Continutul constitutiv al infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 215 din codul penal

CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACTIUNII DE INSELACIUNE PREVAZUTA DE ART. 215 DIN CODUL PENAL

Analiza elementelor constitutive ale infractiunii de inselaciune asa cum este aceasta reglementata atat in actualul cat si in noul Cod penal

Continutul legal al infractiunii

Infractiunea de inselaciune, ca atitudine de indrumare in eroare a unei persoane pentru obtinerea unui folos material prezinta un grad de pericol social ridicat, necesitand o sanctiune penala. Prin savarsirea acestei fapte se aduce atingere unui minim de buna-credinta si incredere care este necesar pentru normala formare, desfasurare si dezvoltare a relatiilor sociale de ordin patrimonial. Deci, prin obiectul ei juridic, infractiunea de inselaciune face parte din infractiunile indreptate contra patrimoniului si este incriminata in art. 215, Titlul III din Codul penal intr-o varianta tip, doua variante speciale si doua agravate.

Potrivit articolului 215, alin. 1 Cod penal varianta tip consta in ,,inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasa, a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba.

Prima varianta speciala este incriminata in alin. 3 al aceluiasi articol si presupune inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane, cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat fara aceasta eroare cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate.

A doua varianta speciala este incriminata in alin. 4 introdus in art. 215 Cod penal prin modificarile aduse Codului penal de Legea nr.140/1996 si consta in emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in total sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alin.1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului.

Prima varianta agravanta comuna celei tip si celor doua variante speciale, este reglementata de alin. 2 si consta in inselaciunea savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase sau orice mijloace frauduloase.

Ultima varianta agravanta este reglementata de alin. 5 si se realizeaza atunci cand inselaciunea a avut consecinte deosebit de grave.

In varianta de modificare a Codului penal in art. 260 care incrimineaza infractiunea de inselaciune sunt introduse trei variante speciale:

alin. 5 consta in "folosirea de mijloace frauduloase pentru a indeparta de la licitatie publica o persoana, sau de a limita licitatiile ori numarul participantilor

alin. 6 consta in "exploatarea necunoasterii sau a lipsei de experienta a unui minor sau a starii de slabiciune a persoanelor vulnerabile datorita varstei, bolii, sau starii de graviditate, pentru a le determina sa incheie acte prejudiciabile pentru acestea".

alin. 7 presupune "inducerea sau mentinerea in eroare cu privire la conditiile de trai din tara de emigrare, savarsita in conditiile alin.1, in scopul de a determina o persoana sa emigreze".

Ratiunea incriminarii inselaciunii este aceea de a asigura increderea si buna credinta in relatiile cu caracter patrimonial si de a evita producerea unui prejudiciu persoanei fizice sau juridice, mai ales in conditiile actuale, cand s-au intensificat relatiile de natura patrimoniala intre persoane fizice, intre societati comerciale, precum si intre persoane fizice si societati comerciale.

Conditii preexistente

Este neindoielnic ca toate conditiile pe care legiuitorul le prevede pentru existenta infractiunii se refera la anumite date ale realitatii fata de care nu poate fi conceputa o infractiune. Astfel, profesorul V. Dongoroz arata: "nu se poate concepe o infractiune fara o dispozitie de lege care sa o proclame ca atare; nu se poate concepe o infractiune fara un interes sau un lucru care sa fie vatamat sau prejudiciat pentru savarsirea faptelor care constituie infractiune; nu se poate concepe o infractiune fara o persoana care sa o comita (infractor) si fara o alta persoana (fizica sau juridica) care sa fie vatamata sau amenintata in interesele sale; nu se poate concepe infractiune fara un loc unde s-a comis si un moment in care a fost savarsita. Toate aceste date sau entitati sunt preexistente infractiunii"[1].

Este cunoscut ca obiectul infractiunii este unul din premisele de baza ale existentei unei infractiuni.

Obiectul juridic generic al infractiunii de inselaciune este comun tuturor infractiunilor contra patrimoniului si este constituit din relatiile sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare sunt asigurate prin apararea patrimoniului, mai ales sub aspectul drepturilor reale privitoare la bunuri si implicit sub aspectul obligatiei de a mentine pozitia fizica a bunurilor in cadrul patrimoniului.

Infractiunile contra patrimoniului nu se deosebesc intre ele sub raportul obiectului, ceea ce inseamna ca ele nu au obiect juridic special, aceasta confundandu-se cu obiectul juridic general[2].

Obiectul material al infractiunii de inselaciune consta in bunuri materiale mobile sau imobile, sau inscrisuri cu valoare patrimoniale care atesta drepturi, obligatii sau actiuni cu caracter patrimonial aflate in momentul savarsirii infractiunii la dispozitia, in detentia, sau posesia victimei si asupra carora poarta manevrele frauduloase ale faptuitorului.

Astfel, obiectul material poate fi achizitionat de la persoana vatamata prin amagire, sau poate fi instrainat tot de ea prin amagire (vandut, schimbat, etc.). Bunul, obiectul material poate fi remis faptuitorului, sau primit de la acesta direct de catre persoana amagita, sau de o alta persoana indicata de catre cel inselat.

Subiectii infractiunii sunt asadar persoanele implicate in savarsirea infractiunii, fie prin comiterea acesteia, fie prin suportarea consecintelor, a raului cauzat prin savarsirea ei[3].

Subiect activ nemijlocit (autorul ) poate fi orice persoana care indeplineste in mod nemijlocit actiunea de inducere in eroare prin prezentarea ca adevarate a faptelor mincinoase, sau ca mincinoase a unor fapte adevarate, in scopul obtinerii unui folos material injust. Cu toate acestea, din practica rezulta ca escrocul are o personalitate deosebita de a altor infractori, caracterizata prin inteligenta, indrazneala, lipsa de scrupule si inventivitate. Orice alte actiuni prin care se contribuie la savarsirea infractiunii de inselaciune, dar prin care nu se realizeaza nemijlocit insasi actiunea de inducere in eroare prin prezentarea denaturata a realitatii, pot constitui acte de inlesnire ori de ajutor, in vederea comiterii acestei infractiuni, deci acte de complicitate.

Nu este complice, ci coautor, acela care fara a presta o munca, se prezinta periodic la unitate, semneaza statele de plata intocmite fictiv de un alt faptuitor si incaseaza sumele de bani respective.

Daca faptuitorul are calitatea de functionar public, iar actiunea de amagire este savarsita in exercitiul atributiilor sale de serviciu, fapta constituie infractiunea de abuz in serviciu[4].

Subiect activ poate fi si o persoana juridica(art.222 Cod penal).

Aceasta va raspunde penal daca fapta a fost savarsita in numele sau in interesul persoanei juridice, de catre organele sau reprezentantii sai (art.45, alin.11).

Subiect pasiv este persoana fizica sau juridica, privata ori publica, al carei patrimoniu a fost lezat, pagubit, prin savarsirea infractiunii de inselaciune, distingandu-se in anumite situatii un subiect pasiv principal si unul secundar. Astfel, daca proprietarul anumitor bunuri mobile le incredinteaza unei alte persoane sa le pastreze, in baza unui contract de depozit, iar faptuitorul induce in eroare pe depozitar, spunandu-i ca a cumparat acele bunuri de la proprietar si il determina sa i le predea, vom avea un subiect pasiv principal, in persoana proprietarului al carui patrimoniu a fost diminuat prin insusirea acelor bunuri de catre faptuitor si un subiect pasiv secundar, victima subsidiara a amagirii,in persoana depozitarului, daca prin fapta de inselaciune s-au produs pagube in patrimoniul sau (de exemplu, depozitarul poate fi obligat sa restituie contravaloarea bunurilor).

