Aspecte generale privind armele de foc si munitiile

Notiuni tehnice

1 Definitia, clasificarea, constructia si functionarea armelor de foc

Armele de foc reprezinta mijlocul cel mai eficace folosit de catre infractori, atat pentru a savarsi fapte de natura penala, cat si pentru a-si asigura scaparea in cazul in care sunt surprinsi la locul infractiunii ori sunt urmariti de catre organele judiciare, persoana vatamata sau martori .

In Legea 295/2004 prin arma de foc se intelege acea arma al carei principiu de functionare are la baza forta de expansiune dirijata a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin arderea unei incarcaturi. Principiul de functionare are la baza forta de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei incarcaturi.

Definitia legala este acceptata in criminalistica, cu mici diferente. Astfel, arma de foc este considerata ca fiind "un mecanism, un instrument care serveste la atac sau la aparare si foloseste pulbere exploziva. Prin arderea pulberii explozive se creaza, datorita gazelor, o presiune care arunca glontul sau alicele din teava armei".

Clasificarea armelor de foc. Din punct de vedere criminalistic, prezinta importanta, de cele mai multe ori, armamentul usor portabil cu care se savarseste unele infractiuni, dar nu este exclusa nici utilizarea armamentului greu de infanterie (mitraliere, aruncatoare, etc.) deoarece practica a dovedit ca au existat numerose cazuri in care au fost folosite arme din aceasta categorie.

Din punct de vedere al destinatiei, armele se clasifica astfel:

a)     arme militare - arme destinate uzului militar;

b)     arme de autoaparare si paza - arme de foc scurte, omologate sau recunoscute in conditiile prevazute de lege, destinate sa asigure apararea vietii, integritatii si libertatii persoanelor fizice, precum si bunurilor apartinand persoanelor fizice sau juridice;

c)     arme de autoaparare - arme neletale scurte, special confectionate pentru a imprastia gaze nocive, iritante, de neutralizare si proiectile din cauciuc, in scop de autoaparare;

d)     arme de tir - arme destinate practicarii tirului sportiv, omologate sau recunoscute in conditiile prevazute de lege;

e)     arme de vanatoare - arme destinate practicarii vanatorii, cu una sau mai multe tevi, care folosesc munitie cu glont sau/si cu alice, omologate sau recunoscute in conditiile prevazute de lege;

f)      arme utilitare - arme destinate sa asigure desfasurarea corespunzatoare a unor activitati din domeniile industrial, agricol, piscicol, medico-veterinar, al protectiei mediului si protectiei impotriva daunatorilor, precum si desfasurarea de catre societatile specializate de paza a activitatilor de paza a obiectivelor, bunurilor si valorilor sau a transporturilor unor valori importante;

g)     arme de asomare - arme utilitare, folosite pentru imobilizarea animalelor, prin supunerea acestora la un soc mecanic, in scopul sacrificarii ulterioare;

h)     arme cu destinatie industriala - arme de foc utilitare, semiautomate, destinate unui scop industrial de uz civil si care au aparenta unei arme de foc automate;

i)      arme cu tranchilizante - arme utilitare destinate imobilizarii animalelor prin injectarea de substante tranchilizante;

j)      arme de panoplie - arme de foc devenite nefunctionale ca urmare a transformarii lor de catre un armurier autorizat;

k)     arme de colectie - armele destinate a fi piese de muzeu, precum si armele aflate sau nu in stare de functionare, care constituie raritati sau care au valoare istorica, artistica, stiintifica, documentara sau sentimentala deosebita;

l)      arme vechi - arme letale produse inainte de anul 1877 sau reproduceri ale acestora, destinate sa fie pastrate in colectii;

m)   arme de recuzita - arme special confectionate, fabricate sau devenite inofensive ca urmare a modificarii lor de catre un armurier autorizat, necesare activitatii institutiilor specializate, in domeniul artistic;

