Caile extraordinare de atac

Caile extraordinare de atac

1. Recursul

Consideratii generale

Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 138/2000 recursul a fost inclus intre caile extraordinare de atac, impreuna cu contestatia in anulare, revizuirea, recursul in interesul legii.

Recursul este o cale de atac prin care partea interesata sau procurorul solicita, in conditiile si pentru motivele prevazute de lege, desfiintarea unei hotarari date fara drept de apel, in apel sau de un

organ cu activitate jurisdictionala, urmarindu-se, in principiu, sa se dispuna o rejudecare a fondului⁴⁰⁴.

Recursul este o cale de atac de reformare, nedevolutiva si, de regula, nesuspensiva de executare.

Recursul suspenda de drept executarea hotararii atacate in situatiile expres prevazute de art. 300 alin. l din Codul de procedura civila si anume: in cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiin­tarea de constructii, plantatii sau a oricaror lucrari avand o asezare fixa, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege. La cerere, instanta sesizata cu judecarea recursului poate dispune si in alte cauze suspendarea executarii hotararii recurate, si in alte cazuri decat cele la care se refera alin. (1). Suspendarea la cerere a executarii hotararii poate fi acordata numai dupa depunerea unei cautiuni ce se va stabili prin incheiere, cu ascultarea partilor in camera de consiliu, scop in care acestea vor fi citate in termen scurt, chiar inainte de primul termen de judecata (alin. 3 al art. 300 C. pr. civ.)

Instanta poate reveni asupra suspendarii, pentru motive temeinic justificate.

Daca intimatul declara expres ca nu urmareste obligarea recurentului la despagubiri pentru prejudiciile ce i s-ar putea cauza in urma exercitarii recursului, instanta va dispune ca recurentului sa i se elibereze cautiunea pe care a depus-o (art. 723' alin. 3 teza finala C. pr. civ.).

Recursul este reglementat in art. 299-316, C. proc. civ. Art. 316 C. proc. civ. prevede, insa, ca dispozitiile de procedura privind judecata in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in capitolul privind recursul.

De asemenea, si unele dispozitii de procedura care privesc judecata in prima instanta sunt aplicabile si in instanta de recurs, asa cum rezulta din art. 316 raportat la art. 298 din Codul de procedura civila.

1.1. Elementele recursului

Obiectul recursului. Conform prevederilor art. 299 din Codul de procedura civila, obiect al recursului pot fi, hotararile date fara

drept de apel, cele date in apel, precum si, in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala.

in general, hotararile pronuntate in apel sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs.

Sunt, insa, situatii cand impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta nu este prevazuta calea apelului, ci numai a recursului. Printre acestea mentionam: hotararile prin care se rezolva conflictele de competenta, hotararile de expedient, hotararile pronuntate in contestatie in anulare, revizuire sau contestatie la titlu sunt supuse recursului numai daca si hotararea care a format obiectul acestora este susceptibila de recurs, hotararile date in materie de perimare pot fi atacate cu recurs numai daca au avut ca obiect constatarea perimarii cererii de chemare in judecata si a cererii de apel, nu si pentru cererea de recurs, deoarece nu poate exista recurs la recurs, hotararile in contestarea perimarii contestatiei in anulare sau a revizuirii si a contestatiei la executare sunt susceptibile de recurs numai in situatia in care hotararea ce urma sa se pronunte in aceste materii ar fi fost supusa recursului.

Recursul se poate exercita in unele cazuri prevazute de lege si impotriva incheierilor prin care se pronunta solutii finale sau a celor pronuntate in afara judecarii fondului. Si incheierile prin care s-a suspendat sau intrerupt cursul judecatii in instanta de apel sunt suspendate de atacare cu recurs.

Daca legea prevede posibilitatea atacarii cu apel a hotararii primei instante, neexercitand aceasta cale, partea sau procurorul nu pot introduce ulterior recurs.

Cand apelul a fost anulat ca netimbrat, s-a respins ca tardiv ori s-a constatat ca este nul, recursul nu se poate referi decat la aceste aspecte, nu si la problema privind fondul cauzei.

Legea prevede si posibilitatea atacarii cu recurs a hotararilor unor organe cu activitate jurisdictionala. in cazul hotararilor pronun­tate de organe cu atributii jurisdictionale din afara sistemului judiciar, recursul constituie tocmai forma de realizare a controlului jude­catoresc⁴⁰⁵.

O problema controversata a fost aceea referitoare la posibilitatea atacarii cu recurs a considerentelor hotararii, in practica judiciara s-a decis ca e susceptibil de a fi atacat cu recurs numai dispozitivul hotararii, pentru ca numai acesta reprezinta ceea ce dispune instanta si este susceptibil de executare silita, pe cand considerentele servesc numai la interpretarea dispozitivului si capata putere de lucru judecat prin dispozitiv si numai in masura in care il explica si se reflecta in el.

