IAS si Directivele contabile Europene

IAS si Directivele contabile Europene

Diferentele dintre sistemele contabile ale diferitelor tari se pot grupa in trei categorii:

diferente referitoare la regulile contabile ale diferitelor tari;

diferente intre modalitatile de interpretare a regulilor;

diferente in ceea ce priveste practicile contabile preferate. (vezi Roberts, Weetman, Gordon, 1998, p.55 si urmatoarele)

Diferente referitoare la regulile contabile

Principalele motive pentru care companiile din diferite tari utilizeaza metode diferite sau raporteaza diferite informatii le constituie normele contabile ce impun modalitati diferite de tratare. De exemplu, in Marea Britanie investitiile trebuie evaluate la valoarea curenta, pe cand in SUA ele pot fi prezentate doar la cost istoric. De asemenea, impozitele amanate se calculeaza in SUA pe baza metodei responsabilitatii depline, in timp ce companiile britanice trebuie sa amane doar raspunderea potentiala sau probabila.

Pot exista cazuri in care o tara are anumite reguli contabile iar alta nu. De exemplu, in SUA exista multe reguli sau standarde specifice industriei care nu exista in Marea Britanie. In aceste conditii, situatiile financiare ale unor companii din doua tari nu pot fi comparate in anumite cazuri.

Diferente intre modalitatile de interpretare a regulilor/normelor contabile

Chiar in cazul in care regulile din doua tari sunt identice, interpretarea poate sa difere. Multe domenii ale contabilitatii necesita evaluari, previziuni sau aprecieri/judecati. De exemplu, pentru a determina rata de depreciere a unui activ trebuie sa se decida cea mai adecvata baza de alocatie, durata utila a bunului si valoarea sa reziduala. Acestea presupun utilizarea evaluarilor, previziunilor si judecatilor.

Spre deosebire de aceasta, alte reguli contabile includ termeni ambigui. Utilizarea estimarilor si interpretarea terminologiei ambigue face posibil ca evenimente identice sa fie masurate si raportate in moduri diferite de companii diferite.

Diferente referitoare la practicile contabile preferate

De la bun inceput trebuie sa facem distinctia intre reglementarile contabile sau aspectele "de jure" si practicile actuale sau aspectele "de facto". Reglementarile contabile deseori contin un numar de optiuni; in plus, multe aspecte pot sa nu fie cuprinse in reglementari, ceea ce ofera mai multe posibilitati de alegere pentru companii.

Practicile "de facto" pot diferi considerabil in cadrul diferitelor tari chiar daca exista doar cateva diferente "de jure". Daca toate companiile, indiferent de tara din care provin sau in care isi desfasoara activitatea, aleg, pe cat posibil, sa foloseasca metode similare, atunci diferentele "de facto" pot fi mai mici decat cele "de jure". Ca urmare, practicile actuale ale companiilor trebuie comparate pentru obtinerea unui tablou complet al diferentelor din contabilitatea internationala, lucru ce nu este usor de realizat.

Importanta diferentelor existente intre sistemele contabile

Cu toate ca multe companii sunt afectate de diferentele din contabilitate existente pe plan international, cele mai afectate sunt, cu siguranta, companiile multinationale. Majoritatea acestor companii sunt nevoite sa intocmesca doua seturi de rapoarte financiare, unul intocmit pe baza Principiilor Contabile General Acceptate - PCGA - pentru prezentarea informatiilor la nivel local si unul intocmit pe baza informatiilor prezentate de firma mama pentru consolidare.

Diferentele legate de centrele de prezentare a informatiei pot afecta deciziile financiare ale companiilor, motiv pentru care bursele au intervenit in favoarea aplicarii unor standarde contabile internationale mai stricte.

Ne vom referi doar pe scurt la doua burse, cea americana si franceza

SEC a fost creata in 1934 si investita, inca de la infiintare, cu functii normalizatoare.A refuzat sa-si exercite aceasta functie si a preferat sa lase aceasta responsabilitate organelor competente.