Din punct de vedere constructiv armele se clasifica dupa cum urmeaza:

a)     arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune - arme care, pentru aruncarea proiectilului, folosesc forta de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate intr-o butelie recipient;

b)     arme de foc scurte - arme de foc a caror teava nu depaseste 30 cm sau a caror lungime totala nu depaseste 60 cm;

c)     arme de foc lungi - arme de foc a caror lungime a tevii sau lungime totala depasesc dimensiunile armelor de foc scurte;

d)     arme de foc automate - arme de foc care, dupa fiecare cartus tras, se reincarca automat si trag o serie de mai multe cartuse prin apasarea continua pe tragaci;

e)     Arme de foc semiautomate - arme de foc care, dupa fiecare cartus tras, se reincarca automat, dar nu pot trage o serie de mai multe cartuse prin apasarea continua pe tragaci;

f)      Arme de foc cu repetitie - arme de foc care, dupa fiecare foc tras, se reincarca manual, prin introducerea pe teava a unui cartus preluat din incarcator prin intermediul unui mecanism;

g)     Arme de foc cu o singura lovitura - arma de foc fara incarcator, care este incarcata dupa fiecare tragere prin introducerea manuala a cartusului in camera de incarcare sau intr-un lacas special prevazut la intrarea in teava.

Din punct de vedere criminalistic armele se clasifica dupa mai multe criterii:

Dupa destinatie, distingem:

Arme militare (destinate fortelor armate, folosite la actiuni de neutralizare sau nimicire a personalului si tehnicii de lupta ale inamicului);

Arme de tir (special confectionate pentru practicarea tirului sportiv);

Arme de vanatoare (cu glont, cu alice sau mixte) destinate practicarii vanatorii;

Arme de aparare apropiata (revolvere, pistoale);

Arme confectionate special pentru a imprastia gaze nocive, iritante sau de neutralizare.

Dupa constructia canalului tevii deosebim:

Arme cu teava ghintuita (specifice armelor militare)[5];

Arme cu teava lisa (arme de vanatoare)

Arme cu tevi combinate (lisa si ghintuita).

In functie de calibrul lor, se intalnesc:

Arme de calibru mare, peste 9 mm;

Arme de calibru mijlociu, respectiv intre 6,35 - 9 mm;

Arme de calibru mic, pana la 6,35 mm.

In cazul armelor de vanatoare, calibrele sunt diferite - 12, 16, 18, 20, 24 etc - , fiind egale cu numarul sferelor de otel, cu diametrul egal cu cel al tevii ce intra intr-o unitate de masura a greutatii egala cu un pfund (0,5 Kg).

Dupa lungimea tevii pot exista urmatoarele tipuri:

Arme cu teava lunga - intre 50-80 cm - in aceasta categorie intrand pustile, carabinele, pustile mitraliera, armele de vanatoare si de tir;

Arme cu teava mijlocie - intre 20-50 cm - cum ar fi pistoalele mitraliera;

Arme cu teava scurta - intre 3-20 cm - revolverele si pistoletele.

Dupa modul de functionare, armele de foc se clasifica in:

Arme cu incarcatura simpla;

Arme cu repetitie (se incarca manual pentru fiecare tragere);

Arme semiautomate (incarcarea si aruncarea tubului se fac automat dar este necesara apasarea tragaciului pentru fiecare tragere);

Arme automate (reincarcarea se face automat, la o singura apasare pe tragaci executandu-se foc in serii, cu o cadenta de tragere de cateva zeci sau sute de cartuse pe minut).

Dupa munitia folosita, armele sunt:

Arme cu glont - militare;

Arme cu alice - de vanatoare;

Arme mixte - de vanatoare cu glont si alice.

Dupa modul de fabricatie, armele de foc sunt:

Arme de fabricatie industriala[7];

Arme vechi, de fabricatie mestesugareasca;

Arme de foc rudimentare, confectionate din materiale improvizate;

Arme de foc modificate[8].

Dupa numarul tevilor, armele de foc pot fi grupate in:

Arme cu o singura teava;

Arme cu doua tevi;

Arme cu trei tevi.

Rolul si descrierea sumara a principalelor piese si mecanisme ale armamentului de infanterie

In general armamentul de foc se compune din urmatoarele parti principale: teava , mecanisme de inchidere (inchizatoare), mecanisme de percutie, mecanisme de alimentare cu munitie, aparate de ochire si unele dispozitive (pat, cracan, afet etc.) care usureaza manuirea sau dau armamentului o stabilitate mai mare pe timpul tragerii.

TEAVA - imprima glontului (proiectilului) directia de miscare (la armamentul reactiv dirijarea proiectilului si evacuarea gazelor rezultate din arderea pulberii). Teava armamentului de foc este un tub de otel strabatut de un canal de la un capat la celalalt, numit canalul tevii. Ea trebuie sa reziste la o presiune mai mare de 1,5 - 2 ori decat presiunea maxima ce se produce prin arderea pulberii din cartus.

In figura din dreapta este reprezentata o sectiune in partea ghintuita a tevii, la care distingem calibrul(1), ghintul (2), plinul (3) si flancul de atac(4).

