CONCEPTUL STATULUI

CONCEPTUL STATULUI

SECTIUNEA 1

NOTIUNEA DE STAT

Statul este principala institutie politica a societatii. Aparut cu aproape sase milenii in urma in Orientul antic (Egipt, Babilon, China, India), statul continua sa fie si azi instrumentul conducerii sociale, iar dezbaterile privind natura, functiile, mecanismul si formele sale continua sa polarizeze atentia unor cercuri largi de specialisti in domeniul politologiei, sociologiei, dreptului.

Ca si in cazul dreptului, aparitia statului este determinata de schimbarile petrecute in oranduirea comunei primitive, schimbari care au facut ca vechile forme de organizare si conducere (ginta, tribul) sa nu mai fie suficiente, impunandu-se o forma noua - cea politica-statala. Odata cu aparitia statului relatiile sociale se pot dezvolta la adapostul unei forte speciale de constrangere, pe care o detine statul si o poate utiliza impotriva celor care i se opun.

Acceptiunile termenului de stat:

statul reprezinta puterea centrala, in opozitie cu comunitatile locale (regiuni, departamente, orase, comune etc.);

statul este ansamblul autoritatilor publice care asigura guvernarea unei societati;

statul reprezinta o modalitate social-istorica de organizare sociala prin care grupurile sociale si-au promovat interesele comune;

statul desemneaza o societate politica organizata (statul roman, francez, japonez etc.).[2]

SECTIUNEA 2

DEFINITIA STATULUI[3]

Statul are o evolutie istorica, fiind determinat, in aparitia si dezvoltarea sa, de schimbarile social-economice survenite in viata societatii, care au impus forma politica-statala in organizarea relatiilor sociale.

Intelesul ce i se da statului este de origine moderna. In lumea antica, pentru noile structuri politico-statale care aparusesera se foloseau denumiri diferite, in special aceea de organizatie sau de comunitate organizata ori de Cetate.

Dictionarele enciclopedice definesc statul ca o organizatie politica, principal element al suprastructurii, avand menirea sa promoveze si sa apere interesele generale ale societatii respective.

In lucrarea "Lectii de filozofie juridica", Giorgio Del Vecchio defineste statul ca "subiectul ordinii juridice, in care se realizeaza comunitatea de viata a unui popor". Statul reprezinta "coloana vertebrala a societatii, osatura in jurul careia se dispun diversele tesuturi sociale, expresia potentiala a societatii".

Anibal Teodorescu definea statul ca forma superioara de societate omeneasca "investita cu putere exclusiva de comanda asupra colectivitatii de indivizi asezati pe un teritoriu determinat, ce-i apartine" , iar George Alexianu definea statul de drept "o grupare de indivizi reuniti printr-o legatura nationala, ocupand un teritoriu determinat si fiind guvernati de o putere superioara vointelor individuale".

Subliniind relatia organica dintre stat si drept, Dan Ciobanu definea statul ca fiind "organizarea colectiva, prin norme de drept, a unei societati, in scopul asigurarii satisfacerii intereselor generale ale societatii respective, interese care au fost exprimate, in mod direct sau indirect, in normele de drept edictate sau sanctionate, ca si in scopul asigurarii respectarii, eventual prin constrangere, a acestor norme de catre toate subiectele de drept intern".

Precizand elementele definitorii ale statului nostru, Constitutia stipuleaza chiar in primul sau articol ca "Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil" (alin. 1), un "stat de drept democratic si social" (alin. 3), a carui forma de guvernamant este republica (alin. 2), garantand asemenea valori supreme, cum sunt "demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane", "dreptatea si pluralismul politic" (alin. 3).

Asadar, statul este principala organizatie politica a societatii, constituita pe un teritoriu delimitat, cu o populatie proprie si o putere institutionalizata, avand menirea sa promoveze si garanteze interesele generale ale societatii respective.