ORGANIZAREA GENERALA A CONTABILITATI

ORGANIZAREA GENERALA A CONTABILITATI

Contabilitatea poate fi definita ca o activitate care permite unei intreprinderi sa clasifice si sa totalizeze in unitati monetare, conform unui procedeu si unei forme definite de lege, toate operatiile pe care le realizeaza cu diferiti agenti ai lumii economice. Ea poate fi comparata cu o memorie scrisa care supravegheaza valorile si rezultatele.

Inregistrand in scris toate operatiile a caror autenticitate o garanteaza contabilitatea permite:

cunoasterea periodica a situatiei intreprinderii vis-à-vis de terti, clienti, furnizori,

salariati, stat, organisme sociale;

informarea conducatorului societatii asupra situatiei patrimoniale si financiare;

definirea rezultatului final in fiecare an din activitatea proprie, in functie de care

intreprinderea varsa impozitul pe beneficiu.

Contabilitatea trateaza informatia intr-o maniera completa si continua. Ea decide datele observate sub toate aspectele si calculeaza imediat consecintele. Este deci un important instrument de gestiune si o baza de previziune remarcabila.

In timp ce contabilitatea generala calculeaza rezultatul global al intreprinderii la sfarsitul exercitiului si descrie situatia patrimoniala furnizand baza analizei financiare, contabilitatea speciala permite plata personalului, intocmirea facturilor sau inregistrarea devizelor, iar contabilitatea analitica se ocupa de calculul costului furnizand baza de calcul economic.

Contabilitatea generala sesizeaza relatiile intreprinderii cu exteriorul, deci fluxurile externe. Informatiile pe care le culege si inregistreaza contabilitatea generala pot fi analizate si dintr-un alt punct de vedere, al fluxurilor interne. Ele se pot clasifica dupa diverse functii ale intreprinderii sau diverse sectoare de activitate. Este o alta latura a contabilitatii, complementara celei generale, contabilitatea analitica sau de exploatare. Obiectul sau este determinarea si analiza costurilor de revenire. In comert studiul eficientei analitice permite controlul politicii vanzarii.

In rezumat contabilitatea analitica permite:

v     masurarea rentabilitatii intreprinderii de maniera analitica, element cu element;

v     evaluarea rationala a elementelor de activitate ;

v     aprecierea gestiunii ;

v     controlul rentabilitatii ;

v     controlul responsabilitatilor .

Contabilitatea nu poate oferi insa toate solutiile pentru gestiune, ea nu ne da informatii privind starea cererii, costul de renuntare la o decizie, anticipatii asupra unor fapte si evenimente.

In concluzie contabilitatea inseamna cunoasterea, tratarea si interpretarea informatiilor interesand intreaga gestiune sau parti ale patrimoniului

Inainte de a utiliza informatia trebuie sa vedem originea si lucru indispensabil tertilor si administratului insusi pentru a-si face o idee a valorii intreprinderii, a creditelor ce i se pot acorda, etc.

Pentru ca cifrele sa fie reale, faptele evaluate corect, iar imaginea asupra intreprinderii fidela, trebuie respectate o serie de principii contabile impuse de a IV-a Directiva a Comunitatii Europene si de planul contabil general.

Principiile contabile sunt:

1 . Fixitatea capitalului - este un principiu mai mult juridic decat contabil. Capitalul unei societati este limita responsabilitatii sale vis-à-vis de creantierii sociali, sumele sale nu pot fi modificate fara formalitati si publicitate.

2 . Principiu regularitatii conform caruia documentele trebuie sa fie intocmite si prezentate conform regulilor legale, reglementate sau profesionale.

3 . Principiu sinceritatii care presupune respectarea de catre contabilitate a posibilitatii inventarului material si evaluarii.

4 . Principiu noncompensatiei conform lui nu se compenseaza doua miscari de sens opus. In acelasi cont nu se compenseaza o cheltuiala cu un venit, nu se compenseaza o crestere cu o diminuare de valoare si nici un post de activ cu unul de pasiv.

5 . Principiul unicitatii si intangibilitatii bilantului pentru un exercitiu dat o inteprindere nu poate intocmi si publica decat un singur bilant. Datele biliantului de inchidere al unui exercitiu, devin date ale bilntului de deschidere a exercitiului ce urmeaza.

6. Principiul nominalismului monetar - pentru a masura toate valorile inregistrate de contabilitate exista o singura unitate si anume unitatea monetara.

7. Principiul conservarii valorii - este o consecinta a principiilor noncompensatiei si nominalismului monetar.

Contabilitatea inregistreaza informatiile in unitati monetare si nu fizice. Se poate ajunge ca valoarea monetara a unui bun fizic neschimbat sa se modifice in cursul timpului. De asemenea un bun poate iesi din patrimoniu la un alt pret decat a intrat. Aceasta diferenta se inregistreaza intr-un cont distinct.

8. Principiul de realizare - pentru ca nu se poate anticipa asupra vanzarii unui activ si evaluarii lui la un pret de vanzare profitabil, el trebuie evaluat la pretul de origine chiar daca este mai scazut, dar cunoscut cu certitudine.

9. Principiul proeminentei cauzelor asupra consecintelor - se refera la inregistrarea mai intai a angajamentelor si apoi a executarii lor. Deci se da cheltuielilor si veniturilor o importanta mai mare decat incasarilor si platilor.

10. Principiul proeminentei dreptului asupra faptei - se inregistreaza mai intai actele si faptele juridice si apoi cele materiale.

11. Princiupiul prudentei - este legat de functia juridica a contabilitatii. Intre doua eventualitati posibile, se inregistreaza cea defavorabila, rezultand o diminuare a rezultatului. Diminuarile de valori trebuiesc inregistrate cand apar ca probabilitati pentru viitor, in schimb cresterile de valori nu se inregistreaza pana nu devin certe si definitive prin obiectul lor si venitul aferent bunului considerat.

12. Principiul evaluarii disimetrice - conform caruia activul se evalueaza la valoarea initiala cand are loc o diminuare de valoare.

13. Principiul independentei exercitiilor - presupune impartirea timpului in perioade egale numite exercitii, care sunt, in principiu riguros independente unele de altele.

14. Principiul permanentei metodelor sau al continuitatii lor - se refera la intocmirea bilantului si a contului de rezultate sub aceeasi forma si dupa aceeasi tehnica, folosind aceleasi criterii de evaluare.

15. Principiul permanentei conditiilor de exploatare - cere intreprinderii, ca in afara cazurilor particulare sa-si continue activitatea in viitor in aceeasi conditii ca in prezent. Astfel se inregistreaza o baza conventionala pentru anticipari.

Organizarea contabilitatii, se face conforma articolului 11 din legea Contabilitatii, in compartimente distincte, conduse de catre directorul economic sau de contabilul sef.

Contabilitatea generala se organizeaza si conduce pe baza normelor unitare prevazute de lege, obligatorii pentru toate unitatile patrimoniale. Ea are ca obiectiv principal furnizarea de informatii pentru proprii si pentru terti: clienti, furnizori, debitori, creditori, banci, organe fiscale, actionari si asociati.

Contabilitatea analitica sau de gestiune interna se organizeaza in conformitate cu specificul activitatii avand in vedere necesitatile proprii. Are ca obiective calculul rezultatelor fiecarei unitati, intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pe feluri de activitati etc..

Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii revine persoanei care are obligatia sa asigure conditiile necesare pentru intocmirea documentelor justificative privind

operatiile economico-financiare, organizarea si tinerea la zi a contabilitatii, organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului. Intocmirea corecta a bilantului contabil, publicarea lui si depunerea la termen la organele de drept.