SISTEMUL CONTABIL AL AGENTILOR ECONOMICI DIN TARA NOASTRA

SISTEMUL CONTABIL AL AGENTILOR ECONOMICI DIN TARA NOASTRA

Relatiile economice care se creeaza in interiorul tarii intre agentii economici cat si relatiile internationale, pentru inlesnirea carora s-a emis Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si Standardelor de contabilitate internationala, au determinat nevoia de a 'tipiza' informatia.

Reglementarea 'limbajului' contabil este impusa si de catre raporturile stabilite prin lege intre puterea publica si agentii economici privind urmarirea realizarii obligatiilor fiscale.

Sistemul de contabilitate proiectat, este inspirat din Planul contabil general francez, este descris in directivele IV si VII ale Comunitatii Economice Europene si este adaptat la standardele internationale elaborate de IASC. La toate acestea se adauga Sistemul contabil al Intreprinderii propus pentru tarile Europei de Est.

Noul sistem adoptat in cadrul reformei contabilitatii se bazeaza, din punct de vedere teoretic si metodologic, pe principiile si regulile proprii normalizarii contabilitatii. Din acest punct de vedere, noul sistem se defineste prin urmatoarele trasaturi:

promovarea contabilitatii ca instrument de gestiune pentru intreprindere si ca instrument de informare si comunicare privind situatia patrimoniala si rezultatele intreprinderii pentru investitori, fiscaliatte, parametrii de afaceri si organele guvernamentale de sinteza informationala si previziune;

folosirea de principii si conventii generale bazate pe terminologie precisa si identica pentru toti utilizatorii informatiei contabile;

construirea informatiilor in conformitate cu regulile si prevederile in vigoare care sunt definite plecand de la principiile si conventiile generale delimitate prin standardele internationale si in raport cu legislatia economico-financiara specifica fiecarei tari;

aplicarea cu buna credinta a acestor reguli si prevederi in functie de cunoasterea pe care responsabilii de conturi trebuie sa o aiba in mod normal asupra realitatii si importantei operatiilor, evenimentelor si situatiilor;

daca intr-un caz exceptional aplicarea unei prescriptii contabile se dovedeste improprie in a da o imagine fidela asupra patrimoniului sau rezultatului intreprinderii, el trebuie sa fie derogat; acesta derogare trebuie sa faca obiectul unei mentiuni si unei justificari explicite in cadrul anexei la bilantul contabil;

definirea relatiilor intre nevoile de gestiune specifice fiecarei intreprinderi, legislatia economico-financiara;

informatiile contabile sa dea utilizatorilor o descriere adecvata, corecta, clara, precisa si completa a operatiilor, evenimentelor si situatiilor;

informatiile de sinteza sa fie utile si oportune atunci c6nd acestia iau deciziile economice.

Sistemul de contabilitate romanesc aplicabil de la 1 ianuarie 1994 este bazat pe normele contabile internationale care au fost adaptate cerintelor si experientei practice romanesti.

Continutul unui plan contabil general specific tarilor cu economie de piata, cu concretizari valabile pentru tara noastra, cuprinse in acte normative elaborate in acest domeniu pana in prezent poate arata astfel:

A.    Generalitati generale - care prevad norme privind:

1. Principiile generale ale contabilitatii

principiul prudentei - potrivit caruia in evaluarea activelor si pasivelor, cheltuielile si veniturile, trebuie sa tina cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior. Deci, asemenea regula impune ca activele si veniturile sa nu fie supraevaluate, iar pasivele si cheltuielile sa nu fie subevaluate;

principiul permanentei metodelor - conduce la continuitatea aplicarii regulilor si procedurilor privind evaluarea si inregistrarea activelor si pasivelor, cheltuielilor si veniturilor, pe acesta baza asigurandu-se comparabilitatea in timp a informatiilor contabile;

principiul continuitatii activitatii - presupune ca unitatea patrimoniala isi continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau reducere sensibila a activitatii;

principiul independentei exercitiului - impine ca fiecarui exercitiu sa I se atribuie numai acele cheltuieli si venituri care se coreleaza ca effort si efect cu rezultatul obtinut;

principiul intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu - care trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent;

principiul necompensarii - potrivit caruia nu este admisa compensarea intre posturile de activ si pasiv ale bilantului, precum si intre cheltuielile si veniturile din conturile de rezultate;

Registrele de contabilitate, respectiv instrumentele de lucru ale contabilitatii;

Regulile de inregistare in conturi;

Prevederi privind folosirea calculatoarelor electronicela prelucrarea datelor contabile.

