Deprecierea imobilizarilor

Deprecierea imobilizarilor

IAS 36 "Deprecierea activelor" se aplica, in principal, imobilizarilor corporale, precum si imobilizarilor necorporale, inclusiv fondului comercial. Standardul detaliaza tratamentul conform caruia activele nu ar trebui inregistrate la o valoare mai mare decat valoarea lor  recuperabila. Valoarea recuperabila a unui activ este valoarea cea mai mare dintre pretul sau net de vanzare si valoarea sa de utilizare. Valoarea de utilizare este valoarea actualizata a fluxurilor de numerar ce se preconizeaza a se obtine in urma folosirii activului respectiv. Fluxurile de numerar trebuie fixate tinand cont de starea actuala a activului. Standardul contine informatii ajutatoare privind alegerea unei rate de actualizare potrivite.

IAS 36 "Deprecierea activelor" solicita o evaluare anuala atunci cand exista un indiciu de depreciere, caz in care trebuie calculata valoarea recuperabila. Standardul se aplica, de asemenea, activelor individuale, cum ar fi un echipament, precum si unitatilor generatoare de numerar. Aceasta se datoreaza faptului ca, in general, mai curand grupurile de active genereaza fluxuri de numerar, decat activele individuale, in multe cazuri fiind imposibil de calculat valuarea de utilizare a unui activ individual. IAS 36 "Deprecierea activelor" se aplica in particular si fondului comercial precum si altor active necorporale. Atunci cand aceste active sunt amortizate pe o perioada mai mare de 20 de ani, testul de depreciere trebuie aplicat anual, fie ca exista sau nu un indicator de depreciere. IAS 36 "Deprecierea activelor" nu acopera deprecierea stocurilor, a creantelor privind impozitul amanat sau deprecierea celor mai multe din activele financiare, a caror recunoastere si evaluare este tratata in alte standarde.

"In general, pierderea din depreciere este recunoscuta in profitul sau pierderea neta, desi exista reguli speciale in ce priveste activele care au fost reevaluate. Standardul se refera si la conditiile care trebuie sa existe inainte ca o pierdere din depreciere recunoscuta in anii trecuti sa poata fi reluata. Pierderile din depreciere recunoscute sau reluate trebuie sa fie tratate in conformitate cu cerintele din IAS 36 "Deprecierea activelor" si nu conform tratamentului contabil de baza sau tratamentului contabil alternativ permis pentru alte modificari ale politicilor contabile ca, de exemplu, cele prezentate in IAS 8 "Profitul net si pierderea perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile". "[1]

Valuarea recuperabila este maximul dintre pretul net de vanzare al unui activ si valoarea lui de utilizare.

Valoarea de utilizare este valoarea prezenta a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se asteapta sa fie generate din utilizarea continua a unui activ si din vanzarea lui la sfarsitul perioadei sale de viata utila.

Pretul net de vanzare este suma ce se poate obtine din vanzarea unui activ intr-o tranzactie cu pret determinat obiectiv intre doi parteneri, minus costurile legate de vanzare. In cazul in care costurile legate de vanzare nu au valoare materiala, pretul net de vanzare este egal cu valoarea reala.

Costurile aferente iesirii sunt costuri suplimentare atribuite direct vanzarii unui activ, excluzand costurile de finantare si cheltuielile cu impozitul pe profit.

Valoarea contabila definita in cadrul IAS 36 "Deprecierea activelor" reprezinta valoarea neta contabila, respectiv valoarea contabila mai putin amortizarile cumulate si pierderile din depreciere inregistrate in anii anteriori.

Pierderea din depreciere este suma cu care valoarea neta contabila a unui activ depaseste valoarea sa recuperabila.

Unitatea generatoare de numerar este cel mai mic grup identificabil de active care genereaza intrari de numerar din utilizarea continua, intrari care sunt in mare masura independente de intrarile de numerar generate de alte active sau grupe de active. Definitia unei unitati generatoare de venit este clara. Totusi, punerea sa in practica este dificila si se bazeaza pe estimari.

Activele corporatiilor sunt acele active, altele decat fondul comercial, care contribuie la fluxurile viitoare de numerar atat pentru unitatea generatoare de numerar pe baza revizuirii, cat si pentru alte unitati generatoare de numerar.

O pierdere din depreciere trebuie recunoscuta ori de cate ori valoarea contabila depaseste valoarea recuperabila, adica valoarea care ar trebui recuperata prin folosirea sau vanzarea activului. In acest caz, valoarea contabila a activului este redusa la valoarea recuperabila. Aceasta reducere este cunoscuta ca o pierdere din depreciere.

