Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Drepturile si indatoririle parintesti


Drepturile si indatoririle parintesti


Drepturile si indatoririle parintesti

In functie de obiectul lor, drepturile si indatoririle parintesti se refera fie la persoana, fie la patrimoniul acestuia.



SECTIUNEA 1: Drepturile si indatoririle parintesti privitoare la persoana copilului minor

Dreptul si indatorirea fundamentala a parintilor este aceea de a creste copilul minor.

Ca expresie a dreptului parintilor de a-si creste copilul, ei vor stabili locuinta acestuia. Copilul minor locuieste la parintii sai, ceea ce inseamna ca minorul are un domiciliu legal (art.100, alin.1, Codul familiei) si vor putea cere inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept (art.103, alin.1, Cod.fam.).

In mod exceptional, locuinta minorului este diferita de cea a parintilor cand in privinta sa au fost dispuse masuri alternative de ocrotire.

Sub cel de-al doilea aspect, al dreptului parintilor de a cere inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept, in temeiul art.103, alin.1, Cod.fam. oricare dintre parinti poate solicita instantei o hotarare in acest sens, daca, in fapt, copilul se gaseste fara vreun temei legal la alta persoana. Persoana care il detine fara drept poate fi atat o persoana straina, cat si celalalt parinte caruia nu i-a fost incredintat copilul, ca efect al actiunii de divort, al nulitatii c asatoriei ori in cazul copilului din afara . Dreptul de a cere inapoierea copilului este imprescriptibil.

Responsabilitatea cresterii copilului se infatiseaza ca suma de drepturi si indatoriri.

Insusi legiuitorul, stabilind imperativ ca : "parintii sunt datori sa ingrijeasca de copil" (art.101, alin.1, Cod.fam.), detaliaza si precizeaza ca parintii: ,,sunt obligati sa creasca copilul ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia" (art.101, alin.2, C.fam.). Pornind de aici, principalele drepturi si indatoriri ale parintilor de a-si creste copilul pot fi considerate urmatoarele:

- dreptul si indatorirea parintilor de a se ingriji de sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului;

- dreptul si indatorirea parintilor de a se ingriji de educarea, invatatura si pregatirea

profesionala a copilului.

Latura educativa a ocrotirii persoanei minorului este foarte importanta in angajarea civile delictuale a parintelui pentru fapta ilicita a minorului.

-dreptul si indatorirea parintilor de a indruma si supraveghea copilul;

-indatorirea parintilor de a da intretinere copilului.

Copilul beneficiaza de pensie de intretinere pana la majorat, iar copilul major aflat in continuarea studiilor are dreptul de a primi pensie de intretinere de la parintii sai pana la implinirea varstei de 25 ani sau 26 (in cazul studiilor superioare cu o durata mai mare de 5 ani). Jurisprudenta a stabilit ca dreptul la pensie de intretinere al copilului devenit major si aflat in continuarea studiilor trebuie stabilit de o instanta judecatoreasca printr-o hotarare, iar obligatia de intretinere a parintilor fata de copiii deveniti majori inceteaza la terminarea studiilor ori a pregatirii profesionale a acestora, insa nu mai tarziu de implinirea varstei de 25 de ani.

Conform art. 56 din Codul fiscal: ,,Daca sunt indeplinite cumulativ anumite conditii (de rudenie si venituri), o persoana este considerata a fi in intretinerea alteia, aceasta din urma beneficiind astfel de o suma neimpozabila care se deduce din salariul sau brut".

Copiii minori sunt intotdeauna considerati in intretinerea parintilor2 salariati, indiferent de eventualele venituri pe care cei dintai le-ar putea obtine.

Pentru copilul minor aflat in intretinerea parintilor sau a tutorelui, deducerea personala se acorda integral unuia dintre parinti, conform intelegerii dintre acestia, respectiv tutorelui.

Pentru copilul minor provenit din casatorii anterioare, dreptul de a fi preluat in intretinere revine parintelui caruia i-a fost incredintat copilul sau unuia dintre soti care formeaza noua familie, conform intelegerii dintre acestia, indiferent daca s-a facut o adoptie cu efecte restranse si chiar daca parintii firesti ai acestuia contribuie la intretinerea lui prin plata unei pensii de intretinere. Plata unei pensii de intretinere nu da dreptul la preluarea in intretinere a copilului, parintelui obligat la aceasta plata.

Pentru copilul minor primit in plasament sau incredintat unei persoane ori unei familii, dreptul de a fi preluat ca persoana in intretinere pentru acest copil se acorda:

- persoanei care l-a primit in plasament sau careia i s-a incredintat copilul;

-unuia dintre sotii care formeaza familia careia i-a fost incredintat sau i-a fost dat in plasament copilul, conform intelegerii dintre acestia.

Pentru copiii aflati in intretinerea unei familii, dreptul de a fi luat in intretinere se acorda unuia dintre parinti, conform intelegerii dintre acestia. Astfel, in situatia in care intr-o familie sunt mai multi copii aflati in intretinere, acestia vor fi preluati in intretinerea unuia dintre parinti conform intelegerii dintre parti. In aceste situatii contribuabilii vor prezenta platitorului de venit fie o declaratie pe propria raspundere din partea sotului/sotiei, fie o adeverinta emisa de platitorul de venit din salarii al acestuia/acesteia, dupa caz, din care sa rezulte numarul si identitatea copiilor care sunt preluati in intretinere de fiecare sot/sotie.

Nu se acorda dreptul de a prelua in intretinere urmatoarelor persoane:

-parintilor ai caror copii sunt dati in plasament sau incredintati unei familii ori persoane;

-parintilor copiilor incredintati unui organism privat autorizat sau unui serviciu public autorizat,

- in cazul in care parintii respectivi sunt pusi sub interdictie sau sunt decazuti din drepturile parintesti.

