificativa, ea trebuie estimata la data procurarii imobilizarii, dar si pe parcurs (reestimata), in cazul reevaluarii.

Estimarea valorii reziduale presupune efectuarea de comparatii cu active similare, aflate la sfarsitul duratei de viata sau avand in vedere prevederile din contractele incheiate, in cazul contractelor de leasing.

Durata de viata utila a unui activ amortizabil reprezinta perioada pe parcursul careia se estimeaza ca intreprinderea va utiliza activul sau numarul unitatilor produse ce se estimeaza ca vor fi obtinute de intreprindere prin folosirea activului respectiv. Asadar, nu doar anii de utilizare sunt luati in calcul, ci si date fizice, cum ar fi: numarul de piese produse, numarul de Km parcursi etc. Durata de viata utila trebuie stabilita avand in vedere urmatorii factori:

nivelul estimat de utilizare pe baza capacitatii de productie sau a productiei fizice estimate a activului;

uzura fizica estimata, care depinde de conditiile concrete de exploatare;

uzura morala aparuta ca urmare a schimbarilor sau a imbunatatirilor aduse procesului de productie;

limitele juridice privind posibilitatea folosirii activului (contractele de leasing).

In prezent, in urma reglementarilor emise, se face o distinctie clara intre amortizarea contabila si amortizarea fiscala. HG nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe prevede ca durata normala de functionare este durata de utilizare in care se recupereaza, din punct de vedere fiscal, valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizarii. In aceste conditii, durata normala de functionare poate fi diferita de durata utila de viata a mijlocului fix respectiv. De asemenea, sunt precizate intervale de ani, cuprinse intre o valoare minima si una maxima, existand astfel posibilitatea alegerii duratei normale de functionare cuprinsa intre aceste limite. Codul fiscal este cel care prezinta particularitatile amortizarii din punct de vedere fiscal si precizeaza ca deducerile de amortizare se determina fara a lua in calcul amortizarea contabila. In concluzie, din punct de vedere contabil (dar nu si fiscal) pot fi adoptate diferite metode de amortizare.

IAS 16 prevede ca metodele de amortizare care vor fi utilizate de o firma trebuie alese in functie de modul in care se estimeaza generarea beneficiilor economice viitoare asociate activului si trebuie aplicate, de regula, consecvent, cu anumite exceptii. Metodele de amortizare prezentate in IAS 16 sunt: metoda liniara, metoda degresiva si metoda insumarii cifrelor. Ca si in cazul duratei de viata utile, si metoda de amortizare trebuie revizuita periodic si schimbata, daca apare o modificare semnificativa fata de analiza initiala a evolutiei beneficiilor economice asociate activului.

Metoda liniara presupune o alocare constanta a costului activului pe durata de viata utila a acestuia. Fata de practica din Romania, aceasta metoda aduce urmatoarele schimbari: deducerea valorii reziduale din valoarea contabila si estimarea duratei de viata utile.

Metoda degresiva are ca efect o valoare mai mare a amortizarii in primii ani de utilizare, care descreste pe masura ce activul se apropie de sfarsitul duratei de viata utile. Aceasta metoda poate avea mai multe variante de prezentare, cel mai des intalnita fiind cea in care se aplica un procent de amortizare constant la o baza variabila.

Metoda insumarii cifrelor sau a anilor de viata este tot o metoda degresiva de amortizare, in sensul ca se amortizeaza mai mult in prima perioada si mai putin spre sfarsitul duratei utile de viata. Concret, pentru determinarea valorii amortizarii se pondereaza marimea amortizabila cu un indice calculat prin insumarea anilor de functionare, astfel: n/(1+2+.+N), unde: n - reprezinta anul curent, iar N - este ultimul an al duratei de viata utile. Indicele astfel determinat este descrescator si se aplica la o valoare constanta.

Potrivit prevederilor fiscale din tara noastra, "regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determina conform urmatoarelor reguli:

in cazul constructiilor, se aplica metoda de amortizare liniara;

in cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al masinilor, uneltelor si instalatiilor, precum si pentru computere si echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniara, degresiva sau accelerata;

in cazul oricarui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniara sau degresiva."[20]

In cazul metodei de amortizare liniara, amortizarea se stabileste prin aplicarea cotei de amortizare liniara la valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil. Cota de amortizare liniara se calculeaza raportand numarul 100 la durata normala de utilizare a mijlocului fix[21].

In cazul metodei de amortizare degresiva, amortizarea se calculeaza prin multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul dintre coeficientii urmatori:

a)     1,5 daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 2 si 5 ani;

b)     2,0 daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 6 si 10 ani;

c)     2,5 daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani[22].

In cazul metodei de amortizare accelerata, amortizarea se calculeaza dupa cum urmeaza:

pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depasi 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix;

pentru urmatorii ani de utilizare, amortizarea se calculeaza prin raportarea valorii ramase de amortizare a mijlocului fix la durata normala de utilizare ramasa a acestuia.

Amortizarea fiscala se calculeaza dupa cum urmeaza[23]:

a)     incepand cu luna urmatoare celei in care mijlocul fix amortizabil se pune in functiune;

b)     pentru cheltuielile cu investitiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normala de utilizare, pe durata normala de utilizare ramasa sau pe perioada contractului de concesionare sau inchiriere, dupa caz;

c)     pentru cheltuielile cu investitiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau luate in locatie de gestiune de cel care a efectuat investitia, pe perioada contractului sau pe durata normala de utilizare, dupa caz;

d)     pentru cheltuielile cu investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioada de 10 ani;

e)     amortizarea cladirilor si a constructiilor minelor, salinelor cu extractie in solutie prin sonde, carierelor, exploatarilor la zi, pentru substante minerale solide si cele din industria extractiva de petrol, a caror durata de folosire este limitata de durata rezervelor si care nu pot primi alte utilizari dupa epuizarea rezervelor, precum si a investitiilor pentru descoperta se calculeaza pe unitate de produs, in functie de rezerva exploatabila de substanta minerala utila.

b)     Deprecieri reversibile sau temporare

Conform IAS 36 "Deprecierea activelor", imobilizarile corporale nu trebuie prezentate in situatiile financiare la o valoare mai mare decat valoarea recuperabila a acestora. Valoarea contabila este valoarea la care un activ este contabilizat in bilant, dupa deducerea amortizarii cumulate si tuturor pierderilor de valoare inregistrate la acest activ.

Valoarea recuperabila este cea mai mare valoare dintre valoarea justa neta a activului si valoarea sa de utilitate sau de utilizare. Mergand mai departe cu rationamentul si explicatiile, valoarea justa neta este pretul net de vanzare al activului, adica suma care poate fi obtinuta din vanzarea unui activ, cu ocazia unei tranzactii, in conditii de concurenta normala, intre parti bine informate si care isi dau acordul, din care sunt deduse costurile aferente vanzarii[24]. Pierderea din depreciere reprezinta diferenta dintre valoare contabila si valoarea recuperabila a unui activ.

Deprecierea reversibila consta in posibilitatea ca in perioada urmatoare imobilizarile corporale sa cunoasca o scadere a valorii lor de utilitate si, prin aceasta, pretul lor de piata (pretul posibil de valorificare) sa fie inferior valorii lor de intrare (inregistrare). O asemenea depreciere se estimeaza la sfarsitul exercitiului cu ocazia inventarierii, astfel incat prin calcul sa se faca o evaluare reala in bilant a imobilizarilor corporale.

Intrucat deprecierile reversibile sunt probabile, deci nu sunt certe, efectul lor este preluat si reglat in calculele de gestiune prin sistemul provizioanelor.

Reguli fiscale privind imobilizarile corporale

Componenta de fiscalitate a intreprinderilor este primordiala in interesul profesionistului contabil atat in planul pregatirii temeinice curente pentru a avea acces la profesie, dar, in special, prin multiplele consecinte din practica contabila a obligatiilor de natura fiscala. Aspectele fiscale sunt extrem de solicitante pentru profesionistul contabil avand in vedere repercusiunile pe care le au evidentele contabile asupra obligatiilor fiscale pe care fiecare intreprindere sau contribuabil in particular trebuie sa si le gestioneze cu maxima atentie.

Interferentele fiscale in contabilitate sunt extrem de clare astfel incat pot oferi motivele unei relatii directe si necesare intre contabilitatea si fiscalitatea intreprinderii. Exemple in acest sens sunt numeroase: evaluarea elementelor din situatiile financiare, reevaluarea si amortizarea imobilizarilor corporale, tratamentul contabil si fiscal privind: deprecierea activelor, provizioanele, impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugata.

Norma contabila reuneste regulile de definire si recunoastere a imobilizarilor corporale, implicit o reclasificare a imobilizarilor corporale. Standardele Internationale de Contabilitate nu au un plan de conturi general. IAS 16 reda toate aspectele esentiale privind regulile de evaluare, cheltuielile ulterioare intrarii initiale a activelor imobilizate, evaluarea la bilant si lasa intreprinderii posibilitatea de alegere a tratamentului contabil, pe care intreprinderea il va aplica[25].

Fiscalitatea, in schimb isi are propriile reguli mai mult sau mai putin opozabile intreprinderii. Costurile care antreneaza reduceri de impozite intotdeauna vor fi in atentia fiscalitatii.

