Contabilitate

Index » legal » Contabilitate
» "CONTABILITATEA DECONTARILOR PRIVIND DREPTURILE SALARIALE ALE PERSONALULUI SI A CONTRIBUTIILOR ANGAJATILOR SI ANGAJATORULUI LA BUGETELE FONDURILOR SPECIALE"

"CONTABILITATEA DECONTARILOR PRIVIND DREPTURILE SALARIALE ALE PERSONALULUI SI A CONTRIBUTIILOR ANGAJATILOR SI ANGAJATORULUI LA BUGETELE FONDURILOR SPECIALE"

CONTABILITATEA DECONTARILOR PRIVIND DREPTURILE SALARIALE ALE PERSONALULUI SI A CONTRIBUTIILOR ANGAJATILOR SI ANGAJATORULUI LA BUGETELE FONDURILOR SPECIALE

1. "Organizarea si conducerea contabilitatii la institutiile publice".

Potrivit Legii 82/1991 regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile si celelalte persoane juridice, precum si persoanele fizice care gestioneaza valori materiale si banesti sunt obligate sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie.

Contabilitatea este definita ca fiind ,,instrumentul principal de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului si al rezultatelor obtinute, care trebuie sa asigure:

- inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la situatia patrimoniala si rezultatele obtinute;

- controlul operatiunilor patrimoniale efectuate si al procedeelor de prelucrare utilizate, precum si exactitatea operatiilor contabile furnizate;

- furnizarea informatiilor necesare stabilirii patrimoniului national, executiei bugetului public national, precum si intocmirii balantelor financiare si a bilantului pe ansamblul economiei nationale".[1]

In contabilitate inregistrarile se fac pe baza de documente justificative, document cu document, sau pe baza unui document centralizator in care se inscriu mai multe documente justificative care se refera la aceleasi operatiuni economice si care privesc aceeasi perioada de timp.

De regula, in cazul acelor documente pentru care nu se intocmesc documente justificative (spre exemplu stornarile), inregistrarile in contabilitate se pot face pe baza de note contabile. In cazul stornarilor pe documentul initial se mentioneaza numarul si data notei contabile prin care s-a efectuat stornarea operatiei, iar in nota contabila de stornare se mentioneaza documentul, numarul si data de inregistrare a operatiei economice pentru care s-a facut stornarea.

Inregistrarile in contabilitate se fac cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor dupa data intocmirii sau intrarii lor, si sistematic in conturile sintetice si analitice. Inregistrarile cronologice si sistematice se fac pe formulare (fise si situatii), conform cu forma de inregistrare practicata. Pentru inregistrarile in contabilitate se folosesc documente ca: extras de cont cu anexe, state pentru salarii, bonuri pentru consum materiale, cererea pentru deschiderea de credite, dispozitia bugetara, etc. La sfarsitul fiecarei luni fisele conturilor se totalizeaza pe rulaje si se stabilesc soldurile.

La inceputul noului an de gestiune in fise se inscriu soldurile conturilor stabilite la sfarsitul anului precedent. In fisele privind contabilitatea analitica se reporteaza toate pozitiile cuprinse in soldul de la finele anului precedent, indicandu-se data initiala de inregistrare acolo unde este cazul (debitori, creditori, furnizori, etc.).

Contabilitatea trebuie sa fie organizata pe sectiuni distincte specifice operatiunilor economice omogene prin care sa asigure atat cunoasterea de elemente patrimoniale cat si cunoastere miscarilor si transformarilor de elemente patrimoniale in succesiunea proceselor economice care se desfasoara, furnizand astfel informatii despre modul cum au fost consemnate creditele bugetare repartizate institutiei si despre veniturile obtinute din activitatea desfasurata.

Seful structurii financiar-contabil si conducatorul institutiei publice au obligatia sa organizeze si sa tina atat contabilitatea sintetica cat si contabilitatea analitica. Periodic se efectueaza operatia de punctaj intre informatiile inregistrate in contabilitatea sintetica si cele din contabilitatea analitica.

De asemenea, seful structurii financiar-contabil este obligat sa asigure:

intocmirea documentelor justificative pentru orice operatie care afecteaza patrimoniul institutiei;

inregistrarea in contabilitate a operatiilor patrimoniale;

inventarierea patrimoniului institutiei;

intocmirea darii de seama contabile;

controlul asupra operatiilor contabile patrimoniale efectuate;

furnizarea si pastrarea informatiilor cu privire la situatia patrimoniului si rezultatele obtinute de institutie.

Potrivit legii, documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea celor care le-au intocmit, vizat, aprobat sau inregistrat in contabilitate.

Controlul asupra operatilor patrimoniale inregistrate in contabilitate se efectueaza de catre organele de control financiar ale statului sau alte organe cu atributii de control.