Partea dinainte a tevii se termina cu retezatura dinainte sau gura tevii, iar partea dinapoi a tevii se numeste culata si se termina cu retezatura dinapoi. La interiorul tevii deosebim:

a)- camera cartusului (locasul de introducere a cartusului) - este situata la partea dinapoi a tevii si are forma corespunzatoare tubului cartusului;

b)- conul de fortare - face legatura intre camera cartusului si partea ghintuita a tevii; asigura angajarea progresiva a glontului in ghinturi;

c)- partea ghintuita - imprima glontului miscarea de rotatie in jurul axului sau pentru a-si pastra stabilitatea in aer, pe timpul deplasarii (pe traiectorie Ghinturile sunt niste canale longitudinale practicate in peretele interior al tevii in forma elicoidala. Intervalele dintre ghinturi se numesc plinuri, iar partile laterale ale ghinturilor se numesc flancuri. Numarul ghinturilor pentru armamentul de calibru 6,5 - 8 mm de obicei este egal cu patru si mai rar cu 5 si 6. La calibrul 11-14mm el este de 8 si mai rar de 6. Diametrul tevii masurat intre doua plinuri se numeste calibru Armamentul de infanterie are, de regula, tevile cu ghinturile de la stanga sus spre dreapta jos si imprima glontului o miscare de rotatie in sensul mersului acelor de ceasornic. Armamentul reactiv are canalul tevii fara ghinturi. Tot teava lisa (fara ghinturi) au si armele de vanatoare cu alice

MECANISMUL DE INCHIDERE - are rolul de a impinge cartusul in camera cartusului, a inchide partea dinapoi a tevii si a extrage tubul cartusului din camera cartusului. In functie de constructia armamentului, inchiderea se poate face :

- prin deplasarea inainte si rotirea inchizatorului sau numai a capului sau mobil (ex.:- pusca md. 1891/1930, pistolul mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1963, pusca mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1964);

- prin deplasarea laterala a inchizatorului sau prin caderea lui (ex.:- mitraliera cal. 7,62 mm md. 1943 , carabina semiautomata cal. 7,62 mm md. 1958, pusca mitraliera si mitraliera 7,92 mm );

- prin desfacerea unor placi de inzavorare (ex.:- pusca mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1945, mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1946);

- prin masa inchizatorului liber sub actiunea arcului recuperator (ex.:- pistolul mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1941, pistolul mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1954);

- prin imbinarea inchizatorului cu teava datorita miscarii acesteia in plan vertical (ex.- pistolul cal. 7,62 mm, md. 1933);

MECANISMUL DE PERCUTIE - are rolul de a percuta capsa cartusului pentru aprinderea incarcaturii de azvarlire. El are in alcatuirea sa percutorul, declansatorul si tragaciul. La armamentul semiautomat percutia nu se realizeaza simultan cu inchiderea si inzavorarea, darea focului se realizeaza pe baza unui cocos impins de un arc ce este eliberat de apasarea pe tragaci. Armamentul automat este prevazut si cu schimbator ce permite si executarea tragerii lovitura cu lovitura. In raport de modul de constructie a armamentului, deosebim urmatoarele sisteme de percutie :

- sistemul de percutie simplu - percutorul este actionat direct de axul sau, ex.: - pusca cal. 7,62 mm, md. 1891/1930;

- sistemul de percutie mobil - percutorul este fixat la una din piesele mobile ale armei, ex. - mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1946;

- sistemul de percutie cu cocos, ex. - pistolul mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1963, pusca mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1964, pistolul cal. 9 mm, pistolul cal. 7,65 mm, md. 1974

MECANISMUL DE ALIMENTARE - are rolul de a asigura alimentarea cu cartuse a armamentului. Este construit in functie de modelul armamentului si de sistemul de alimentare. El poate fi : - cu cursor - atunci cand alimentarea se face de pe banda - sau cu arc - cand alimentarea se face din incarcator sau direct din magazia de cartuse (la carabine)

APARATELE DE OCHIRE - servesc la executarea ochirii in timpul tragerii asupra obiectivelor la diferite distante. Ele asigura precizia si gruparea tragerii corespunzator distantei la care se afla obiectivele.

Sunt folosite urmatoarele aparate de ochire:

- aparate de ochire mecanice;

- aparatele de ochire optice;

- aparatele de ochire cu grile si corectoare.

