CONTABILITATEA CREATIVA - UN FENOMEN GREU DE DEFINIT

Sensuri in definirea conceptului de contabilitate creativa

Contabilitatea creativa abstracta face contabilii sa se implice in luarea unor decizii privind contabilitatea sau in manipularea tranzactiilor in asa fel incat sa creeze impresia dorita in acte.

Contabilitatea creativa permite manipularea rapoartelor cheie folosite in analiza pietei, marirea spectaculoasa a profiturilor raportate si minimizarea pierderilor raportate, cresterea performantelor managementului si chiar mai mult, poate sa sustina ca este legala. Adesea are un impact negativ asupra investitorilor, creditorilor, angajatilor, fapt demonstrat in anii 1980 o data cu prabusirea companiilor Maxwell Comunications Corporation care folosea variate forme de contabilitate creativa. Astfel o noua agentie de control The Financial Reporting Review Panel a fost creata pe controlul contabilitatii.

Patru carti din Marea Britanie, fiecare scrisa dintr-o perspectiva diferita,  au luat in considerare problema contabilitatii creative:

Griffiths(1986), scriind din perspectiva jurnalistului de afaceri, observa:

"Fiecare companie din tara isi aranjeaza profitul. Fiecare set de conturi publicate este  bazat pe inregistrari ce au fost usor schimbate sau complet modificate. Cifrele care sunt date de doua ori pe an publicului investitor au fost toate schimbate pentru a proteja vinovatii.

Este cea mai mare inselatorie de la calul troian incoace . In fapt, aceasta trucare este legitima in totalitate. Este contabilitate creativa."

Jameson (1988), scriind din perspectiva contabilului, sustine ca:

"procesele contabilitatii implica lucrul cu multe probleme de estimare si rezolvarea conflictelor intre abordari diferite ale prezentarii rezultatelor evenimentelor si tranzactiilor financiare . aceasta flexibilitate furnizeaza ocazii pentru manipulare, inselatorie si reprezentare incorecta. Aceste activitatii, practicate de elemente mai putin scrupuloase ale profesiei contabile, au ajuns sa fie cunoscute sub numele de contabilitate creativa."

Smith (1992), povesteste din experienta sa ca analist al investitiilor:

"am simtit ca mare parte din cresterea aparenta din anii 80 a fost mai degraba rezultatul manipularilor contabile decat al cresterii economice reale si am pornit sa expunem principalele tehnici implicate si sa dam exemple reale de companii ce folosesc aceste tehnici."

Naser (1993), prezentand un punct de vedere academic, ofera o definitie:

" contabilitatea creativa este transformarea cifrelor financiar-contabile din ceea ce ele sunt in ceea ce doreste preparatorul profitand de regulile existente si/sau ignorand unele dintre ele sau chiar pe toate"

Explicit la Naser si implicit la ceilalti trei este faptul ca exista un adevar obiectiv, iar contabilitatea creativa se indeparteaza de acesta. Toti cei patru autori percep contabilitatea creativa ca pe o practica incorecta, folosind termeni ca "aranjare", "inselatorie", "profitand".

