Delimitari si structuri privind stocurile

Delimitari si structuri privind stocurile

Definitie, structura si rol

O categorie importanta a patrimoniului o reprezinta stocurile si productia om curs de executie.Acestea reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul patrimoniului, avand drept destinatie consumul la prima utilizare, vanzarea in aceeasi stare sau dupa prelucrarea, precum si productia in curs de executie aflata intr-o anumita treapta a procesului tehnologic sub forma productiei nedeterminate.

Stocurile reprezinta o buna parte din activele circulante.Notiunea de stoc, in inteles contabil, exprima atat dimensiunile bunului cat si miscarile (intrarile si iesirile) intervenite in legatura cu bunul respectiv; miscarile se desfasoara in mod continuu iar durata se incheie, de regula la nivelul unui an.

Ele constituie elemental de baza in realizarea ciclului de productie si desfacere al intreprinderii .Pentru unitatea de productie, ciclul de exploatare consta in: aprovizionarea cu materii si materiale, care devin stocuri ale unitatii, consumul acestora in procesul de productie si transformarea lor in productie in curs de executie sau in produse finite sau servicii destinate vanzarii.In cazul unei unitati de circulatia marfurilor, ciclul de exploatare consta in cumpararea de bunuri care devin stocuri de marfuri destinate vanzarii in aceeasi stare.

Stocurile au o mare importanta mai ales la unitatile economice, datorita urmatoarelor considerente: in cele mai multe ramuri si subramuri de activitate au ponderea cea mai are in costuri ajungand la 50-70% din acestea, exista mai multe sortimente si au miscari cu frecventa mare sau foarte mare, ceea ce implica un volum relativ mare de munca la contractarea, previzionarea, aprovizionarea-depozitare si consum sau vanzare, inclusiv, in evidenta lor.

De existenta rationala a stocurilor foarte bine corelate in tot circuitul economic depinde realizarea in bune conditii a obiectului activitatii de baza al unitatii; stocurile au preturi foarte diferite si cu oscilatii foarte frecvente, ceea ce impune metode si procedee variate de evaluare si evidenta, dar masuri de stapanire si corelare a acestor valori pe termene scurte.

In caz contrar se poate ajunge la pierderi imediate sau in perspective, sau la o imagine inexacta a rezultatelor unitatii economice, lucruri care necesita o interventie permanenta, operativa a sistemului de evidenta si a conducerii unitatii.

Stocurile sunt active circulante:

• Detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;
• In curs de productie in vederea unei vanzari in aceleasi conditii;
• Sub forma de materii prime, materiale si alte materiale consumabile;

Aceasta clasificare nu depinde de natura elementului considerat, ci cu destinatia sa, spre exemplu terenurile si constructiile constituie imobilizari in majoritatea intreprinderilor dar ele sunt stocuri pentru un comerciant de bunuri imobiliare.

Pe de alta parte stocurile pot avea o natura imateriala.Astfel in intreprinderea prestatoare de servicii, lucrarile realizate si nefacturate la inchiderea exercitiului constituie stocuri.

Astfel ca stocurile si productia in curs de executie reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor in cadrul patrimoniului avand drept destinatie consumul la prima utilizare, vanzarea in aceasta stare sau dupa prelucrare precum si productia in curs de executie aflata intr-o anumita treapta a procesului tehnologic sub forma productiei neterminate.

De obicei, dupa natural or sunt delimitate patru categorii de stocuri:

a) Marfurile, cumparate si revandute fara nici o transformare;

b) Materialele si furniturile care intra in productia de bunuri fabricate;

c) Produsele finite, obiecte fabricate de intreprindere;

d) Lucrarile in curs de executie, produse sau servicii ce au atins un stadiu al fabricatiei intermediare;

In raport de locul de creare al gestiunilor structurile de stocuri ce urmeaza a fi prezentate se grupeaza astfel:

1. Stocuri care fac parte din patrimoniul propriu:
• Stc. aflate in depozitele titularului de patrimoniu;
• Stc. in curs de aprovizionare sau sosite si nereceptionate;
• Stc. sosite fara factura;
• Stc. livrate dar neprelucrate;
• Stc. facturate dar nelivrate;
• Stc. aflate la terti.
2. Stocuri care nu fac parte din patrimoniul propriu si cuprind:

Stc. primite spre prelucare;

Stc. in custodie;

Stc. in consignatie.