Un punct in care se regasesc diferente intre normele contabile si cele fiscale, il reprezinta amortizarea imobilizarilor. Dupa 1.01.2004, insa, distinctia dintre amortizarea contabila si amortizarea fiscala devine mai clara, in sensul ca, in codul fiscal se stabilesc reguli precise si detaliate de amortizare fiscala si se precizeaza ca Legea nr. 15/1994 nu se mai aplica din punct de vedere fiscal. Potrivit Codului Fiscal, amortizarea fiscala se realizeaza fara sa se tina seama de amortizarea contabila, nefacandu-se o delimitare clara intre cele doua proceduri[26].

Amortizarea contabila a imobilizarilor corporale se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizarilor corporale. Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii in functiune a acestora si pina la recuperarea integrala a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare economica si conditiilor de utilizare a acestora.

Conform normelor contabile, deprecierea se trece in costuri de fiecare intreprindere in parte. Separarea celor doua proceduri ar putea avea consecinte pozitive, precum economie de impozit sau disjunctia intreprinderii de regimul fiscal. Din punct de vedere fiscal, deducerile de amortizare se determina fara a lua in calcul amortizarea contabila.

Referitor la durata, in OMFP nr. 1752/2005 se arata ca amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii in functiune a acestora si pana la recuperarea integrala a valorii de intrare, potrivit duratelor de utilizare economica si a conditiilor de utilizare a acestora. Din punct de vedere fiscal, insa, se aplica art. 8 din Legea nr. 15/1994, prin care duratele normale de functionare precum si clasificatia mijloacelor fixe se aproba prin hotarare de Guvern.

Regimul de amortizare fiscal pentru un mijloc fix amortizabil se determina conform urmatoarelor reguli[27]:

a)     in cazul constructiilor, se aplica metoda de amortizare liniara;

b)     in cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al masinilor, uneltelor si instalatiilor, precum si pentru computere si echipamente periferice ale acestora, se poate opta pentru metoda de amortizare liniara, degresiva sau accelerata;

c)     in cazul oricarui alt mijloc fix amortizabil, se poate opta pentru metoda de amortizare liniara sau degresiva

d)     costurile aferente achizitionarii de brevete, drepturi de autor, licente, marci de comert sau fabrica si alte valori similare, precum si cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezinta imobilizari necorporale se recupereaza prin intermediul deducerilor de amortizare liniara pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, dupa caz; pentru brevetele de inventie se poate utiliza si metoda de amortizare degresiva sau accelerata

e)     programele informatice se amortizeaza liniara pe o perioada de 3 ani;

f)      cheltuielile cu investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor se amortizeaza liniar, pe o perioada de 10 ani.

g)     pentru cladirile si constructiile minelor, salinelor cu extractie in solutie prin sonde, carierelor, exploatarilor la zi, pentru substante minerale solide si cele din industria extractiva de petrol, a caror durata de folosire este limitata de durata rezervelor si care nu pot primi alte utilizari dupa epuizarea rezervelor, precum si a investitiilor pentru descoperta, amortizarea se calculeaza pe unitate de produs, in functie de rezerva exploatabila de substanta minerala utila

h)     mijloacele de transport achizitionate dupa data de 1 ianuarie 2004 pot fi amortizate si in functie de numarul de kilometri sau numarul de ore de functionare prevazut in cartile tehnice;

i)      cheltuielile aferente localizarii, explorarii, dezvoltarii sau oricarei activitati pregatitoare pentru exploatarea resurselor naturale se recupereaza in rate egale pe o perioada de 5 ani, incepind cu luna in care sint efectuate cheltuielile;

j)      cheltuielile aferente achizitionarii oricarui drept de exploatare a resurselor naturale se recupereaza pe masura ce resursele naturale sint exploatate, proportional cu valoarea recuperata raportata la valoarea totala estimata a resurselor.

Contribuabilii care investesc in mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de munca si bolilor profesionale, precum si infiintarii si functionarii cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii in functiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.

In privinta reevaluarii imobilizarilor corporale, Codul Fiscal defineste valoarea fiscala drept costul de achizitie, de productie sau valoarea de piata a mijloacelor fixe dobandite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, la data intrarii in patrimoniul contribuabilului, utilizata pentru calculul amortizarii fiscale, dupa caz (cost de intrare). In valoarea fiscala se includ si reevaluarile contabile efectuate potrivit legii.

Potrivit normelor contabile, reevaluarea imobilizarilor corporale se face la valoarea justa de la data bilantului. In cazul in care se efectueaza reevaluari ale mijloacelor fixe amortizabile care determina o descrestere a valorii acestora sub costul de intrare, valoarea fiscala ramasa neamortizata se recalculeaza pana la nivelul celei stabilite pe baza costului de intrare.

Pentru imobilizarile corporale care sunt folosite in loturi, seturi sau care formeaza un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizarii se are in vedere valoarea intregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intra in structura unui activ corporal, a caror durata normala de utilizare difera de cea a activului rezultat, amortizarea se determina pentru fiecare componenta in parte.

O situatie particulara prezinta imobilizarile corporale complexe, care au in componenta lor bunuri care sunt recunoscute initial tot ca imobilizari corporale dar cu o durata de viata utila diferita, de regula, mai mica decat a activului complex. De exemplu, un furnal poate necesita recaptusirea dupa un numar de ore de utilizare specificat, sau interiorul unui avion, cum ar fi scaunele si galeriile, poate necesita inlocuirea de mai multe ori in timpul vietii avionului. Identificarea elementelor ce raspund definitiei de imobilizarilor corporale este uneori delicata, cu predilectie atunci cand este vorba despre active complexe.

Conform IASC in legatura cu principiul recunoasterii, o entitate recunoaste in valoarea contabila a unui element de imobilizari corporale costul partii inlocuite intr-un astfel de element, cand acel cost apare, daca sunt intrunite criteriile de recunoastere.

O conditie de continuare a operarii unui element de imobilizari corporale (de exemplu, un avion) poate fi efectuarea de inspectii generale regulate pentru depistarea defectiunilor, fara sa se tina seama care sunt partile inlocuite. Cand are loc fiecare inspectie generala, costul acesteia este recunoscut in valoarea contabila a imobilizarii corporale ca o inlocuire, daca sunt respectate criteriile de recunoastere. Orice valoare contabila ramasa din costul inspectiei anterioare este derecunoscuta. Acest lucru are loc fara a se tine seama daca costul inspectiei anterioare a fost identificat sau nu in tranzactia in care elementul a fost achizitionat sau construit.

Intr-un ansamblu imobiliar, cladirile si terenurile trebuie sa fie evaluate si contabilizate separat, deoarece durata de utilizare a terenurilor este nelimitata si, ca atare, numai cladirile trebuie sa fie amortizate.

Piesele de schimb destinate repararii echipamentelor aflate in stare de utilizare reprezinta o problema a dificultatilor de clasificare. Desi sunt considerate adesea furnituri in stoc, piesele de schimb constituie imobilizari in situatia in care durata prevazuta de amortizare a acestora depaseste un an. Aceeasi identificare este conferita si pieselor care nu pot fi utilizate decat pentru un echipament special si care, in aceasta calitate, trebuie sa fie amortizate in acelasi ritm ca si echipamentul.

Potrivit regulii fiscale, in cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, in timp ce in cazul leasingului operational, locatorul are aceasta calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de catre utilizator, in cazul leasingului financiar, si de catre locator, in cazul leasingului operational, cheltuielile fiind deductibile. In cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobanda, iar in cazul leasingului operational locatarul deduce chiria (rata de leasing)[28]. Amortizarea mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operational se calculeaza de finantator, cu posibilitatea amortizarii intregii valori a mijlocului fix minus valoarea reziduala prevazuta in contract, pe parcursul duratei contractului, dar nu mai putin de 3 ani[29].

Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determina fara a lua in calcul amortizarea contabila si orice evaluare a acestora. Castigurile sau pierderile rezultate din vanzarea ori din scoaterea din functiune a acestor mijloace fixe se calculeaza pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezinta valoarea fiscala de intrare a mijloacelor fixe, diminuata cu amortizarea fiscala.

In cazul unei imobilizari corporale cu o valoare de intrare mai mica decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizarii sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.

Elemente privind finantarea imobilizarilor corporale

Procurarea de imobilizari de catre o intreprindere se poate face prin mai multe modalitati: cumparare, aport la capitalul social, inchiriere (cum ar fi leasing-ul), precum si finantarea prin subventii.

a)      Finantarea prin leasing

Leasing-ul reprezinta o modalitate de finantare a imobilizarilor in care inchirierea bunului poate fi insotita de optiunea de cumparare a acestuia la o anumita data si la un pret stabilite in contract.

Conform IAS 17 "Leasing", leasing-ul este un acord prin care locatorul transmite locatarului, in schimbul unei plati sau serii de plati, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioada convenita de timp.

Procesul de clasificare a tranzactiilor de leasing are in vedere principiul "prevalentei economicului asupra juridicului", in sensul ca acesta trebuie sa aiba la baza masura in care riscurile si beneficiile aferente drepturilor de proprietate asupra unui bun ce face obiectul unui contract de leasing apartinand locatorului sau locatarului.

In functie de acest criteriu leasing-ul poate fi:

Leasing-ul financiar reprezinta operatiunea de leasing, care transfera in mare masura, toate riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate poate fi transferat, in cele din urma, sau nu.

Leasing-ul operational reprezinta operatiunea de leasing ce nu intra in categoria leasing-ului financiar.