Existenta infractiunii de inselaciune nu este conditionata de locul sau timpul savarsirii ei. Totusi, daca locul sau timpul savarsirii a fost in asa fel ales incat sa contribuie la realizarea infractiunii, se va tine seama de aceasta la evaluarea gradului concret de pericol social al faptei si deci la individualizarea pedepsei (in timp ce persoana amagita se gasea arestata sau internata intr-un spital, sau cand petrecea intr-un local de noapte).Locul infractiunii se considera de regula acolo unde actiunea de amagire si-a produs efectul, adica inselarea victimei si paguba rezultata.

Continut constitutiv

Latura obiectiva cuprinde ca element material actiunea de inducere in eroare care se realizeaza fie prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase, fie prin prezentarea ca mincinoasa a unei fapte adevarate. Actiunea de inducere in eroare poate fi realizata in genere prin orice mijloace, de la simpla afirmatie mincinoasa sau reticenta pana la mijloace caracterizate de lege ca fiind frauduloase, caz in care, avem o forma agravata a infractiunii (art.215, alin.2 C.p.). Indiferent de mijloacele folosite, faptuitorul trebuie sa creeze victimei o falsa reprezentare a realitatii, aceasta ajungand sa creada ca fapta mincinoasa este adevarata sau ca fapta adevarata este mincinoasa. Aptitudinea unui mijloc de a induce in eroare depinde nu numai de imprejurarile concrete in care este folosit, ci si de persoana victimei, de gradul ei de cultura, de starea psihica in care se gasea in momentul savarsirii faptei, etc.

Pentru existenta infractiunii nu intereseaza daca, datorita acestor imprejurari de ordin subiectiv, victima s-a lasat sau nu usor indusa in eroare. Legea urmareste indeosebi sa apere persoanele mai credule, mai putin prudente, deoarece tocmai asemenea persoane sunt expuse sa devina victime ale infractiunii.De pilda, s-a retinut ca fiind infractiunea de inselaciune, fapta inculpatei, cunoscuta ca practica de mai multi ani vrajitorie, care profitand de naivitatea si starea psihica in care se gasea victima, insarcinata fara a fi casatorita, a convins-o pe aceasta sa-i aduca obiecte casnice si alimente, pentru ca, prin vrajitorie si descantece ce le va face asupra lor, sa determine intoarcerea acasa a tatalui copilului.[5]

De asemenea, fapta unui medic care, afirmand in mod mincinos ca un medicament are anumite insusiri de natura a vindeca maladia unui pacient, vinde acest medicament cu un pret superior celui real si dobandeste astfel un folos material injust, constituie infractiunea de inselaciune simpla prevazuta de art.215 alin.1 Cod penal.[6]

Folosirea de nume mincinoase presupune utilizarea unui nume care nu apartine in realitate faptuitorului ci este fie ,,imprumutat" de la alta persoana in locul careia se recomanda, fie este inventat cu scopul de a-si ascunde identitatea (de exemplu infractorii s-au prezentat sub numele unor reprezentanti de firme straine vorbind limba romana cu accent german, italian, englez,etc.).

Folosirea de calitati mincinoase presupune utilizarea (unui nume care nu apartine in realitate faptuitorului) de titluri, functii pe care faptuitorul nu le are in realitate (se prezinta ofiter de politie, procuror, functionar la oficiul postal).

In conformitate cu art.260 alin.9 din V.C.p. cand mijlocul folosit la savarsirea infractiunii constituie prin el insusi infractiune, se vor aplica regulile de la concursul de infractiuni. Astfel, in ipoteza comiterii inselaciunii prin fals sau uz de fals, acestea nu se absorb in continutul inselaciunii, ci se va face aplicarea art.47,48 ori 54 alin.1 V.C.pen. privind concursul de infractiuni.

In cazul variantei speciale prevazute de art.215 alin.3 C.pen. numita si inselaciunea ,,in conventii" constituie inselaciune si inducere si mentinerea in eroare a unei persoane, parte in contract (incheiat sau executat), de catre cealalta parte, astfel incat, fara acea eroare, cel inselat n-ar fi incheiat sau executat contractul.