Corespunzator acestor criterii si dupa provenienta sunt individualizate urmatoarele structuri:

A-Stocuri cumparate

B-Stocuri fabricate

A.    Stocurile cumparate reprezinta totalitatea bunurilor materiale, lucrari si servicii cumparate de la furnizori

Dupa destinatia economica si natura sau forma fizica stocurile cumparate cuprind:

*Materiile prime: reprezinta bunurile materiale care vor constitui substanta

principala a produselor, regasindu-se de regula in aceeasi stare sau intr-o forma

transformata in acestea;

*Materiale consumabile: participa indirect sau ajuta la procesul de fabricatie

fara a se regasii in aceeasi stare in produse.

In cadrul acestora se cuprind:

Materialele auxiliare: care au rol diferit in procesul de exploatare sau fabricatie in sensul ca pot fi consumate si ajuta la executarea muncii insasi sau participa alaturi de materia prima in procesul de transformare a acesteia.

Combustibilul: in functie de destinatia lui poate fi tehnologic, energetic, gospodaresc;

Piesele de schimb: destinate pentru inlocuirea pieselor uzate ale masinilor si utilajelor sau pentru reparatiile si reviziile periodice ale acestora.

*Ambalajele: cu exceptia celor de natura obiectelor de inventar si a mijloacelor

fixe, cuprind materialele folosite in scopul pastrarii calitatilor si proprietatilor

fizico-chimice ale produselor;

*Animalele tinere: crescute si folosite pentru reproductie cat si cele puse la

ingrasat sunt destinate procesului de vanzare sau sacrificare;

*Marfurile: reprezinta bunurile materiale aflate in unitatile comerciale procurate

din afara sau din produsctie proprie, care urmeaza a fi vandute consumatorilor

individuali sau colectivi in starea in care au fost procurate sau supuse unor mici

operatiuni de pregatire;

*300*Materialele de natura obiectelor de inventar: reprezinta bunurile, de regula

mijloacele de munca, ce nu indeplinesc cumulativ conditiile de valoare si durata

de utilizare pentru a fi considerate mijloace fixe;

Acestea au fie o valoare mai mica decat limita prevazuta de lege, indiferent de durata

lor de utilizare, fie o durata de utilizare mai mica decat 1 an indiferent de valoarea lor.

Bunurile asimilate materialelor de natura obiectelor de inventar sunt: echipamentul de

protectie; echipamentul de lucru, imbracamintea speciala si alte obiecte asimilate.

B.    Stocurile fabricate reprezinta ansamblul bunurilor materiale, lucrarile si serviciile obtinute din productie proprie.

Din aceasta categorie fac parte:

a)     Produsele- sunt identificate prin urmatoarele elemente:

Semifabricatele-reprezinta bunurile materiale care au parcurs o etapa tehnologica din procesul de productie si care urmeaza sa mai parcurga si alte faze, fiind receptionate si predate la magazi intermediare sau in fazele urmatoare.

Ex: firele si tesaturile brute in industria textile.

Acestea se vand uneori tertilor in starea in care se gasesc deoarece unele unitati economice nu au in configuratie toate sectiile necesare obtinerii produselor finite sau nu dispun de utilajele adecvate derularii intregului proces de fabricatie.

Produsele reziduale-sunt acele bunuri materiale care nu mai pot avea valoare de intrebuintare, cum ar fi produsele necorespunzatoare calitativ (rebuturile), resturile rezultate din prelucrarea materialelor, casarea mijloacelor fixe si a obiectelor deinventar numite deseuri sau materiale nefolosibile.

Produsele finite-rezultatul final al procesului de productie;

b)    Produsele in curs de executie-reprezinta ce nu a trecut prin toate fazele de prelucrare prevazute de procesul tehnologic precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime, considerate productiei neterminate.