PARTILE COMPONENTE ALE PISTOLULUI GLOCK 17

Manson;

Teava;

Ansamblu arc recuperator;

Incorporat in piesa 3;

Cui percutor;

Distantier;

Arcul cuiului percutor;

Arcuri inelare;

Siguranta cuiului percutor;

Arcul sigurantei cuiului percutor;

Gheara extractoare;

Piston de actionare a extractorului;

Arcul pistonului de actionare a extractorului;

Arc reazem;

Placa de fixare;

Tel; 16 a) Catare;

Corp;

Arcul opritorului

incarcatorului;

Opritor incarcator;

Arcul opritorului mansonului;

Opritorul mansonului;

Ansamblu de blocare;

Carcasa tragaciului cu ejector;

Conector;

Arc tragaci;

Tragaci cu boltul tragaciului;

Parghia de oprire a mansonului;

Axul tragaciului;

Axul carcasei tragaciului;

Ridicator;

Arcul incarcatorului;

Baza incarcatorului;

Corpul incarcatorului.

Date despre munitia folosita de armele de foc

Partile componente ale munitiei folosite la armele de foc

In practica organelor judiciare prezinta o mare importanta cunoasterea unor date referitoare la cartusele folosite de armele de foc deoarece, alaturi de urmele formate, in majoritatea cazurilor, singurele elemente ramase la fata locului dupa folosirea unei arme de foc sunt tuburile sau gloantele trase ori carusele pierdute de catre faptuitor.

Armele de foc folosesc pentru tragere cartuse pana la calibrul 14,5 mm inclusiv.

Cartusele folosite de armamentul de infanterie au, in general, urmatoarele parti constructive: glont(1), tub(4), incarcatura de azvarlire(9), capsa(10).

Inainte de a descrie aceste parti componente , voi clasifica cartusele folosite de armele de foc si le voi descrie.

In functie de destinatie, cartusele sunt:

cartuse de razboi;

cartuse auxiliare.

Cartusele de razboi - sunt destinate pentru nimicirea personalului, distrugerea diferitelor materiale si pentru indeplinirea altor misiuni speciale. La cartusele de razboi intalnim toate partile constructive.

Cartusele de razboi pot fi:

cu glont obisnuit;

- cu miez de otel;

- usor;

- greu;

cu glont special:

- perforant;

- perforant-incendiar;

- trasor;

- incendiar;

- de reglaj-incendiar;

- perforant - incendiar - trasor;

- exploziv.

Cartusele cu glont obisnuit sunt destinate pentru nimicirea personalului adversarului neadapostit sau aflat in adaposturi de tip usor si pentru distrugerea tehnicii neblindate. Acestea pot fi cu glont greu (avand miezul din aliaj de plumb cu antimoniu, ca semn distinctiv avand varful glontului vopsit cu culoare galbena), cu glont usor (avand miezul din plumb) si cu glont cu miez de otel (avand miezul din otel invelit intr-o camasa de plumb).

Cartusele cu glont special, dupa destinatie pot fi: perforante, trasoare, incendiare, de reglaj-incendiare, perforant-incendiare, perforant - incendiar - trasoare si explozive.

Glontul perforant este destinat pentru distrugerea tintelor cu blindaj usor (masini blindate, transportoare blindate si altele) si a personalului adapostit dupa blindaje cu grosime relativ mica. Miezul glontului este din otel de scule (cu un continut bogat de carbon) sau din aliaj metaloceramic dur. Ca semn distinctiv are varful glontului vopsit cu culoare neagra.

Glontul trasor este destinat pentru nimicirea inamicului, corectarea tragerii, indicarea tintelor si semnalizare. In partea dinapoi a miezului este plasat un pahar cu compozitia trasoare, care se aprinde in timpul tragerii si lasa o urma luminoasa ce se poate vedea cu ochiul liber pana la o distanta de 800 m, atat ziua cat si noaptea. Varful glontului este vopsit cu culoare verde.

Glontul incendiar este destinat pentru aprinderea obiectivelor usor inflamabile: paie, constructii din lemn, benzina, produse petroliere etc. Glontul are in varful lui o compozitie incendiara care se aprinde cand intalneste un obstacol. Varful glontului este vopsit cu culoare rosie.

Glontul de reglaj-incendiar este destinat pentru reglarea tragerii si pentru incendierea materialelor usor inflamabile. In partea dinainte a glontului este dispusa o compozitie incendiara ce se aprinde la lovirea unui obstacol cu ajutorul unui percutor aflat in interior si care se armeaza prin inertie pe traiectorie, iar in partea dinapoi se gaseste o incarcatura trasoare, ce lasa o urma luminoasa pe traiectorie. Varful glontului este vopsit cu culoare verde, cu o banda circulara rosie.

