Asigurarea probelor

Asigurarea probelor

Potrivit art. 235 alin. l C. proc. civ. oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri miscatoare sau nemiscatoare, sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt ori a unui drept va putea cere administrarea acestor dovezi, daca este primejdie ca ele sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor. Cererea de asigurare poate fi facuta chiar daca partea nu este in primejdie de intarziere, insa numai daca paratul isi da consimtamantul (art. 235 alin. 2)^I4°.

Astfel, conditia fundamentala a formularii cererii de asigurare a probelor este urgenta si consta tocmai in pericolul de disparitie a dovezilor sau in dificultatile ce s-ar putea ivi in viitor in legatura cu administrarea lor¹⁴¹.

Legea, vorbind de urgenta, reiese ca este vorba si de primejdia de disparitie a probei sau de greutatea in administrarea ei in viitor. Aceasta primejdie trebuie sa existe atat in timpul procesului principal, cat si inainte ca el sa se fi declansat. Deci, urgenta, primejdia de pierdere a probei, de amenintare ca ea sa devina mai grea constituie elementele componente ale notiunii de "ancheta in viitor' si, in acelasi timp, si conditiile de admisibilitate¹⁴².

Cererea de asigurare a probelor trebuie sa cuprinda pe langa elementele obisnuite ale cererii de chemare in judecata si dovezile a caror administrare o doreste, faptele ce voieste sa dovedeasca, precum si starea de urgenta, sau dupa caz, faptul ca paratul este de acord cu cererea de asigurare a probelor formulata de reclamant. Cererea de asigurare a probelor se face fie pe cale principala, deci inainte de a exista un litigiu asupra fondului, fie pe cale incidentala in timpul judecatii, daca nu s-a ajuns la momentul administrarii probelor, in acest din urma caz, cererea de asigurare a probelor poate sa o faca atat reclamantul, cat si paratul din procesul in care se judeca fondul litigiului, in cazul in care cererea se face inainte de judecata competenta de a o solutiona revine judecatorului in circumscriptia careia se afla martorul sau obiectul cercetarii, iar in timpul judecatii la instanta care judeca procesul (art. 236 alin. 1).

cursul judecarii cererii perimate, intr-o noua cerere de chemare in judecata, in masura in care noua instanta considera ca nu este de trebuinta refacerea lor (art. 254 alin. 2); 5) cand se admite cererea de stramutare in hotarare se arata in ce masura actele indeplinite de instanta inainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate (art. 40 alin. 4 teza a IlI-a); 6) cand exista primejdia ca anumite probe sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor, partea interesata poate solicita de urgenta, instantei in a carei raza se afla proba, administrarea ei, urmand apoi sa fie folosita in fata instantei competente sa solutioneze fondul litigiului (art. 235,241 C. proc. civ.).

Aprecierea probelor este operatiunea logico-juridica de selectare a probelor si de evaluare a importantei lor pentru dezlegarea pricinii infaptuita de catre judecator potrivit intimei lui convingeri in vederea pronuntarii unei hotarari temeinice si legale¹³⁷.

Probele administrate sunt lasate la aprecierea judecatorului care le va examina potrivit intimei sale convingeri dar aceasta convingere nu trebuie sa se reduca la o impresie subiectiva si arbitrara ci este necesar ca ea sa se sprijine pe imprejurari de fapt bine stabilite cu ajutorul unor probe obiective¹³⁸.