 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
Teoriile explicative ale delicventei
1.Teoria anormalitatii biologice-Cesare Lombroso
Cesare Lombroso este parintele criminologiei antropologice,el afirma ca teoriile sale sunt ale predecesorilor sai. "Eu n-am facut decat sa dau un corp organic concluziilor care pluteau in aer ,inca nedescoperite."El sustine ca,in esenta,caracteristicile fizice ale individului erau indicatorii de baza ai degenerarii si inadaptarii.
Teoriile lui Lombroso includ evolutionismul lui Darwin,pozitivismul lui Compte, dar si alte studii ale timpului.
Cea mai importanta lucrare a sa a fost "L'uomo deliquente"(Omul delincvent), la care a adus apoi importante completari.
La baza cercetarilor sale a stat descoperirea la craniul unui criminal,in zona occipitala medie,a unei adancituri accentuate ,trasatura ce se regasea la unele cranii primitive.Acesta a fost punctul de plecare in teoria atavismului.Conform acestei teorii,a atavismului evolutionist,trasaturile omului primitiv pot apare la anumite persoane sub forma unor ,stigmate anatomice'(malformatii ale scheletului si cutiei craniene,asimetria fetei,dimensiunile excesive ale falcilor si pometilor,orbitele mari si departate,dimensiuni neobisnuite ale urechilor,ale nasului,dentitie anormala,barbie proeminenta,numeroase zbarcituri,defecte ale toracelui,etc)
Lombroso a studiat organismele inferioare,omul salbatic si copilul,cercetand anomaliile creierului,ale scheletului si ale unor organe interne(inima,ficat,etc).Pe langa aceste studii anatomice,el am mai efectuat si studii fiziologice,sau chiar socio-culturale (tatuaj,jargou,alcoolism,etc).
A doua faza a studiilor lombrosiene se refera la unele malformatii morfo-functionale de natura degenarativa.El se ocupa de ,nebunia morala' ce fusese tratata de Morel drept un aspect degenerativ.
Lombroso sustinea ca la un individ apar mai multe anomalii si indeosebi cele de natura atavica,acesta poate fi clasificat ca un ,criminal innascut'.Initial a estimat tipul criminalului innascut la o proportie de 65-70% din totalul criminalilor,limitandu-se ,apoi la 30-35%.Bazandu-se pe numeroase studii,a identificat analogii intre ,nebunul moral' si, criminalul innascut' ,in special sub aspect moral.
In etiologia crimei ,alaturi de atavism apare studiul epilepsiei.Lombroso consodera epilepsia ca o punte de legatura dintre omul criminal,criminalul nebun si nebunul moral.Epilepsia este atat "una din psihozele cele mai atavice" cat si "nucleul tuturor degenerescentelor".
In teoria lombrosiana criminalitatea reprezinta o anormaliate biologica bazata pe atavism organic si psihic si pe o patologie epileptica.
2.Teoria anormalitatii morale-Raffaele Garofalo
Istoria criminologiei sustine numele lui Garofalo indeosebi datorita titlului pe care acesta l-a ales pentru lucrarea sa,"Criminologie",publicata in 1885,si care apoi a inlocuit denumirea de antropologie criminala.
In centrul propriei sale teorii se afla notiunea de ,delict natural'.
Pentru a defini notiunea de crima din punct de vedere sociologic,Garofalo a pornit de la distinctia dintre delicte naturale si delicte conventionale.Delictele conventionale sunt creatii ale legiuitorului,au un caracter conjunctural,si deci, sunt variabile in timp si spatiu,ceea ce genereaza ,de altfel,relativitatea legii penale.In opozitie, delictele naturale se caracterizeaza prin constanta,prin invariabilitate in timp si spatiu" .
Garofalo era de parere ca notiunea de crima ar trebui sa includa doar delictele naturale.Tot el spunea ca pentru a identifica delictul natural",trebuie abandonata analiza actiunilor si intreprinsa aceea a sentimentelor.Crima este in fapt,intotdeauna,o actiune daunatoare,care in acelasi timp reuneste acele sentimente pe care la numim simtul moral al unei colectivitati umane" .Sentimentele numite de acesta,ce au importanta pentru morala sociala sunt cele altruiste,adica cele care aparent sunt in interesul altora,dar care se intorc in avantajul nostru,dintre acestea regasim:mila si probitatea sau cinstea.
In opinia lui Garofalo,elementul de imoraliate necesar pentru ca un act daunator sa fie considerat drept criminal de catre opinia publica,este vatamarea acelei parti a simtului moral care consta in sentimente altruiste fundamentale:mila si probitatea.Trebuie insa,in plus,ca vatamarea sa nu atinga partea superioara si cea mai delicata a acestor sentimente,ci masura medie in care acestea sunt posedate de catre o comunitate ,si care este indispensabila pentru adaptarea individului la societate.Aceasta este ceea ce vom denumi crima sau delict natural" .
Plecand de la evaluarea obiectiva a cercetarilor lui Lombroso,Garofalo identifica tipul criminal bazandu-se pe simtul moral al acestuia."Criminalul este un anormal pentru ca difera de majoritatea contemporanilor si concetatenilor sai prin lipsa anumitor sentimente si anumitor dezgusturi."
Nu este posibila o distinctie clara intre tipul criminal si cel onest,dar poate fi admisa o zona intermediara intre acestia.
Garofalo imparte criminalul general conceput in mai multe categorii:
a)asasini;
b)violenti;
c)necinstiti;
d)cinici.
In concluzie,din teoria lui Raffaele Garofalo reiese tipul general al delicventului,anormalul moral,lipsit de altruism,caracterizat prin indiferenta afectiva.
3.Teoria anormalitatii bio-psiho-sociale-Enrico Ferri
Enrico Ferri,in cadrul lucrarii sale "Sociologia criminala" ,din 1881,a formulat
o teorie proprie ,multifactoriala.
Analizand studiile altor cercetatori contemporani a observat ca delictul a fost considerat un fenomen de:
-a)normalitate;
-b)anormalitate biologica prin:atavism, degenerescenta,deficienta de nutritie a sistemului nervos,deficienta de dezvoltare a centrilor inhibitori,anomalie morala;
-c)anormalitate sociala prin:influenta economica,inadaptare juridica,influente sociale complexe.
Ferri ,insa,este de parere ca toate acestea sunt doar adevaruri partiale,deoarece delictul reprezinta un fenomen comlex,de anormalitate biologico-sociala.Pe langa acestea el ia in considerare si factorul psihic,pe care il include in sfera biologicului.
Feri defineste delictul ca fiind un fenomen ce include,atat anormalitatea speciala, permanenta sau tranzitorie,congenitala sau dobandita,a constitutiei organice sau psihice, cat si circumstante exteriore,fizice si sociale,care concura intr-un anumit timp si loc date, la determinarea actiunii unui anumit om" .
In cadrul teoriei sale,Ferri face distinctia intre cinci categorii de criminali:
a)criminalii nebuni-cazurile patologice si maladiile mentale:manii,epilepsie,idealism;
b)criminalii nascuti-sunt cei cu caracteristici speciale,stigmate,cei definiti de Lombroso in antropologie criminala;
c)criminalii obisnuiti sau din obisnuinta dobandita-se caracterizeaza prin slabiciune morala,sunt influentati de stimulii care vin din mediul corupt,comit infractiuni de la varsta frageda;
d)criminalii de ocazie-cei constransi sa comita infractiuni de conditiile mediului fizic si social,dar o parte din cauze sunt antropologice;
e)criminalii de pasiune-sunt foarte rari in comparatie cu celelalte categorii de criminali si comit infractiuni contra persoanei.Cu un temperament sanguin sau nervos si o sensibilitate exagerata,viata lor a fost fara pata pana in momentul comiterii delictului[5].