In calitatea ei de disciplina stiintifica independenta contabilitatea, la fel ca si celelalte stiinte are obiect propriu de cercetare.

Obiectul de cercetare al contabilitatii il reprezinta ,,reflectarea in expresie baneasca a bunurilor mobile si imobile, inclusiv solul, bogatiile naturale si alte bunuri cu potential economic, disponibilitatile banesti, titlurile de valoare, drepturile si obligatiile institutiei publice, precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute de acestea"[2].

Din perspectiva financiara obiectul de studiu al contabilitatii il constituie elaborarea si aplicarea procedeelor de evidenta, calcul, analiza si control in expresie valorica a existentei si starii, precum si a miscarii si transformarii resurselor economice.

Obiectul contabilitatii bugetare il constituie existenta si miscarea valorilor materiale si banesti, consumul de munca vie si remuneratia acesteia, rezultatele activitatii desfasurate si inchiderea exercitiului bugetar.

Una dintre problemele principale ale fiecarei discipline stiintifice o constituie metoda de cercetare.

Metoda contabilitatii este definita ca fiind totalitatea principiilor si procedeelor folosite de contabilitate pentru reflectarea si controlul tuturor elementelor ce se includ in obiectul ei.

Intre obiectul si metoda contabilitatii exista o legatura de dependenta si de conditionare reciproca: obiectul defineste ceea ce trebuie studiat, iar metoda arata cum trebuie studiate fenomenele si procedeele respective.

Metoda contabilitatii cuprinde trei categorii de procedee:

I. Procedee generale utilizate de toate disciplinele stiintifice:

Observarea

Rationamentul;

Comparatia;

Clasificarea;

Analiza;

Sinteza.

II. Procedee comune stiintelor economice:

Documentarea care presupune existenta unui act scris care sta la baza operatiei ce urmeaza a se inregistra ;

Evaluarea care reprezinta procedeul de cuantificare (masurare) in expresie valorica a existentei, miscarii si transformarii elementelor patrimoniale in vederea reflectarii lor in contabilitate;

Calculatia care este procedeul prin care, periodic, se determina situatia faptica reala a elementelor ce compun patrimoniul unitati lucrative, in scopul compararii ei cu situatia inregistrata in contabilitate, corectandu-se eventualele erori in inregistrare (minusuri sau plusuri).

III. Procedee specifice metodei contabilitatii:

Contul - cu ajutorul caruia se reflecta separat pentru fiecare element patrimonial atat existenta cat si miscarile (in sensul cresterii sau micsorarii acestuia) pe parcursul perioadei de gestiune. Contul reprezinta instrumentul cu ajutorul caruia se concretizeaza principiul dublei inregistrari a elementelor patrimoniale.

Balanta de verificare - ce se intocmeste periodic si serveste la verificarea corectitudinii datelor inregistrate in conturi. Aceasta este documentul pe baza careia se intocmeste bilantul contabil.

Bilantul contabil - este cel mai reprezentativ procedeu de lucru al metodei contabilitatii, care cuprinde situatia patrimoniului si rezultatele financiare ale unitatii la un moment dat.

Documentele de evidenta reprezinta inscrisuri in care se consemneaza fenomenele si procesele financiare din unitatea patrimoniala, in momentul si la locul producerii lor. Documentele stau la baza inregistrarii in contabilitate.

Importanta documentelor pentru contabilitate consta in faptul ca:

- justifica operatiunile inregistrate in contabilitate;

- stau la baza efectuarii controlului economic si financiar;

- in caz de litigii au caracter probatoriu in justitie;

- sunt surse de documentare si informare pentru persoanele interesate in elucidarea unor activitati economico-financiare sau pentru cercetari stiintifice de specialitate.

Orice document trebuie sa cuprinda, de regula, urmatoarele elemente:

- denumirea documentului (chitanta, dispozitie bugetara, stat de plata, etc.);

- antetul (strada, numarul, telefonul, telexul, numarul contului de la banca, etc.);

- numarul de ordine al documentului;

- data si locul emiterii;

- descrierea operatiunii economice si suma in lei sau valuta;

- semnatura persoanei care raspunde de intocmirea documentelor.

a) Dupa continutul operatiunilor economice:

v documente de dispozitie si executie (comanda, dispozitia de plata, cecul in numerar);

v documente combinate (bonul de lucru, dispozitia de livrare, etc.);

v documente contabile: documente de inregistrare (nota de contabilitate); documente centralizatoare (centralizatorul consumului zilnic de alimente); documente de calculatie (fisa contului sintetic, fisa de cont pentru operatiuni diverse); documente de generalizare si de raportare contabila (Jurnalul, Bilantul contabil).

b) Dupa circuitul economic:

v documente cu circuit inchis (interne): bonul de consum, fisa de pontaj, fisa colectiva de prezenta

v documente cu circuit deschis (externe): aviz de expeditie, factura, comanda, etc..

c) Dupa modul de folosire, corectare, verificare si pastrare:

v documente cu regim special (chitanta, factura);

v documente fara regim special (nota de contabilitate);

v documente cu reglementari exprese de tiparire, gestionare, numerotare, folosire si justificare (certificate medicale, permise de calatorie, etc.).

d) Dupa modul de intocmire:

v documente primare (proces-verbal, bon de consum materiale, etc.);

v documente centralizatoare (centralizatorul consumului de materiale).

Registrele de contabilitate sunt documente contabile obligatorii in care se inregistreaza periodic, cronologic si sistematic operatiile economico-financiare consemnate in documentele justificative.

Principalele registre ce se folosesc in contabilitate sunt: Registrul Jurnal si Registrul Inventar.

Registrul Jurnal este un document contabil obligatoriu in care se inregistreaza zilnic in mod cronologic toate operatiunile patrimoniale.

Registrul Inventar este un document contabil obligatoriu in care se inregistreaza, pe baza listelor de inventar, toate elementele patrimoniale inventariate de unitatile patrimoniale potrivit normelor legale.

Clasificarea registrelor de contabilitate:

a) dupa forma lor exterioara:

- registre legate;

- registre cu foi fixe.

b) dupa destinatia lor:

- registre de evidenta operativa (registrul corespondenta de intrare si iesire, condica de prezenta, registrul numerelor de inventar, registrul de casa, etc.);

- registre de evidenta contabila (Jurnalul).

c) dupa ordinea inregistrarilor:

- registre de evidenta cronologica (Jurnalul, jurnalul de inregistrare sau fisa rulajelor, etc.);

d) dupa importanta lor:

- registre obligatorii (Registrul Jurnal, Registrul Inventar);

- registre facultative.

Inainte de a fi inregistrate in contabilitate documentele de evidenta contabila sunt supuse unor verificari in scopul identificarii eventualelor erori ce pot surveni in timpul intocmirii lor.

Verificarea documentelor se face sub trei aspecte:

- verificarea de forma (controlul intocmirii documentelor pe formulare corespunzatoare naturii operatiei, completarea tuturor rubricilor, existenta tuturor semnaturilor persoanelor imputernicite sa vizeze, daca nu au avut loc corecturi, stersaturi, fara ca acestea sa fie certificate, etc.);

- verificarea aritmetica (controlul prelucrarii corecte a datelor cifrice);

- verificarea de fond (controlul realitatii, necesitatii, oportunitatii si legalitatii operatiilor economice).

Pentru circulatia rationala a documentelor in cadrul unitatii patrimoniale se intocmesc grafice de circulatie a documentelor care trebuie sa cuprinda: denumirea documentelor, persoanele care le intocmesc, termenul limita de intocmire, compartimentele functionale prin care circula, locul de arhivare.

Dupa inregistrarea in contabilitate documentele se indosariaza, iar la sfarsitul exercitiului financiar se predau la arhiva unitatii unde se pastreaza timp de 10 ani, cu exceptia bilantului contabil si a statelor de salarii care se pastreaza timp de 50 ani.

In cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii unor documente contabile se procedeaza la reconstituirea lor in termen de maxim 30 zile de la constatare. Pe documentele reconstituite se face mentiunea ,,RECONSTITUIT". Daca ulterior documentul original pierdut se gaseste acesta va fi valabil iar documentul reconstituit se anuleaza.

Forme de tehnica contabila.

Potrivit legislatiei in vigoare se pot adopta trei forme de tehnica contabila:

a) forma de inregistrare contabila pe ,,Jurnale";

b) forma de inregistrare contabila ,,Maestru-sah";

c) forme de inregistrare contabila adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor.

a) Forma de inregistrare contabila pe ,,Jurnale".

Prin aceasta forma de inregistrare contabila se asigura inregistrarea operatiilor economice si financiare in mod cronologic si sistematic, direct din documentele primare si centralizatoare in Jurnal. Jurnalul constituie instrumentul de lucru de baza in aceasta forma de inregistrare.

Avantajul inregistrarii contabile pe ,,Jurnale" consta in faptul ca inregistrarea operatiilor economice se face unilateral, adica o singura data in creditul conturilor, in corespondenta cu conturile creditoare.

Schema realizarii contabilitatii in forma de inregistrare contabila pe ,,Jurnale" este redata in figura de mai jos:

b) Forma de inregistrare contabila ,,Maestru-sah".