Glontul perforant-incendiar este destinat pentru incendierea carburantilor sau materialelor usor inflamabile, protejate de blindaje usoare. In varful glontului se gaseste un amestec pirotehnic pentru incendiere, iar in interior miezul perforant. La intalnirea unui obstacol, miezul perforant comprima si aprinde amestecul pirotehnic, realizand perforarea blindajului si incendierea. Varful glontului este vopsit cu culoare neagra cu o banda circulara rosie.

Glontul perforant - incendiar - trasor are aceeasi destinatie ca si glontul perforant-incendiar, avand si rolul de reglare a tragerii. Din punct de vedere constructiv, la acest glont apare si un pahar cu compozitie trasoare, iar miezul perforant este de dimensiuni mai mici. Varful glontului este vopsit cu culoare violet cu o banda circulara rosie.

Cartusele auxiliare sunt destinate pentru instruirea militarilor. Din categoria cartuselor auxiliare fac parte: cartusele de exercitiu, cartusele de manevra, sectionate, de tir redus etc.

Cartusele de exercitiu sunt destinate pentru invatarea incarcarii armamentului. Au glont si orificii in corpul tubului, nu au capsa si incarcatura de pulbere.

Cartusele de manevra sunt intrebuintate la marcarea focului pe timpul exercitiilor tactice si la invatarea darii focului pe timpul executarii operatiunilor de tragere. Au incarcatura de pulbere, capsa, tub, nu au glont. Partea dinainte a tubului este sertizata pentru realizarea efectului sonor si a reincarcarii automate a armamentului, montandu-se la arma si intaritor de recul.

Cartusele sectionate sunt destinate pentru invatarea partilor componente ale munitiei. Au glont, tub, capsa, nu au incarcatura de pulbere

In continuare voi descrie partile componente ale cartuselor armelor de foc.

Destinatia glontului rezulta din descrierea cartuselor de razboi, fiind in principal nimicirea inamicului, la aceasta adaugandu-se si altele, in functie de tip. Ca principale componente ale glontului intalnim camasa de tombac (fig. 1 - 7) (un aliaj cupru-zinc), care este usor deformabila pentru a permite mularea glontului in ghinturi si un miez (fig. 1 - 8), care poate fi dintr-un singur material sau poate fi compus din mai multe materiale.

Tubul serveste pentru asamblarea tuturor elementelor cartusului, obturarea gazelor rezultate din arderea pulberii pe timpul tragerii si pentru protejarea incarcaturii de azvarlire (fig. 1 - 9) si a capsei de aprindere (fig. 1 - 10) impotriva agentilor atmosferici (umiditate). La tub putem distinge partea cilindrica (fig. 1 - 2), partea conica (fig. 1 - 3), corpul tubului (fig. 1 - 4), sant inelar (fig. 1 - 5) si guler (fig. 1 - 6). Tubul poate fi confectionat din alama sau otel. Ca un element de noutate, pe plan mondial si-au facut aparitia cartuse fara tub, la care incarcatura de azvarlire nu mai este sub forma de pulbere, ci este un exploziv de putere medie, turnat sau cartuse care au tubul ce se consuma prin ardere. Aceste "noutati" duc la marirea cadentei practice de tragere, ajungand la 2000 lov/min.

Incarcatura de azvarlire este destinata pentru a imprima glontului, prin gazele rezultate din ardere, energia de miscare. La cartusele armamentului de infanterie se foloseste pulbere fara fum, pe baza de nitroceluloza.

Capsa de aprindere serveste pentru aprinderea incarcaturii. Ea se compune dintr-un capacel de alama cu compozitia pirotehnica de initiere (fulminat de mercur sau de argint, azotura de plumb sau de argint) presata in el si o foita de staniol care acopera incarcatura de initiere. Este dispusa la partea dinapoi a tubului, asezata pe o nicovala, iar flacara produsa de incarcatura de initiere in urma lovirii de catre percutor se transmite prin 2 orificii practicate in fundul tubului la incarcatura de azvarlire

Armele de vanatoare cu teava lisa folosesc cartuse care au proiectile alice sau mitralii.

Alicele sunt de forma sferica, confectionate de regula din plumb sau alte aliaje, cu o greutate de pana la 0.8 g. si cu un diametru de 2-5 mm.

Mitraliile sunt alice cu dimensiuni mari, cu diametru de peste 5.5 mm.

Pentru incarcarea cartuselor armelor de vanatoare se utilizeaza si gloante aferice sau cilindrice, acestea din urma avand o constructie speciala: un corp masiv de plumb prevazut cu striatii pentru insurubare in tinta si un stabilizator de care se fixeaza bura de plasa sau bura lemnoasa (proiectil de tip "Brennek").

Munitia speciala.

Pe langa munitia clasica cu glont obisnuit sau cu glont special, exista si alte tipuri de munitie cu caracteristici tehnico-tactice mai performante si de o constructie speciala ca de exemplu munitiile pentru armamentul produs in cadrul programului Advanced Combat Rifle (A.C.R.).

Cartusul Colt cu glont duplex cu miez de otel are o viteza la gura tevii de 883 m/s. Glontul anterior cantareste 2,3 g., iar cel posterior 2,1 g. Munitia utilizeaza incarcatura pentru M855 cal. 5,65 x 45 mm. Cele doua proiectile sunt dispuse in tandem in acelasi cartus si in asa fel incat la o singura percutare vor pleca doua gloante din tub. Ambele proiectile urmeaza aceeasi traiectorie: primul a fost studiat pentru a lovi cu usurinta punctul ochit, in timp ce al doilea a fost proiectat pentru a lovi cu precizie.

Cartusele A.A.I. si Steyr-Mannlicher contin cate o sageata din otel cu diametrul de 1,5 mm. si lungimea de 41 mm., cantarind 0,66 g. si respectiv 0,64 g. avand o viteza la gura tevii de 1417 m/s si respectiv 1493 m/s. Sageata se afla in interiorul unui sabot din material plastic (polimeric) care se separa dupa parasirea tubului. In cazul cartusului Steyr, un sabot circular din material plastic (polimeric) asigura presiunea gazului (cca. 4200 kg/cm˛) in momentul azvarlirii sagetii, ceea ce ii confera acestuia o viteza superioara.

Cartusul Hecker & Kock are un glont de 3,2 g. si o viteza la gura tevii de 91 m/s. La aceasta munitie incarcatura de azvarlire de azvarlire nu lasa reziduuri de combustie, avand arderea completa. De asemenea este mai putin sigura in transport si in depozitare decat munitia clasica pericolul de autoaprindere fiind mai mare.

Fenomenul si elementele tragerii

Fenomenul tragerii

Plecarea glontului (proiectilului) din canalul tevii ca urmare a actiunii presiunii gazelor provenite din arderea pulberii (incarcaturii de azvarlire) se numeste fenomenul tragerii (tragerea loviturii).

Tragatorul, dupa ce a executat corect ochirea, apasa pe tragaci; pragul profilat al tragaciului elibereaza cocosul, care sub actiunea arcului sau loveste percutorul. Prin lovirea capsei cartusului de catre varful percutorului se produce inflamarea amestecului de fulminat de mercur al capsei si se formeaza o flacara care patrunde prin orificiile aflate in fundul tubului cartusului spre incarcatura de azvarlire, producand aprinderea acesteia .

Arderea incarcaturii de azvarlire in tubul cartusului produce o mare cantitate de gaze, puternic incalzite, care creeaza o presiune ce actioneaza cu aceeasi forta in toate directiile si anume:

a - inapoi, asupra fundului tubului cartusului, sprijinit de capul inchizatorului care, fiind bine zavorat, ii opune rezistenta;

b - lateral, asupra peretilor tubului cartusului, sprijinit pe camera cartusului care, prin constructia ei opune, deasemenea, rezistenta;

c - inainte, asupra glontului care incepe sa se miste in interiorul tevii, imprimandu-i o miscare accelerata, obligandu-l sa intre fortat cu camasa in ghinturi si, invartindu-se in ele (miscarea de rotatie), inainteaza in canalul tevii cu o viteza din ce in ce mai mare, dupa care este aruncat afara pe directia axului tevii.

In timpul tragerii automate, ca urmare a presiunii gazelor provenite din arderea pulberii, are loc azvarlirea glontului din canalul tevii; in acelasi timp, o parte din gaze imping pistonul si portinchizatorul inapoi, deschizandu-se astfel canalul tevii; inchizatorul extrage tubul cu gheara extractoare, din camera cartusului si-l arunca afara, iar inchizatorul comprima arcul recuperator si armeaza cocosul. Sub actiunea recuperatorului, portinchizatorul cu inchizatorul revin in pozitia initiala, impingand cartusul urmator din incarcator (banda) in camera cartusului si se inchide canalul tevii; portinchizatorul actioneaza asupra - autodeclansatorului si se produce percutia.