Este adevarat ca art. 304 alin. 7 din Codul de procedura civila prevede ca motiv de modificare a unei hotarari si atunci cand aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii, ori straine de natura pricinii. Dar, in aceste situatii nu se ataca numai considerentele, ci si dispozitivul hotararii.

Sunt autori ai dreptului care considera ca intr-o viitoare regle­mentare ar trebui prevazuta posibilitatea atacarii cu recurs si a consi­derentelor hotararii, in situatia in care acestea consacra imprejurari care nu corespund adevarului ori prin care s-ar aduce prejudicii partii⁴⁰⁶.

Subiectele recursului, in principiu, numai partile care au figurat in proces, indiferent de pozitia lor procesuala, pot sa promoveze recurs impotriva hotararilor susceptibile de a fi recurate.

De asemenea, au aceasta calitate si succesorii in drepturi ai partilor initiale.

Nu este suficienta numai calitatea de parte la judecata anterioara, pentru exercitarea recursului, ci trebuie ca ea sa aiba si interes si sa indeplineasca si celelalte conditii referitoare la exercitiul dreptului la actiune.

Au calitatea de a promova recurs si intervenientii, cu precizarea ca cererea de recurs introdusa de un intervenient accesoriu va fi respinsa ca inadmisibila in situatia in care partea pe langa care a intervenit nu a formulat recurs.

Conform prevederilor art. 51 din Codul de procedura civila, cererea de interventie in interesul uneia din parti se poate face direct si in instanta de recurs, dar ea va depinde de solutia ce se va da in privinta partii in favoarea careia a intervenit.

in ce priveste coparticipantii si alte persoane ce pot formula recurs, exista o similitudine cu ceea ce am mentionat la apel.

Procurorul poate introduce recurs in orice pricini, indiferent daca a participat sau nu la judecata hotararii atacate, chiar si in cauza cu caracter strict personal, dar numai pentru realizarea obiectivelor mentionate in art. 131 alin. l din Constitutie⁴⁰⁷.

Persoana care exercita recursul se numeste recurent, iar partea adversa se numeste intimat.

1.2. Termenul de recurs

Conform prevederilor art. 301 din Codul de procedura civila, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel.

El curge chiar daca hotararea a fost comunicata o data cu somatia de executare, data de la care incepe sa curga.

Daca partea face recurs inainte de comunicarea hotararii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de recurs, data de la care incepe sa curga termenul de recurs.

Pentru procuror, termenul de recurs incepe sa curga de la data pronuntarii hotararii, in situatia in care nu a participat la judecarea cauzei si de la comunicare, atunci cand a participat la judecata acesteia.

Termenul de recurs este un termen procedural legal, imperativ si absolut.

in principiu, termenul legal este fix, dar art. 303 alin. 5 din Codul de procedura civila permite presedintelui instantei ca la primirea cererii de recurs sa o inapoieze partii prezente, in situatia in care nu indeplineste conditiile prevazute de lege, pentru a fi refacuta, prelungind termenul de recurs cu 5 zile.

Termenul de 15 zile de la comunicarea hotararii este un termen de drept comun.

Dar legiuitorul a prevazut si termene speciale, altele decat cel mentionat.

Astfel, art. 22 alin. ultim C. proc. civ. prevede un termen de 5 zile de la comunicare; art. 158 alin. 3 prevede un termen de 5 zile de la pronuntarea hotararii de declinare a competentei; art. 582 alin. l prevede un termen de 5 zile de la pronuntarea ordonantei presedintiale, daca s-a dat fara citarea partilor; art. 618 alin. l prevede un termen de 30 de zile de la comunicarea hotararii etc.

Termenul de recurs se intrerupe prin moartea partii sau prin moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea hotararii.

Cele 3 cazuri de echipolenta (echivalenta) aratate deja la apel isi gasesc aplicarea si in cazul recursului.

Nerespectarea termenului pentru depunerea recursului se sanc­tioneaza cu decaderea, instanta urmand sa respinga recursul ca tardiv.

Daca recursul nu s-a motivat in termen legal, sanctiunea este nulitatea, cu exceptia motivelor de ordine publica ce pot fi invocate si din oficiu de catre instanta, care este insa obligata sa le puna in dezbaterea partilor (art. 306 alin. l si 2 C. proc. civ.)

Conform art. 306 alin. 3 din C. proc. civ., indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, daca dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prevazute de art. 304 C. proc. civ.

