OBIECTUL SI METODA CONTABILITATII

Elemente istorice de referinta

Produs al unei activitati practice si teoretice indelungate, contabilitatea s-a afirmat ca sistem de cunoastere si gestiune a resurselor economice ale societatii comerciale. Drumul parcurs de aceasta este predominant de la practica la teorie, in cadrul caruia experienta din practica a fost cea care a anticipat si a modelat teoria si metoda contabilitatii.

In decursul timpului contabilitatea a cunoscut urmatoarele aceptiuni:

practica sociala;

tehnica de inregistrare sau arta inregistrarii;

stiinta cu un obiect propriu de studiu;

bun social sau "joc social".

Calificarea contabilitatii drept arta incepe cu Luca Paciolo, care intr-o lucrare din anul 1514, respectiv "La scuola perfetta del mercati", prezinta notiuni si calcule comerciale, iar la sfarsit utilizeaza expresia "dell'arte della scrittura veneziana".

O lucrare recenta publicata in Franta numeste contabilitatea drept 'arta de a inregistra si sistematiza valoarea monetara a tranzactiilor comerciale si evenimentelor financiare, de a intocmi documentele contabile de sinteza si de a interpreta rezultatele"⁴.

Dupa René de la Porte, "contabilitatea este o stiinta si numai tehnica sa este o arta".

Jaques Richard insista asupra statutului de tehnica a contabilitatii care evolueaza sub impulsul practicii social-economice. Contabilitatea asirienilor poate fi numita, din punct de vedere al tehnicii, o contabilitate statistica, deoarece se limita la numararea obiectelor. Inainte de Paciolo contabilitatea venetiana era organizata in partida simpla, reflectand operatiuni de casa, intrarea si iesirea acestor valori. Dupa generalizarea partidei duble putem vorbi de dubla reprezentare a averii si, implicit, de evolutia contabilitatii ca tehnica de consemnare a fiecarei substante patrimoniale.

Ca tehnica inregistreaza si clasifica tranzactiile si evenimentele care marchiaza viata diverselor entitati ( in primul rand intreprinderile ) in scopul furnizarii de informatii necesare luarii deciziilor economice.

Ca oricare disciplina stiintifica , contabilitatea reprezinta simultan o teorie si o tehnica . In calitatea sa de teorie stintifica , contabilitatea reprezinta un sistem de principii si cunostinte care explica si informeaza.

Primele definitii atribuite contabilitatii in Statele Unite ale Americii se axau in special pe functia traditionala a acesteia, cea de "tinere a registrelor".

Evident, o operatiune complexa, care cadea in sarcina unei persoane specializate, numita contabil.

In anul 1941, Institutul American al Contabililor Publici Autorizati (A.I.C.P.A. - American Institute of Certified Public Accountants), a definit contabilitatea drept "arta inregistrarii, clasificarii si rezumarii intr-o maniera semnificativa, in exprimare baneasca, a tranzactiilor (operatiunilor) si evenimentelor (faftelor), care au un caracter financiar, precum si interpretarea rezultatelor acestei actiuni"⁵.

Ulterior ,in anul 1980, acelasi Institut, reformuleaza aceasta opinie: "Contabilitatea ofera informatii cantitative, preponderent de natura financiara, referitoare la o anumita entitate economica, in scopul elaborarii deciziilor economice"⁶.

Fig 1-Contabilitatea ca sistem de informatii necesar luarii deciziilor economice

Contabilitatea, ca activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din administrarea societatilor, trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora cat si in relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile guvernamentale si alti utilizatori.

Societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi, si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii.

Aceste prevederi se aplica si institutiilor publice, asociatiilor si celorlalte persoane juridice cu si fara scop lucrativ, precum si persoanelor fizice autorizate sa desfasoare activitati independente.

Contabilitatea de gestiune se organizeaza de catre fiecare societate in functie de specificul activitatii si necesitatilor proprii, avand ca obiective principale urmatoarele: calcularea costurilor, stabilirea rezultatelor si a rentabilitatii produselor, serviciilor executate, intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pe feluri de activitati, urmarirea si controlul executarii acestora in scopul cunoasterii rezultatelor si furnizarii datelor necesare fundamentarii deciziilor privind gestiunea societatii si altele.