2. Terminologia contabila recomandata se refera la termenii folositi in teoria si practica contabila. Legislatia contabila nu cuprinde in mod expres un glosar de termeni financiari-contabili;

3. Planul de conturi - reprezentat de un Tablou al conturilor sintetice ce trebuie folosite de unitatile economice.

B.    Contabilitatea financiara are un obiect omogen: inregistrarea operatiunilor care afecteaza patrimoniul intreprinderilor pentru a determina rezultatele financiare ale acestora, fara diferente apreciabile de la o unitate la alta; de accea in practica, contabilitatea financiara trebuie sa fie si, in acelasi timp, obligatorie.

Contabilitatea financiara prezinta urmatoarele caracteristici:

se realizeaza dupa o schema normalizata, respectiv unificata, impusa de catre autoritatile fiscale si cerintele de control ale statului;

este organizata in vederea prezentarii patrimoniului orgamismelor si persoanelor externe;

prezinta patrimoniul unitatilor intr-o viziune globala nefurnizand informatii de detaliu;

din ratiuni juridice si fiscale, rezulatatele financiare au in vedere, de regula, un ciclu de un an.

Contabilitatea financiara are ia numite limite, in sensul ca nu permite decat comparari in timp si spatiu, intre intreprinderi, ale rezultatului global si ale bilantului contabil. Dar, acest rezultat global, calculat provizoriu lunar, nu este suficient pentru a conduce bine gestiunea intreprinderii; nu permite cunoasterea contributiei fiecarui produs sau sector de activitate la obtinerea rezultatelor financiare ale intreprinderii.

Contabilitatea incluse trei sectiuni care se refera la:

Reguli de evaluare a patrimoniului si de determinare a rezultatelor financiare

Evaluarea elementelor patrimoniale se face pe baza unor reguli bine precizate, care reprezinta o consecinta a aplicarii principiului prudentei. Pentru determinarea rezultatelor financiare, sunt definite reguli precise, privind structurarea veniturilor si cheltuielilor, precum si modalitatea determinarii rezultatului exercitiului.

Gruparea conturilor din contabilitatea financiara se face pe clase de conturi, care la randul lor cuprind conturi bilantiere (in care se inregistreaza operatiile economice care modifica patrimoniul intreprinderii si reflecta posturi de bilant), conturi de rezultate (de cheltuieli si venituri) si conturi speciale (care sunt cuprinse in clasa a 8-a a planului de conturi) care inregistreaza drepturile si obligatiile formate din angajamente acordate, primite, precum si alte valoari axtrapatrimoniale, care pot duce ulterior la modificarea marimii patrimoniului intreprinderii.

Documentele de sinteza contabila cuprind: bilantul contabil; anexa la bilant, contul de profit si pierdere si tabloul de finantare (acesta din urma nu este obligatoriu).

C.    Contabilitatea de gestiune este cea de-a treia sectiune a Planului Contabil General si se mai numeste Contabilitatea analitica sau Contabilitatea exploatarii.

Aceasta contabilitate de gestiune concura la furnizarea informatiilor privind elementele constitutive ale costurilor si rezultatelor, ceea ce reprezinta un interes deosebit pentru managerii unitatilor patrimoniale. Este o activitate simpla, adica adaptabila la toate intreprinderile, oricare ar fi marimea si structura lor. Adesea este legata de ciclul de exploatare.

Operatiile inregistrate in contabilitatea de gestiune, privesc operatiile din contabilitatea financiara (cheltuielile si veniturile de exploatare), precum si operatii inregistrate in mod exclusiv in gestiunea societatii.

Unitatile patrimoniale au obligatia de a organiza contabilitatea de gestiune, in conformitate cu specificul activitatii.