Art. 310 C. proc. civila prevede ca, in situatia in care nu se dovedeste, la prima zi de infatisare, ca recursul a fost depus peste termen sau daca aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti facut in termen.

in cazul in care exceptia de tardivitate nu s-a invocat in recurs, instanta s-a pronuntat asupra recursului, intr-un alt recurs introdus impotriva hotararii pronuntate in fond dupa casarea cu trimitere, exceptia de tardivitate a primului recurs nu mai poate fi invocata.

Si in materia recursului se poate solicita repunerea in termen, urmand a se face dovada de catre parte ca a fost impiedicata dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa sa introduca recursul in termenul legal.

Institutia repunerii in termen, analizata deja in cazul apelului are aplicabilitate si in recurs cu precizarea ca instanta competenta sa solutioneze cererea de repunere in termen este instanta de recurs chiar daca se depune la instanta a carei hotarare se ataca⁴⁰⁸.

1.3. Cererea de recurs

Cuprinsul cererii de recurs, in capitolul din Codul de procedura civila referitor la recurs nu exista dispozitii cu privire la continutul cererii de recurs, cu exceptia art. 303 alin. 3 care prevede ca, cererea de recurs va cuprinde aratarea motivelor de casare si dezvoltarea lor.

Ca atare, se vor avea in vedere, pe langa aratarea si dezvoltarea motivelor de casare, si prevederile generale cu privire la continutul unei cereri adresata instantelor de judecat, conform art. 82 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 287 referitoare la continutul cererii de apel.

Potrivit art. 302' C. proc. civ., cererea de recurs trebuie sa cuprinda: numele, domiciliul sau resedinta partilor, ori pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in Registrul Comertului; indicarea hotararii care se ataca; motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi depuse intr-un memoriu separat si semnatura.

Daca cererea de recurs se face separat de motivarea acestuia, atunci in cerere nu se vor indica motivele de recurs sau se vor .arata sumar, dar in motivarea lui se vor indica si dezvolta. Motivare se va face inauntrul termenului de recurs, sub sanctiunea nulitatii.

Lipsa semnaturii se poate implini in cursul judecarii recursului.

Partea care face recurs trebuie sa ataseze la cererea de recurs si la motivarea acestuia (cand este cazul) copii de pe acestea pentru fiecare intimat, cu exceptia situatiei cand au un reprezentant comun, cand e suficient numai o copie pentru a fi comunicate acesteia.

Cererea se va depune la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea nulitatii si se timbreaza cu 50% din taxa achitata la intro­ducerea cererii de chemare in judecata, dar in cazul cererilor eva­luabile in bani, taxa de timbru se calculeaza in functie de suma contestata.

Efectele introducerii cererii de recurs. Prin introducerea cerern se investeste instanta de recurs cu solutionarea ei.

In situatiile in care legea prevede ca termenul de exercitare a recursului este suspensiv de executare, introducerea cererii de recurs continua efectul suspensiv.

Dupa primirea cererii de recurs, instanta de recurs sau chiar presedintele instantei, la cererea partii, poate dispune suspendarea executarii hotararii recurate.

Art. 303 alin. ultim C. proc. civ. prevede ca, dupa implinirea termenului de recurs pentru toate partile, instanta a carei hotarare este recurata va inainta instantei de recurs dosarul impreuna cu dovezile de indeplinire a procedurii de comunicare a hotararii.

Instanta competenta sa solutioneze recursul

Competenta de solutionare a recursului revine instantei judeca­toresti^ ierarhic superioare celei care a pronuntat hotararea atacata.

impotriva unor hotarari ale organelor administrativ-jurisdic-tionale, recursul se va judeca de catre instanta judecatoreasca preva­zuta expres de lege.

Motivarea recursului

in motivarea recursului partea trebuie sa arate, in concret, motivele pe care intelege sa le invoce in sustinerea cererii de recurs.

Aceste motive trebuie sa imbrace una din formele prevazute expres si limitativ de art. 304 din Codul de procedura civila.

Cele 9 motive de casare sau modificare a unei hotarari privesc atat nelegalitatea, cat si netemeinicia hotararii.

Casarea hotararii este prevazuta pentru primele 5 motive, iar modificarea acesteia pentru urmatoarele 4 motive.

Art. 304¹ din C. proc. civ. prevede, totusi, ca recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa analizeze cauza sub toate aspectele.

in cele ce urmeaza vom analiza succint motivele de casare sau de modificare a hotararilor prevazute de art. 304 din Codul de procedura civila, in ordinea mentionata in acest articol.

1. Cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale. Se au in vedere situatiile in care nu sunt respectate dispozitiile legale cu privire la compunerea completului de judecata si la constituirea instantei.

Astfel de situatii sunt: cand la judecata a participat un numar mai mare sau mai mic de judecatori decat cel prevazut de lege sau un judecator incompatibil, conform art. 24 din C. proc. civ. De asemenea,

neparticiparea grefierului de sedinta la alcatuirea instantei ori neparticiparea procurorului la solutionarea cauzelor in care prezenta acestuia este obligatorie, constituie motiv de nelegalitate si determina casarea hotararii judecatoresti in temeiul art. 304 pct. l C. proc. civ.