La ora actuala in lume se fac eforturi la nivel international pentru armonizarea sau normalizarea contabilitatii. Acesta consta din armonizarea documentelor de sinteza, metodelor, terminologie.

Efortul de normalizare la nivel international se mai concretizeaza in emiterea de postulate, principii si norme contabile, tinand cont de ordinea de generalizare putem spune ca postulatele contabile au cel mai inalt grad de generalizare, inaintea principiilor si normelor contabile.

Postulatele contabile: reprezinta o propozitie a carui acceptare este ceruta pentru a analiza o demonstratie.

Principiile contabile: sunt elemente conceptuale care ghideaza utilizatorii in elaborarea de norme contabile, plecand de la postulat.

Normele contabile: sunt definite ca reguli precise de evaluare, clasificare, inregistrare a informatiilor contabile. Exemplul cel mai elocvent este procesul de armonizare contabila realizat la nivelul U.E. prin intermediul directivelor.

Obiectivele contabilitatii agentilor economici pot fi sistimetizate astfel:

- inregistrarea cronologica si sistematica a tuturor operatiilor economice;

- asigurarea integritatii patrimoniului si controlul operatiilor patrimoniale efectuate;

- urmarirea si furnizarea rezultatelor obtinute atat pentru necesitatile proprii cat si pentru informarea asociatilor, clientilor, furnizorilor, bancilor;

- furnizarea informatiilor necesare intocmirii documentelor de sinteza si raportare.

2) Obiectul si metoda contabilitatii

In masura in care se accepta ideea ca prin vocatia sa, contabilitatea este o disciplina stiintifica, ea isi defineste obiectul continutului sau de studiu, metoda de cercetare si pozitia sa in cadrul stiintelor economice .

Metoda contabilitatii cuprinde totalitatea principiilor, procedeelor si tehnicilor utilizate pentru studiul obiectului contabilitatii. Metoda contabila ne indica calea de urmat pentru studiul obiectului contabil, iar procedeul ne indica cum trebuie studiat.

Conform directivei a-IV-a europene, obiectul de studiu al contabilitatii il reprezinta situatia patrimoniala, financiara si rezultatele exercitiului. Conform acestei directive contabilitatea are rolul de a furniza informatii privind situatia patrimoniala, integritatea lui, precum si modificarile survenite asupra elementelor patrimoniale. Conform legii contabilitatii sunt obligati a tine contabilitate toti agentii economici, asociatiile, organizatiile, fundatiile, cooperatiile, etc.; in general toate persoanele fizice si juridice care desfasoara o activitate economica.

Contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde in plan informational si decizional la problematica gestiunii miscarilor de valori economice autonomizate pe persoane fizice sau juridice dupa caz . Structurile calitative folosite pentru a personifica aceasta separare au fost de esenta juridica , iar ulterior de esenta economica .

In plan juridic , demersurile au fost centrate , cu precadere , pe structura calitativa de patrimoniu definit prin prisma drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ale unei entitati . Totodata pentru a avea ecuatia contabila a patrimoniului , ca termen opozabil drepturilor si obligatiilor a fost formalizat cel de bunuri economice in calitatea lor de obiecte de drepturi si obligatii .

Pentru ca un patrimoniu sa existe sunt necesare doua elemente interdependente , unul in persoana fizica sau juridica , ca subiect de drepturi si obligatii si altul in bunurile economice , ca obiecte de drepturi si obligatii .Intre obiectele de drepturi si obligatii , pe de o parte si drepturile si obligatiile pe de alta parte sta persoana fizica sau juridica in calitatea sa de subiect de drepturi si obligatii

Principiile contabile conform legii contabilitatii 82/91 ar fi

-principiul necompensarii

-principiul prudentei

-principiul independentei exercitiului

-principiul continuitatii activitatii

-intngibilitatea bilantului

-permanenta metodelor

Principiul necompensarii

Conform acestui principiu in contabilitate nu sunt admise compensari intre posturile de activ si pasiv, intre venituri si cheltuieli, intre plusuri si minusuri.

Principiul prudentei:

Conform acestui principiu elementele patrimoniale trebuie sa fie refelctate la valoarea reala corespunzatoare preturilor pietei. Valoarea oricarui element trebuie sa fie determinate pe baza principiului prudentei. In mod special, se vor avea in vedere urmatoarele aspecte:

se vor lua in considerare numai profiturile recunoscute pana la data incheierii exercitiului financiar;

se va tine seama de toate obligatiile previzibile si pierderile potentiale care au luat nastere in cursul exercitiului financiar incheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior, chiar daca asemenea obligatii sau pierderi apar intre data incheierii exercitiului si data intocmirii bilantului;

se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este profit sau pierdere.

Acest principiu sta la baza constituirii provizioanelor.

Principiul independentei exercitiului

Incepe la 01.01. si se incheie la data de 31.12.

Conform acestui principiu are loc o delimitare a veniturlor si cheltuielilor pe masura angajarilor si determinarii rezultatului la sfarsitul perioadei de gestiune.

Principiul continuitatii activitatii

Conform principiului activitatea agentului economic este pe o perioada lunga de timp. Conform acestui principiu se pot constitui cheltuieli inregistrate in avans si venituri in avans.

Intangibilitatea bilantului de deschidere

Bilantul de deschidere corespunde cu cel de deschidere.

Permanenta metodelor: presupune ca o metoda utilizata intr-un exercitiu financiar nu mai poate fi schimbata sau modificata (metoda de amortizare). Asigura comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.

Principiile de lucru ale contabilitatii

- principiul dublei reprezentari - in cazul patrimoniului

principiul dublei inregistrari - orice operatiune economico-financiara  presupune modifiarea a cel putin doua elemente patrimoniale (achizitia de marfa de la furnizor - creste stocul de marfuri si datoria fata de furnizori).

principiul inregistrarii cronologice si sistematice:

Orice operatiune economica-financiara se inregisreaza in registrele de contabilitate in ordine cronologica. Sistematizarea se realizeaza prin inregistrarea in fisele de cont fiind inregistrate doar operatiunile care produc modificari asupra elementului patrimonial pe care il reflecta.

principiul inregistrarii sintetice si analitice se realizeaza prin conturile sintetice si conturile analitice.

Calculatia presupune determinarea anumitor valori utilizand algoritmuri de calcul.

Inventarul: are rol de a stabilii existentul faptic a elementelor patrimoniale conform existentului scriptic.

Analiza: presupune a descompune un element complex in elemente simple si a stabili relatiile de corelatie.

Evaluarea: procedeul prin care valoarea unui element patrimonial este exprimata in unitati monetare (lei).

Sinteza: se pleaca de la simplu la concret si reprezinta ceea ce este esential si reprezentativ

Obligativitatea organizarii si conducerii contabilitatii

Conform prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea contabilitati nr.82/1991, republicata, modificata si conpletata prin Ordonanta Guvernului nr.61/2001, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitati revine administratorului sau altei persoane care are obligatia gestionari unitati respective.

Persoanele juridice organizeaza si conduc contabilitatea, de regula compartimente distincte, conduse de catre directorul economic, contabilul-sef sau alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie. Aceste persoane trebuie sa aiba studii economice superioare si raspund impreuna cu personalul din subordine de organizarea si conducerea contabilitati, in conditile legii.

Contabilitatea poate fii organizata si condusa pe baza de contracte de prestari de servicii si de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv contabil autorizat, care raspund potrivit legii.

Pentru persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizata in compartimente distincte si care nu au personal calificat incadrat, potrivit legii, sau contracte de prestari servicii in domeniul contabilitatii incheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, Ministerul Finantelor Publice stabileste,in functie de evolutia inflatiei si de dezvoltarea profesiei, limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri de la care exista obligatia de a incheia contracte pentru intocmirea situatiei financiare anuale numai de catre persoane fizice sau juridice calificate autorizate.

In acest scop, persoanele care raspund de organizarea si conducerea contabilitatii trebuie sa asigure, potrivit legii, conditile necesare pentru intocmirea documentelor justificative privind operatiunile economice, organizarea si conducerea corecta si la zii a contabilitatii, organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv, precum si valorificarea rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de intocmire a situatilor financiare anuale simplificate, depunerea la termen a acestora la organele in drept si publicarea lor; pastrarea documentelelor justificative, a registrelor si situatilor financiare anuale simplificate; organizarea contabilitati de gestiune adaptate la specificu persoanei juridice.

Contabilitatea organizata si condusa la nivelul intreprinderilor este denumita contabilitatea intreprinderii . Contabilitatea finantelor publice privind executia de casa a bugetului statului , a bugetelor locale , a bugetului asigurarilor sociale de stat , constituirea si utilizarea mijloacelor extrabugetare si a fondurilor cu destinatie speciala , gestiunea datoriei publice , precum si alte operatiuni financiare efectuate in contul institutiilor publice figureaza in tara noastra prin denumirea de contabilitatea trezoreriei .

Contabilitatea situatiei si miscarii patrimoniului institutiilor publice figureaza sub denumirea de contabilitate publica . De asemenea se poate discuta de o forma a contabilitatii , cea organizata si condusa de catre persoanele fizice si juridice fara scop lucrativ .

Pe masura ce economia unei tari devine tot mai complexa , accentuandu-se interdependentele dintre variabilele sale structurale , sfera de actiune a contabilitatii se extinde la nivel macroeconomic . Apare astfel contabilitatea nationala .

Noile domenii ale contabilitatii sunt:

Contabilitatea Societatilor Comerciale (S.A., Regii Autonome, Cooperatii)

Contabilitatea Institutiilor Publice (Administratii Publice, Institutii Publice)

Contabilitatea Organizatiilor Non-Profit

Contabilitatea Nationala

Contabilitatea Bancara

Contabilitate Holding

Prin obiectul sau de studiu, contabilitatea are o stransa legatura cu alte stiinte:

- cu Dreptul - contabilitatea inregistreaza operatiuni economice care reflecta relatiile cu bugetul statului, alti agenti economici, salariatii, alte persoane fizice, cu respectarea normelor legale in vigoare. Totodata, prin expertizele contabile, contabilitatea furnizeaza probe justitiei pentru clarificarea unor fapte care fac obiectul unor actiuni in instantele de judecata.

- cu Economia Politica - contabilitatea se bazeaza pe categoriile economice definite prin teoria economica si totodata furnizeaza datele necesare pentru fundamentarea unor noi concepte si teorii.

- cu Statistica - contabilitatea furnizeaza datele necesare pentru determinarea indicatorilor statistici si totodata foloseste procedeele statistice pentru intocmirea raportarilor contabile.

- cu Matematica - contabilitatea efectueaza operatiuni de calcul folosind cifre, semne matematice, operatiuni aritmetice simple, precum si procedee de calcul relativ complexe. Pe de alta parte, contabilitatea furnizeaza matematicii datele necesare pentru aplicarea unor metode de optimizare a productiei si deciziilor.

- cu Managementul - contabilitatea furnizeaza informatiile necesare pentru elaborarea deciziilor si respecta totodata hotararile conducerii privind organizarea si functionarea contabilitatii.

- cu Fizica si Chimia - pentru organizarea interna a contabilitatii si determinarea costurilor de productie este necesar sa fie cunoscute procedeele tehnologice bazate pe realizarile fizicii si chimiei. Pe de alta parte, cu ajutorul datelor contabilitatii, se poate stabili eficienta aplicarii diferitelor procedee tehnice.

- cu Planificarea si prognoza - contabilitatea furnizeaza datele pentru efectuarea previziunilor si semnaleaza abaterile de la indicatorii estimati; pe baza previziunilor, se contureaza organizarea viitoare a contabilitatii si domeniului ei de aplicare.

- cu Analiza activitatii economice - determinarea unor indici si indicatori pentru diagnosticarea activitatii desfasurate precum si stabilirea influentelor exercitate de anumiti factori se realizeaza cu ajutorul datelor contabilitatii. Totodata, contabilitatea se poate orienta pentru a urmari cu prioritate activitatile