Incepand cu 1 ianuarie 1994, regiile autonome, societatile comerciale, societatile agricole, unitatile cooperatiei mestesugaresti si de consum si celelalte persoane juridice si fizice, care exercita in mod obisnuit acte de comert si sunt inmatriculate la Oficiul registrului comertului, organizeaza si conduc contabilitatea proprie, potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr.82/1991, Regulamentului de aplicare a acestuia, Planului de conturi general si normelor de utilizare a acestuia, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 704/14 decembrie 1993.

Pe langa cele prezentate la paragraful anterior, in Romania, normele contabile si formalizarea corespunzatoare s-a concretizat si in: Nomenclatorul registrelor contabile si a formularelor referitoare la activitatile financiare si contabile, Normele de utilizare a registrelor de contabilitate, Bilantul contabil si Normele metodologice pentru elaborarea si prezentarea bilantului contabil.

Coordonatele noului sistem contabil din tara noastra pot fi sistematizate astfel:[1]

Sisteme contabile sunt puternic conceptualizate, pe baza actiunii unor principii noi precum: pridenta, independenta exercitiilor, continuitatea activitatii, imaginea fidela denumita principii contabile general admise, agreate de toate tarile Europei comunitare.

In conditiile economiei de piata o parte din informatiile contabile devin transparente, cu deosebire informatiile care modeleaza situatia patrimoniala, rezultatele si situatia financiara. Cealalta parte a informatiilor contabile tin de gestiunea interna, de criteriile dupa care aceasta isi calculeaza costurile, de structura bugetara si rezulatele executiei bugetelor, de bazele informationale ale constituirii costurilor previzionale, de masurare a performantelor interne, la nivel de sector de activitate, functie sau produs. Deci, sistemele de contabilitate in conditiile economiei de piata, in tara noastra, practica dualismul contabil, respectiv:

informatiile publicate tertilor (dar utilizate si de conducerea intreprinderii) sunt produsul contabilitatii financiare (numita si generala sau externa);

informatiile confidentiale (utilizate numai de conducerea intreprinderii sunt produsul contabilitatii de gestiune numite si contabilitate manageriala sau interna

In noul sistem de contabilitate in centrul atentiei stau documentele de sinteza in calitatea lor de instrumente de informare a tertilor si de realizare a anlizelor financiare. Sistemul de conturi este subordonat finalitatii contabilitatii financiare si anume de a oferi o imagine fidela asupra situatiei patrimoniale, a rezultatelor si sistemelor financiare.

Schimbarea proioritatilor diferitelor functii ale contabilitatii. Astfel, din punct de vedere al contabilitatii financiare, functii noi: cea de comunicare financiara externa si de furnizare a informatiilor necesare sintezelor macroeconomice precum si functia traditionala, de instrument de gestiune interna a intreprinderii, vor castiga teren.

Din punct de vedere al contabilitatii de gestiune tendinta este legata de functia previzionala, respectiv producerea de informatii destinate elaborarii bugetelor si conturilor previzionale. Contabilitatea intreprinderii isi va juca rolul de arbitru in raporturile de forte generate de cererea si oferta de informatii contabile. Ea va reprezenta una din bazele informationale pebtru construirea conturilor nationale.

Evaluarea patrimoniala si gestionarea sufera de asemenea schimbari radicale, de ordin calitativ si cantitativ.

Determinarea rezultatului intreprinderii este puternic influentata de evaluarea patrimoniala si gestionara, precum si de aplicarea principiului prudentei in urma inventarului la sfarsit de an. Se calculeaza si se opereaza cu amortismente si provizioane, elemente ce vin sa corecteze marimea rezultatului. Din unele tehnici permise, intreprinderea va putea sa aleaga intre: varianta de profit mai mare (stimulativ) pentru actionari, salariati si intreprinzatori) si varianta unui profit mai mic, nestimulativ dar mai putin expus pretentiilor fiscale.

Interventia fiscalitatii in viata intreprinderii se va amplifica.

Normalizarea contabilitatii trece de la birocratism si impunere de sus la flexibilitate si deschidere catre realizarile altor tari sau organisme internationale.