POLITETEA SI SOLICITUDINEA IN RELATIILE POLITISTULUI DE FRONTIERA CU COMUNITATEA

1.     Conceptele de politete, buna cuviinta si solicitudine

A trai activ si demn in societate inseamna a respecta un "contract social", bazat atat pe norme nescrise, cat si pe reguli riguroase, fixate de societate, emanate de la puterea statala. Aceste norme sunt obligatorii pentru toti membri societatii, indiferent de pozitia sociala, de profesia sau de functia ce o detin si cu atat mai mult pentru cadrele politiei de frontiera care prin natura profesiei au menirea de a asigura respectarea legii.

Ca slujitor al societatii, politistul de frontiera este obligat sa-si indeplineasca in mod impartial, eficient si permanent, cu pasiune si responsabilitate obligatiile si sarcinile ce ii revin.

Opinia publica cere de la aceasta o comportare mult mai corecta si mai demna decat de la un cetatean particular. Este de necontestat faptul ca o persoana oficiala nu are propriu-zis o viata particulara deoarece imediat ce intra in serviciul public, comportarea sa in serviciu si in afara acestuia devine obiectul analizei si criticii publicului.

Cu atat mai mult politistul de frontiera care, datorita specificului activitatii lui este supus unor observatii si analize mult mai exigente decat ceilalti functionari de stat. De acea el trebuie sa dea dovada de buna cuviinta, politete si solicitudine.

A.     Buna cuviinta

Buna-cuviinta reprezinta o caracteristica morala a conduitei umane, ce rezulta din intelepciunea poporului, o purtare fireasca general acceptata de colectivitate, o conduita ireprosabila.

decurge din intelepciunea poporului, din omenie si reflecta raporturile corecte ce se stabilesc, statornicesc intre oameni;

inseamna un comportament caracterizat prin modestie si discretie, corectitudine, bunavointa si atentie fata de ceilalti;

este o comportare civilizata in orice imprejurare, fara un control riguros, izvorand din obisnuinta, din deprinderea de a utiliza masura si cumpatarea, o inclinare fireasca a omului de a pastra un ton si o gestica ponderata;

semnele exterioare ale bunei cuviinte sunt hainele curate si calcate, mersul si gesturile decente, tonul politicos, vorbirea ingrijita, adica tot ce face omul de bunavoie;

lipsa ei se manifesta prin stridenta in tinuta si comportare, expresii necontrolate si un ton violent.

B.     Politetea

Politetea reprezinta o caracteristica morala a conduitei umane, este atitudinea, comportarea binevoitoare, atenta, acordata celor din jur, este arta de a fi si de a deveni placut semenilor, respectand demnitatea tuturor, incepand si terminand cu propria demnitate.

prezenta sau absenta politetei se afla in dependenta de etica individuala a fiecarui om, de cultura si educatia sa, de gradul de intelegere si insusire a necesitatii respectului fata de semenii sai;

formele politetei difera de la un popor la altul, de la o epoca la alta si se materializeaza prin actiune, vorba, intonatie, atitudine, gest, dar continutul ramane mereu acelasi - respectul altuia si totodata, respectul de sine insuti prin altul.

Adevarata politete este sincera si exprima bunatatea, inseamna caldura, onestitate si nu umilinta.

Trasaturile politetei:

a). toate regulile de politete au o logica fireasca, fiind izvorate din omenie (un om inteligent, rational, cu judecata logica nu poate fi decat un om politicos).

b). politetea este o necesitate a societatii civilizate, deoarece in ansamblul relatiilor umane se impune cultivarea unor atitudini ca: respectul pentru altii, demnitate, spirit de ordine si autodisciplina, decenta si omenie in comportare - atitudini fara de care convietuirea umana si dezvoltarea societatii n-ar fi posibila;

c). politetea este o creatie a mai multor generatii si care trebuie pastrata, imbunatatita;

d). politetea, nu este artificiala, ea trebuie sa rezulte din convingerea individului si trebuie sa stimuleze prestigiul sau si a semenilor;

e). politetea presupune respectarea demnitatii tuturor - reprezinta unul din mijloacele intelegerii profunde de catre om a raspunderii sale fata de sine ca personalitate morala si a obligatiei de a respecta personalitatea celorlalti oameni;

f). politetea trebuie dovedita fata de toata lumea. In acordarea semnelor de politete, de respect, nu se fac clasificari, sociale sau profesionale (singura diferentiere recomandata este acea de a utiliza forme de politete adecvate obiceiurilor persoanei interlocutoare, traditiilor locale);

g). politetea este o permanenta in timp si spatiu.

Deci, politetea ca cerinta elementara a comportarii civilizate impune un mod firesc de manifestare in toate imprejurarile vietii, un mod firesc de a fi si de a trai permanent demn, intr-o atmosfera de respect deplin.