Acest motiv se poate invoca si cand s-au incalcat normele referitoare la recuzare, prin respingerea cererii de recuzare formulata de parte in termenul legal si judecatorul respectiv a participat la solutionarea cauzei.

Situatiile care se incadreaza in primul motiv de casare a unei hotarari judecatoresti vizeaza nesocotirea unor norme imperative, astfel ca incalcarea lor poate fi invocata nu numai de recurent, ci si de intimat, chiar dupa expirarea termenului pentru depunerea motivelor de recurs, de procuror si de instanta din oficiu⁴⁰⁹.

Cand hotararea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea in fond a pricinii. Acest motiv de casare reprezinta o concretizare a principiului continuitatii, in baza caruia hotararea trebuie sa fie pronuntata de aceiasi judecatori in fata carora au avut loc dezbaterile. Se refera la faptul ca atat minuta intocmita cu ocazia pronuntarii, cat si hotararea redactata ulterior sa fie semnate de acelasi complet de judecata. Acest al 2-lea motiv de casare a unei hotarari judecatoresti este de ordine publica, astfel ca poate fi invocat de oricare dintre parti, procuror sau instanta din oficiu ⁴¹°.

Cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei altei instante.

Prin acest motiv se poate invoca atat necompetenta generala a instantei de judecata, cat si necompetenta materiala si cea teritoriala.

incalcarea unei norme de competenta imperativa poate fi invocata si direct in recurs, de oricare dintre parti sau chiar de instanta din oficiu, pe cand incalcarea unei norme de competenta dispozitiva se poate invoca numai de catre parat, ca motiv de recurs si numai in cazul in care a invocat exceptia de necompetenta in fata primei instante, pana la prima zi de infatisare si aceasta a respins-o, exceptia fiind reiterata si prin cererea de apel, insa a fost respinsa.

Dupa primirea cererii de recurs, instanta de recurs sau chiar presedintele instantei, la cererea partii, poate dispune suspendarea executarii hotararii recurate.

Art. 303 alin. ultim C. proc. civ. prevede ca, dupa implinirea termenului de recurs pentru toate partile, instanta a carei hotarare este recurata va inainta instantei de recurs dosarul impreuna cu dovezile de indeplinire a procedurii de comunicare a hotararii.

Instanta competenta sa solutioneze recursul

Competenta de solutionare a recursului revine instantei judeca­toresti^ ierarhic superioare celei care a pronuntat hotararea atacata.

impotriva unor hotarari ale organelor administrativ-jurisdic-tionale, recursul se va judeca de catre instanta judecatoreasca preva­zuta expres de lege.

Motivarea recursului

in motivarea recursului partea trebuie sa arate, in concret, motivele pe care intelege sa le invoce in sustinerea cererii de recurs.

Aceste motive trebuie sa imbrace una din formele prevazute expres si limitativ de art. 304 din Codul de procedura civila.

Cele 9 motive de casare sau modificare a unei hotarari privesc atat nelegalitatea, cat si netemeinicia hotararii.

Casarea hotararii este prevazuta pentru primele 5 motive, iar modificarea acesteia pentru urmatoarele 4 motive.

Art. 304¹ din C. proc. civ. prevede, totusi, ca recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa analizeze cauza sub toate aspectele.

in cele ce urmeaza vom analiza succint motivele de casare sau de modificare a hotararilor prevazute de art. 304 din Codul de procedura civila, in ordinea mentionata in acest articol.

1. Cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale. Se au in vedere situatiile in care nu sunt respectate dispozitiile legale cu privire la compunerea completului de judecata si la constituirea instantei.

Astfel de situatii sunt: cand la judecata a participat un numar mai mare sau mai mic de judecatori decat cel prevazut de lege sau un judecator incompatibil, conform art. 24 din C. proc. civ. De asemenea, 178

Cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti. Acest motiv are in vedere depasirea atributiilor conferite prin lege instantei judecatoresti, abilitate sa aplice legea la o speta concreta.

Se pot da ca exemple de depasire a atributiilor puterii judecatoresti urmatoarele: cand puterea judecatoreasca savarseste un act pe care numai puterea legislativa sau puterea executiva sunt abilitate legal sa-1 faca; cand instanta atribuie valoarea legala unor texte abrogate sau tagaduieste orice valoare a unui text de lege inca in vigoare; cand instanta critica pe legiuitor sau face presiuni asupra lui⁴¹¹. Acest motiv de casare a unei hotarari judecatoresti nu poate fi confundat cu cel privitor la incalcarea competentei unei alte instante, deosebirea constand in aceea ca: cel de-al treilea motiv de recurs vizeaza nesocotirea normelor de procedura privitoare la atributiile instantelor judecatoresti din cadrul aceluiasi sistem sau in raport cu alte organe cu activitate jurisdictionala, iar cel de-al patrulea motiv se refera la respectarea unor competente constitutionale in cadrul intregului sistem al autoritatilor statale⁴¹².

Cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2.

Art. 105 alin. 2 din Codul de procedura civila prevede ca actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule, numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea lor. in cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie. Dispozitiile legale instituie regimul de drept comun al nulitatilor procedurale, nulitati conditionate de existenta unei vatamari si imposibilitatea inlaturarii ei, altfel decat prin anularea actului de procedura⁴¹³ si stabileste semnificatia nulitatilor exprese. Invocarea nulitatii se face in conditii diferite, si anume:

- nulitatea relativa se poate invoca pe calea recursului, numai daca s-a invocat de catre parte exceptia in fata instantei de fond si in

termenul prevazut de lege, iar instanta a respins-o nelegal sau a omis sa se pronunte asupra ei; de asemenea, este necesar ca neregulari ta tea procedurala sa fi fost reiterata si in fata instantei de apel, insa aceasta a respins-o. Daca partea nu a avut posibilitatea legala sa invoce exceptia de nulitate relativa inaintea instantei anterioare, o poate totusi invoca prin cererea de recurs (exemplu: neregularitati referitoare la hotararea atacata);

- nulitatea absoluta poate fi invocata in orice faza a procesului si de catre oricare din parti, de procuror sau chiar de instanta din oficiu.

6. Cand instanta a acordat mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. Partea interesata are posibilitatea sa invoce acest motiv fie pe calea recursului, fie pe calea revizuirii. Din continutul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., rezulta ca cel de-al saselea motiv de casare are ca finalitate respectarea principiului disponibilitatii⁴¹⁴.

Cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.

Instanta de judecata are obligatia, conform dispozitiilor art. 261 alin. l pct. 5 din Codul de procedura civila, sa-si motiveze solutia, prin aratarea motivelor de fapt si de drept care i-au format convin­gerea, ca si a motivelor pentru care a inteles sa inlature cereri ale partilor.

Partea poate invoca fie lipsa motivarii sentintei pe care o ataca cu recurs, fie insuficienta ei motivare, fie o motivare necores­punzatoare.

Motivarea hotararii este necesara pentru ca partile sa cunoasca motivele avute in vedere de catre instanta in darea solutiei, iar instanta ierarhic superioara sa aiba in vedere, in aprecierea legalitatii si temei­niciei hotararii, si considerentele pentru care s-a pronuntat solutia respectiva.

Doctrina apreciaza ca acest motiv de modificare a hotararii judecatoresti vizeaza mai mult netemeinicia decat nelegalitatea hotararii recurate⁴¹⁵.

Este insa de retinut ca judecatorul este obligat sa motiveze solutia fiecarui capat de cerere, iar nu sa raspunda tuturor argu­mentelor invocate de parti in sustinerea acestor capete de cerere⁴¹⁶.

Motivarea hotararii trebuie sa fie clara, concisa, convingatoare si in acord cu dispozitiile hotararii.

Cand instanta, interpretand gresit actul juridic, dedus jude­catii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.

Prin acest motiv se invoca incalcarea principiului inscris in art. 969 alin. l C. civ. potrivit caruia, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractuale⁴¹⁷.

E un motiv de recurs ce priveste netemeinicia hotararii atunci cand instanta a retinut un alt act juridic sau un alt continut al actului decat cel rezultat fara dubii din natura juridica a actului in discutie.

Judecatorii sunt suverani in aprecierea faptelor supuse judecatii, dar au o putere limitata, in cazul actelor juridice, prin distinctia ce trebuie facuta intre clauzele clare si clauzele obscure, ca si prin interdictia de a trece dincolo de intentia partilor, dand actului o alta semnificatie decat aceea pe care ele au avut-o in vedere⁴¹⁸.

9. Cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Acest motiv priveste doua ipoteze:

- una dintre ele se refera la lipsa de temei legal a hotararii atacate, ce ar consta in aceea ca, din modul in care a fost redactata hotararea, nu se poate determina daca legea s-a aplicat corect sau nu, considerentele hotararii neoferind posibilitatea de a se verifica daca elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicarii legii se gasescin cauza.

in aceeasi ipoteza se incadreaza si situatia in care instanta are in vedere un domeniu al dreptului strain cauzei, neaplicand normele de drept substantial potrivite.

- a doua ipoteza priveste incalcarea sau aplicarea gresita a legii, cand instanta recurge la textele de lege aplicabile in cauza, dar le incalca sau le aplica gresit, dandu-le o interpretare prea intinsa sau prea restransa ori cu totul eronata⁴²⁰.

Alaturi de alti autori⁴²¹, consideram ca acest motiv de recurs se refera la nerespectarea normelor de drept material.

l .4. Procedura de judecata a recursului

Procedura prealabila, la instanta de recurs. Conform prevederilor art. 308 din Codul de procedura civila, dupa primirea dosarului, presedintele instantei va verifica daca s-a indeplinit legal procedura de comunicare a hotararii catre toate partile din proces si, in caz afirmativ, va fixa termenul de judecata, si va dispune citarea partilor si comunicarea catre intimat a motivelor de recurs, precum si a copiilor de pe actele noi depuse de recurent in sustinerea cererii sale. Daca recursul nu este timbrat sau nu este suficient timbrat, recu­rentului i se va pune in vedere prin citatie sa o timbreze pana la primul termen de judecata.

in citatia trimisa intimatului se va arata ca trebuie sa depuna intampinare cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata.

Compunerea completului de judecata. Conform dispozitiilor art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304 72004, republicata, recursurile se judeca de tribunale si de curtile de apel in complet format din 3 judecatori.

La inalta Curte de Casatie si Justitie completul va fi format tot din 3 judecatori, cu exceptia cazurilor in care se solutioneaza recursurile in cauzele judecate in prima instanta de sectiile Curtii, cand completul este format din 9 judecatori (art. 24 din Legea nr. 56/1993).

Regulile specifice privind judecata in recurs. Daca procedura de citare este legal indeplinita si nu sunt motive de amanare a pricinii,

incepe judecata recursului. Mai intai sunt solutionate exceptiile procesuale invocate de parti sau de instanta, care fac inutila cercetarea in fond a recursului. Daca nu se invoca astfel de exceptii sau cele invocate sunt respinse, presedintele completului da intai cuvantul recurentului, apoi intimatului si procurorului (in cazul in care acesta participa la proces). Daca procurorul a promovat recursul, i se va da acestuia intai cuvantul pentru sustinerea recursului.

Recurentul va dezvolta oral numai motivele de recurs depuse in termen, iar intimatul va raspunde acestor motive. Asa cum am aratat deja, instanta de recurs poate invoca din oficiu motive de ordine publica, pe care le va pune in discutia partilor respectand ea insati principiile dreptului de aparare si al contradictorialitatii.

Fiind o instanta de control si nu de judecata in fond, instanta de recurs va verifica hotararea atacata pe baza probelor administrate fara a se putea, in principiu, administra probe noi⁴²², in mod exceptional, dispozitiile articolului 305 C. proc. civ. permit ca in recurs sa se produca proba cu inscrisuri, care pot fi depuse pana la inchiderea dezbaterilor.

in recurs se pot administra ca probe noi numai inscrisuri, conform prevederilor art. 305 din Codul de procedura civila, tinandu-se cont ca instanta de recurs nu judeca pricina, ci hotararea recurata si ca pana la recurs s-au mai parcurs doua grade de jurisdictie (mai putin cand nu a existat calea apelului).

S-au considerat ca inscrisuri toate actele scrise emanand de la parti sau de la un tert, care ar fi avut relevanta in solutionarea cauzei la instanta anterioara. Au fost asimilate cu inscrisurile noi si relatiile scrise primite de la diverse autoritati publice, la cererea instantei de recurs. Nu se considera insa inscrisuri noi, declaratiile martorilor date in afara judecatii dupa solutionarea procesului in fond, chiar rapoartele de expertiza⁴²³.

inscrisurile noi pot fi depuse de oricare din parti si in tot timpul judecatii. Daca ele sunt contestate de partea potrivnica, instanta are

posibilitatea fie sa faca o verificare de scripte, fie sa dispuna deschiderea procedurii falsului. Daca instanta de recurs va pronunta casarea cu trimitere, poate da indrumari ca verificarea de scripte sau procedura falsului sa se faca de catre instanta care va rejudeca fondul.

1.5. Solutiile pe care le poate pronunta instanta de recurs

Potrivit art. 312 alin. l C. proc. civ. instanta poate admite recursul, il poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui. Recursul poate fi respins si ca inadmisibil, ca tardiv introdus, ca fiind introdus de o persoana fara calitate procesuala, ca nesustinut (in divort), poate fi anulat ca netimbrat sau insuficient timbrat, sa se constate ca este nul.

Solutia de admitere a recursului se va pronunta ori de cate ori se va constata ca cel putin unul din motivele de recurs este gasit intemeiat, in aceasta situatie se va modifica sau casa hotararea, in totalitate sau in parte.

Daca in dispozitiv nu se mentioneaza expres felul desfiintarii, el poate fi stabilit din examinarea motivelor de recurs si a considerentelor deciziei prin care instanta a admis recursul. Cand din considerente rezulta ca motivele de recurs au fost intemeiate, iar aceste motive privesc toate aspectele hotararii atacate, atunci casarea este totala, pe cand in situatia in care motivele vizeaza numai unele aspecte ale hotararii, iar instanta de recurs nu a invocat din oficiu si alte motive de ordine publica, casarea va fi partiala, hotararea fiind desfiintata numai sub aspectele criticate prin motivele de recurs admise.

Hotararea casata nu are nicio putere, iar actele de executare sau de asigurare facute in puterea ei sunt desfiintate de drept, daca instanta de recurs nu dispune altfel (art. 311 C. proc. civ)

Cand casarea e totala, cauza se va rejudeca in intregime, iar cand este partiala, cauza se va rejudeca numai in limitele casarii, restul hotararii devenind irevocabila.

Probele administrate si actele care au precedat hotararea desfiintata se vor mentine, cu exceptia cazului in care au fost atacate

pe calea recursului, iar instanta de recurs a constatat ca motivele invocate sunt intemeiate.

Art. 315 alin. 2 din Codul de procedura civila prevede ca atunci cand hotararea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reincepe de la actul anulat.

Casarea poate fi cu retinere sau cu trimitere spre rejudecare.

Instanta de recurs, in caz de casare cu retinere, va judeca pricina in fond la termenul cand a admis recursul, pronuntand o singura decizie, ori la un alt termen, situatie in care hotararea se va casa printr-o decizie si se va acorda termen pentru judecarea fondului, urmand sa se pronunte apoi o noua decizie pe fond. Cand partile sunt prezente si pot sa puna concluzii in fond, iar instanta considera ca probele administrate pana atunci sunt suficiente, in aceeasi sedinta se poate face si judecata in fond dupa casare, cand se va pronunta o singura decizie.

Casarea cu trimitere spre rejudecare este o situatie de exceptie si poate fi dispusa numai in cazurile strict determinate de art. 312 alin. 5 si 6 C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozitiilor legale mentionate, casarea cu trimitere poate fi pronuntata in urmatoarele situatii: instanta a carei hotarare a fost recurata a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului; judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata la administrarea probelor si la dezbaterea fondului; in caz de necompetenta⁴²⁵.

Art. 313 din Codul de procedura civila prevede ca inalta Curte de Casatie si Justitie, in caz de casare, trimite cauza spre o noua judecata instantei care a pronuntat hotararea casata, ori atunci cand interesele bunei administrari a justitiei o cer, altei instante de acelasi grad, cu exceptia cazului casarii pentru lipsa de competenta, cand trimite cauza instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii.

inalta Curte de Casatie si Justitie hotaraste asupra fondului pricinii si in toate cazurile in care caseaza hotararea atacata, numai in scopul aplicarii corecte a legii la imprejurari de fapt ce au fost deplin stabilite (art. 314 C. proc. civ.).

Casarea cu trimitere se impune cand instanta a carei hotarare a fost casata a admis gresit exceptia puterii lucrului judecat, a prescriptiei dreptului la actiune, a lipsei de calitate sau de capacitate procesuala, a anulat cererea ca netimbrata sau pentru vicii de forma, si-a declinat competenta etc. Se mai impune si cand s-a pronuntat hotararea fara a se administra probele necesare, cand lipseste incheierea de dezbateri sau cea de amanare a pronuntarii, cand lipseste minuta sau hotararea redactata, ori cand minuta nu este semnata de judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si au pronuntat hotararea. Casarea cu trimitere se va face si cand nu s-au solutionat toate capetele de cerere, daca in privinta celor solutionate masura este ilegala, precum si atunci cand nu s-au solutionat cererile incidentale, cand exista neconcordanta intre minuta si dispozitivul hotararii redactate, cand nu a fost legal constituit completul de judecata etc. Se caseaza cu trimitere si in situatia in care judecata s-a facut in lipsa partii, care nu a fost regulat citata la administrarea probelor si la dezbaterea fondului, deoarece s-au incalcat principiul contradic-torialitatii si cel al dreptului la aparare.

In functie de motivul de casare invocat si de intinderea casarii, la casarea cu trimitere, dosarul va fi trimis ori primei instante, ori celei de apel, iar inalta Curte de Casatie si Justitie poate sa-1 trimita si unei alte instante egale in grad cu cea care a pronuntat hotararea casata, dar numai atunci cand apreciaza ca masura este necesara pentru buna administrare a justitiei.