Ferri face deasemanea o distinctie si intre factorii criminogeni:
1)factorii antropologici la randul lor sunt impartiti in:constitutia organica a individului (anomaliile organice ale creierului,activitatii reflexe,etc),constitutia psihica(anomaliile inteligentei si sentimentelor),caracteristicile personale ale individului(rasa,varsta,sex,stare civila,profesie,etc)
2)factorii fizici ai delictului cuprind cauzele mediului fizic,cum ar fi:clima,temperatura anuala,natura solului,conditiile atmosferice,etc
3)factorii sociali ai delictului:densitatea ,structura familiei,nivelul opiniei publice, structura sistemului educational,alcoolismul,organizarea economica si politica,a administratiei publice,a justitiei,a politiei,etc.
In concluzie,crima ca fenomen individual este determinata de o multitudine de factori concurenti de natura biologica,psihologica si sociala.
1.Teoria bio-tipologica-Ernest Kretschmer
Kretschmer a observat in principala sa lucrare, "Structura corpului si caracterul" , existenta unei relatii precise intre unele tipuri morfologice,si anumite tulburari psihice.Exista o corelatie intre activitatea criminala si biotop,care este in raport fie cu structura corpului,fie cu somatotipul,fie cu tipul endocrinian.
Pornind de la conformatia fizica a individului,el a stabilit patru tipuri,fiecare avand predilectie spre comiterea unor infractiuni specifice:
a)tipul atletic(sau atletomorf),este un tip robust,cu un sistem osteomuscular puternic, oscileaza intre sentimentalism si brutalitate.Acesta este asociat cu infractiunile contra persoanei:omoruri,talharii,si are tendinta de recidiva;
b)tipul astenic(sau leptomorf),este tipul inalt,slab,cu chip prelung,trasaturi longiline, umeri ingusti si musculatura subdezvoltata,dotati divers din punct de vedere intelectual, rece,rezervat,nesociabil.Este caracterizat printr-o criminalitate precoce si o tendinta de recidiva.Comite infractiuni contra proprietatii:furt,abuz de incredere,etc.;
c)tipul picnic(sau picnicomorf),presupune tipul corpolent,chiar gras ,cu tendinte de ingrasare,cu extremitati scurte,fata rotunda,calvitie,sociabil,prietenos,deseori inteligent. Este caracterizat printr-o criminalitate tardiva si vicleana:fraude,escrocherii,etc
d)tipul displastic,presupune indivizi slabi cu deficiente sexuale,cu malformatii corporale,inapoiati psihic si morfologic,sunt de regula schizofrenici si debili mintal.Ei opereaza in mod neasteptat si sunt supusi recidivei.Comit infractiuni sexuale.
Kretschmer afirma de existenta unei distributii relativ egale a tipurilor identificate in campul infractional.
2.Teoria inadaptarii bio-psihice-Olof Kinberg
Okinberg,in principala sa lucrare "Problemele fundamentale ale criminologiei" din 1935,incearca identificarea fundamentelor delicventului intr-un complex bio-psihic.
In ceea ce priveste omul,Kinberg l-a considerat o fiinta atat biologica,cat si psihologica si sociala,caracterizata prin ,plasticitate'.Plasticitatea este capacitatea de modificare a reactiei in functie de influentele fizice si chimice,dar si datorita factorilor sociali si psihologici.Atunci cand nu exista corelatie intre ;plasticitate' si influentele mediului,intervine starea de inadaptare ce poate avea diferite forme.
Kinberg in analiza structurii bio-psihice tine seama de doua elemente:
1)nucleul constitutional,reprezinta "suma tendintelor reactionale ale individului"[6].
a)capacitatea-nivelul maxim ce-l poate atinge un individ sub influenta unui mediu optim;
b)validitatea-cantitatea de energie a individului;
c)stabilitatea-posibilitatea individului de a dobandi comportamente ferme,fixate prin obiceiuri,astfel incat sa poata face acelasi lucru,in acelasi mod,dar economisind forta;
d)soliditatea-coeziunea interna a personalitatii.
Aceste trasaturi sunt in personalitatea indivizilor,dar in cantitate variabila.
2)functia morala reprezinta "modalitatea si profunzimea asimilarii valorilor morale,ce compun atmosfera morala unde subiectul a trait ori traieste"[7].
Aceasta este compusa din elemente emotionale si cognitive,distingandu-se astfel urmatoarele tipuri de subiecti:
a)indivizi a caror functie morala este redusa la cateva cunostiinte de valoare morala, general acceptate,lipsindu-le ,insa elementul emotional(imbecilii,debilii mintal,etc.)
b)indivizii ce au cunostiinte despre reguli morale si sunt apti sa reactioneze emotional la stimuli adecvati(cei asa zisi normali)
c)indivizii cu modificari ale functiei morale,in urma unor leziuni patologice ale tesuturilor cerebrale(traumatisme,encefalite),fiiind afectat si elementul emotional.
d)indivizii ce cunosc regulile morale,nu au afectat elementul emotional,insa percep diferit sensul real al actului.
Din corelarea unui anumit tip de nucleu constitutional si o anumita configuratie a functiei morale,rezulta indivizi inadaptati ,care sub influenta unor stimuli vor comite infractiuni.
3.Teoria constitutiei delicvente-Benigno di Tullio
Aceasta teorie a fost promovata de B. Di Tullio in principala sa lucrare "Tratat de antropologie criminala",in 1945.
Prin constitutie criminala,di Tullio intelege "o stare de predispozitie spre crima, altfel spus,capacitatea care exista in anumiti indivizi de a comite acte criminale,in general grave,in urma unor instigari exterioare ce raman sub pragul ce opereaza asupra generalitatii oamenilor" .Factorii ce determina formarea unei personalitati criminale pot fi:ereditatea;unele disfunctionalitati cerebrale,hormonale,etc.; varsta si crizele biologice.Di Tullio,in acest context,spune despre constitutia criminala ca este un rezultat al elementelor ereditare,dar si a celor dobandite in special in prima parte a vietii.Tendintele criminogene pot fi mai puternice la anumiti indivizi determinandu-i sa reactioneze la unele excitatii exterioare,diferit de altii.Astfel,sustine autorul,crima este rezultatul manifestarii de inadaptere sociala a individului.
In teoria lui di Tullio,a aparut un concept deosebit si anume acela de prag,care reprezinta nivelul de la care excitatiile exterioare il determina pe individ sa comita infractiuni.
Exista o legatura foarte strnnsa intre factorii biologici si criminalitate.Nu exista nici un tip particular de comportament ciminal,chiar si in cazul violentei episodice,care sa
fie determinat numai de factorii biologici.Indivizii care sufera modificari,tulburari la
nivelul factorilor biologici,prezinta un risc mai mare de a se implica in actul criminal.
Di Tullio nu ignora factorii sociali,fiind de parere ca ei pot avea o influenta
reala,dar numai in conditiile in care intalnesc o constitutie criminala existenta deja,ori contribuie la formarea unei astfel de personalitati.
4.Teoria genetica
Desi criticata de multi cercetatori,teoria lui Lombroso,de a gasi o dovada palpabila pentru a demonstra substratul biologic al crimei,nu a fost si nici nu va fi total abandonata.Studiul microscopic al cromozomilor a permis cercetarea formulei cromozomilor in cadrul celulei,adica,ceea ce se numeste cariotip.Cariotipul uman presupune 46 de cromozomi dispusi in 23 de perechi,din care 22 sunt ,soma'(partea neproductiva),iar o pereche este germenul(partea productiva)alcatuita din cromozomi sexuali.
Sexul genetic este in functie de prezenta sau absenta unui cromozom,notat cu y , astfel formula feminina este 46xx ,iar formula masculina este 46xy.S-a demonstrat ca pot exista anomaliiale cariotipului uman.Acestea sunt frecvente la delicventi si sunt in legatura cu cromozomii sexuali.
O prima anomalie a fost descoperita in legatura cu existenta mai multor cromozomi x,rezultand formula 47xxy.Indivizii cu aceasta anomalie au o aparenta feminina,sunt slabi,inalti,pilozitate pubiana de tip feminin,barba rara sau absenta, psihic, acestia au caracter pasiv,timiditate,ipohondri,depresivi.Din punct de vedere sexual au tendinte spre:homosexualitate,pedofilie,exhibitionism,fetisism,etc. Printre faptele comise de acestia se numara:furt,agresiune.Frecventa acestei anomalii printre criminali,este de 5-10 ori mai mare decat in randul populatiei generale.
O a doua anomalie este in legatura cu excesul de cromozomi y,rezultand formula 47xyy.Indivizii ce prezinta aceasta anomalie sunt caracterizati printr-o aparenta masculina,inalti(peste 1,80m),anomalia urechilor,calvitie,miopie.Acest sindrom antreneaza mai mult violenta si omuciderile.Frecventa acestui sindrom este de aproximativ 10 ori mai mare decat in randul populatiei generale.
Nu putem insa,generaliza aceste doua anomalii,intrucat pot exista si la indivizi normali atat inteligent,cat si in ceea ce priveste comportamentul.Aceste anomalii pot fi considerate,cel mult,niste predispozitii spre crima.
1.Teoria asociatiilor diferentiate-Edwin Sutherland
Fondatorul acestei teorii,E.Sutherland,in lucrarea sa "Principii de criminologie", din 1955,sustine ca indeosebi ,"conditiile carora le sunt atribuite cauzele delicventei trebuie sa fie totdeauna prezente,daca exista delicventa,si totdeauna absente,daca nu exista delicventa" .Astfel,autorul observa,existenta a doua tipuri de explicatii care intra in joc in momentul in care infractiunea este comisa,fie in functie de elementele care si-au exercitat influenta anterior,mai ales in viata delicventului.In opinia autorului,un individ determinat,poate comite un act criminal daca situatia este favorabila.
Comportamentul criminal este invatat,in contact direct cu alte persoane,cu un
grup restrans.In speta,cei ce devin criminali,nu au contacte directe decat cu astfel de modele,din viata lor lipsind modelele anti-criminale.
Extinzand rationamentul la nivel colectiv,se poate explica si criminalitatea.Se formeaza grupuri care de regula,fie ajuta la dezvoltarea fenomenului criminal,fie i se opune,insa exista foarte multe grupuri ce sunt ambivalente.
2.Teoria conflictelor de culturi-Thorsten Sellin
Promotorul acestei teorii,Thorsten Sellin,,in cadrul lucrarii sale, "Conflictul cultural si crima",din 1938,s-a concentrat pe sursa atitudinilor si normelor.
Normele de conduita sunt reguli care reflecta atitudinile grupului de referinta,urmand sa defineasca ceea ce este comportament anormal si comportament normal.Fiecare grup are propriile sale norme.In procesul de diferentiere sociala,normele intra in conflict,astfel,conflictul de cultura fiind inevitabil.
Termenul de ,cultura' reprezinta "totalitatea ideilor, institutiilor si produselor muncii care,aplicate la grupuri determinate de fiinte umane,permite a se vorbi despre regiuni culturale,despre tipuri de cultura,despre cultura nationala si asa mai departe" .Prin ,conflict cultural' se intelege lupta dintre valori morale ori norme de conduita apuse.Se poate vorbi de conflict cultural,atunci cand conduita unei persoane, socialmente aprobata,sau chiar ceruta intr-o anumita situatie,nu este apreciata de aceeasi maniera de toate grupurile sociale la care ea datoreaza supunere" .
Sellin distinge intre:
a)conflictul primar-apare cand legile a doua culturi se intalnesc,la granita dintre zone culturale alaturate;
b)conflictul secundar-apare cand o cultura evolueaza intr-o diversitate de culturi,fiecare avand propriile norme de conduita.
Sellin a considerat,cu cat numarul de contradictii intre valorile si normele unui grup si normele legale ,este mai mare,cu atat este mai ridicata rata criminalitatii.
3.Teoria anomiei -Robert K. Merton
Sociologul american R.K.Merton,autorul lucrarii "Teoria sociala si structura
sociala",din 1957 ,preia conceptul de anomie de
"Starea de anomie se instaleaza atunci cand exista un decalaj prea mare intre scopurile propuse si mijloacele legitime,accesibile pentru anumite categorii sociale.Aceste categorii defavorizate,recurg la mijloace ilegale,la criminalitate,pentru satisfacerea scopurilor propuse de cultura ambianta" .
Aceasta teorie este reprezentativa pentru societati de consum si,cultura de masa'. Astfel,tentatia este castigul material si puterea,pentru ca pe parcursul procesului de
socializare nu se insuseste respectul fata de regulile ce se afla la baza scopurilor urmarite.
Teoria are la baza doua elemente:aspiratiile culturale si mijloacele acceptate
pentru atingerea respectivelor aspiratii.Discrepanta dintre cele doua elemente duce la stres.
Criminologii contemporani au numit teoriaerton,teoria stresului,conform careia oamenii respecta legea numai in conditii de presiune mare.
Merton a identificat cinci moduri in care oamenii se adapteaza idealurilor societatii si mijloacelor de obtinere:
-conformarea-acceptarea celor doua elemente,cei ce se adapteaza prin conformare lupta pentru obtinerea bunastarii prin metodele adoptate de catre orice societate,si vor continua indiferent daca vor reusi sau nu;
-niovarea?-acceptarea scopurilor,dar respingerea mijloacelor,considera ca ei nu pot atinge bunastarea prin mijloace legale si scot noi metode pentru atingerea scopurilor;
-ritualism-respingerea scopurilor,dar acceptarea mijloacelor,cei ce se adapteaza parassc idealurile despre care au crezut la un moment dat atat de neatins,resemnandu-se;este adaptarea celor care vor sa fie siguri;
-retragerea-respingerea atat a scopurilor,cat si a mijloacelor.Aceasta apare dupa ce o persoana a acceptat cele doua elemente,dar a esuat in multe randuri sa-si atinga scopurile prin mijloacele legitime;
-rebeliunea-respingerea scopurilor si a mijloacelor legale de a stabili o noua ordine.
Conform teoriei lui Merton,stresul poate duce la un comportament deviant.
4.Teoria angajamentului -Howard S. Becker
Initiatorul acestei teorii,H.S.Becker,a publicat in 1963,cea mai importanta lucrare a sa, "Marginalii" sau "Cei din afara".Becker a considerat devianta,si implicit delicventa,ca fiind o reactie a structurilor sociale,structuri ce eticheteaza individul ca deviant.El este un exemplu in sprijinul ideii conform careia,impartirea criminologiei in etiologica,dinamica si cea a reactiei sociale,are in prezent,un caracter mai mult formal.
Aceasta teorie face parte din categoria explicatiilor privind "factorii sociali ai respectului legii penale".
"Termenul de angajament trimite la procesele prin care diverse tipuri de interese sunt in mod progresiv investite in adoptarea anumitor linii de conduita cu care nu par sa aiba raporturi directe.In urma actiunilor pe care le-a realizat in trecut sau datorita functionarii obisnuite a diferitelor mecanisme institutionale,individul considera ca trebuie sa adopte anumite linii de conduita,in lipsa carora numeroase din activitatile sale s-ar vedea indirect compromise" .
Pentru a nu pierde avantajele vietii sociale in care este ,angajat' individul este nevoit sa respecte legea penala.Dar se poate intampla si invers:"pentru acela care nu are nici reputatie de aparat ,nici slujba de pastrat in viata conventionala,mentinerea aparentelor conforme conventiilor nu reprezinta o miza,el este ,deci,liber sa se supuna impulsurilor sale" .
In cadrul acestei teorii,Becker a admis si o a doua cale spre delicventa,
folosindu-se de tehnicile de neutralizare'.Prin ,tehnici de neutralizare' se au in vedere justificarile pe care delicventii le utilizeaza pentru a aproba propriile actiuni infractionale"[15]:
-prima tehnica de neutralizare apare atunci cand infractorul se considera descarcat de responsabilitatea propriilor actiuni;
-a doua tehnica are legatura cu prejudiciul comis prin infractiune si care in opinia delicventului,nici nu exista uneori,exemplu:furtul unui obiect poate fi considerat uneori ,un imprumut'.etc;
-a treia tehnica se creaza atunci cand delicventul considera ca vatamarea pe care o produce este ,corecta' ,exemplu:agresiunile contra homosexualilor,contra profesorilor ce nu au fost ,corecti',etc;
-cea de-a patra tehnica reprezinta o "condamnare a celor ce condamna";
-cea de-a cincea tehnica,si ultima,are legatura cu sacrificarea exigentelor sociale generale, in favoarea salvarii celor ce au un grup restrans.
Putem spune ca,in opinia autorului,individul comite o infractiune fie pentru ca nu este suficient de integrat social,si nu are ce pierde,fie pentru ca nu isi gaseste unele justificari(motivatii)pentru actele sale ilegale.
5.Teoria subculturilor delicvente
"Subculturile delicvente reprezinta moduri de supravietuire si adaptare a indivizilor defavorizati si marginalizati in raport cu o societate ostila( . )Subculturile delicvente apar ca o reactie de protest a unor grupuri fata de normele si valorile societatii( . )Subcultura delicventa cuprinde normele,regulile,traditiile si conduitele (pattern-urile criminale),subordonate actiunilor cu finalitate judiciara sau criminogena, specifice grupurilor de referinta." .
1.Teoriile psiho-morale de factura psihanalitica-Sigmund Freud
Cel mai de seama reprezentant al psihanalizei,totodata si fondatorul acesteia, este Sigmund Freud(1856-1939).
Se pot distinge trei aspecte importante ale psihanalizei freudiene:
a)explicatii privind structura si functionarea psihicului;
Initial,Freud distinge trei instante ale vietii psihice:inconstient, preconstient si constient.Apoi isi revizuieste opera si redenumeste constientul in ,eu(ego)',iar inconstientul il imparte in ,sine(id)' si ,super-eu(super-ego)'.Eul este format din cunostiintele si imaginile de sine,dar si din atitudinile fata de cele mai importante interese si valori.Acesta este o punte intre cererile sine-lui si interdictiile super-eu-lui.Acesta se bazeaza pe principiul realitatii.Sinele este compus din instincte si tendinte refulate,este
sediul instinctelor,pulsiunilor sexuale si agresive.Este inconstient in permanenta.Acesta se bazeaza pe principiul placerii.Super-eul reprezinta cerintele ce iti interzic sa faci ceea
ce iti place,din motive ce tin de experienta sociala.Este o instanta autocritica si constienta.
b)explicatii privind etiologia nevrozelor
Este admisa actiunea a trei factori ce intervin la persoanele bolnave: predispozitiile ereditare,influenta unor evenimente din prima copilarie,renuntarea reala. Influenta evenimentelor din prima copilarie este hotaratoare.In aceasta perioada,instinctul sexual parcurge mai multe etape,in functie de zonele erogene in jurul carora se afla libidoul:orala,anala si genitala.Parcurgerea acestor etape poate genera fixatii ale libidoului care reprezinta "predispozitii pentru ulterioare brese ale nazuintelor refulate", putand da nastere unor nevroze sau perversiuni .
In etapa genitale(3-4 ani),apare si se dezvolta compexul lui Oedip,ce reprezinta atractia sexuala a copilului fata de parintele de sex opus si incercarea de suprimare a celui de acelasi sex,considerandu-l concurent.Modul de rezolvare a conflictului,fie prin refulare,afie prin sublimarea tendintelor,reprezinta ,cheia' de diferentiere mai apoi a personalitatilor normale de cele nevrotice.
c)referiri la fenomenul criminal
Freud ,in teoria sa,sustine ca tendintele criminale sunt prezente in toti indivizii. Ele raman ascunse ,fiind controlate pe masura dezvoltarii eul-ui si trecerii la faza adulta a acestuia,care se desavarseste in procesul de maturizare.In legatura cu crima,Freud vede in aceasta o expresie a sentimentului de vinovatie tipic nevrozelor.Din conflictele interioare ale individului determinate de eroarea tentativelor de sublimare sau compensatie a acestora,rezulta o inadaptare care in final poate duce la actul criminal.