Blake (1998) sustine ca exista patru moduri de aparitie a contabilitatii creative: in primul rand prin alegerea intre politicile contabile alternative permise (un exemplu ar fi alegerea intre a trece la cheltuieli sau a capitaliza cheltuielile cu cercetarea si dezvoltarea) in al doilea rand, datorita subiectivitatii implicate de estimarile contabile alegerea intre ( un exemplu ar fi estimarea vietii unui activ in vederea calculului amortizarii), in al treilea rand prin structurarea tranzactiilor in asa fel incat sa fie manipulate conturile (un exemplu ar fi vanzarea urmata de inchirierea unui activ) si, in ultimul rand, prin planificarea operatiilor reale cu scopul de a manipula conturile (in cazul unei investitii ce are un cost istoric de un milion si o valoare de piata de trei milioane, managerul poate planifica vanzarea astfel incat sa creasca profitul intr-un anumit an). Primele doua metode pot fi denumite manipulari contabile. Problema definirii unei alegeri contabile ca fiind manipulativa si deci creativa consta in faptul ca acolo unde regulile contabile permit o asemenea alegere este foarte probabil sa existe o dezbatere legitima pe marginea acestui subiect. De exemplu, Robson subliniaza ca la mijlocul anilor 70 un raport asupra contabilitatii de inflatie cuprinde douazeci de modalitati de a defini profitul. Prin urmare, nu politica aleasa in sine constituie manipulare, ci intentia din spatele ei. O cale de a identifica tendinta catre alegeri "creative" este luarea in considerare a impactului tuturor alegerilor asupra imaginii generale. Smith identifica douasprezece alegeri de politici contabile, fiecare dintre ele punand performantele companiei intr-o lumina favorabila. El observa ca "includerea in lista a oricarei anumite tehnici nu inseamna ca firma foloseste o contabilitate creativa". Insa, atunci cand un numar de astfel de abordari contabile apar in conturile unei singure companii, atunci suspiciunea de manipulare creste.

Scopurile contabilitatii creative

Printre motivele pentru directorii companiilor cauta sa manipuleze conturile se numara si urmatoarele:

"Aranjarea" profitului. Companiile prefera sa raporteze mai degraba o tendinta constanta de crestere decat sa arate profituri volatile cu o serie de cresteri si caderi dramatice. Realizeaza aceasta facand provizioane mai mari decat ar fi necesar in anii buni, astfel incat, prin anularea acestora sa se imbunatateasca profitul raportat in anii slabi. Avocatii acestei abordari sustin ca este o masura impotriva celor ce judeca o investitie pe baza beneficiilor obtinute in anii imediat urmatori. De asemenea, evita cresterea asteptarilor in anii buni la un nivel ce nu va putea fi atins in anii urmatori. Impotriva acestora se sustine ca daca, in fapt, conditiile in care se desfasoara o afacere sunt volatile atunci investitorii au dreptul sa stie asta. Pe de alta parte, manipularea profitului poate sa ascunda schimbari pe termen lung in trendul profitului. Acest tip de contabilitate creativa nu este specific exclusiv Marii Britanii. In tari cu sisteme contabile cu un grad mare de conservatorism efectul de "aranjare a profitului" poate fi foarte pregnant datorita nivelului mare de provizioane ce se acumuleaza. Blake discuta exemplul german. Un caz particular este tehnica "big bath" prin care atunci cand o companie sufera o pierdere mare cauta sa o maximizeze astfel ca anii viitori sa apara mai bine.

O varianta a cosmetizarii profitului este manipularea acestuia astfel incat sa se potriveasca cu previziunile. Fox arata cum politicile contabile sunt astfel alese la Microsoft incat sa se potriveasca profiturile raportate cu cele previzionate. Cand Microsoft vinde software o mare parte a profitului este dirijata pentru a acoperi in anii viitori mentinerea clientilor. Aceasta metoda contabila conservatoare si respectabila face ca profiturile viitoare sa fie usor de anticipat.

Directorii companiilor pot tine in maneca o schimbare de metoda contabila ce creste profitul pentru a distrage atentia de la vesti neplacute. Collingwood arata cum o schimbare de metoda contabila a crescut profitul trimestrial al companiei K-Mart cu 160 de milioane USD, distragand printr-o coincidenta fericita atentia de la alunecarea pe locul doi pe piata americana.

Contabilitatea creativa poate ajuta la mentinerea sau cresterea pretului pe actiune reducand aparent nivelul imprumuturilor, astfel incat sa dea impresia ca firma este supusa unui risc mai mic, si creand iluzia unui trend al profitului pozitiv. Aceasta ajuta compania sa obtina capital printr-o noua emisiune de actiuni, sa ofere actiuni proprii atunci cand incearca sa cumpere o alta firma sau sa reziste tentativelor de preluare din partea altor firme.