Copilul minor cu varsta cuprinsa intre 16 si 18 ani, incadrat in munca in conditiile Codului muncii, devine contribuabil si beneficiaza de deducerea personala, situatie in care parintii nu mai au dreptul de a-l lua in intretinere, intrucat deducerea personala se acorda o singura data.

La determinarea cuantumului intretinerii instanta va tine seama de mijloacele ambilor parinti, nu doar de cele aflate la dispozitia parintelui parat, fiindca amandoi parintii au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copilul minor.

In toate cazurile, instanta stabileste o suma concreta la care este tinut debitorul cu titlu de obligatie de intretinere, nefiind suficienta indicarea unei cote din castigul din munca al acestuia, deoarece prin aceasta din urma modalitate s-ar ingreuna punerea in executare a hotararii, cu atat mai mult cu cat legea nu stabileste exact ce anume se intelege prin ,,castig din munca".

Tuturor copiilor trebuie sa li se asigure satisfacerea nevoilor de baza, nu numai pentru supravietuire si protectie, ci si pentru a-si dezvolta personalitatea, talentele, abilitatile mentale si fizice.

De asemenea, legiuitorul recunoaste parintilor unele prerogative referitoare la persoana copilului minor care nu pot fi considerate manifestari ale ocrotirii parintesti:dreptul de a stabili numele copilului minor, dreptul de a determina cetatenia minorului, dreptul de a consimti la adoptia acestuia 2 sau de a cere desfacerea adoptiei .

SECTIUNEA 2: Drepturile si indatoririle parintesti privitoare la bunurile copilului minor

Data fiind lipsa capacitatii depline de exercitiu a minorului, legea recunoaste parintilor, ca manifestari ale ocrotirii parintesti, doua categorii de drepturi si indatoriri referitoare la bunurile copilului: a) dreptul si indatorirea de a-i administra bunurile; b) dreptul si indatorirea parintilor de a-l reprezenta pe minor in actele civile sau de a-i incuviinta actele juridice.

a)Dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului.

Parintii savarsesc acte de administrare a patrimoniului copilului fara a fi necesara incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, din acest punct de vedere ei fiind supusi regimului juridic aplicabil tutorelui (art.105, alin.3, Cod.fam .).

Pe de alta parte, art.129, alin.2, Cod.fam., in contextul drepturilor tutorelui asupra bunurilor minorului aflat sub tutela - text de asemenea aplicabil parintilor - stabileste ca ocrotitorul este oprit sa incheie orice acte care ar depasi dreptul de a administra patrimoniul minorului fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare.

Parintii, in calitatea lor de ocrotitori legali al minorului, sunt imputerniciti sa incheie actejuridice de administrare a patrimoniului minorului lipsit de capacitate de exercitiu, fara a fi necesara incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, precum si, cu unele exceptii, acte juridice de dispozitie, acestea numai cu incuviintare prealabila.

Masurile de protectie urmeaza aceeasi logica in cazul minorului cu capacitate restransa de exercitiu care, debutand in viata juridica, poate incheia singur acte de administrare, dar are nevoie de incuviintarea prealabila a parintilor. Iar in cazul actelor de dispozitie, pe care le va savarsi de asemenea singur, trebuie sa obtina, alaturi de incuviintarea prealabila a parintilor, si pe cea a autoritatii tutelare.

b)Dreptul si indatorirea parintilor de a-l reprezenta pe minor in actele civile sau de a-i incuviinta actele juridice.

Pana la implinirea varstei de 14 ani minorul este lipsit de capacitate de exercitiu. In actele sale civile, va fi reprezentat de parinti 1(art.105, alin.1; art.124 ,alin.1 , Cod.fam.; art.9, art.10 din Decretul nr. 31/1954), carora li se recunoaste un drept de reprezentare generala, fara a distinge dupa cum actul in cauza se refera la bunuri sau la persoana.

Dupa implinirea varstei de 14 ani si pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu, la 18 ani, minorul isi exercita singur drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, dar avand incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal (art.105, alin.2 si art.124, alin.2, Cod.fam., art.9 si 10 din Decretul nr.31/1954).

Rolul de reprezentant legal al parintilor a incetat, insa, in calitate de ocrotitori legali au dreptul si indatorirea de a aprecia daca este sau nu oportuna incheierea unui act juridic de catre minorul cu capacitate restransa de exercitiu , incuviintand sau, dupa caz, refuzand incuviintarea prealabila a savarsirii fiecarui act in parte.

Actele pentru a caror valabilitate parintele, in calitate de reprezentant legal, avea nevoie de incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare vor fi incheiate de minor avand si aceasta autorizare.



Gh. Beleiu, Drept civil roman, 1992, p. 291

Potrivit art. 1000, alin. 2, Cod civil,: "Tatal si mama (.) sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dansii".

Al. Bacaci, C.Hageanu, V. Dumitrache, Dreptul familiei , Editura ALL, Bucuresti, 1999, p. 58

Av. Andreea Dragoi (Preotesoiu) ,www.avocatnet.ro. 17 iulie 2007

A. Ionascu, M. N. Costin, M. Muresan, V. Ursa,Filiatia si ocrotirea minorilor, Editura"Dacia", Cluj-Napoca, 1980, p.217

Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei

Petrica Trusca,Drept civil.Introducere in dreptul civil.Persoana fizica.Persoana juridica.,editia a 2 a,Universul juridic,Bucuresti,2004,p320

M. Banciu op cit., p.58





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate