Urmele formate prin folosirea armelor de foc

Urmele formate prin folosirea armelor de foc

In acceptiunea balisticii judiciare, prin urme formate in cazul folosirii armelor de foe intelegem, pe de o parte, urmele create de arma pe cartwjul tras. iar, pe de alta parte, urmele impuscaturii formate pe corpul victimei sau pe obiectele asupra carora si-aii exercitat actiunea proiectilul, ceilalti factori suplimentari ai tragerii.

Urmele formate de arma pe cartus. La tragerile executate cu o arma de foe, indiferent de tipul acesteia, se formeaza invariabil urme pe tubul cartusului, iar in cazul armelor cu teava ghintuita se formeaza pe glonf urme caracteristice relie-fului |evii. Amintim ca, in literatura de specialitate, se atribuie caracterul de urma insusi proiectilului sau tubului ca atare. Desigur ca ne aflam in fata unei interpretari largi a notiunii de urma, intrucat atat proiectilul, cat si tubul sunt ele Tnsele purtatoare de urme valoroase pentru identificarea armei, deci probe materiale.

Urmele de pe tub se formeaza in trei etape succesive: incarcarea, tragerea si extragerea tubului tras. Printre piesele principale sau mecanismele armei care concura la formarea urmelor se afla percutorul, peretele frontal al inchizatorului, glieara extractoare, pragul aruncator (ejectorul) si perefii camerei de detonare .

a. In momentul incdrcdrii se formeaza urme dinamice longitudinale pe peretii laterali ai tubului, prin impingerea cartusului in camera de detonare. Astfel, raman urme ale marginilor incarcatorului, ale marginilor sau eventualelor neregularitati ale reliefului camerei de detonare.

b. In momentul tragerii sau al declansarii focului apar, in primul rand, urmele
percutorului si ale peretelui frontal al inchizatorului, ce se formeaza pe fundul
cartusului.

c. In momentul extragerii tubului, se imprima pe rigola sau marginea ante-
rioara a rozetei urmele ghearei extractoare, iar pe fundul tubului urmele pragului aruncator (ejectorului).

Urmele de pe glont au prin excelenta un caracter dinamic si reflecta caraclcristicile constructiei interioare a tevii ghintuite¹. Astfel, la armele cu teava ghintuita raman, sub forma de striatii, urme ale plinurilor, ale flancurilor ghintuite, precum si ale spatiilor dintre ghinturi. In cazul acestor tevi, urmele de pe proiectil reflecta caracteristicile generate ale tevii, determinate de numarul si latimea ghintu-rilor, microrelieful tevii, pe baza carora se realizeaza identificarea armei.

Urmele de impuscare. Prin urme de impuscare se intelege, in primul rand, urmele specifice formate de proiectil, urme denumite si factori primari sau urme principale ale tragerii. In al doilea rand, exista urme secundare (factori suplimentari), formate mai ales in tragerile de la o anumita distanta.

Urmele principale sunt rezultatul actiunii directe exercitate. Ele se intal-nesc sub trei forme:

a    urme de perforare

b urme de patrundere, sau canale oarbe, cand glontul patrunde in corp fara a

mai iesi; c  urme de ricosare, cand glontul este deviat de obiect, in functie de energia cinetica a proiectilului, de densitatea obiectului si de unghiul de lovire.

Urmelor de perforare a obiectelor cu o anumita grosime le sunt speci­fice trei elemente: orifichd de intrare, canalul si orificiul de ie$ire. In ipoteza perforarii unui obiect foarte subtire, nu se mai poate vorbi insa de existenta cana-lului, uneori insusi orificiul de intrare confundandu-se cu eel de iesire (de exemplu, in cazul unei table subtiri de metal).

a.Pe corpul uman orificiul de intrare se caracterizcaza prin lipsa de {esut,
diametrul sau fiind apropiat de eel al proiectilului.

b. Pe imbracaminte sau pe alte obiecte confectionate din material textil, orifi­ciul de intrare este mai mic decat cel de iesire, de regula constatandu-se si un
transport de fibre spre interior.

c. In cazul urmelor formate in obiectele lipsite de elasticitate, fragile
(caramida, piatra, beton) orificiul de intrare este mai mare decat diametrul
proiectilului.