Prin expresia ,, cu prilejul incheierii " se intelege intervalul care s-ar scurge de la inceperea tratativelor si pana la stabilirea acordului de vointa, iar prin expresia ,, cu prilejul executarii " se intelege tot intervalul in care obligatiile contractuale se gasesc in faza de aducere la indeplinire pana la definitiva executare[7].

Comite inselaciune in conventii acela care cu prilejul platii pretului unor bunuri cumparate de la un cetatean strain, remite acestuia un pachet in care in locul unei parti din suma datorata, intoduce simple foi de hartie[8].

Pentru existenta infractiunii de inselaciune, prevazuta de art.260 alin.4, actiunea faptuitorului trebuie sa conste in emiterea unui CEC, sau a unui alt instrument de plata asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, sau nu va exista pana la termenul convenit intre parti, precum si retragerea, dupa emitere, a proviziei, in total sau in parte, ori a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare in scopul aratat in alin.1, daca ,,s-a pricinuit o paguba posesorului cecului sau a altui instrument de plata".

,,Trasul " este persoana care are mandat sau ordin de la o alta persoana numita ,,tragator" sa execute obligatia de plata a unei sume eterminate in favoarea unei a treia persoane numita beneficiar, la implinirea scadentei si la locul ce sunt mentionate.Tragatorul, in concret, poate sa ceara trasului ( inainte de a se prezenta beneficiarul, sa incaseze suma la expirarea termenului prevazut in cambie) sa nu execute acest ordin spre a-l insela pe beneficiar(creditor al tragatorului).

Infractiunea de inselaciune se mai poate savarsi prin folosirea de mijloace frauduloase pentru a indeparta de la licitatia publica o persoana, sau de a limita licitatiile ori numarul participantilor. Aceasta modalitate se poate realiza, spre exemplu, prin impunerea unor conditii de bonitate excesive in raport de obiectul licitatiei, astfel incat se limiteaza numarul celor ce pot accede la licitatie, prin subevaluarea obiectului licitatiei, astfel incat se limiteaza din start licitatia, ori prin falsificarea dosarului unei persoane, ducand la inlaturarea acesteia de la licitatie.

O alta modalitate o constituie exploatarea necunoasterii sau lipsei de experienta a unui minor sau a starii de slabiciune a persoanelor vulnerabile datorita varstei, bolii sau starii de graviditate, pentru a le determina sa incheie acte prejudiciabile pentru acestea. Se poate savarsi infractiunea de inselaciune in aceasta modalitate de catre o persoana care, promitand unei fetite ca ii va da jucarii in schimbul cerceilor din ureche obtine astfel bunurile respective[9].

Ratiunea introducerii acestei modalitati normative o constituie calitatea speciala a subiectului pasiv (un minor, o persoana in varsta, bolnava, ori gravida) care, datorita starii sale, poate cadea prada usor manevrelor frauduloase ale faptuitorului.

In sfarsit, inselaciunea se mai poate savarsi prin inducerea sau mentinerea in eroare cu privire la conditiile de trai din tara de emigrare, pentru a determina o persoana sa emigreze. Fapta se savarseste de regula, de agentii specializate care ofera contracte de munca in strainatate, prezentand conditii de munca si de salarizare avantajoase si incasand un comision pentru incheierea contractului, conditii care se dovedesc departe de a fi acelea prezentate in momentul ajungerii la locul de munca

Ultimele trei modalitati ale infractiunii de inselaciune sunt prevazute doar in varianta de modificare a Codului penal.

Urmarea imediata consta in crearea unei situatii care a produs o paguba fie patrimoniului public, fie celui privat.Prin paguba se intelege prejudiciul material efectiv si cert cauzat unei persoane fizice sau juridice,private sau publice. Paguba efectiv produsa va avea un rol determinant in stabilirea pericolului social concret, cat si in privinta incadrarii juridice a faptei.Daca prin actiunea de inducere in eroare s-a produs o paguba materiala mai mare de 3.000.000.000 lei sau o tulburare deosebit de grava activitatii unui organ de stat, unei institutii sau altei persoane juridice sau fizice, fapta va realiza continutul agravat al inselaciunii prevazute in art.215 alin.5 C.pen.

Pentru realizarea laturii obiective a infractiunii de inselaciune trebuie sa se constate existenta unei legaturi de cauzalitate intre elementul material (actiunea de amagire) si paguba produsa (urmarea imediata).

In privinta formei de vinovatie, care prezinta atitudinea psihica a persoanei care a savarsit o fapta, la infractiunea de inselaciune, consta in intentia directa, deoarece escrocul isi da seama ca actiunea sa de inducere in eroare urmareste sa provoace in mintea persoanei amagite o falsa cunoastere a realitatii si prevede ca datorita acestei actiuni cel in cauza va lua o pozitie care va pricinui o paguba. Textul de incriminare cere ca actiunea ce formeaza elementul material, sa fie insotita de cerinta esentiala, potrivit careia acesta sa se realizeze, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul, al unui folos material injust. Prin acest scop urmarit de infractor se atribuie intentiei caracterul calificat prin scop.

In cele mai multe cazuri, mobilul nu constituie un element necesar pentru existenta infractiunii, cum este si cazul infractiunii de inselaciune, dar cunoasterea lui de catre organele judiciare prezinta importanta pentru individualizarea pedepsei.

Pentru realizarea laturii subiective este nevoie de intentia de a amagi, de a induce in eroare, insotita de o cerinta esentiala: actiunea de amagire sa fie efectuata in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust,astfel inselaciunea apare ca o infractiune savarsita cu intentie directa calificata prin scop (obtinerea unui folos material injust).

Infractiunea de inselaciune este susceptibila de toate formele imperfecte ale infractiunii. Actele pregatitoare, desi posibile, nu sunt insa pedepsite de lege, ele trebuie avute in vedere insa la individualizarea pedepsei, intrucat, de multe ori, sunt relevante cu privire la pericolul pe care il prezinta faptuitorul. Cand actele pregatitoare au fost efectuate de o alta persoana, ajutand astfel pe autor la realizarea actiunii de amagire, ele devin acte de complicitate anterioara.

Tentativa este pedepsita potrivit art.269. Infractiunea de inselaciune poate fi comisa in oricare din modalitatile tentativei (perfecta cat si cea imperfecta). Este posibila si tentativa relativ improprie.

Infractiunea de inselaciune se consuma in momentul in care s-a produs urmarea imediata, adica situatia pagubitoare pentru victima, concretizata in producerea unei pagube efective in patrimoniul celui inselat. Actiunea de amagire poate imbraca uneori forma unei activitati infractionale continuate in aceste situatii, infractiunea de inselaciune se epuizeaza in momentul efectuarii ultimului act al activitatii infractionale. Astfel, fapta unei persoane de a falsifica datele inscrise in carnetul de munca, de a prezenta acest carnet astfel falsificat, cu ocazia incadrarii sale la o arganizatie de stat si de aincasa apoi, in mod repetat, o retributie superioara celei la care avea dreptul, constituie, printre altele, infractiunea de inselaciune in paguba avutului public in forma continuata, potrivit art.41 alin.2 C.pen.

Aspecte de drept procesual penal

Pentru descoperirea si probarea infractiunii de inselaciune, investigatia penala trebuie sa realizeze o demontare minutioasa a manevrelor folosite de faptuitor, care se situeaza adesea la frontiera ingusta dintre licit si ilicit.

In literatura de specialitate s-a afirmat ca este dificil de stabilit un cadru tip de cercetare in aceasta materie. Totusi, doua ipoteze specifice de actiune sunt conturate de urmatoarele imprejurari

a) in savarsirea a ceea ce numim, in general, escrocherie,faptuitorul se protejeaza prin anonimat(nume fals, calitate falsa, etc.);

b) in cazul manevrelor frauduloase el este fortat sa se ,,descopere" si, adesea, chiar sa fie o persoana importanta, respectabila (sau sa fie considerata asa); de aici rezulta necesitatea identificarii inclusiv prin semnalmente, dupa modus operandi sau actiuni tipice ale politiei.

Prin similitudine cu toate faptele penale savarsite cu intentie, fiecare escrocherie sau manevra frauduloasa reprezinta un caz special.

In esenta, orice ancheta penala in domeniul escrocheriilor presupune adaptarea unor principii si initierea unor acte procesual penale cunoscute din materia investigarii infractiunilor impotriva patrimoniului[11]:

a) cunoasterea starii de fapt (scriptice sau faptice) si evaluarea prejudiciului in momentul semnalarii sau descoperirii faptei, prin inventarieri,expertize financiar-contabile si merceologie;

b) ridicarea de obiecte si inscrisuri, efectuarea de perchezitii in scopul descoperirii de documente, registre contabile, chitante, dispozitii de incasari si plati, cecuri, cambii, inclusiv instrumente de falsificare;

c) audierea martorilor pentru a stabili datele ce privesc atat identitatea faptuitorului, cat si modalitatile de operare

d) dispunerea expertizelor judiciare, destinate stabilirii circulatiei actelor, a bunurilor, a mijloacelor de plata, precum si pentru determinarea autenticitatii inscrisurilor, etc;

e) in ascultarea invinuitului sau inculpatului, se va urmari, in special, stabilirea circumstantelor operationale, descifrarea si natura manevrelor frauduloase.

Pentru stabilirea sau descifrarea mecanismului infractional:

a) cunoasterea starii de fapt (scriptice sau faptice) si evaluarea prejudiciului in momentul semnalarii sau descoperirii faptei, prin inventarieri,expertize financiar-contabile si merceologie;

b) ridicarea de obiecte si inscrisuri, efectuarea de perchezitii in scopul descoperirii de documente, registre contabile, chitante, dispozitii de incasari si plati, cecuri, cambii, inclusiv instrumente de falsificare;

c) audierea martorilor pentru a stabili datele ce privesc atat identitatea faptuitorului, cat si modalitatile de operare

d) dispunerea expertizelor judiciare, destinate stabilirii circulatiei actelor, a bunurilor, a mijloacelor de plata, precum si pentru determinarea autenticitatii inscrisurilor, etc;

e) in ascultarea invinuitului sau inculpatului, se va urmari, in special, stabilirea circumstantelor operationale, descifrarea si natura manevrelor frauduloase. Pentru stabilirea sau descifrarea mecanismului infractional este necesara, atat o documentare specializata, cat si o familiarizare cu lumea delicventilor din afaceri, inclusiv cu mediul victimelor lor. Pentru aceasta, cel care investigheaza trebuie sa posede notiuni juridice precise si suficiente cunostinte din domeniul afacerilor.

Pentru solutionarea cauzei, sunt capitale identificarea mijloacelor folosite de delicvent, studierea si reconstituirea manevrelor frauduloase in antregul lor, ca si in detaliu, urmarind segment cu segment toate faptele si imprejurarile, contributia personala a participantilor si nu in ultimul rand a victimei. Avand in vedere ca, in cazul inselaciunii actiunea penala se pune in miscare din oficiu, pentru desfasurarea oricarui act procesual, in principiu, trebuie sa se fi dispus inceperea urmaririi penale prin rezolutia procurorului.

Dupa stabilirea infractiunii de inselaciune, pe parcursul fazei de urmarire penala, faza finalizata cu intocmirea rechizitoriului si trimiterea in judecata a inculpatilor, scopul urmarit de catre organele de cercetare penala si organele de urmarire penala a fost acela de a proba atat latura obiectiva,cat si cea subiectiva a infractiunii comise.