Aceasta productie ocupa o pozitie intermediara intre materii prime si semifabricate

sau intre semifabricate si produse finite.

Stocurile parcurg urmatoarele etape in cadrul ciclului economic:

Analiza si functionarea conturilor

Evidenta constituirii si miscarii stocurilor si productiei in curs de executie se realizeaza prin conturile ce formeaza continutul calsei a 3-a din Planul general de conturi, denumita

"Conturi de stocuri si productie in curs de executie"

Aceste conturi sunt conturi de bilant sau inventar, furnizand informatia de reflectare si control gestionar in ceea ce priveste situatia si miscarea stocurilor si comenzilor in curs de executie.

Soldul lor debitor este preluat in activul bilantului.

Pretul de inregistrare din conturi corespunzator valorii contabile de intrare a stocurilor si productiei in curs de executie, este egal cu costul de achizitie pentru bunurile procurate din afara si costul de productie pentru bunurile obtinute din productie proprie.

Conturile de stocuri si productie in curs de executie au functia contabila de active

Se debiteaza cu valoarea stocurilor intrate in gestiunea unitatii prin:

Achizitionarea de la furnizori;

Aportarea de catre asociati;

Realizate din productie proprie;

Alte surse;

Se crediteaza cu valoarea stocurilor iesite din gestiunea unitatii prin:

Consum;

Vanzare;

Alte destinatii;

Soldul conturilor este DEBITOR-reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor in stoc sau in sold la sfarsitul exercitiului financiar.

Conturilor de stocuri li se asociaza conturi ce inregistreaza DIFERENTE intre pretul din inregistrare (prestabilit) si pretul de achizitie sau costul de productie.

In cazul in care Evaluarea si inregistrarea in contabilitate a stocurilor se face la preturile prestabilite, li se asociaza astfel de conturi.

In debitul conturilor de diferente de regula se inregistreaza diferentele aferente bunurilor intrate in gestiunea intreprinderii, iar in creditul lor diferentele corespunzatoare stocurilor iesite.

Soldul conturilor-diferentele de pret aferente bunurilor economice existente in stoc in gestiunea intreprinderii.O asemenea modalitate de functionare impune inregistrarea in rosu a diferentelor daca preturile prestabilite sunt mai mari decat costul de achizitie sau de productie dupa caz si in negru in situatie inversa.

Daca nu accepta mecanismul de inregistrare rosu-negru prezentat mai sus, conturile de diferente inregistrate in debit, diferentele in plus (costul de achizitie sau de productie este mai mare decat pretul prestabilit) aferente stocurilor intrate in gestiune si diferentele de pret in minus (costul de achizitie sau de productie este mai mic decat cel prestabilit) aferente stocurilor iesite din gestine.

In creditul conturilor se reflecta diferentele in minus aferente stocurilor intrate in gestiune si diferentele in plus corespunzatoare stocurilor iesite din gestiune.

Evaluarea stocurilor si productiei in curs de executie

Metode de evaluare folosite la intrarea si iesirea din patrimoniu a stocurilor

Un principiu de baza utilizat la evaluarea stocurilor consta in faptul ca valorile se stabilesc de regula pe sortimente, iar intrarile se realizeaza la unele preturi sau costuri, in timp ce iesirile sunt realizate adesea la alte valori, potrivit diferitelor procedee si variante.

Principial, la intrare stocurile sunt evaluate la costul istoric identificat dupa caz prin costul de achizitie , pentru stocurile cumparate; costul de productie pentru stocurile fabricate; valoarea de aport stabilita in urma evaluarii pentru bunurile reprezentand aportul la capitalul social; valoarea justa pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit.

Evaluarea stocurilor se realizeaza in patru etape: la intrarea in patrimoniu, la iesirea din acesta, la inventar si la bilant.

I. LA INTRAREA IN PATRIMONIU bunurile materiale de natura stocurilor se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea lor de intrare denumita valoare contabila, astfel:

Materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, marfurile si alte bunuri cumparate cu titlu oneros, la costul de achizitie.

