Alte forme testamentare

Alte forme testamentare

Evolutia vietii economico-sociale a impus legiuitorului solutii legislative si cu privire la alte modalitati de a dispune pentru cauza de moarte. In primul rand exista reglementari speciale privitoare la dispozitiile testamentare care au ca obiect sume de bani depuse la CEC sau la alte unitati bancare si apoi cu privire la testamentele cetatenilor romani aflati in strainatate.

a. Testamentul privind sumele de bani depuse la CEC sau alte unitati bancare. Titularii depunerilor de sume de bani la CEC au posibilitatea de a dispune de aceste sume prin una din formele testamentare ordinare sau privilegiate. Legiuitorul a reglementat insa si o forma simplificata la care depunatorii pot recurge, denumita clauza testamentara, sau dispozitie testamentara. Potrivit art. 22 din Statutul CEC aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 888/1996, in baza art. 8 din Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni "Titularul depunerii are dreptul sa indice CEC persoanele carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse, in caz de deces. Depunerile asupra carora nu s-au dat dispozitii testamentare se elibereaza de CEC mostenitorilor legali sau testamentari" . O dispozitie pentru cauza de moarte privind sumele depuse la CEC, sub forma clauzei testamentare o poate da numai titularul libretului, chiar daca suma a fost depusa pe numele sau de catre alta persoana.

Clauza testamentara este considerata in doctrina ca fiind un legat cu titlu particular, si deci supusa regulilor de validitate ale testamentului in general . Sub aspectul formei clauza testamentara se abate de la regulile testamentului olograf caci nu trebuie sa fie scrisa in intregime si datata de mana testatorului. Trebuie insa sa fie semnata de catre acesta. Libretul precum si fisa de cont sunt completate de catre functionarul CEC, dar poarta semnatura depunatorului. Clauza este considerata din acest punct de vedere un testament olograf simplificat.

Persoana care dispune in acest fel trebuie, asadar, sa stie sa scrie si sa citeasca.

In acest mod se poate, evident, dispune in favoarea unei singure persoane sau a mai multora, in acest din urma caz cei in favoarea carora s-a dispus avand drepturi egale asupra sumei din libret. In cazul in care dispunatorul are mai multe depuneri si doreste sa dispuna pentru cauza de moarte, in acest mod va trebui sa uzeze de clauza testamentara pentru fiecare depunere in parte.

Clauza testamentara fiind considerata asadar o liberalitate pentru cauza de moarte produce efecte la decesul titularului de libret spre deosebire de clauza de imputernicire, reglementata de art. 21 din Statut, ale carei efecte inceteaza la data decesului titularului depunerii. Legatarul va dobandi sumele de care s-a dispus astfel in cuantumul existent la data decesului titularului si nu in cuantumul de la data stipularii clauzei.

Pana la moartea sa titularul libretului are posibilitatea sa adauge alte sume sau sa le retraga pe cele existente, in tot sau in parte. Este vorba in acest din urma caz de o revocare partiala sau totala a legatului. Revocarea legatului se poate realiza atat prin anularea clauzei testamentare cat si printr-un alt testament, ordinar sau privilegiat. Nu este necesara o simetrie a formelor testamentare in acest sens. Fata de CEC insa revocarea produce efecte numai din momentul instiintarii. Ca la orice forma testamentara lipsa discernamantului duce la anularea actului.

Daca dispunatorul este minor, (care a implinit 16 ani) se vor aplica dispozitiile art. 807 C. civ. in sensul ca sumele de care dispune impreuna cu celelalte bunuri testate sa nu depaseasca cota de 1/2 din ceea ce ar fi putut testa daca era major. Prin art. 11 din Statut in cazul minorului care a implinit 16 ani se deroga de la regulile de drept comun in sensul ca el poate dispune prin clauza testamentara de sumele depuse la CEC numai daca se intretine singur.

In masura in care nu s-a dispus pentru cauza de moarte, prin clauza testamentara, de sumele depuse la CEC, acestea se vor elibera mostenitorilor legali sau testamentari, potrivit art. 22 din Statut, care isi vor dovedi calitatea de mostenitor prin certificatul de mostenitor eliberat de notar sau prin hotararea instantei de judecata.

Legatarul in favoarea caruia s-a dispus prin clauza testamentara are si el obligatia, ca orice mostenitor, sa accepte mostenirea in termenul de acceptare reglementat de art. 700 C. civ. putand apoi sa ceara sumele de la CEC oricand, caci acest depuneri sunt imprescriptibile potrivit art. 3 din Legea nr. 66/1996 si art. 24 din Statut, precum si art. 23 din Decretul nr. 167/1958.

In ce priveste depunerile la alte unitati bancare, cu toate ca in Legea nr. 58/1998 nu exista dispozitii legale identice cu cele din Legea nr. 66/1996, credem ca prin asemanare se pot aplica regulile clauzei testamentare analizate mai sus, mai ales ca ele se si aplica in practica.

b. Testamentul facut de cetatenii romani in strainatate. Codul civil prevede in art. 885 ca: "romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul". Asadar, cetateanul roman aflat in strainatate va putea testa in forma olografa dupa legea romana, chiar daca legea straina nu prevede aceasta forma testamentara, prin exceptie de la regula locus regit actum. In privinta testamentului autentic vor trebui respectate regulile legii locului unde se intocmeste testamentul. In doctrina s-a admis insa ca cetatenii romani aflati in strainatate pot testa in forma autentica potrivit legii romane in fata agentilor nostri consulari sau diplomatici . Controversa s-a nascut insa cu privire la faptul daca art. 885 C. civ. permite, in aplicarea regulii locus regit actum, folosirea numai a acestei forme testamentare sau se poate recurge si la alte forme admise de legea locului. Intr-o prima opinie s-a sustinut ca nu pot fi utilizate si alte forme testamentare decat testamentul autentificat dupa legea locului. Intr-o a doua opinie s-a sustinut insa ca referirea textului la testamentul autentic are numai un caracter enuntiativ, asa incat pot fi utilizate si alte forme testamentare prevazute de legea locului si chiar forme nereglementate de legea romana.

Legea nr. 105/1992 a transat insa chestiunea [art. 68 alin. (3)] in sensul ca in cazul testamentelor cu element de extraneitate, ele sunt valabile daca se respecta formele cerute de legea nationala (lex patriae) sau legea domiciliului testatorului (lex domicilii), ori de legea locului intocmirii testamentului, (lex loci testamenti) in vigoare la data redactarii lui sau la data deschiderii mostenirii. Asa fiind, dupa cum judicios s-a argumentat in literatura juridica art. 885 C. civ. trebuie considerat modificat implicit, intrucat contine dispozitii contrare Legii nr. 105/1992, iar in ce priveste validitatea testamentelor intocmite de romani in strainatate se aplica regulile din acest din urma act normativ.

Textul este aproape identic cu cel din art. 19 din vechiul Statut CEC aprobat prin Decretul nr. 371/1958, abrogat prin art. 9 din Legea nr. 66/l996, precizandu-se mai corect insa ca depunerile in legatura cu care nu s-au dat dispozitii testamentare se vor elibera mostenitorilor legali, dar si testamentari, fata de vechiul text care prevedea ca sumele se vor elibera numai mostenitorilor legali.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 226-229; Fr. Deak, op. cit., p. 222; C. Statescu, op. cit., p. 169; D. Chirica, op. cit., p. 110.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 438/1989, in Dreptul nr. 1-2/1990, p. 127-128. In ce priveste reductibilitatea legatului realizat in aceasta forma, a se vedea, Gh. Brenciu, V. Panturescu, Reductibilitatea legatelor al caror obiect este constituit de depunerile pe librete CEC asupra carora defunctul titular a prevazut o clauza testamentara, in R.R.D. nr. 1/1984, p. 16-17.

In acelasi sens, a se vedea, E. Safta-Romano, op. cit., p. 205. In sens contrar, a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 225.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 242.

A se vedea M. B. Cantacuzino, op. cit., p. 370-371.

A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 872; M. Eliescu, op. cit., p. 242-243.

A se vedea I. P. Filipescu, Drept international privat, Ed. Proarcadia, Bucuresti, vol. II, p. 198.