Forma de inregistrare contabila ,,Maestru-sah" este apreciata ca fiind o forma de inregistrare simpla, usor accesibila lucratorilor contabili. Aceasta metoda se bazeaza pe inregistrarea bilaterala in conturi, respectiv atat in debitul cat si in creditul conturilor, fiecare avand si conturi corespondente. Formularistica de lucru utilizata este formata din note de contabilitate, jurnal de inregistrare, registrul jurnal, fise sintetice sah, fise de cont analitic, balanta de verificare, registrul inventar. Schema realizarii contabilitatii in forma contabila ,,Maestru-sah" este redata in figura de mai jos:

c) Formele de inregistrare contabila adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor.

Aceste forme de inregistrare contabila adapteaza la posibilitatile de lucru ale calculatoarelor electronice aceleasi formulare specifice formelor de inregistrare contabila clasice.

Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii persoanele fizice sau juridice care utilizeaza sisteme de prelucrare automata a datelor au obligatia sa asigure:

- efectuarea controlului legal intern si extern;

- respectarea normelor contabile, stocarea, pastrarea sub forma suportilor tehnici si controlului datelor inregistrate in contabilitate.

Elaboratorii de programe de contabilitate au obligatia de a prevede prin contractele de livrare a programelor informatice clauze privind intretinerea si adaptarea produselor livrate, precum si clauze privind eliminarea probabilitatilor de modificare a procedurilor de modificare a datelor de catre utilizatori.

Institutiile bugetare au unele particularitati ce definesc si modul diferit de organizare si conducere a contabilitatii, fata de agentii economici, astfel:

institutiile bugetare nu isi acopera cheltuielile din venituri proprii, exceptie facand cele autofinantate. De regula, institutiile publice varsa veniturile realizate la bugetul din care sunt finantate si primesc de la bugetul de stat fondurile necesare indeplinirii sarcinilor;

institutiile publice nu sunt dotate cu mijloace circulante;

institutiile bugetare, inclusiv cele partial sau total autofinantate prin venituri proprii, indeplinesc, de regula, anumite functii social publice reprezentand statul in anumite domenii de activitate: aparare, invatamant, sanatate, cultura, etc.

Datorita acestor particularitati institutiile publice utilizeaza un plan de conturi specific si o evidenta contabila adoptata la acest gen de particularitati si la domeniul de activitate.

Toate institutiile care au calitatea de ordonatori de credite au obligativitatea conducerii evidentei contabile in baza normelor elaborate de Ministerul Finantelor.

Ordonatorii principali de credite, precum si institutiile publice din subordonarea acestora organizeaza si conduc contabilitatea veniturilor incasate si cheltuielilor efectuate, potrivit bugetului aprobat, a mijloacelor extrabugetare si a fondurilor cu destinatie speciala, odata cu evidenta intregului patrimoniu aflat in dotare.

Trimestrial si anual, institutiile publice intocmesc darea de seama contabila ce se depune la organele ierarhice superioare care centralizeaza si depune darea de seama la Ministerul Finantelor.

Pentru buna organizare a contabilitatii fiecare ordonator de credite este obligat sa asigure:

incadrarea structurii financiar-contabile cu personal corespunzator;

intocmirea si circuitul documentelor justificative privind operatiile patrimoniale;

organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii in mod cronologic si sistematic;

organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si valorificarea rezultatelor acestuia;

respectarea regulilor de intocmire a bilantului contabil si depunerea acestuia la termen la organele in drept;

controlul operatiilor patrimoniale efectuate si a procedeelor de prelucrare utilizate, precum si exactitatea datelor contabile furnizate;

furnizarea de informatii necesare stabilirii patrimoniului national, executiei bugetului public national, precum si pentru intocmirea balantelor financiare si a bilantului contabil pe ansamblul economiei nationale;

pastrarea si arhivarea documentelor justificative, a registrelor si bilanturilor contabile.

2. "Contabilitatea decontarilor salariale cu personalul unitatii si a contributiilor angajatilor si angajatorului la bugetele fondurilor speciale".

2.1. "Contabilitatea drepturilor salariale cuvenite personalului unitatii militare".

,,Dreptul de salariu constituie o prerogativa fundamentala a individului"[3]

Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede ca oricine munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea.

Dreptul muncii defineste salariul ca fiind orice venit incasat de un om in schimbul muncii sale.

Contabilitatea decontarilor cu personalul unitatii militare pentru drepturile de salarii, inclusiv adaosurile si premiile achitate din fondul de salarii, se tine cu ajutorul contului 421,,Personal - salarii datorate"

Dupa continutul economic contul 421,,Personal - salarii datorate" este un cont de datorii, iar dupa functia contabila este un cont de pasiv.

Contul 421,,Personal - salarii datorate" se crediteaza in corespondenta cu debitul contului 641 ,,Cheltuielile cu salariile personalului":

- cu solda de functie si solda de grad a cadrelor militare si soldatilor gradati voluntari precum si cu salariul de incadrare al personalului civil contractual, astfel:

6410142600102..100101 = 4210101