Pierderea din depreciere trebuie recunoscuta imediat in contul de profit si pierdere.

Exemplu : O entitate a achizitionat in 2005 un activ. La acea data, activul era performant si foarte util in procesul de productie al entitatii. Activul este inregistrat la cost minus amortizarea cumulata iar valoarea lui contabila la 31 dec 2007 este de 2000 u.m. In ianuarie 2008, este lansat pe piata un nou produs care este mai bun decat cel anterior, ceea ce face ca primul activ in discutie sa fie considerat uzat moral. Entitatea cumpara activul imbunatatit pentru a-l utiliza in viitor. Prin urmare, activul initial este uzat moral si nu mai are valoare de utilizare. Ar putea fi vandut ca deseu pentru suma de 600 u.m.

Valoarea recuperabila a activului este, deci, mai mica decat valoarea lui contabila, iar entitatea recunoaste o pierdere din depreciere de 1.400 u.m. in situatiile financiare aferente exercitiului financiar incheiat la 31 decembrie 2008.

Deprecierea activelor inregistrate la valoarea reevaluata

Pierderea din depreciere trebuie tratata ca o scadere a reevaluarii pentru activele inregistrate anterior la valoarea reevaluata. Prin urmare pierderea din depreciere trebuie stabilita prin raportare la surplusul de reevaluare aferent deprecierii activelor. Acolo unde surplusul de reevaluare nu este suficient pentru a acoperii pierderea din depreciere, soldul ramas trebuie recunoscut in contul de profit si pierdere.

Exemplu : O societate detine un utilaj care a fost achizitionat pentru suma de 5000 u.m. Activul a fost reevaluat la 31.12. 2006 la 7000 u.m. La 31. 12. 2007, datorita modificarilor pretului de piata, utilajul mai valoreaza doar 4000 u.m. Valoarea de utilizare poate fi considerata ca fiind aceeasi cu pretul net de vanzare. Valoarea recuperabila este, deci, mai mica decat valoarea contabila.

Deoarece utilajul a fost reevaluat anterior, societatea va relua mai intai deprecierea in rezerva din reevaluare. Deprecierea totala este de 3000 u.m., dar rezerva din reevaluare este de numai 2000 u.m. Este, deci, insuficient pentru a acoperi valoarea totala a deprecierii. Societatea va recunoaste, prin urmare, restul de 1000 u.m. in contul de profit si pierdere la data de 31. 12. 2007.

A identifica daca un activ reevaluat poate fi depreciat depinde de baza folosita in determinarea valorii juste a acestuia. In cele mai multe cazuri, baza folosita pentru determinarea valorii juste a activului este valoarea lui de piata. Singura diferenta intre valoarea justa a activului si pretul lui net de vanzare este data de costurile suplimentare directe necesare pentru vanzarea activului.

Daca valoarea costurilor de vanzare este neglijabila atunci valoarea recuperabila a activului reevaluat este aproximativ egala cu valoarea lui reevaluata(valoarea justa). In acest caz este putin probabil ca activul reevaluat sa fie depreciat si valoarea recuperabila nu are nevoie de estimare.

Daca valoarea costurilor de vanzare nu este neglijabila, pretul net de vanzare al activului reevaluat este mai mic decat valoarea lui justa. Prin urmare, activul reevaluat va fi deteriorat daca valoarea lui de utilizare este mai mica decat valoarea lui reevaluata.

Exemplu : O societate comerciala a reevaluat un utilaj la valoarea sa justa, reprezentand pretul de vanzare al activului pe piata, de 11.000 lei. Vanzarea utilajului presupune insa cheltuieli suplimentare de vanzare in suma de 2000 lei. Valoarea de utilizare a utilajului este de 7000 lei.

Intreprinderea trebuie sa recunoasca o pierdere din depreciere in suma de 2000 lei (diferenta dintre valoarea recuperabila de 9000 lei - maximul dintre pretul net de vanzare de 9000 lei si valoarea de utilizare de 7000 lei, si valoarea neta contabila - valoarea reevaluata de 11.000 lei).

Cand un activ este depreciat, acest lucru poate indica, de asemenea, ca durata de viata utila sau valoarea reziduala a activului necesita o revizuire. In cazul in care se realizeaza o revizuire a ambelor estimari, atunci deprecierea sau cheltuielile cu amortizarea pentru perioadele contabile viitoare trebuie ajustate pentru a aloca sistematic valoarea contabila revizuita a activului, mai putin valoarea sa reziduala(daca exista), de-a lungul duratei de viata utila ramasa a activului.