Comparand buna-cuviinta cu politetea putem spune ca:

buna cuviinta inseamna: gestica, mimica si mers, decenta, corectitudine, modestie, discretie, ingaduinta si bunavointa, tinuta curata si ordonata;

politetea este o forma superioara de manifestare a bunei-cuvinte, ea reflecta continutul relatiilor sociale, depinde de etica individului, de cultura si educatia sa, impune respect si demnitate.

Dupa cum am aratat in temele anterioare meseria de politist de frontiera este o profesiune pusa in slujba cetatenilor si de aceea are un caracter etic. Pentru a inspira incredere politistul de frontiera trebuie sa dovedeasca o inalta tinuta morala in viata publica si particulara.

Prezentam in continuare cateva reguli de politete mai des intalnite in activitatea curenta, reguli pe care trebuie sa le respecte fiecare politist de frontiera.

Salutul:

Salutul este primul semn al politetei omenesti, este cea mai veche forma de manifestare a politetei, o datorie  sociala obligatorie in toate imprejurarile fata de orice persoana cunoscuta, adeseori si fata de persoanele necunoscute.

Salutul politistului de frontiera adresat cetatenilor:

pune in evidenta buna sa crestere si bunele intentii;

trebuie sa previna salutul, sa raspunda cu buna-vointa si fara exagerari la salut;

exprima amicitia si buna-cuviinta fata de altul si reprezinta inceputul atitudinii politicoase;

contine in el de doua ori onoare, odata pentru cel salutat, a doua oara pentru cel ce saluta;

tonul dur, sever, cumulat cu expresia incruntata a fetei creeaza un paravan intre el si cetateni si de aceea trebuie evitat.

Reguli privind salutul

cel tanar, saluta pe cel varstnic;

saluta intotdeauna cel care intra intr-o incapere pe cel care se gaseste in aceasta;

femeia este salutata de barbat;

cel care merge izolat saluta primul un grup de persoane;

seful este salutat de subalterni;

Trebuie retinut ca salutul completat de mimica si gestica adecvata, are o serie de nuante care pot sa-i modifice sau sa-i completeze sensul.

Reguli de adresare

Mai ales in relatiile de serviciu ale politistului de frontiera, problema adresarii se pune cu multa seriozitate si responsabilitate pentru ca acestea pot fi puternic influentate de acest mod strict de adresare.

Principalele elemente de politete in adresarea politistului de frontiera catre alte persoane se refera la:

apelativul cu care se face adresarea - (domnule, doamna, domnisoara sau pluralul) regulile politetei exclud formulele injositoare, suparatoare ca: "ma", "fa", "tu", "ala", "al de colo";

folosirea pronumelui de politete pentru sublinierea unei atitudini condescendente: "dumneata", "dumneavoastra", "dumneaei", "dumnealui", "dumnealor".

Formule reverentioase

Se va proceda la controlul documentelor unui cetatean astfel:

"Buna ziua. Sunt agentul Ionescu din cadrul politiei de frontiera Salonta. Va rog
sa-mi prezentati pasaportul".

tonul trebuie sa fie ca si formula de adresare politicos dar ferm;

in timpul unei discutii, pe teme de serviciu, expresia "va rog" trebuie sa se utilizeze cat mai des, cu rost si cu buna plasare in context;

in acelasi mod trebuie sa folosim cat mai des formulele "Va rog sa-mi permiteti"," Daca sunteti amabil", "Dati-mi voie sa", "Va ascult", "Poftiti, va rog" etc.;

la terminarea dialogului se recomanda o incheiere in termeni politicosi: "Va multumesc", "Va urez drum bun" etc.

Inlaturarea stereotipiilor verbale:

Se pot rezolva prin:

evitarea din exprimare a formulelor lozincare, seci de continut si mincinoase - "Se impune sa facem", "Vom actiona neabatut", "Ne angajam sa" etc.;

evitarea abuzului de adjective si superlative in caracterizarea unor persoane sau situatii de fata;

abordarea numai a temelor care sunt bine stapanite, folosind cuvinte potrivite;

evitarea exprimarii in argou, jargon sau a expresiilor injositoare care dovedesc incultura si duc la repulsie si neincredere.

Gesturi de politete:

Gesturile, au o mare putere de sugestie, completand intelesul cuvintelor, de aceea ele trebuie controlate, alese cu atentie si folosite corespunzator.

pentru a fi convingator politistul de frontiera nu trebuie sa procedeze la gesticulari excesive, deschiderea bratelor, ridicari din umeri, darea corpului pe spate etc.;

gesturile necontrolate creeaza confuzii, dezaprobare(frecarea fetei, a barbiei cu mana, tinerea mainilor in buzunare, scarpinarea in timpul dialogului, vorbitul cu tigara in mana etc).

o conduita politicoasa o reprezinta gesturile aprobative, facute cu capul, ridicarea in picioare la sosirea in incapere a unei persoane si invitarea acesteia sa se aseze pe un scaun.

C. Solicitudinea:

Este o calitate a individului care se manifesta prin dispozitia voluntara, interioara, fireasca de a veni in ajutorul oamenilor prin rezolvarea prompta, cu grija a cererile legale.

Prezentam in continuare cateva situatii in care politistul de frontiera trebuie sa manifeste solicitudine.

Oprirea pentru control a autovehiculelor

Politistul de frontiera trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

saluta politicos, isi prezinta identitatea si institutia din care face parte;

informeaza conducatorul auto despre motivul opririi;

solicita documentele;

cu rabdare, va asculta explicatiile acestuia;

cu tact si amabilitate, va lua masurile legale care se impun in functie de situatie;

printr-un limbaj politicos va face recomandari privind modul de rulare in continuare si va folosi expresia "Drum bun".

Primirea unei persoane care doreste sa faca o sesizare

In aceasta situatie se are in vedere:

primirea cu interes si afectivitate a cetateanului;

se raspunde cu buna-cuviinta la salut si se invita persoana sa ocupe loc;

in situatia ca nu il poate primi imediat politistul de frontiera se scuza si il invita sa astepte putin;

se va identifica persoana si apoi se va asculta cu atentie problemele prezentate;

se va nota pe scurt continutul problemei;

se vor adresa intrebari pentru lamuriri numai dupa ce cetateanul a expus tot ce a dorit;

in functie de situatie se vor face indrumarile necesare conform legii;

in final se va multumi pentru increderea acordata.

Invitarea la sediu a unei persoane

In aceasta situatie se impune:

politistul de frontiera sa fie la sediu la data si ora stabilita;

sa pastreze o atitudine demna, politicoasa fata de persoana invitata indiferent de motivul prezentarii;

sa evite apostrofarile, observatiile si atitudinile de ranchiuna.

Solicitudine in relatiile cu cetatenii straini

Solicitudinea trebuie sa rezulte dintr-un mod de lucru care sa nu lezeze personalitatea persoanei, sa nu reiasa nici un fel de discriminare fata de pozitia sociala, rasa, religie sau sexul acesteia.

In aceasta situatie se impune:

implicarea in mod civilizat si competent in solutionarea problemelor;

evitarea unor expresii jignitoare in prezenta cetatenilor straini pe considerentul ca acestia nu cunosc limba romana;

sa nu se faca aluzii la problemele politice, sociale, economice ale tarii din care provin strainii;

in timpul dialogului trebuie sa se dovedeasca sobrietate, limbaj politicos, prestanta, sa nu se dea indicatii gresite si sa foloseasca gesturi adecvate situatiei;

deosebirile de pareri in dialog cu strainii, trebuie sa se intemeieze strict pe prevederile legilor romanesti si pe normele morale;

celor nemultumiti li se vor arata, cu rabdare si amabilitate, caile de atac prevazute de lege sau institutiile la care se pot adresa pentru deplina lor convingere.

2.     Importanta acestor atribute ale culturii si civilizatiei politistului de frontiera in relatiile cu comunitatea.

In relatiile oficiale si neoficiale pe care le are politistul de frontiera cu membri comunitatii si cu persoanele aflate in trafic, o importanta deosebita o au valorile morale privitoare la buna cuviinta, politete si solicitudine deoarece:

a). asigura cresterea prestigiului institutiei in general si a fiecarui politist de frontiera in special;

b). fiind exemplul de conduita socio-juridica, politistul se va bucura de stima, respectul si increderea cetatenilor;

c). aplicand in practica aceste valori morale politistul de frontiera isi consolideaza autoritatea conferita de lege;

d). prin comportamentul sau general, politistul de frontiera influenteaza pozitiv mentalitatea si atitudinea cetatenilor fata de politia de frontiera si cadrele sale;

e). buna-cuviinta ne indica ce trebuie facut si cum anume;

f). practicarea regulilor bunei-cuviinte este o chestiune de instructie, de educatie, de exersare a vointei, a tariei de caracter;

g). este unul din criteriile dupa care te apreciaza cetatenii;

h). politetea nu trebuie sa degenereze in servilism si umilire;

i). valorificandu-ti propriile calitati, acorzi respectul cuvenit celor cu care vii in contact;

j). comportamentul este direct proportional cu nivelul de cultura si civilizatie, el defineste tinuta morala, fizica si vestimentara;

k). politete face parte dintre cerintele obligatorii de comportament fata de cetateni;

l). fiind norme morale de convietuire sociala sunt egale si obligatorii pentru toti membri societatii.

Deschiderea in sfera relatiilor umane, aduce in prim plan si problema comportarii politistului de frontiera in procesul de democratizare a intregii vieti sociale.

Noua abordare a aspectelor privind relatiile interumane si menirea acestora in societate, trebuie sa corespunda unor principii fundamentale, promovate de o societate cu adevarat libera, in care ordinea si disciplina, conduita moral-profesionala, caracterizeaza profilul etic al politistului de frontiera si isi pun amprenta asupra modului cum sunt indeplinite sarcinile si misiunile specifice.