Din punct de vedere juridic, leasing-ul financiar este operatiunea prin care o persoana numita locator sau proprietar (care este creditorul) se angajeaza la indicatia unei alte persoane numita locatar (beneficiar sau utilizator) sa cumpere de la un tert denumit vanzator si sa confere utilizatorului folosirea si posesia unui bun mobil sau imobil in scopul expoatarii sale comerciale sau pentru consum final. Daca utilizatorul isi exprima intentia de a cumpara bunul la finalul contractului de leasing, la stabilirea pretului de vanzare societatea de leasing trebuie sa aiba in vedere varsamintele anterioare cu titlul de redeventa, precum si valoarea reziduala a bunului, daca in contract s-a prevazut un termen de utilizare ce corespunde amortizarii integrale. Exercitarea dreptului de optiune privind achizitia bunului care face obiectul contractului de leasing se poate efectua si pana la expirarea contractului de leasing, daca utilizatorul solicita o oferta ferma si irevocabila de cumparare.

Privit din punct de vedere financiar, leasing-ul reprezinta o alternativa la imprumutul pe termen lung si mediu oferind unele avantaje financiare. Astfel, leasing-ul financiar ce are ca obiect imobilizari corporale sub forma de terenuri si mijloace fixe permite utilizarea acestor bunuri fara asumarea de catre utilizator a formalitatilor si riscurilor legate de procedura de cumparare si revanzare, cum ar fi de exemplu, neexistenta riscului legat de incertitudinea privind pretul de revanzare. Din punct de vedere contabil, leasingul financiar este operatiunea de leasing care transfera cea mai mare parte din riscurile si avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului.

Codului fiscal precizeaza ca se incadreaza la financiar orice contract de leasing care indeplineste cel putin una din urmatoarele conditii:

a)     riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

b)     contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce

c)     face obiectul leasingului catre utilizator la momentul expirarii contractului;

d)     utilizatorul are optiunea de a cumpara bunul la momentul expirarii contractului, iar valoarea reziduala exprimata in procente este mai mica sau egala cu diferenta dintre durata normala de functionare maxima si durata contractului de leasing, raportata la durata normala de functionare maxima, exprimata in procente;

e)     perioada de leasing depaseste 80% din durata normala de functionare maxima a bunului care face obiectul leasingului; in intelesul acestei definitii, perioada de leasing include orice perioada pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

f)      valoarea totala a ratelor de leasing, mai putin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egala cu valoarea de intrare a bunului;

Atit dupa regula fiscala, cit si dupa cea contabila, contract de leasing operational este orice

contract de leasing incheiat intre locator si locatar, care nu indeplineste nici una din conditiile

specifice contractului de leasing financiar

Rata de leasing cuprinde o cota parte din valoarea imprumutului in natura (valoarea bunului) la care se adauga dobanda de leasing (poate fi o rata implicita sau o rata medie bancara).

O tranzactie de vanzare a unui activ pe termen lung si de inchiriere a aceluiasi activ in regim de leasing (leaseback) se contabilizeaza in functie de clauzele contractului de leasing, astfel

b)     daca tranzactia de vanzare si inchiriere a aceluiasi activ are ca rezultat un leasing financiar, tranzactia reprezinta un mijloc prin care locatorul acorda o finantare locatarului, activul avand rol de garantie. Entitatea beneficiara a finantarii (locatarul) nu va recunoaste in contabilitate operatiunea de vanzare a activului, nefiind indeplinite conditiile de recunoastere a veniturilor. Activul ramane inregistrat in continuare la valoarea existenta anterior operatiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent.

c)     daca tranzactia de vanzare si inchiriere a aceluiasi activ are ca rezultat un leasing operational, entitatea vanzatoare contabilizeaza o tranzactie de vanzare, cu inregistrarea scoaterii din evidenta a activului si a sumelor incasate sau de incasat.

d)     Finantarea prin subventii

Primirea de subventii pentru investitii reprezinta pentru intreprindere un castig. Dobandirea acestor bunuri presupune, dupa punerea lor in functiune, consemnarea unei amortizari (in masura in care bunul respective este amortizabil)

Imobilizarile dobandite de intreprindere si pentru care aceasta a beneficiat de o subventie trebuie supuse tratamentelor contabile obisnuite, retinute pentru celelalte imobilizari. Astfel, in situatia in care se indeplinesc conditiile aferente efectuarii reevaluaarii, atunci bunul finantat prin subventie va fi si el reevaluat.

Cheltuiala inregistrata de intreprindere prin calculul amortizarii bunului finantat prin subventii nu corespunde unui efort real al intreprinderii, deci nu ar trebui sa influenteze rezultatul exercitiului in care se constata. Concluzia este ca devine necesara anularea efectului amortizarii bunului finantat prin subventie asupra rezultatului exercitiului in care se inregistreaza aceasta cheltuiala. Aceasta anulare se realizeaza prin inregistrarea intr-un cont de venituri a unei parti din subventia primita si consemnata anterior la resurse proprii, proportionala cu amortizarea trecuta pe cheltuieli

Capitolul 2  

Descrierea intreprinderii S.C. Contis S.A. Iasi

Scurt istoric si descrierea activitatii

S.C. Contis S.A. este o companie tanara si dinamica infiintata in 2004, care continua traditia locala de fabricare a containerelor din Iasi (regiunea de NE a Romaniei).

S.C. Contis S.A. are ca obiect de activitate productia de containere metalice (Cod CAEN - Fabricarea de constructii metalice si parti componente ale structurilor metalice). S.C. Contis S.A. este capabila sa construiasca aproape orice tip de container la oricare din dimensiunile uzuale. 

Compania este specializata in principal in producerea de containere off-shore, de birou si de stocare. Pana acum cea mai mare parte a produselor a fost destinata pietii Europene, dar S.C. Contis S.A. si-a marit profilul de activitate, fiind pregatita la ora actuala sa livreze containere in orice locatie din lume. Directiile principale de actiune in aceasta perspectiva sunt reprezentate de dezvoltarea activitatilor derulante in prezent si in expansiune pe piata, prin exploatarea unor nise complementare.

Contis S.A. este prima fabrica de containere din Romania, infiintata in anul 1972. Din anul 1974 productia de containere si boxpalete a fost cea mai importanta activitate. Peste 90% din flota de containere a Cpilor Ferate Romane a fost produsa de catre fabrica Contis. In prezent Contis S.A. poduce o gama larga de containere, inclusiv containere maritime si offshore:

containere maritime de 10' si 20'; containere metalice de la 5' la 30';

containere pentru industria offshore de 5', 8' si 10'; containere GSM pentru telecomunicatii;

statii de benzina in containere de 20', 30' si 40', in colaborare cu producatorii de rezervoare;

containere birou, containere modulare de tip dormitor, locuit, vestiare, etc;

rame/cadre pentru containere birou;

containere pentru organizari de santier;

containere depozit, inclusiv pentru depozitare produse chimice;

containere second-hand reconditionate;

reparatii si modificari de orice gen la toate tipurile de containere;

Numarul de inregistrare a S.C. Contis S.A. in Registrul Comertului este: J/22/268/1991, iar Codul fiscal (CUI) este R 1962232. Societatea isi are sediul in Iasi, Str. Tabacului, Nr.30, Iasi 700440 avand un numar de aproximativ 20 angajati.

Organizarea compartimentului financiar - contabil

Organizarea de ansamblu a unei firme se concretizeaza in stabilirea structurii organizatorice si a sistemului informational si de gestiune, urmarindu-se sa se asigure o functionare cat mai buna in timp si spatiu a sistemelor din care se compune intreprinderea si realizarea obiectivelor fundamentale ale acesteia.

Structurarea unei intreprinderi se face, in general, dupa doua axe: una orizontala, ca expresie a diviziunii muncii, si alta verticala, ce ia in considerare posibilitatile de coordonare a activitatilor.

Structura organizatorica a S.C. Contis S.A Iasi este o structura ierarhic-functionala, structura utilizata cu bune rezultate in firmele mici si mijlocii cu o singura afacere, in care activitatile cheie sunt bine definite prin scopuri si arie de specializare.

Structura organizatorica a S.C. Contis S.A. Iasi are 3 nivele si poate fi descompusa astfel:

Pe primul nivel se situeaza Adunarea generala a Actionarilor si Consiliul de Administratie;

1. AGA (Adunarea Generala a Actionarilor) este organul de conducere a societatii care decide asupra activitatii acesteia si asigura politica economica si comerciala. Principalele sarcini pe linie financiar-contabila constau in aprobarea si modificarea bilantului si contului de profit si pieredere si aprobarea repartizarii profitului;
2. Consiliul de Administratie este compus din 5 persoane si anume directorul, contabilul sef, 2 membri alesi de A.G.A., un reprezentant al salariatilor

Pe nivelul doi de conducere se situeaza Comitetul de directie format din directorul general, directorul economic, directotul tehnic si directorul de productie.

Pe nivelul trei de conducere se afla compartimentele functionale cu specific economic, tehnic si administrativ.

Societatea este condusa de Directorul General care are obligatia de a asigura toate resursele tehnice, materiale, umane, financiare si informationale pentru realizarea produselor si serviciilor din sfera de activitate a societatii, in conditii de asigurare a calitatii. Directorul General are in subordine pe: Directorul Adjunct, Directorul de Vanzari, Directorul economic, Directorul tehnic si Directorul de productie.

Eficienta activitatii firmei este conditionata de modul in care este organizat si se desfasoara procesul de productie, aprovizionare tehnico-materiala si depozitare.

Spatiul de productie foarte bine amenajat precum si folosirea de echipamente tehnice si auxiliare de ultima generatie fac ca produsele sale sa fie conform conditiilor impuse de legislatie, precum si standardelor internationale.

Directorul Vanzari stabileste prin proceduri si indicatii metodologice documentele si insemnele care reprezinta imaginea firmei, precum si rapoarte zilnice de vanzari si a oricaror altor rapoarte solicitate.