2.Teoria criminalului nevrotic-Fr. Alexander si H. Staub
Fr.Alexander si H. Staub sunt autorii lucrarii "Criminalul si judecatorii sai", aparuta in 1929.In aceasta opera,ei clasifica criminalitatea in:
a)criminalitatea imaginara-prezenta in vise,fantezii.In majoritatea cazurilor,individul nu trece la savarsirea infractiunilor;
b)criminalitatea ocazionala-supra-eul stopeaza functia morala,iar eul nu mai poate realiza echilibrul;
c)criminalitatea obisnuita-prezinta trei tipuri de criminali:
-criminalii organici-a caror personalitate tine de psihiatria clasica;
-criminalii normali-sunt psihic normali,dar social anormali;
-criminalii nevrotici-actioneaza in functie de mobiluri inconstiente.
3.Teoria personalitatii antisociale-Kate Friedlander
Aceasta teorie este expusa de Kate Friedlander,in opera sa "Delicventa juvenila", din 1951,avand la baza evenimentele din prima copilarie.
La origine,copilul se bazeaza pe instincte si este dominat de principiul placerii,
apoi urmeaza a se conforma principiului realitatii,ce caracterizeaza adaptarea sociala, printr-un proces de modificare ori sublimare a instinctelor.Acesta cuprinde trei etape:
a)etapa rimelor relatii dintre copii si parinti-cuprinde fixatiile libidoului si complexul oedipian;
b)etapa formarii supra-eu-lui-incercarea copilului de a se identifica cu parintii;
c)etapa formarii relatiilor de grup in sanul familiei-adaptarea sociala a copilului.
4.Teoria instinctelor-Etienne de Greeff
Fondatorul acestei teorii Etienne de Greeff,in lucrarea sa din 1947, "Instinctele de aparare si de simpatie",considera ca personalitatea umana este axata pe instincte,cele fundamentale fiind:apararea si simpatia,care in prima parte a vietii sunt instabile. Instinctele de aparare au la baza sentimentul de justitie,dar si agresivitatea, acestea contribuie la conservarea eului.Instinctele de simpatie au la baza subordonarea si devotamentul fata de celalalt,acestea contribuie la conservarea speciei.Aceste doua instincte sunt intr-un conflict permanent.Tulburarile de caracter si insuficientele inteligentei favorizeaza trecerea la actul criminal.
Procesul criminologic cuprinde o prima etapa in care individul sufera o degradare progresiva a personalitatii ce ii formeaza convingerea falsa ca mediul social este injust.In cea de a doua etapa ,individul cauta schimbarea mediului in unul care sa accepte ideea de crima.Etapa a treia este decisiva,starea psihica a individului este periculoasa si accepta eliminarea victimei,cautand situatia psihica pentru a trece la actul criminal.
Greeff considera ca ceea ce il diferentiaza pe infractor de non-infractor,este ca primul trece mai usor la comiterea actului.
5.Teoria personalitatii criminale-Jean Pinatel
Sustinatorul acestei teorii,Jean Pinatel,considera,in lucrarea sa aparuta in 1971, "Societatea criminogena" ,ca nu exista o diferenta de natura intre oameni in legatura cu actul criminal,dar sustine ideea diferentelor de grad intre personalitatea infractorului si personalitatea non-infractorului.Unii indivizi au nevoie de provocari grave,iar altii de unele mai lejere pentru a prezenta reactii antisociale ,delictuale.Aceasta diferenta ce favorizeaza trecerea la act,la delicventi este data de anumite trasaturi(egocentrism, labilitate,agresivitate si indiferenta afectiva) care alcatuiesc "nucleul central al personalitatii criminale".
Aceste patru trasaturi,daca sunt luate izolat,nu sunt specifice infractorului, ci numai in formatie ,toate patru.
Aceasta teorie a constituit pentru Pinatel o ipoteza de lucru in domeniul criminologiei clinice,vizand tratamentul si resocializarea infractorilor.
Portretul personalitatii criminale cuprinde mai multe elemente.Primul element
ar fi nivelul scazut de instructie al criminalului.Al doilea element il reprezinta
imaturitatea sociala.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