Marfurile pot fi evaluate la intrare si la pret de vanzare.

In cazul folosirii costului de achizitie conturile de stocuri se debiteaza cu toate cheltuielile de aprovizionare, adica pretul de facturare datorat furnizorului si cheltuielile de transport-aprovizionare, adica pretul de facturare datorat furnizorului si cheltuielile de transport-aprovizinare, de manipulare, asigurare, taxe nerecuperabile etc.; pentru care este bine sa se deschida un analitic la contul de stoc, pentru a se putea urmarii influenta acestora in totalul costului de aprovizionare.

Productia in curs de executie, semifabricatele si produsele finite, ambalaje si alte bunuri produse de catre unitatea patrimoniala la costul de productie

COSTUL DE ACHIZITIE-cuprinde pretul de cumparare, inclusiv taxele de import si celelalte taxe de cumparare nerecuperabile, costurile de transport si de manipulare si alte costuri accesorii de achizitie, imputabile direct cu exceptia rabaturilor, risturnelor si remizelor primite de la furnizori.

COSTUL DE PRODUCTIE-cuprinde costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumabile, celelalte cheltuieli directe de productie precum si cota cheltuielilor indirecte de productie determinate rational ca fiind legate de fabricarea bunurilor.De asemenea pot fi incluse dobanzile la creditele bancare contactate pentru productia cu ciclu lung de fabricatie, aferente perioadei.

In cazul folosirii costului de productie bunurile care se obtin din productie proprie se inregistreaza, de regula in cursul perioadei de gestiune la preturi prestabilite, iar la sfarsitul perioadei de gestiune, prin comparatie cu costul efectiv se inregistreaza si "diferente de pret" prin debitarea sau creditarea conturilor respective sau direct la cost de productie efectiv.Aceasta cuprinde costul de achizitie, al materialelor consumabile.

Prin art. 69 din regulamentul si OMFP nr. 306/2004 se precizeaza ca pentru bunurile de natura stocurilor evaluarea se poate face si la preturi sau la costuri standard in care caz se inregistreaza distinct "diferentele de pret" fata de costul de achizitie sau de productie.

IAS 2 "stocuri" mentioneaza si cheltuielile care nu pot fi cunoscute in formula costului stocurilor, cheltuielilor de depozitare , ch. Generala ale administratiei unele cheltuieli de desfacer, costuri de subactivitate privind cheltuielile indirecte de productie, costurile suficiente.

Animalele si pasarile la costul de achizitie, de productie dupa caz;

Stocurile intrate ca aport in natura pentru ca capitalul social se evalueaza la valoarea de aport stabilita in urma evaluarii;

Stocurile intrate cu titlu gratuit se evalueaza la valoarea justa;

In acest context valoarea justa inseamna suma pentru care un activ poate fi schimbat de buna voie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza in cadrul tranzactiei cu pretul determinat obiectiv.

In aceste cazuri valoarea de aport si respectiv valoarea justa se substituie costului de achizitie.

La intrare se poate folosi si metoda costului standard cand intervine si diferenta de pret fata de costul de achizitie sau metoda pretului cu amanuntul in comertul cu amanuntul.

Marfurile si ambalajele din unitatile de vanzare cu amanuntul inclusiv cele din alimentatie publica sunt evidentiate de regula global valoric pe gestiuni in vederea urmaririi facile a acestora; evaluarea se realizeaza la pret de vanzare cu amanuntul +TVA.

In comert, inclusiv in alimetatia publica apar categorii specifice de marja comerciala si adaos comercial la momentul evaluarii marfii si ambalajelor comercializate impreuna.

Adaosul comercial este parte a valorii marfii destinata a acoperii toate cheltuielile de circulatie si de administratie-conducere care asigura un profit comerciantului.Adaosul comercial in economia de piata este stabilit in procente de catre fiecare comerciant in parte.