Principiul colaborarii dintre SEC si FASB (organismul american de normalizare) "a fost precizat si intarit, la inceputul anilor 1970, cu ocazia ultimei mari crize de incredere ce a traversat contabilitatea americana". (Feleaga, Ionascu, 1998, p.254) De la crearea FASB, intre reprezentantii acestui organism si cei ai SEC s-a stabilit un program de intalniri oficiale saptamanale.

I se reproseaza SEC ca ar impune anumite teme de reflectie si ca, in acest mod, ar focaliza normalizarea contabila doar pe problemele pietelor ce intereseaza guvernul federal al SUA. "Ca atare, in mediul american, se instaleaza o dicotomie intre contabilitatea intreprinderilor ce fac apel la economisirea publica si contabilitatea mai putin evolutiva a <majoritatii> silentioase a intreprinderilor, cele nesupravegheate de comisie. In felul acesta, se ajunge la suprimarea caracterului universal al regulilor contabile si la crearea unui mod de apreciere diferit al intreprinderilor, dupa cum ele sunt supuse sau nu regulilor pietei financiare". (Feleaga, Ionascu, 1998, p.254)

SEC are o directie a contabilitatii care asigura interfata cu responsabilii normalizarii si aduce, in caz de necesitate, practicienilor, elemente de raspuns referitoare la aplicarea anumitor reguli contabile.

COB - Comisia operatiilor de bursa din Franta

A fost creata in 1967 si isi asuma, pe langa functia de control, atributii normalizatoare prin rolul sau in ceea ce priveste formularea si aplicarea regulilor contabile. Mai are menirea de a face precizari privind aplicarea anumitor reguli contabile cu prilejul acordarii vizei sale pe notele informative sau in buletinul lunar si raportul anual pe care le intocmeste.

Functia normalizatoare a COB a crescut dupa reforma contabila franceza, care a fost initiata in 1996.

In opinia lui M.Capron se pot distinge:

"tarile in care practicile contabile sunt guvernate de legi, regulamente, practici administrative (cazul Germaniei, spre exemplu);

tari in care profesiunea contabila elaboreaza norme si reglementeaza practicile, daca e cazul, in colaborare cu mediile de afaceri si cu grupurile de utilizatori. Este cazul tarilor anglo-saxone, unde, de altfel, nu exista un plan contabil national comun tuturor intreprinderilor, ci numai pe sectoare de activitate;

tari in care normalizarea rezulta dintr-o larga intelegere intre autoritatile publice, instantele profesionale si grupurile de utilizatori (este, mai ales, cazul Frantei, Belgiei, Japoniei).

In plus, elaborarea normelor contabile a opus adesea doua mari tipuri de scoala: cea care preconizeaza un demers conceptual, deductiv (principiile trebuie sa fie determinate de un rationament si sa se aplice apoi metodelor ce trebuie puse in practica) si cea pragmatica sau inductiva, care prefera sa plece de la obiceiuri si traditii pentru a determina norme". (Capron, 1994, p.122)

In sistemul contabil anglo-saxon problemele contabile aparute pot fi rezolvate fara sa se astepte elaborarea contabila, considerandu-se ca imaginea fidela este realizata daca este respectat principiul sinceritatii conturilor.

In SUA contabilitatea este normativa, cautand sa uniformizeze practicile si este pozitiva din punct de vedere experimental, vizand satisfacerea variatelor cerinte informationale ale utilizatorilor.

Marea Britanie este o tara de drept cutumiar, avand la origine dreptul englez, aplicabil in Anglia si Tara Galilor (Scotia si Irlanda de Nord avand propriul lor drept), care este fundamentat pe Common Law si Equity. Aici locul preponderant il au uzanta si practica. Profesiunea contabila a fost cea care a trebuit sa gaseasca cea mai buna cale pentru a obtine o imagine sincera si fidela: true and fair view. Regulile fiscale au un efect redus asupra metodelor contabile.