Daca managerii detin actiuni ale firmei, ei pot folosi contabilitatea creativa pentru a intarzia furnizarea de informatii catre piata, crescand astfel sansele lor de a beneficia de cunoasterea din interior a situatiei.

Fiscalitatea poate fi un factor in contabilitatea creativa atunci cand profitul impozabil este masurat in relatie cu cifrele contabile.

Atunci cand un nou manager preia raspunderea pentru o unitate este motivat sa faca provizioane astfel incat orice pierdere sa apara ca responsabilitatea managerului anterior. Dahi arata ca intr-un sondaj asupra directorilor de banci americane s-a observat ca provizioanele au tendinta sa fie mai mari in anul schimbarii managerului.

Alt set de motive pentru contabilitatea creativa apare deoarece firmele sunt supuse diferitelor forme de drepturi contractuale, obligatii si constrangeri bazate pe cifrele contabile. Este uzual ca intelegerile pentru imprumuturi sa cuprinda restrictii asupra cifrei totale pe care o companie are dreptul sa o imprumute calculata ca un multiplu al capitalului propriu. Atunci cand o companie are imprumuturi ce se apropie de aceasta limita este tentata sa aleaga metodele contabile ce cresc profitul raportat si implicit rezervele (Sweeney arata ca firmele ce se apropie de violarea intelegerilor de imprumut sunt de doua-trei ori mai dispuse sa schimbe politicile contabile astfel incat sa creasca profiturile) sau sa aranjeze finantarea astfel incat sa nu apara ca pasiv in bilant. O schimbare de regula contabila poate pune o companie in dificultate. Asa s-a intamplat in Statele Unite atunci cand FASB a introdus o regula care cerea ca veniturile din garantiile extinse sa fie alocate pe durata garantiei si nu recunoscute in momentul vanzarii. Unele companii, de exemplu cele de utilitati publice, sunt subiecte ale reglementarilor guvernamentale care stabilesc tarifele maxime pe care acestea le pot incasa. Daca aceste companii raporteaza profituri mari, atunci guvernul poate raspunde scazand tarifele. Aceste companii au deci un interes in alegerea metodelor contabile care sa duca la o reducere a profiturilor raportate. In alte cazuri managerul poate primi un bonus in functie de profit sau de pretul actiunii. Acolo unde bonusul este legat de pretul actiunilor este clar ca directorul va incerca sa prezinte cifre care sa impresioneze piata de capital. Atunci cand bonusul este bazat pe profitul raportat, contractul deseori stipuleaza ca bonusul este un procentaj din profitul peste un anumit nivel si este platit pana la un anumit nivel. In acest caz, daca cifra profitului este intre cele doua nivele directorul va alege metodele contabile ce vor mari profitul catre maximum; daca profitul este sub nivelul minim, directorul va maximiza provizioanele astfel incat sa creasca profitul in anii urmatori; de asemenea daca profitul este peste nivelul maxim managerul va cauta sa-l scada sub acesta pentru a folosi surplusul in anii urmatori. Acolo unde o parte a unei afaceri este subiectul unui aranjament de impartire a profitului   aceasta poate afecta metodele contabile alese. De exemplu, in Marea Britanie, un consiliu local a avut un contract cu o companie pentru ca aceasta sa administreze un centru de distractii. Contractul prevedea ca profitul sa fie impartit egal intre cele doua parti. La sfarsitul anului contabilii companiei au anuntat o pierdere, iar contabilii primariei profit. Problema a fost rezolvata printr-o intelegere ce stipula ca firma sa plateasca o suma fixa de bani in loc de o parte din profit. In Statele Unite companiile producatoare de filme sunt recunoscute pentru faptul ca reclama cheltuieli enorme la filmele de succes astfel incat scenaristii, regizorii si actorii ce au contracte prin care primesc parti din profitul net sa primeasca o remuneratie mica sau deloc.