II. EVALUAREA STOCURILOR LA IESIREA DIN PATRIMONIU se face uneori numai intr-o etapa pentru descarcarea gestiunii si inregistrarea lor pe cheltuieli iar alte valori urmeaza etapa a doua, etapa prin care bunurile sunt valorificate in afara prin vanzare, aport la capital, lipsuri in gestiuni imputate persoanelor vinovate.

In principiu valoarea contabila la iesire este egala cu valoarea contabila la intrare care este la randul sau egala cu marimea costului stocului.

Totusi intervin dificultati contabile determinate de situatia potrivit careia acelasi sortiment de stocuri poate avea valori diferite la intrare in raport de momentul intrarii si sursa intrarii.

Pentru rezolvarea situatiei s-au conturat mai multe metode dupa cum urmeaza:

Metodele de evidenta a stocurilor includ:

Tratamente contabile standard:

-metoda identificarii specifice;

-metoda costului mediu ponderat;

-metoda FIFO (First In First Out)

Tratamente contabile alternative premise:

-metoda LIFO (Last In First Out) si alte metode dace ele sunt recunoscute din reglementarile legale in vigoare;

A.    -Metoda identificarii specifice-

Porneste de la ipoteza ca fiecare articol iesit este identificat prin data de intrare si costul de achizitie.

*Sistemul de depozitare permite o asemenea identificare;

*O asemenea metoda utilizata pentru elementele de stocuri care sunt in mod obisnuit fungibile loturilor pot reprezenta o modalitate de aranjare a beneficiului perioadei;

*Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente de stocuri care fac obiectul unei comenzi distincte indifferent daca au fost cumparate sau produse.

B.    -Metoda costului mediu ponderat-

Aceasta metoda se foloseste cu precadere atunci cand bunurile stocate sunt fungibile (pot fi inlocuite usor unele cu altele de acelasi fel)

Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau dupa fiecare operatie de intrare ca raport intre valoarea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor pe de o parte cantitatea existenta in stocul initial plus cantitatea intrata pe alta parte.

Scaderile din gestiune se efectueaza la C.M.P calculate dupa intrarea ce precede scazamantul.

Metoda C.M.P se aplica in cazul intrarilor de stocuri cu preturi variate si consta in calculul si determinarea costului unitar dupa doua variante:

a) C.U.M.P (costul unitar mediu ponderat ) determinat dupa fiecare intrare in cursul lunii si inregistrarea iesirilor in acest nou pret.

b) C.U.M.P determinat lunar (la sfarsitul lunii) si evaluarea tuturor iesirilor la acest cost in cursul lunii iesirile nu sunt evaluate ci doar urmarite cantitativ;

Stoc initial+cantitati intrate

C.U.M.P= (stoc initial x pret ) + (cantitati intrare x pret)

Se exemplifica fiecare varianta dupa urmatoarele date:

SI-la data 01.01.2005- intrari 2000 buc x 0,05 bani

08.01.2005- intrari 3000 buc x 0,052 bani

17.01.2005- iesiri 2000 buc x 0,0512 bani

25.01.2005- intrari 6000 buc x 0,06 bani

29.01.2005- iesiri 5000 buc

Avantajul metodei CMP este foarte usor de realizat mai ales in mediul electronic unde scaderile din gestiune sunt operate automat odata cu editarea si validarea documentelor de iesire a bunurilor din stoc.

C.    -Metoda FIFO (First In First Out)-

-metoda pentru bunurile cu valabilitate limitata-

Reprezinta asa cum arata si initialele denumirii metoda de scadere din gestiune a stocurilor in ordinea intrarii lor (cel mai vechi se scade primul)

Este deosebit de potrivita ca metoda de evidenta a stocurilor mai ales cand sunt implicate bunuri cu valabilitate limitata la care trebuie sa se tina seama de termenele de expirare.

Cel mai vechi lot de bunuri se scade primul din gestiune si pe cat posibil, pe termen se livreaza cel mai vechi lot.

Folosind aceleasi date situatia se prezinta astfel:

Cateva concluzii despre metoda FIFO dupa aceasta metoda-cand preturile cresc iesirile sunt evaluate la preturi mici adica beneficiul creste, iar cand preturile scad consumurile sunt evaluate la preturi mari iar beneficiul scade.

D.    -Metoda LIFO (Last In First Out)

Este o metoda care a fost dezvoltata cu scopul de a proteja intreprinderea de efectele schimbarii semnificative a preturilor de cumparare ale stocurilor asigurandu-se recuperarea in primul rand al celui mai mare cost al unitatii se scoate ultima aprovizionata.

Metoda LIFO consta in evaluarea iesirilor de stocuri la pretul ultimei intrari si apoi in cronologia inversa intrarilor se realizeaza procedura inversa procedeului FIFO prezentat anterior.

Folosind aceleasi date situatia se prezinta astfel:

Cateva concluzii despre metoda LIFO-dupa metoda LIFO situatia apare invers cand preturile cresc consumurile sunt evaluate la preturi mari pornind cu ultima intrare, iar beneficiul scade, cand preturile scad consumurile sunt evaluate la preturi mici si beneficiul scade.

E.    -Pretul standard normat

Numit si pret de inregistrare sau pret fix se utilizeaza la iesirea stocurilor atunci cand acestea au fost evaluate la intrare cu ajutorul acestui pret.Acest pret reprezinta avantajul de a usura lucrarile de evidenta dar exactitatea informatiilor contabile este discutabila.

Diferentele de pret favorabile sau nefavorabile stabilite la momentul intrarii stocurilor; sunt actualizate pentru bunurile iesite la finele lunii cu aceste diferente rectificandu-se in plus sau in minus , sau alte elemente de patrimoniu.

Diferentele aferente iesirilor de stocuri se stabilesc astfel:

Coeficient de repartizare= ∑ SI la 01. 01. 2005 + ∑ DI

∑ si stoc la 01.01.2005+∑ IV stoc

∑ sid la 01.01.2005-reprezinta soldul diferentelor de pret la inceputul anului

∑ di-reprezinta suma diferentelor inregistrate de la inceputul anului pana la finele lunii

mom, cand are loc repartizarea acestora.

∑ si stoc la 01.01.2005-reprezinta suma valorica a stocurilor la care fac referire

diferentele de la inceputul anului.

F. -Metoda utilizarii codurilor de bare-

Presupune existenta in intreprindere a unui sistem de codificare dupa anumite criterii a tuturor bunurilor stocate si alegerea unui sistem de bar-codificare.

Codurile de bare generate au caracter unic, se imprima pe etichete la intrarea in depozit iar etichetele respective se lipesc pe fiecare element de stoc (de regula, ambalaj colectiv care urmeaza sa fie introdus in stoc)

Introducerea in stoc se face apoi prin citirea codului de bare cu un cititor special (scanner de cod de bare).de sigur metoda nu este aplicata stocurilor aflate in vrac.

Avantajele metodei-de cealalta parte, iesirea din depozit a bunurilor stocate nu va putea fi operata decat prin scanarea codului de bare al elementelor elaborate din stoc, cod de bare care va apel automat din memoria calculatorului costul de stoc individual aferent celui bun.

Se realizeaza astfel o scadere din gestiune "bucata cu bucata" care are cel mai mare grad de precizie si elimina aproape complet posibilitatea de eroare umana.

Prin utilizarea acestei tehnologii inventarierea stocurilor este de asemenea foarte simpla, rapida si precisa.

Aceasta metoda a fost aplicata cu rezultate deosebite la stocurile de marfuri cu o diversitate si complexitate tehnica ridicate unde eroarea umana ducea la discrepante mari intre inregistrarea contabila si situatia faptica.

Costurile si expertiza tehnica necesare sunt relativ ridicate.

Se presupune existenta unui sistem automat de gestiune pentru contabilitate si interferenta acestuia cu aplicatia de citire a codului de bare.