Contabilul sef stabileste prin proceduri si indicatii metodologice cum trebuie executate operatiunile legate de politica economico-financiara a firmei, asigura si urmareste realizarea lor la nivel de firma.

In cadrul S.C. Contis S.A se regasesc cele 5 functii ale intreprinderii, si anume: cercetare-dezvoltare, comerciala, de personal, financiar-contabila si de productie.

Compartimentul financiar-contabil este instrumentul care asigura societatii comerciale cunoasterea si controlul patrimoniului si a rezultatelor economice obtinute. Principala atributie a acestui compartiment este organizarea contabilitatii urmarind:

- inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la situatia patrimoniala si rezultatele obtinute - pentru necesitatile societatii comerciale si in relatiile acesteia cu actionarii, clientii, furnizorii, bancile, organele fiscale si alte persoane fizice si juridice;

controlul operatiunilor patrimoniale efectuate si al procedeelor de prelucrare utilizate ;

intocmirea bilanturilor financiare;

inregistrarea in contabilitate a detinerii de valori materiale si banesti sub orice forma si cu orice titlu, a oricaror drepturi si obligatii patrimoniale, precum si efectuarea de operatiuni patrimoniale;

efectuarea inventarierii periodice a patrimoniului;

intocmirea in fiecare luna a balantei de verificare pentru conturile sintetice si cele analitice, urmarind in permanenta asigurarea concordantei dintre acestea.

Compartimentului financiar-contabil ii revin responsabilitati in ceea ce priveste:

Evidenta si urmarirea tranzactiilor cu furnizorii:

raspunde de executarea stricta a disciplinei contractuale in ceea ce priveste: cantitatea contractata, calitatea, termenele de livrare, pretul;

intocmeste calculul penalizarilor - in cazul nerespectarii clauzelor asumate prin contracte;

urmarirea incasarii creantelor;

decontarea prin virament si numerar:

intocmeste documentele pentru efectuarea platilor de aprovizionare pentru nevoile productiei si altor activitati, dispozitii de plata, obligatii fata de buget si alte institutii;

Verifica documentele intocmite pentru livrarea produselor fabricate si serviciilor prestate, stabileste volumul impozitelor;

Efectueaza controlul operatiunilor de casa, inventarierea soldului faptic si concordanta acestuia cu cel scriptic;

Intocmeste ordine de deplasari in interesul serviciului, stabileste valoarea avansurilor in numerar.

Compartimentul financiar-contabil primeste date de la aproape toate compartimentele firmei: de la compartimentul salarizare primeste note contabile privind salariile cuvenite angajatilor, contributiile salariatilor si unitatii din fondul de salarii si alte drepturi salariale cuvenite personalului; de la componenta trezorerie primeste registrul de casa si toate documentele justificative prin care s-a intocmit acesta; de la compartimentul logistica primeste notele contabile privind materialele, fisele de magazie, precum si bonurile de consum privind materiile prime si materialele. Transmite planul de conturi pentru componenta salarizare si pentru componenta logistica.

Principalele obiective in domeniul financiar-contabil sunt:

cresterea rentabilitatii, beneficiului si a celorlalti indicatori financiari-contabili;

utilizarea in mod eficient a resurselor intreprinderii;

incadrarea in volumul total al mijloacelor circulante stabilite;

efectuarea la termen si in cuantumul stabilit a varsamintelor cuvenite bugetului de stat;

cunoasterea operativa a evolutiei productive si economice a societatii, luarea deciziilor, eliminarea lucrarilor manuale cu consum ridicat de munca.

Organizarea contabilitatii imobilizarilor corporale la intreprindere

Intreprinderea Contis SA are nomenclatorul si circuitul documentelor primare conceput astfel incat sa permita consemnarea completa si la timp a tuturor operatiunilor privind miscarea mijloacelor fixe.

In functie de operatiile care intervin in evidentierea existentei, miscarii si deprecierii mijloacelor fixe, de caile de intrare si iesire din patrimoniu, se intocmesc documente specifice, care se pot grupa pe trei categorii, cum ar fi:

documente privind intrarea in patrimoniu a mijloacelor fixe;

documente ce consemneaza deprecierea lor;

documente privind iesirea din gestiune.

Intrarea mijloacelor fixe in gestiunea intreprinderii poate avea loc prin achizitii cu titlu oneros, aport in natura de la asociati la constituirea capitalului social, din productie proprie, donatii sau plusuri la inventar, iar in folosinta temporara prin concesiune, locatie de gestiune sau inchiriere.

Indiferent de modul de intrare in gestiune, pe baza documentelor justificative ce evidentiaza caile de intrare a mijloacelor fixe, se face receptia mijlocului fix, consemnarea in Procesul verbal de receptie, care cuprinde date privind:

denumirea mijlocului fix;

categoria in care se incadreaza;

valoarea de intrare;

durata de functionare in ani etc.

In cadrul Contis S.A., Procesul verbal de receptie se intocmeste in trei exemplare, fiind repartizate si inregistrate astfel:

un exemplar la departamentul financiar - contabil;

un exemplar la departamentul tehnic;

un exemplar la biroul de gestiune a mijloacelor fixe.

Procesul verbal de receptie se emite, pe baza documentelor justificative, care difera in functie de caile de intrare in gestiune, si anume:

intrarea prin cumparare cu titlu oneros este consemnata in factura intocmita de furnizor, avizul de insotire al marfii si contractul de vanzare-cumparare. La Contis S.A., factura de la furnizor este preluata de departamentul tehnic (care efectueaza receptia mijlocului fix), dupa care este inregistrata la departamentul financiar - contabil;

aportul in natura de la asociati si actionari la constituirea capitalului social este reliefat in Contractul de societate si documentele de expertiza tehnica ce evidentiaza caracteristicile mijloacelor fixe, valoarea estimata, gradul de uzura etc.

valoarea si caracteristicile mijloacelor fixe din productie proprie sunt reflectate in proiectele si devizele lucrarilor, fisa de cont analitic pentru costuri efective etc.

Intrarea mijloacelor fixe prin concesionare, locatie de gestiune, inchiriere se oglindeste in Procesul verbal de predare-primire, ce are la baza contractul de concesiune, locatie de gestiune sau inchiriere, in care se evidentiaza partile contractante, obiectul contractului, termenul, obligatiile reciproce ale partilor, alte clauze.

Miscarea mijloacelor fixe de la o sectie la alta, de la un serviciu la altul, in cadrul aceleasi unitati, se consemneaza in Bonul de miscare a mijloacelor fixe. Acesta serveste la justificarea predarii-primirii mijlocului fix intre doua locuri de pastrare, insotindu-l in timpul transportului si la inregistrarea lui in evidenta operativa si in contabilitatea analitica; in cazul firmei noastre se inregistreaza le Departamentul Financiar - Contabil si la Biroul de gestiune a mijloacelor fixe.

Mijloacele fixe pot iesi definitiv din gestiune prin casare, vanzare, donatie, iar temporar prin concesiune, locatie de gestiune sau inchiriere.

Casarea, adica scoaterea definitiva din gestiune a mijloacelor fixe prin demontare, daramare, este consemnata in urmatoarele documente:

Specificatia privind mijloacele fixe propuse pentru scoaterea din functiune (casare) intocmita de sectiile, laboratoarele sau serviciile care propun casarea, prin care aceasta se motiveaza. In cadrul gestiunii Contis, in acest scop se intocmeste de catre Departamentul Tehnic o Nota de constatare care se inregistreaza de catre Departamantul Financiar - Contabil;

Procesul verbal de scoatere din functiune a mijloacelor fixe, de declasare a unor bunuri materiale elaborat de catre comisia de casare, reprezinta documentul prin care se constata indeplinirea conditiilor de casare, de aprobare si executare a ei, de consemnare a materialelor rezultate din casare si ca document de inregistrare in evidenta operativa si in contabilitate. La Contis   S.A., o comisie de avizare intocmeste procesul verbal de casare (scoatere din functiune) in trei exemplare din care cate unul merge pentru inregistrare la Departamantul Financiar - Contabil, respectiv la Departamentul Tehnic, iar al treilea exemplar ramane la gestionarul care a avut mijlocul fix casat in gestiune, pentru a-l scade din Fisa mijlocului fix.

Pentru a stabili existenta efectiva a mijloacelor fixe pe locuri de folosinta (sectii, ateliere, servicii) si pe responsabili, folosirea judicioasa si integritatea acestora, se utilizeaza Lista de inventariere si de evidenta a mijloacelor fixe. Ea serveste si la inventarierea mijloacelor fixe si a consemnarii rezultatelor ei, fara a fi necesara intocmirea altor documente.

Formularul se completeaza, la inceputul anului, de catre Compartimentul Financiar - Contabil pe categorii de mijloace fixe, pe baza datelor din contabilitatea analitica a mijloacelor fixe si se preda responsabililor pe locuri de folosinta. Acestia vor opera in lista, in cursul anului, toate miscarile intervenite (intrari, iesiri), pe baza documentelor primare: bon de miscare, proces verbal de receptie, de casare etc. La finele anului, formularul este predat comisiei de inventariere, care va inscrie datele privind inventarierea si rezultatele ei. Dupa inventariere, formularul se retine la contabilitate, pe baza lui intocmindu-se un nou formular pentru anul urmator.

Evidenta operativa a imobilizarilor corporale intrate si iesite din unitatea patrimoniala, in functie de categoria din care fac parte si locul unde se afla, se tine cu ajutorul registrului numerelor de inventar. Fiecarui mijloc fix i se acorda un numar de inventar, in ordine cronologica, pe baza documentelor primite. Este intocmit de Departamentul Financiar - Contabil, pe grupe de mijloace fixe, prin inregistrarea cronologica a mijloacelor fixe intrate in unitate.

Capitolul 3  

Contabilizarea operatiilor privind imobilizarile corporale

Intrari de imobilizari corporale

Imobilizarile corporale pot intra in intreprindere prin aport in natura la capitalul social, achizitionate de la furnizori, construite in antrepriza sau in regie proprie, transfer de produse finite obtinute din productia proprie, schimburi de active, obtinerea cu titlu gratuit, plus de inventar.

Conturile care reflecta existenta, miscarea si amortizarea imobilizarilor corporale sunt cuprinse in grupele: 21 "Imobilizari corporale", 28 "Amortizari privind imobilizarile" si 23 "Imobilizari in curs de executie si avansuri pentru imobilizari".

Achizitii de imobilizari corporale cu titlu oneros

Exemplu nr. 1: Societatea comerciala Contis cumpara de la furnizorul BestGroup SA, pe data de 13.08.2008, cu factura nr. 1123, o presa mecanica la un pret de achizitie de  8.358,8 LEI, TVA 19%.

Exemplu nr. 2: Pe data de 23.08.2008, Contis SA cumpara un instalatie de vopsire (echipament) conform facturii nr. 1236, in urmatoarele conditii: pretul de achizitie de 12.567,8 LEI, cheltuieli de transport inscrise in factura de 123 LEI, TVA 19%. Punerea in functiune a echipamentului necesita lucrari de montaj efectuate pe data de 29.08.2008 de firma specializata MondoConstruct SRL. Factura nr. 4536 privind lucrarile de montaj prezinta urmatoarele date: costul lucrarilor este de 4.564 LEI, TVA 19%. Pe data de 30.08.2008 se face receptia finala a instalatiei.

Obtinerea de imobilizari cu resurse proprii (din productia proprie)

A.        Constructia in regie proprie

Exemplu: Contis SA realizeaza in luna iulie, anul 2008, o constructie speciala in regie proprie. Executarea constructiei genereaza urmatoarele cheltuieli: materii prime (ciment, caramida, beton, etc.) 64.300 lei, salarii 21.345 lei, din care aferente muncitorilor direct productivi 11.253 lei si personalului administrativ 10.092 lei, amortizari 39.870 lei, din care aferente imobilizarilor direct productive 25.556 lei si imobilizarilor utilizate in sectorul administrativ 14.314 lei. La sfarsitul lunii august 2008, lucrarea a fost terminata si constructia speciala a fost data in folosinta la un cost total de 125.515 lei.

a)       Evaluarea costului de productie in luna iunie:

Costul de productie = chetuieli directe + chetuieli indirecte repartizate rational in functie de capacitatea normala de productie = 64.300 + 11.253 + 25.556 = 101.109 lei

Cheltuielile generale de administratie si cheltuielile de desfacere nu se includ in costul de productie.

b)       Inregistrarea operatiilor ocazionate de obtinerea constructiei in regie proprie pentru luna iulie 2007:

B.     Transferul de produse finite la imobilizari corporale

Exemplu: Societatea comerciala Contis obtine in luna noiembrie 2008 produse finite (containere birou) in valoare de 34.506 lei, din care preia ca imobilizari pe baza procesului verbal de receptie nr. 55, 7.890 lei.

Intrari de imobilizari corporale prin aport la capitalul social

Exemplu: Se aduce ca aport la capitalul social de catre un asociat, pe data de 02.09.2008, o suprafata de teren, evaluata la 334.080 lei, un automobil, marca Logan, in valoarea de 39.978 lei si o constructie in valoare de 256.889 lei. Societatea face o emisiune de 10.000 actiuni, valoarea nominala 7,8 lei/actiune.

Intrari de imobilizari corporale cu titlu gratuit

Exemplu: Societatea a primit cu titlu gratuit un mobilier de birou, pe data de 05.12.2008, avand  valoarea justa de 4.478 lei.

Intrarea de imobilizari corporale prin plusuri constatate la inventariere

Exemplu: La inventarierea mijloacelor fixe, se constata plus un aparat de masura si control, evaluat la valoare justa de 3.768 lei.

Intrarea imobilizarlor corporale prin schimburi de active imobilizate

A.           Schimbul de active de aceeasi natura si valoare nu se inregistreaza in contabilitate;

B.           Schimbul de active de aceeasi natura cu valori diferite

Exemplu: Societatea Contis detine un autoturism Audi cu valorea de intrare de 45.670 lei, amortizarea cumulata 21.888, valoarea justa 39.889 lei, acesta fiind schimbat cu un autoturism Volkswagen Golf, cu valoarea de 50.969,16 lei, pe data de 23.10.1008.

*(Diferenta neta: valoarea justa pentru autoturismul Volkswagen Golf = 50.969,16 lei;

Valoarea neta contabila pentru autoturismul Audi = 45.670 - 21.888 = 23.782 lei;

Diferenta 23.782 = 27.187,16 lei

C.          Schimbul de active de aceeasi valoare, dar de naturi diferite

Exemplu: Societatea comerciala Contis schimba, pe data de 23.12.2008 un abkant evaluat la 37.980 lei, cost initial 49.870 lei, amortizare 22.097 lei, cu un mijloc de transport, Ford care valoreaza tot 37.980 lei. Diferenta de valoare dintre cele doua active este inregistrata cu factura nr. 5546. de asemenea se va completa o noua fisa pentru imobilizarea nou intrata in unitate.

Reevaluarea imobilizarilor corporale

Conform IAS/IFRS, reevaluarea imobilizarilor corporale trebuie efectuata cu suficienta regularitate, astfel incat valoarea contabila sa nu difere semnificativ de valoarea care ar fi determinata pe baza valorii juste la data bilantului. Valoarea reevaluata se stabileste, de regula, de evaluatori autorizati si este, de obicei, valoarea de piata. In situatia in care nu se poate determina valoarea de piata, deoarece bunul respectiv este foarte rar vandut, atunci activul este evaluat la costul de inlocuire.

Reevaluarea imobilizarilor corporale prevazuta de IAS 16 permite doua tratamente pentru amortizarea cumulata si inregistrata pana la data reevaluarii, si anume:

fie este recalculata proportional cu modificarea in valoarea actuala a activului, caz in care se majoreaza atat valoarea de intrare, cat si amortizarea aferenta cu ajutorul unui indice (cand se determina costul de inlocuire);

fie este eliminata din valoarea bruta a activului, iar valoarea neta este recalculata la valoarea reevaluata a activului (atunci cand se determina valoarea de piata).

Rezultatul reevaluarii imobilizarilor corporale poate genera o crestere sau o descrestere a valorii contabile nete.

Exemplul nr.1: Intreprinderea Contis detine un grup de sudura al carui cost initial este de 12.450 lei. Durata utila de viata este de 6 ani, iar metoda de amortizare aplicata este metoda liniara. Dupa doi ani este reevaluat echipamentul, valoarea justa determinata fiind de 16.340 lei.

In prima varianta, se determina un coeficient de reevaluare, raportand valoarea justa la valoarea neta contabila. In cazul nostru, coeficientul de reevaluare este . Cu acest coeficient se inmultesc atat valoarea de intrare, cat si amortizarea.

In varianta a II-a, se elimina amortizarea, astfel incat valoarea bruta devine egala cu valoarea reevaluata.

Amortizarea imobilizarilor corporale

Amortizarea imobilizarilor reprezinta alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga sa durata de viata utila. Din punct de vedere economic, amortizarea reprezinta procesul de repartizare a valorii de intrare a imobilizarii asupra intregii sale durate de utilizare. In aceasta acceptie, amortizarea reprezinta o cheltuiala a exercitiului ce corespunde consumatiei unei parti din valoarea imobilizata.

Sub aspect financiar, prin recuperarea amortizarii la incasarea pretului bunurilor si serviciilor oferite, se constituie fondurile necesare pentru a inlocui imobilizarile depreciate, fie pentru a realiza noi investitii.

Amortizarea se calculeaza incepind cu momentul in care bunul este pus in functiune, adica atunci cind se gaseste in locul si in starea necesare pentru a fi exploatat in conditiile stabilite de conducerea intreprinderii si inceteaza atunci cand activul nu mai este recunoscut ca atare.

Durata amortizarii - reprezinta durata in ani sau in unitati de productie folosita pentru alocarea in timp a valorii amortizabile.

In IAS 16 "Imobilizari corporale", durata de viata a imobilizarilor corporale reprezinta perioada pe parcursul careia se estimeaza ca enitatea va utiliza activul supus amortizarii sau numarul unitatilor produse a unor unitati similare ce se estimeaza a fi obtinute de entitate prin amortizarea activului. Aceasta durata se stabileste de catre entitate[35].

Determinarea duratei de viata utila a unei imobilizari amortizabile se face luind in considerare urmatorii factori[36]:

a) modul in care intreprinderea se asteapta sa utilizeze activul (prin referinta la capacitatea sau productia fizica asteptata de la acest activ);

b) uzura fizica asteptata si care este dependenta de elemente de exploatare precum cadenta utilizarii, programul de intretinere etc.;

c) uzura morala care decurge din schimbari in productia sau in evolutia cererii e piata pentru produsele sau serviciile obtinute prin utilizarea activului respectiv;

d) limitele de natura juridica sau similare cu privire la utilizarea activului respectiv, cum ar fi expirarea duratei contractului de inchiriere.

Durata de viata utila a unui activ poate fi mai scurta decit durata sa de viata economica; estimarea duratei de amortizare este o problema de rationament profesional, bazata pe experienta intreprinderii in ceea ce priveste activele similare.

Metoda de amortizare utilizata reflecta modelul dupa care beneficiile economice viitoare ale unui activ vor fi consumate de entitate. Aceasta trebuie revizuita la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar, iar in cazul in care se constata ca exista modificari semnificative in ritmul prevazut de consum al avantajelor economice viitoare, atunci se va proceda la schimbarea metodei de amortizare, care se va reflecta in contabilitate in conformitate cu IAS 8 "Metode contabile, schimbari de estimari contabile si erori".

Entitatile amortizeaza imobilizarile corporale, utilizand una din urmatoarele metode de amortizare:

Amortizarea liniara;

Amortizarea degresiva;

Amortizarea accelerata.

3.3.1. Metoda amortizarii liniare

Amortizarea liniara (sau a cotelor constante) consta in includerea proportionala in cheltuielile de exploatare a unor sume fixe pe toata durata de utilizare normala  imobilizarii corporale .

Amortizarea anuala (Aa) se calculeaza fie raportand valoarea amortizabila a activului (Vi) la durata sa de utilizare, exprimata in ani (d), fie prin ponderea valorii amortizabile cu o rata de amortizare (ra) conform relatiilor:

, respectiv Aa = Vi ra

Rata de amortizare se calculeaza conform relatiei: . Inlocuind pe Aa cu , din relatia precedenta se obtine: ra = [( / Vi)] , de unde ra = .

Exemplu: Pe data de 01.03.2004 se achizitioneaza un pod rulant, avand valoarea contabila de 11.234 lei cu o durata utila de viata de 5 ani. Valoarea reziduala estimata este de  1.967 lei.

Valoarea amortizabila = 11.234 - 1.967 = 9.267 lei

Rata liniara = lei

Tabel nr. 1

Din punct de vedere fiscal, durata utila de viata este egala cu durata normala prevazuta de regula fiscala.

Prorata = lei, in execitiul 2004;

Prorata = lei, in exercitiul 2009.

Tabel nr. 2

3.3.2. Metoda amortizarii degresive

Metoda degresiva presupune recunoasterea in contabilitate a unei valori amortizabile mai mare in primii ani de utilizare, valoare care se diminueaza in mod egal pe masuraa ce rata liniara devineegala sau mai mare decat rata degresiva.

Fiscal, rata degresiva presupune inmultirea ratei liniare cu coeficienti multiplicativi stabiliti legal astfel:

1,5, daca durata normata este cuprinsa intre 2 si 5 ani;

2, daca durata normata este cuprinsa intre 5 si 10 ani;

2,5, daca durata normata este mai mare de 10 ani.

Rata degresiva se aplica la valoarea neta contabila. In cazul in care rata liniara este mai mare sau egala cu rata degresiva, pentru ultimii ani de functionare a activului se aplica amortizarea liniara[38].

Exemplu: Daca in exemplul anterior am folosi metoda de amortizare degresiva, situatia se va prezenta in felul urmator:

Tabel nr. 3

Rata liniara = %;

Rata degrsiva = 20% 1,5 = 30%;

Valoarea amortizabila in anul 2004 = 11.234 - 1.967 = 9.267 lei;

In anul 2004 = 9.267 30% = 2.780,1 lei;

Anuitate in anul 2006 = 3.706,8/3 = 1.235,6.

3.3.3. Metoda amortizarii accelerate

Metoda amortizarii accelerate se aplica numai in Romania si consta in includerea unei cote de pana la 50% din valoarea amortizabila in cheltuielile de exploatare in primul an de utilizare, dupa care se aplica metoda liniara. Amortizarea anuala este egala cu valoarea ramasa sau valoarea contabila neta rairtata la durata ramasa[39].

Scoaterea din functiune a imobilizarilor corporale

Principalele cai de iesire a imobilizarilor corporale din unitate sunt: casare, vanzare, cedare cu titlu gratuit, lipsuri constate la inventariere.

3.4.1. Iesirea imobilizarilor corporale prin casare

Aceasta operatiune constituie o cale de iesire complexa cuprinzand operatii pricind: demolarea, demontarea sau dezmembrarea imobilizarilor corporale, valorificarea ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente, materialelor rezultate, scaderea din gestiunea unitatii a acestor active corporale.

Iesirea imobilizarilor corporale prin casare presupune efectuarea urmatoarelor operatiuni: scaderea din activul entitatii, cheltuielile ocazionate de operatiunea de casare si receptia valorilor materiale recuperate in urma casarii.

Exemplul nr. 1: Societatea comerciala Contis realizeaza scoaterea din functiune, pe data de 23.03.2009, a unei ghilotine, avand valoarea de intrare egala cu 22.345 lei, egala cu valoarea amortizabila, amortizarea cumulata 22.345 lei. Casarea este efectuata de catre entitate, prin resurse propriii, cheltuielile fiind de 1.256 lei din care: materiale diverse 198 lei; salarii si contributii aferente 1.335 lei. La casare se recupereaza stocuri, in valoare de 1.980, din care piese de schimb 1.450 si materiale diverse 530 lei.

Exemplul nr. 2: Intreprinderea detine grup de sudura in valoare de 23.799,8 lei (valoare de intrare), pe care doreste sa-l scoata din gestiune prin casare, pe data de 03.04.2009, avand inregistrata o amortizare cumulata de 21.378,8 lei.

3.4.2. Iesirea imobilizarilor corporale prin vanzare

Iesirea imobilizarilor corporale prin vanzare se contabilizeaza similar operatiei de scoatere din functiune privind scaderea din evidenta a imobilizarii vandute, tinand cont de valoarea de inregistrare recuperata integral sau partial pe calea amortizarii. In cazul in care imobilizarea nu este amortizata integral, pentru partea ramasa neamortizaa se calculeaza si inregistreaza TVA colectata (o cheltuiala), care nu este deductibila fiscal.

Exemplu: Societatea comerciala Contis Iasi are in proprietate un mijloc de transport marca Logan, avand valoarea de intrare de 57.977,8 lei, amortizarea cumulata de 36.589 lei, pe care intentioneaza sa-l vanda pe data de 03.02.2009, cu factura nr. 334, obtinand la licitatie pretul de 22.589 lei, TVA 19 %.

3.4.3. Iesirea imobilizarilor corporale prin cedare cu titlu gratuit

Iesirea imobilizarilor corporale prin donatii atrage dupa sine doar anregistrarea scadeii din evidenta a imobilizarilor donate, operatiune ce rezulta din procesul verbal de predare - primire.

Exemplu: Contis S.A. hotaraste, pe data de 23.03.2009, cedarea cu titlu gratuit a unui echipament de reglare a temperaturii, pentru care avea o valoare de intrare de 23.587 lei, amortizata pentru 19.034,5 lei. In momentul cedarii, cladirea inregistra o valoare justa de 9.087,4 lei.

3.4.4. Iesirea imobilizarilor corporale prin lipsuri constate la inventariere

Lipsurile constatate la inventariere se inregistreaza in contabilitate in functie de natura lor, in felul urmator[40]:

Lipsurile neimputabile (din cauza unor calamitati naturale) reprezinta pentru entitate o cheltuiala, evaluata la valoarea ramasa de amortizat, daca activul imobilizat distrus nu este amortizat integral;

Lipsurile imputabile (cele datorate angajatilor) se recupereaza de la acestia, pretul de imputare neputand fi mai mic decat valoarea ramasa. De regula, pretul de imputare fara TVA reprezinta diferenta dintre valloarea actuala si amortizarea cumulata.

In cazul in care intreprinderea este asigurata, atunci valoarea ramasa neamortizata aferenta imobilizarilor corporale iesite din entitate este o cheltuiala deductibila fiscal, dar daca valoarea recuperata este mai mica decat valoarea ramasa (cheltuiala), atunci diferenta este nedeductibila fiscal.

Exemplul nr. 1: Pe data de 23.10.2008, in urma unei inundatii, mai multe active ale societatii Contis au fost distruse, printre care:

Societatea are asigurare incheiata, in valoare de 154.300 lei

Exemplul nr. 2: Pe data de 24.11.2008, intreprinderea descopera lipsa un aparat de masura, vinovatul fiind un angajat al firmei. Valoarea de intrare a aparatului de masura este de 9.887 lei, amortizarea cumulata in valoare de 4.650 lei, iar valoarea actuala este de 10.870 lei.

*(imputarea = (10.870 - 4.650)+ (6.220 19%) = 7.401,8 lei)

Deprecierea reversibila a imobilizarilor corporale

O intreprindere trebuie sa stabileasca la data fiecarui bilant contabil daca exista vreun indiciu, potrivit caruia un mijloc fix poate fi depreciat. Daca orice astfel de indiciu exista, intreprinderea trebuie sa estimeze valoarea recuperabila a mijlocului fix si sa constituie un provizion de depreciere.

Conform IAS 16 "Deprecierea activelor", pierderea din depreciere reprezinta diferenta dintre valoarea contabila neta si valoarea recuperabila a unui activ.

Existenta provizioanelor pentru deprecierea imobilizarilor corporale nu se supune nici unei reglementari fiscale sau de alta natura, singura ratiune de constituire a lor fiind necesitatea, in virtutea obiectivului general al contabilitatii de a reda prin datele sale o imagine clara, completa si reala a patrimoniului, de a reflecta in contabilitate valoarea neta a imobilizarilor corporale, tinand cont atat de deprecierea ireversibila prin practicarea de amortizari, cat si de eventualele deprecieri reversibile oglindite cu ajutorul provizioanelor pentru depreciere. Dar, in practica contabila, aceste provizioane nu se folosesc datorita nedeductibilitatii fiscale a lor, ceea ce conduce la alterarea imaginii fidele si alimenteaza conflictul dintre contabilitate si fiscalitate.

Constituirea si reluarea provizioanelor sunt obligatorii in plan contabil pentru a raspunde principiului sinceritatii. Regula fiscala vine in contradictie nu numai cu principiul prudentei, ci si cu un alt principiu, cel al independentei exercitiului, care presupune ca o cheltuiala sa fie inregistrata in contabilitate in momentul angajarii ei si nu in momentul platii.

Exemplul nr. 1: Intreprinderea Contis SA detine un teren, evaluat la costul de achizitie de 98.760 lei. La sfarsitul exercitiului financiar, 2008, pretul net de vanzare egal cu valoarea justa este de 80.760 lei, deprecierea fiind estimata a fi reversibila.

Pierderea din depreciere = 18.000 lei (98.760 - 80.760) si se inegistreaza ca o cheltuiala.

Elemente privind raportarea financiara a imobilizarilor corporale

Imobilizarile corporale sunt raportate in situatiile financiare intocmite la inchiderea exercitiului financiar, respectiv in cadrul bilantului contabil, in situatia activelor imobilizate si situatia amortizarii activelor imobilizate. De asemenea, date referitoare la imobilizarile corporale se regasesc si in nota explicativa numarul 1, anexa la situatiile financiare anuale.

IMOBILIZARI CORPORALE - La 31 decembrie 2008

Mijloace fixe la valoare reevaluata

Societatea a efectuat la 31 decembrie 2008 reevaluarea mijloacelor fixe pentru urmatoarele grupe de mijloace fixe:

Intrarile de imobilizari corporale reprezinta 931.815,92 lei, din care:

Iesirile de imobilizari corporale reprezinta 403.568,6, din care:

Intrarile de imobilizari au fost mai mari decat iesirile cu 528.247,32 lei.

Imobilizari corporale

1. Cost

Activele imobilizate sunt recunoscute initial la cost istoric. Costul istoric al imobilizarilor corporale se compune din costul de achizitie, care cuprinde taxele de import si taxele de achizitie nereturnabile si costurile direct atribuibile activului pentru aducerea acestuia in locatia si conditiile actuale.

Ulterior recunoasterii initiale, imobilizarile corporale sunt evaluate la valoarea reevaluata, in baza evaluarii efectuate de evaluatori independenti - membrii ANEVAR (Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania), mai putin amotizarea cumulata ulterioara. Reevaluarile sunt facute cu suficienta regularitate, astfel incat valoarea contabila sa nu difere substantial de cea care ar fi determinata folosind valoarea justa la data bilantului.

Elementele de imobilizari corporale care sunt casate sau cedate sunt eliminate din bilant impreuna cu amortizarea cumulata corespunzatoare. Orice profit sau pierdere net(a) este recunoscut(a) in contul de profit si pierdere curent.

Modernizarile semnificative sunt capitalizate daca acestea extind durata de viata a activului sau daca maresc semnificativ capacitatea de generare a unor beneficii economice de catre acesta. Lucrarile de intretinere, reparatiile curente si imbunatatirile sunt incluse in contul de profit si pierdere la data la care sunt efectuate.

Activele imobilizate de natura obiectelor de inventar, inclusiv uneltele si sculele, sunt trecute pe cheltuieli in momentul darii in folosinta si nu sunt incluse in valoarea contabila a imobilizarilor.

Imobilizarile in curs de executie reprezinta mijloace fixe in curs de executie prezentate la cost. Acesta include costul realizarii obiectivului si alte costuri directe. Imobilizarile nu sunt reevaluate si nu sunt amortizate decat cu incepere din momentul finalizarii si punerii in folosinta.

Amortizare

Amortizarea mijloacelor fixe este calculata la cost prin metoda liniara de-a lungul duratei utile de viata estimata a activelor.

Perioada si metoda de amortizare sunt revizuite periodic pentru a asigura ca acestea sunt consecvente cu evolutia preconizata a beneficiilor economice rezultate din utilizarea mijloacelor fixe. Terenurile nu se amortizeaza deoarece se considera ca au durata de viata nelimitata.

Concluzii:

In aceasta lucrare am incercat sa prezint tratamentele contabile si fiscale asupra imobilizarilor corporale si influenta acestora in intreprinderea Contis S.A Iasi.

Primul capitol se refera ls definirea, clasificarea, precum si influentele fiscale asupra imobilizarilor corporale. Acestea reprezinta active fixe detinute de intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative si este preconizat a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade. Imobilizarile corporale se clasifica in terenuri si mijloace fixe (imobilizare corporala, care este detinuta pentru a fi utilizata in productia sau livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriata tertilor sau in scopuri administrative, daca are o durata normala de utilizare mai mare de un an si o valoare mai mare decat 1.800 lei

In momentul in care nici un beneficiu viitor nu mai este asteptat din utilizarea ulterioara a mijloacelor fixe, atunci acestea sunt supuse operatiunii de casare.

In lucrarea de fata am prezentat atat aspectele contabile, cat si cele fiscale care implica imobilizarile corporale si influenta acestora asupra societatii Contis S.A.

Interferentele fiscale in contabilitate sunt extrem de clare astfel incat pot oferi motivele unei relatii directe si necesare intre contabilitatea si fiscalitatea intreprinderii.

Norma contabila reuneste regulile de definire si recunoastere a imobilizarilor corporale, implicit o reclasificare a imobilizarilor corporale, dupa cum este prezentat in Standardele Internationale de Contabilitate si legislatia contabila. Fiscalitatea, in schimb isi are propriile reguli mai mult sau mai putin opozabile intreprinderii. Costurile care antreneaza reduceri de impozite intotdeauna vor fi in atentia fiscalitatii.

Interferentele fiscale in contabilitate sunt extrem de clare astfel incat pot oferi motivele unei relatii directe si necesare intre contabilitatea si fiscalitatea intreprinderii. Exemple in acest sens sunt numeroase: evaluarea elementelor din situatiile financiare, reevaluarea si amortizarea imobilizarilor corporale, tratamentul contabil si fiscal privind deprecierea activelor, provizioanele, impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugata.

Pentru amortizarea imobilizarilor corporale societatea foloseste cu regularitate ca metoda de amortizare, amortizarea liniara. In acest sens s-ar impune o analiza mai detaliata in ceea ce priveste alegerea metodei de amortizare si anume felul in care optiunea pentru o metoda sau alta, influenteaza rezultatele economico-financiare ale firmei.

S.C. Contis S.A. utilizeaza pentru evidenta activitatii financiar - contabile programul de gestiune financiar - contabila WinMentor. Cu acest program se poate tine o evidenta la zi a fiecarui furnizor dar aceasta nu se realizeaza datorita intarzierii introducerii datelor. Pentru a tine evidenta la zi a fiecarui furnizor s-ar putea proceda la angajarea unei persoane care sa se ocupe de aceasta, deoarece in firma prezentata nu este o asemenea persoana..

In activitatea agentilor economici, rezulta ca deciziile privitoare la dezvoltarea, utilizarea si scoaterea din gestiune a mijloacelor fixe au un efect de durata. Din acest motiv, pentru a lua cele mai bune decizii este necesar ca acestea sa fie fundamentate pe informatii exacte si complete cu privire la numarul si structura, caracteristici tehnico-functionale, stare tehnica si grad de uzura, valoare de intrare, depreciere, randament tehnic si economic. Pentru a se indeplini in bune conditii aceste cerinte, la organizarea contabilitatii mijloacelor fixe trebuie urmarite po serie de obiective. Un prim obiectiv il reprezinta cunoasterea valorii mijloacelor fixe la intrarea in patrimoniu, la inventariere si la inchiderea exercitiului la nivelul unitatii si pe categorii de mijloace fixe, precum si evidenta permanenta a existentei si miscarii mijloacelor fixe in vederea asigurarii controlului gestionar al lor. Amortizarea trebuie calculata exact si introdusa in cheltuielile de exploatare pentru a recupera valoarea mijloacelor fixe. De asemenea, a trebuie asigurat controlul gestionarii mijloacelor fixe, urmarindu-se determinarea corecta a capacitatilor de productie si realizarea unor indici eficienti de utilizare a acestora.

Conform Codului fiscal agentii economici care investesc in mijloace fixe amortizabile incepand cu 2005 au posibilitatea sa aplice amortizarea fiscala(numai in cazul in care nu aplica amortizarea accelerata).

Amortizarea fiscala consta in deducerea cheltuielilor cu amortizarea cu 20% din valoarea de intrare a mijlocului fix la data punerii in functiune a acestuia, urmand ca valoarea ramasa de recuperat pe durata normala de utilizare sa se determine dupa scaderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%. Pentru aceste mijloace fixe amortizabile deducerile de amortizare se determina fara a lua in calcul amortizarea contabila si orice reevaluarea a acestora.

In cazul pierderilor sau castigurilor rezultate din vanzarea sau scoaterea din functiune a acestor mijloace fixe se calculeaza pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezinta valoarea fiscala de intrare a mijloacelor fixe, diminuata cu amortizarea fiscala.

Aplicarea amortizarii fiscale aduce agentului economic o micsorarea a impozitului pe profit in prima luna de functionare a mijlocului fix mult mai mare decat in cazul in care aplica amortizarea contabila (metoda liniara), chiar daca impozitul pe profit in urmatoarele lunii ramase pana la terminarea duratei normale de functionare se va calcula la valoarea fiscala a acelui mijloc fix.

Singurul inconvenient in cazul aplicarii acestei amortizari este conditia pusa cu privire la pastrarea in patrimoniu a acelui mijloc fix amortizat cel putin o perioada egala cu jumatate din durata lor normala de functionare.

Intr-o economie concurentiala orice intreprindere care doreste sa ramana competitiva, trebuie sa amelioreze continuu calitatea produselor sale, trebuie sa cunoasca costul acestora, sa se asigure de rentabilitatea si fluxul de lichiditate generat de fiecare produs sau sector de activitate in parte, si nu in ultimul rand sa aiba o buna organizare a gestiunii economico-financiare.

Bibliografie:

Carti si volume:

Baltes, N., Ciuhureanu, A. T., Contabilitate financiara Ed. Universitatii Lucian Blaga, Sibiu,

Bunget, O. C., Contabilitatea romaneasca intre reforma si convergenta, Ed. Economica, Bucuresti 2005

Cernusca, L., Interferente fiscale in contabilitate, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 2007;

Chirica, L., Curs complet de contabilitate si fiscalitate, vol II, Ed. Economica, Buc 2000

Constantin, St., Contabilizarea imobilizarilor corporale si necorporale la agentii economici si institutiile publice, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 2006;

Cotlet, D., Megan, O., Pistol, I., Raportarile financiare ale entitatilor economice, Ed. Mirton, Timisoara,

Dumitrean, E., Scortescu, Gh., Toma, C., Berheci, I., Mardiros, D.-N., Contabilitate financiara I, vol. I, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2002;

Dumitrean. E., Contabilitate financiara, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2008;

Feleaga, L., Feleaga, N., Contabilitate consolidata. O abordare europeana si internationala, Ed. Economica Bucuresti, 2007;

Feleaga, L., Feleaga, N., Contabilitate financiara. O abordare europeana si internationala, Vol. I, editia a II-a, Ed. Economica Bucuresti, 2007;

Florea, St., Contabilitatea financiara a intreprinderii : Conforma cu OMF nr. 1752/2005 si Standardele Internationale de Contabilitate (IAS), Ed. Ex Ponto, Constanta, 2006;

Georgescu, I., Elemente de contabilitate aplicate in societatile comerciale si in institutiile publice, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2005;

Girbina, M.M., Bunea, St., Sinteze, studii de caz si teste grila privind aplicarea IAS -IFRS, vol I, Ed. CECCAR, Buc, 2007

Hennie van Greuning, Standarde internationale de raportare financiara. Grid practic, editia a II-a revizuita, Ed. Irecson, Bucuresti, 2007 (SOLOMON, Mihaela, trad   SERBAN, Cristina, trad  SOLOMON, Marius, trad);

Horga, V., Contabilitatea si fiscalitatea societatilor comerciale, Ed. Bibliotheca, Targoviste, 2007;

Horomnea, E., Budugan, D., Tabara, N., Georgescu, I., Betianu, L., Bazele contabilitatii, Ed. SedcomLibris, Iasi, 2006;

Horomnea, E., Tabara, N., Georgescu, I., Budugan, D., Betianu, L., Bazele contabilitatii, Ed. SedcomLibris, Iasi, 2005;

Istrate, C., Contabilitatea operatiunilor fiscale ale intreprinderii - suport de curs, 2008;

Mates, D., Matis, D., Cotlet, D., Contabilitatea financiara a entitatilor economice, Ed. Mirton, Timisoara,

Morariu, A., Radu, G., Paunescu, M., Contabilitate si fiscalitate in dezvoltarea firmei, Ed. ExPonto, Constanta, 2005;

Muntean, M., Pacurari, D., Fiscalitatea si contabilitatea intreprinderii. Aplicatii, teste, studii de caz, Ed. EduSoft, Bacau, 2006;

Nastasa, I., Fiscalitate & contabilitate Ed. Actual Consulting, Piatra Neamt, 2004;

Paraschivescu, M. D., Pavaloaia, W., Radu, F., Olaru, G. D., Contabilitate financiara, aplicatii si studii de caz, Ed. Tehnopress, Iasi, 2007 (pag 132-155);

Paraschivescu, M. D., Radu, F., Managementul Contabilitatii financiare, ed. Tehnopress, Iasi, 2008 (186-219);

Pavel, C. D., Contabilitate financiara Ed. Solness, Timisoara,

Pantea, I. P., Bodea, Gh., Contabilitatea financiara romaneasca conforma cu directivele europene,  Ed. IntelCredo, 2007;

Pantea, J.P., Bodea, Gh., Contabilitate financiara romaneasca conforma cu directivele europene, Ed. IntelCredo, Deva, 2007

Parvutoiu, I., "Contabilitate financiara , Ed. Sitech, Craiova,

Popa, A. M., Pitulice, I.-C., Nichita, M., Jianu, I., Studii practice privind aplicarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara in Romania, Ed. Contaplus, Ploiesti, 2

Ristea, M., Contabilitate financiara, Ed. Universitara, Bucuresti, 2005;

Ristea, M., Contabilitatea Societatilor Comerciale, Ed. Universitara, Bucuresti, 2002;

Ristea, M., coo., Bavita, I., Nisulescu, I., Contabilitatea financiara, Ed. Universitara, Bucuresti, 2005;

Ristea, M., Dumitru, C.-G., Bazele contabilitatii. notiuni de baza, probleme, studii de cay, teste grila si monografie, Ed. Universotara, Buc. 2006

Ristea, M., Dumitru, C.-G., Contabilitate aprofundata, Ed. Universitara, Bucuresti 2005;

Ristea, M., Iordache, E., Manolescu, M., GHID practic de reconciliere contabilitate - fiscalitate. Solutii referitoare la aplicarea reglementarilor contabile armonizate cu directivele europene si cu standardele internationale de contabilitate coroborate cu unele prevederi legale privind impozitul pe profit, Ed. Imprimeria Nationala, Bucuresti, 2005;

Ristea, M., Olimid, L., Calu, D.A., Sisteme contabile comparate, Ed. CECCAR, Bucuresti, 2006

Scortescu, F. I., Consolidarea conturilor grupurilor financiare, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iasi, 2008;

Scortescu, Gh.,- Contabilitatea asociatiilor si fundatiilor, Editura "Ion Ionescu de la Brad", Iasi, 2006;

Staicu, C., Contabilitate financiara armonizata cu directivele europene, Ed. CECCAR, Bucuresti, 2002;

Staicu, St., Mihai, M., Rogoveanu, I., Contabilitate financiara conforma cu directivele europene, Editura  Universitara, Craiova, 2006;

Tabara, N., Contabilitatea nationala a Romaniei, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2005;

Tabara, N., Modernizarea contabilitatii si controlului de gestiune, Ed. Tipo Moldova, Iasi, 2006;

Visan, D., Burada, C., Luta, D., Contabilitate financiara, Ed. Independenta Economica, Pitesti, 2006;

Legislatie:

Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB), Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRSs) 2007, incluzand Standardele Internationale de Contabilitate (IASs) si interpretarile lor la 1 ianuarie 2007, Ed. CECCAR, Bucuresti, 2007;

Legea nr. 82/1991, Legea contabilitatii, modificata prin legea nr. 259/2007, M.O. nr. 506/27.07.2007, republicata in 2008, in Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 18/06/2008;

Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societatile comerciale, publicata in Monitorul Oficial nr. 33 din 29 ianuarie 1998, republicata;

Lege nr. 15/24.03.1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, Publicat in MOF nr. 80 - 29/03/1994, Republicare 1 MOF nr. 242 - 31/05/1999, Versiune consolidata in 26/10/2001, Versiune consolidata in 31/08/2003;

HG nr. 1.553 din 18 decembrie 2003 privind reevaluarea imobilizarilor corporale si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, publicata in Monitorul Oficial nr. 21 din 12 ianuarie 2004;

Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003, privind Codul fiscal, publicata in in M.Of. nr. 927/23 dec. 2003, rectificata in M.Of. nr. 112/6 feb. 2004;

Hotarare nr. 2139 din 30 noiembrie 2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, publicata in Monitorul Oficial nr. 46 din 13 ianuarie 2005;

Hotarare nr. 2139 din 30/11/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, publicata in Monitorul Oficial nr. 46 din 13/01/2005;

Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1.752/17.11.2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene (publicat in M. Of., Partea I nr. 1080/30.11.2005. Ordinul a mai fost modificat si completat de OMF nr. 2001/2006 (publicat in M.Of. nr. 994 din data de 13.12.2006) si de OMF nr. 2374/2007 (publicat in M.Of. nr. 25 din data de 14.01.2008);

Hotarare nr. 105/2007 din 31/01/2007, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 103 din 12/02/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe;

Ordonanta de urgenta nr. 91/2008 din 24 iunie 2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Publicat in Monitorul Oficial nr. 480 din 30 iunie 2008;

Site-uri:

https://www.cdep.ro/

https://www.contabilul.ro/

https://www.e-juridic.ro/

https://www.fiscalitatea.ro/

https://www.rdt-contabilitate.ro/

www.financiarul.com

www.iasb.org.uk

www.zf.ro

Articole:

Analele stiintifice ale Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" Iasi - editii 2005-2009;

Revista Economica, editii 2005-2009;

Teorie economica si aplicata, editii 2005-2009

Tribuna economica, editii 2005-2009

Practici Contabile, editii 2005-2009