Daca piedica de siguranta este la pozitia "foc lovitura cu lovitura" tragerea continua atata timp cat se apasa pe tragaci si sunt cartuse in incarcator (magazie).

Elementele tragerii

Pentru elucidarea diverselor imprejurari legate de investigarea criminalistica a unor infractiuni savarsite cu arme de foc trebuie sa se tina cont de elementele tragerii. Dintre elementele tragerii, cu valoare de identificare criminalistica - fie de gen, fie individuala - mentionez:

viteza glontului;

reculul armei;

traiectoria;

bataia armei;

puterea de patrundere.

Viteza glontului

Este stiut ca fenomenul tragerii cu o arma de foc consta in azvarlirea glontului din canalul tevii datorita presiunii gazelor rezultate din arderea pulberii explozive. Presiunea de fortare este foarte mare, fiind necesara patrunderii glontului intre plinurile tevii[22]. In continuare, presiunea creste rapid, ajungand la 850-3.000 Kgf/cm2, pe primii centimetri parcursi de glont pe teava glontul avand o viteza de 350-450 m/s. Viteza maxima a glontului se inregistreaza la gura tevii, iar presiunea scade pana la 420-380 Kgf/cm2 in momentul iesirii glontului din teava. Este important faptul ca viteza glontului este conditionata de tipul armei, lungimea tevii, cantitatea de pulbere si greutatea glontului .

S-a observat ca, cu cat teava armei este mai lunga cu atat mai mult timp presiunea gazelor va actiona asupra glontului si drept urmare, cu atat va fi mai mare viteza initiala a glontului.

Modificarea greutatii incarcaturii de azvarlire (a cantitatii de pulbere) determina modificarea cantitatii de gaze si a presiunii maxime in canalul tevii, implicit a vitezei initiale a glontului. La aceeasi lungime a tevii si aceeasi greutate a incarcaturii de azvarlire, viteza initiala a glontului este cu atat mai mare cu cat greutatea acestuia este mai mica.

Viteza initiala a glontului influenteaza asupra:

bataii armei [24];

duratei de traiect al glontului pana la tinta;

curburii traiectoriei;

puterii de patrundere a glontului.

Viteza initiala a glontului este influentata de:

lungimea tevii;

cantitatea incarcaturii de azvarlire;

greutatea glontului;

temperatura incarcaturii de azvarlire.

Reculul armei

Reculul armei reprezinta miscarea brusca a armei spre inapoi, in sens opus miscarii glontului, ca urmare a presiunii exercitate de o parte din gazele ce rezulta din arderea pulberii de azvarlire in momentul efectuarii tragerii. Actiunea reculului se caracterizeaza prin viteza si energie si se manifesta in doua faze:

faza I, atunci cand glontul - datorita presiunii gazelor - incepe miscarea inainte; aceasta faza este aproape imperceptibila si se petrece intr-un timp extrem de scurt, de ordinul fractiunilor de secunda;

faza a II-a, atunci cand glontul paraseste teava, in aceasta faza forta de recul atingand valoarea maxima.

Viteza reculului unei arme este de atatea ori mai mica decat viteza initiala a glontului, de cate ori glontul este mai usor decat arma respectiva.[25]

In cazul armamentului automat (semiautomat), a carui constructie se bazeaza pe principiul folosirii energiei de recul, o parte din puterea acestuia se consuma pentru punerea in miscare a partilor mobile pentru reincarcare. Datorita acestui fapt, forta reculului pe timpul tragerii este mult mai mica decat la armamentul neautomat. La armamentul neautomat, intreaga forta de recul se transmite in umarul tragatorului[26].

Traiectoria

Traiectoria este drumul parcurs de centrul de greutate al glontului (proiectilului) in aer, de la iesirea din teava pana la punctul de cadere Principalele elemente ale traiectoriei sunt:

1. ORIGINEA TRAIECTORIEI - centrul retezaturii dinainte a tevii reprezinta punctul de plecare a glontului din gura tevii.

ORIZONTALA ARMEI - linia orizontala care trece prin originea traiectoriei; planul care contine aceasta linie se numeste plan orizontal.

3. LINIA DE TRAGERE - prelungirea imaginara a axului canalului tevii dupa ce ochirea a fost terminata (inainte de plecarea glontului din gura tevii); planul vertical care contine aceasta linie se numeste plan de tragere.

4. UNGHIUL DE TRAGERE - unghiul format intre linia de tragere si orizontala armei.

5. LINIA DE ARUNCARE (DE PROIECTIE) - prelungirea imaginara a axului canalului tevii in momentul plecarii glontului din teava; planul vertical care contine aceasta linie se numeste plan de aruncare (de proiectie).

6. UNGHIUL DE ARUNCARE (DE PROIECTIE) - unghiul format intre linia de aruncare si orizontala armei.

7. UNGHIUL DE ZVACNIRE - unghiul format intre linia de tragere si linia de aruncare.

8. PUNCTUL DE CADERE - punctul de intersectie a traiectoriei cu orizontala armei.

9. UNGHIUL DE CADERE - unghiul format intre tangenta la traiectorie in punctul de cadere si orizontala armei.

10. DISTANTA DE TRAGERE (bataia) - distanta de la originea traiectoriei pana la punctul de cadere, masurata in plan orizontal.

11. VARFUL TRAIECTORIEI - punctul cel mai inalt al traiectoriei deasupra orizontalei armei.

1 SAGEATA TRAIECTORIEI - departarea de la orizontala armei pana la varful traiectoriei.

13. RAMURA URCATOARE - partea traiectoriei cuprinsa intre originea traiectoriei si varful traiectoriei.

14. RAMURA COBORATOARE - partea traiectoriei cuprinsa intre varful traiectoriei si punctul de cadere.

15. PUNCTUL DE INCIDENTA - punctul in care traiectoria intersecteaza suprafata obiectivului (pamantului, obstacolului).

16. UNGHIUL DE INCIDENTA - unghiul format intre tangenta la traiectorie in punctul de incidenta si tangenta la suprafata obiectivului (pamantului, obstacolului).

17. PUNCTUL DE OCHIRE - punctul de pe obiectiv sau in afara acestuia asupra caruia se ocheste cu arma.

18. LINIA DE OCHIRE - linia dreapta care uneste ochiul tragatorului, prin mijlocul crestaturii inaltatorului si prin varful catarii cu punctul de ochire; planul vertical care contine aceasta linie se numeste plan de ochire.

19. UNGHIUL DE OCHIRE - unghiul format intre linia de tragere si linia de ochire.

20. UNGHIUL DE TEREN AL OBIECTIVULUI - unghiul format intre linia de teren a obiectivului si orizontala armei.

21. DISTANTA OCHITA - distanta masurata pe linia de ochire de la punctul de plecare (originea traiectoriei) pana la intersectia traiectoriei cu linia de ochire.

2 ORDONATA VERTICALA - inaltimea oricarui punct de pe traiectorie fata de orizontala armei.

23. ORDONATA BALISTICA - inaltimea oricarui punct de pe traiectorie fata de linia de ochire.

24. LINIA DE TEREN A OBIECTIVULUI - linia dreapta care uneste originea traiectoriei cu baza obiectivului.

Bataia armei

Bataia armei este distanta de la originea traiectoriei pana la punctul de cadere, masurata in planul orizontal . Sub raport balistic intereseaza bataia eficace , adica distanta la care glontul isi mentine precizia si forta distructiva. Aceasta depinde in mare masura de viteza initiala a glontului[31].

De exemplu, distanta pana la care glontul isi pastreaza efectul omorator asupra omului, la unele categorii de armament este:

pistol (revolver) - pana 500m.;

pistol mitraliera md. 1963 - pana la 1500 m.;

pusca mitraliera md.1964 - pana la 1500 m.;

carabina md. 1944 - pana la 3000 m.;

mitraliera md. 1966 - pana la 3800 m.

Puterea de patrundere a glontului

Puterea de patrundere este capacitatea glontului de a strabate diferite obstacole, putandu-se stabili distanta de la care s-a tras .

Fenomenul de patrundere depinde de:

proprietatile obstacolelor (consistenta, duritate, etc.);

energia cinetica a glontului in momentul impactului;

calibrul glontului, greutatea si forma acestuia.

Pentru a ilustra puterea de patrundere a glontului, in functie de materialul din care este confectionat obstacolul, exemplific cu ajutorul caracteristicilor pistolului mitraliera md.1963 cal. 7,62 mm. Pentru tragere se folosesc cartuse cu miez de otel, obiectivele fiind dispuse la 100 m.