Avantajele pe care le ofera metoda sunt precizia de operare si reducerea tipurilor de instruire a personalului (caruia nu-I mai trebuie ani de experienta ca sa invete produsele astfel incat sa nu le mai confunde unul cu altul cand livreaza sau cand intocmeste documentatia aferenta)

Atentie insa ! Aceste avantaje vor fi evidente numai in cazul operarii cu volume adecvate stoc cu trafic ridicat.

Metodele de organizare a contabilitatii stocurilor si documentele primare utilizate in acest scop

Dintre metodele referitoare la principii si lucrari cele mai importante sunt urmatoarele:

data cand se stabilesc in contabilitate stocurile cantitative si soldurile valorice in contabilitate adica dupa fiecare miscare sau zilnic, periodic de regula lunar , semestrial sau anual;

metodologia de stabilire a stocurilor si a soldurilor pe baza de documente sau si de inventariere faptica pe teren;

numarul de conturi utilizate precum si in functie de modul de efectuare a inregistrarii in contabilitate.Atat la intrare cat si la iesirea stocurilor;

modul de evaluare a stocurilor, pretul sau costul de cumparare, costul de productie, preturile standard etc.

Elementul determinant al fiecarei metode este construit din momentul de stabilire a stocurilor si a soldurilor acestora.

Tinand seama de acestea elementele in perioada actuala exista doua metode importante teoretice si practice de contabilizare a stocurilor:

Metoda inventarului permanent ;

Metoda inventarului intermitent;

METODA INVENTARULUI PERMANENT

Este metoda cea mai importanta atat ca intindere a utilizarii ei cat si ca nivel calitativ al rezultatelor.

Aceasta metoda consta in faptul ca in cursul perioadei de gestiune miscarile de stocuri se contabilizeaza prin debitarea si creditarea conturilor de stocuri, stabilindu-se de fiecare data stocul nou, avnd astfel in permanenta informatia privitoare la existenta stocului.

Din sondaje sau inventarieri periodice se descopera diferentele sub forma de plusuri sau minusuri corectandu-se stocul si respectiv soldul contabil oferindu-se astfel si controlul permanent al stocurilor.

In concluzie-metoda inventarului permanent presupune inregistrarea intrarilor si iesirilor operatiune atat cantitativ cat si valoric astfel incat in orice moment sa se cunoasca dimensiunea valorica si fizica a stocului.

In cazul folosirii inventarului permanent contabilitatea analitica a stocurilor se poate organiza dupa una din urmatoarele metode in functie de specificul activitatii si necesitatile proprii ale unitatii patrimoniale:

a) Metoda operativ-contabila ( pe solduri) ce presupune inregistrarea cantitativa la depozit a tuturor intrarilor si iesirilor.

b) Metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitic) presupune inregistrari cantitative la depozit iar in contabilitate inregistrarea cantitativ-valorice pe fise de cont analitic deschise pentru fiecare cod de produs in parte.

c) Metoda global-valorica presupune inregistrarea valorica atat in contabilitate cat si la depozit;

SFAT: Este o metoda adecvata numai pentru depozite specializate intr-un singur fel de bunuri; nu se recomanda folosirea metodei global-valorice pentru alte tipuri de depozite din cauza gradului mare de aproximare.

METODA INVENTARULUI INTERMITENT

Metoda inventarului intermitent consta in faptul ca in decursul perioadei de gestiune miscarile de stoc (intrari-iesiri) nu se inregistreaza prin conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli.La sfarsitul perioadei de gestiune pe baza inventarului faptic, se compara si se regularizeaza stocul de inventar cu cel scriptic care se poate in face doua moduri:

1.a : Se determina variatia de stoc care se inregistreaza ca o intrare la contul de stoc

(stocul de inventar > stocul contabil) prin inregistrarea:

1.b : Inregistrarea ca intrare a stocului stabilit la inventar

(cand la inceputul exercitiului se anuleaza stocul initial, trecandu-se pe stocuri

prin inregistrarea:

2.a : Diferenta din variatia stocului in minus ( stocul inventariat < stocul contabil) se

inregistreaza ca o iesire din stoc.

2.b : Inregistrarea la inceputul exercitiului a anularii stocului existent ca o iesire de

stoc prin inregistrarea: