Sursa informationala de baza a analizei financiare o reprezinta
bilantul contabil
Bilantul este documentul contabil principal care prezinta situatia patrimoniala
a unei intreprinderi la un moment dat. In activul bilantului sunt
inregistrate toate drepturile de proprietate si de creanta ale intreprinderii
in ordinea inversa a lichiditatii (capacitatea posturilor de activ de a se
transforma in numerar), iar in pasiv toate obligatiile, respectiv
angajamentele asumate, aranjate in ordinea crescatoare a exigibilitatii (timpul
cat sursa respectiva ramane la dispoziatia intreprinderii). Egalitatea
bilantiera este necesara deoarece activul si pasivul sunt doua reprezentari ale
aceleiasi marimi economice. Pasivul reflecta sursele fondurilor intreprinderii,
iar activul constituie utilizarile carora le sunt afectate aceste fonduri, deci
nici o sursa nu poate ramane fara alocare, dupa cum nici o nevoie de finantare
nu poate exista fara surse de fonduri.
Unele aspecte privind volumul si structura activelor si pasivelor sau
asigurarea surselor de dinantare a activitatii pot si investigate si pe baza
bilantului contabil intocmit conform legislatiei in vigoare. In legatura cu
analiza situatiei financiare pe baza bilantului contabil, exista insa doua
teorii fundamentale:
teoria bilantului patrimonial (financiar), care are la baza
analiza lichiditate-exigibilitate, numita in practica analiza patrimoniala;
aceasta analiza pune in evidenta riscul de insovabilitate al intreprinderii,
adica incapacitatea firmei de a-si onora angajamentele asumate fata de terti;
teoria bilantului functional, conform careia
intreprinderea reprezinta o entitate economica si financiara asigurand
realizarea anumitor functii cum ar fi functia de productie, functia de
investire si dezinvestire, precum si functia de finantare.