Sistemul contabil continental are la baza Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene privind structura conturilor anuale si Directiva a VII-a privind conturile consolidate. Acest sistem nu dispune de un cadru conceptual de contabilitate, informatia contabila fiind puternic influentata de forma juridica a evenimentelor si tranzactiilor, iar normele si reglementarile fiscale au o influenta semnificativa asupra contabilitatii.

Sistemul contabil anglo-saxon are la baza un cadru conceptual coerent structurat pe obiective si principii, neinfluentate de reglementari rigide, iar fiscalitatea nu exercita nici o influenta asupra contabilitatii.

Contabilitatea anglo-saxona are ca obiectiv principal obtinerea de informatii pentru investitori si alti utilizatori care sa permita luarea celor mai eficiente decizii in special privind circulatia capitalulu. In schimb, contabilitatea continentala are ca principal obiectiv de a servi drept proba in justitie si de a determina veniturile impozabile.

"Spre deosebire de Franta, Regatul Unit nu a cunoscut dezvoltarea marilor banci de afaceri de inspiratie Saint-Simoniana.

Industriilor nu le-a ramas decat sansa de a face apel, prin economisirea publica, la finantarea pe termen lung. Este si motivul pentru care, mult mai devreme decat pe continent, in Regatul Unit s-a dezvoltat rolul Bursei (Stock Exchange)". (Feleaga, 1995, p.109)

In comparatie cu Franta reglementarea contabila britanica nu contine un plan de conturi normalizat, scheme de inregistrari si de tinere a jurnalelor si registrelor contabile obligatorii. In Marea Britanie, spre deosebire de tarile Europei continentale, sistemul contabil este independent de cel fiscal (caracteristica intalnita si in contabilitatea americana).

In conformitate cu aceasta caracteristica, este posibil sa se procedeze la o reevaluare contabila a imobilizarilor, fara sa se plateasca impozite. Cu alte cuvinte, cheltuiala fiscala este generata de plusul de valoare rezultat din vanzarea activelor fixe si nu din operatia de reevaluare a acestora in bilant.

Intre culturile contabile exista diferente cum ar fi urmatoarele:

a)     Pe plan institutional contabilitatea continentala este puternic codificata, normata si deci regizata de un plan contabil general, care cuprinde un mare numar de norme imperative si recomandative, in timp ce contabilitatea anglo-saxona se bazeaza pe traditii si cutume, nefiind <incorsetata> intr-un plan contabil national;

b)     Pe plan tehnico-aplicativ contabilitatea continentala opereaza cu clasificarea economica a cheltuielilor si veniturilor, ceea ce genereaza in mod obiectiv tinerea a doua feluri de contabilitati separate: 1) financiara si 2) de gestiune, in timp ce contabilitatea anglo-saxona opereaza cu clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa destinatii (sectii, produse etc.), ceea ce nu impune o separare foarte riguroasa a contabilitatii de gestiune de contabilitatea financiara;

c)     Pe plan politico-strategic, anglo-saxonii dau prioritate informatiilor necesare luarii deciziilor de catre investitori; conceptia lor poarta clar amprenta liberalismului economic, acordandu-se mai putina importanta implicatiilor asupra contabilitatii nationale, in timp ce conceptia franceza a normalizarii contabile se vrea mai impaciuitoare intre diferitii protagonisti ai informatiei contabile care trebuie sa se ofere intr-un cadru mult mai formalist". (vezi Pop, 2000, p.31)

Din multitudinea aspectelor existente, am ales sa ne referim in primul rand la principiile prudentei si cel al prioritatii realitatii economice asupra formei juridice, apoi la problema recunoasterii activelor si pasivelor, la forma si continutul situatiilor financiare si la metoda procentului realizat.

In continuare am incercat sa comparam anumite concepte si modul de aplicare practica in diverse sisteme contabile cum ar fi: deprecierile, costurile activitatii de cercetare-dezvoltare, provizioanele, actiunile proprii, beneficiile angajatilor, conversia devizelor, goodwill-ul si consolidarea conturilor.

Posibile solutii pentru armonizare

La inceputul anului 1996 reprezentanti guvernamentali ai UE, sub conducerea oficialitatilor, au analizat incompatibilitatea dintre Directivele europene contabile si IAS. Obiectivul a fost reprezentat de eliminarea diferentelor prin schimbarea, revizuirea sau ameliorarea fie a Directivelor, fie a IAS. O motivatie ar fi si aceea ca ar exista si posibilitatea ca US GAAP sa devina un standard mondial prin reducerea influentei europene in domeniu.

Comisia pentru Investitii si Societati Transnationale a UNCTAD a examinat, recent, posibilitati de abordare a problemelor amintite mai sus, care au fost discutate cu statele membre. In ceea ce priveste problemele companiilor cu vocatie internationala, o solutie a fost cea a excluderii de la obligatia de a respecta directivele europene si acordarea libertatii de a urma alte norme in functie de tara in care s-au facut investitii. Aceasta solutie a pus problema evaluarii excluderii (toate societatile cotate, anumite societati cotate, companii cu investitori in UE etc.) si a regulilor pe care aceste companii sa le aplice (IAS, US GAAP sau ambele).

O alta solutie s-a referit la obtinerea unui acord cu SUA in ceea ce priveste recunoasterea reciproca a raportarilor contabile. Interesul a fost scazut din partea americana deoarece conturile elaborate pe baza US GAAP sunt, de fapt, recunoscute in statele membre UE. "Nu se petrece acelasi lucru cu conturile elaborate de catre companiile europene pe baza Directivelor contabile, care sunt apreciate ca nu furnizeaza detalii corespunzatoare cerintelor americane". (Nisulescu, Manolescu, Lepadatu, 1998, p.220)

O alta solutionare posibila ar fi identificarea problemelor interne ce au dus la solutii contabile care exced Directivele contabile si stabilirea unor solutii tehnice de rezolvare, inclusiv prin initierea revizuirii acestora. Negocierea fiecarei revizuiri necesita timp indelungat iar procesul ar trebui permanentizat datorita posibilitatii aparitiei unor noi probleme.

A mai fost luata in considerare si crearea unui organism de implementare a Standardelor Contabile Europene insa o mare parte a statelor membre UE si-au exprimat indoiala privind necesitatea crearii unui alt elaborator de standarde tinand cont de progresele realizate prin normele IAS in vigoare la acea data.

Unele propuneri care au fost retinute ca fiind posibile cai de urmat privesc:

q      respectarea principiilor din Tratatul de la Maastricht cu privire la problematica domeniului contabil;

q      evitarea realizarii unei noi legislatii la nivelul UE sau amendarea celei existente si evitarea infiintarii unui organism nou pentru elaborarea standardelor contabile.

Referitor la solutionarea problemelor urgente ale companiilor europene care vor sa fie cotate pe pietele internationale de capital, Comisia a propus examinarea, pentru inceput, cu statele membre ale UE, a conformitatii existente intre Directivele contabile europene si IAS. Daca sunt relevate anumite nepotriviri, este necesar ca acestea sa fie analizate fiecare in parte.

Parerea Comisiei a fost aceea ca ar putea aparea anumite dificultati astfel ca, in caz de conflict, ar trebui sau sa se solicite IASC schimbarea unor prevederi ale standardelor sau sa fie aduse anumite amendamente Directivelor europene.

Pentru asigurarea unei apropieri a UE, Comitetul de Contact creat in acest sens de UE, a incercat sa stabileasca un regim de "agreere" a viitoarelor proiecte de standarde publicate de catre IASB. "Agreerea" presupune ca UE castiga pozitia de a influenta activitatea IASB. Pentru crearea mecanismului de asigurare a situatiei de "agreere" a problemelor vizand compatibilitatea cu IAS a existat varianta de a se da un rol mai mare Comitetului de Contact.

Dupa cum se poate deduce din cele spuse mai sus, problematica armonizarii contabile este extrem de actuala si vizeaza nu doar statele membre UE ci si tarile ce au aderat recent la UE si ale caror sisteme legislative sunt in plin proces de asimilare a prevederilor Directivelor.