Daca instanta ce a pronuntat hotararea recurata a depasit atributiile puterii judecatoresti, cererea fiind de competenta unui organ fara activitate jurisdictionala, solutia ce urmeaza sa o pronunte instanta de recurs este de admitere a recursului, casarea hotararii si respingerea pe fond a cererii ca inadmisibila. Aceasta solutie se impune si in cazul in care competenta revene unei instante din alt stat.

1.6. Hotararea instantei de recurs si efectele ei

Instanta de recurs pronunta o decizie, care trebuie apoi motivata in termen de 30 de zile de la pronuntare, termen considerat ca un termen de recomandare, dar depasirea lui poate constitui, eventual, o abatere disciplinara.

Prin hotarare, instanta de recurs va acorda intimatului cheltuielile de judecata pretinse si justificate de catre acesta, in situatia in care se respinge recursul. Daca se admite recursul si se caseaza hotararea, iar cauza se rejudeca, cheltuielile de judecata se vor acorda partii care va castiga in final procesul.

Cand casarea este cu trimitere spre rejudecare la o alta instanta, cheltuielile de judecata vor fi acordate de catre instanta careia i s-a trimis dosarul, in functie de solutia pe care o va pronunta.

Hotararile pronuntate de instanta de recurs, chiar si cele prin care se dispune casarea cu retinere sau casarea cu trimitere, sunt irevocabile si pot fi atacate numai pe calea contestatiei in anulare sau a revizuirii, dar numai pentru motivele expres prevazute de art. 317 si art. 318, respectiv de art. 322 C. proc. civ.

Judecata in fond dupa casare, in caz de casare cu trimitere, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului (art. 315 alin. l C. proc.civ.).

Cand instanta de recurs a retinut anumite situatii de fapt, acestea nu sunt obligatorii pentru instanta de rejudecare, dar sunt obligatorii indicatiile date cu privire la probele ce urmeaza sa fie administrate, deoarece ele atrag atentia instantei de rejudecare asupra necesitatii clarificarii altor imprejurari de fapt in vederea pronuntarii unei hotarari temeinice si legale⁴²⁶.

Daca instanta care judeca pricina nu s-a conformat dezlegarii date problemei de drept de catre instanta de recurs, hotararea ei poate fi desfiintata pentru acest considerent.

in caz de rejudecare a pricinii se au in vedere regulile prevazute pentru judecata in fond sau in apel, dupa caz.

La casarea cu retinere, cauza poate fi solutionata si de judecatorii care au casat hotararea, insa la casarea cu trimitere, pricina nu se judeca de aceiasi judecatori care au pronuntat hotararea casata, acestia fiind incompatibili.

Conform prevederilor art. 315 alin. 3 din Codul de procedura civila, dupa casare instanta de fond va tine seama de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata.

Cand casarea este partiala, se rejudeca numai partea desfiintata, iar la casarea totala, pricina se rejudeca in intregime.

Conform prevederilor art. 315 alin. ultim, raportate la art. 296 din Codul de -procedura civila, recurentului nu i se poate crea, in propria cale de atac, o situatie mai grea decat aceea din hotararea atacata, exceptand cazul cand el consimte la aceasta.

2. Contestatia in anulare

Consideratii generale

Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac prin care partea interesata poate cere anularea unei hotarari judecatoresti definitive si obtinerea unei noi solutii, in cazurile si conditiile expres prevazute de legea procesual civila⁴²⁷.

Sediul materiei se afla in art. 317-321 C. proc. civ.-

Se poate exercita numai impotriva hotararilor irevocabile si numai in conditiile prevazute de art. 317 si art. 318 C. proc. civ.

Codul de procedura civila reglementeaza doua categorii de contestatie in anulare: de drept comun - (in art. 317) si speciala -(art. 318) ale caror conditii de exercitare si motive sunt diferite.

Contestatia in anulare, sub ambele sale forme a fost creata in vederea atingerii urmatoarelor scopuri: anularea hotararii atacate, repunerea partii in drepturile anterioare, rejudecarea cauzei si, in consecinta, obtinerea unei noi solutii⁴²⁸.

2.1. Contestatia in anulare de drept comun (obisnuita)

Se poate promova impotriva hotararilor irevocabile, atunci cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii si in situatia in care hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordin public privitoare la competenta.

Alineatul ultim al art. 317 prevede ca, totusi, aceste motive pot fi primite daca ele au fost invocate prin cererea de recurs, dar au fost

respinse de instanta pentru ca era nevoie sa se faca verificari de fapt noi, pentru ca recursul a fost respins fara sa fi fost judecat in fond.

Cand viciul de procedura a fost invocat in recurs ca un motiv de casare si instanta 1-a respins in fond ca neintemeiat, el nu mai poate fi reiterat prin contestatie in anulare, deoarece opereaza puterea lucrului judecat.

De asemenea, cand recursul a fost respins ca tardiv, viciul de procedura nu poate forma obiectul unei contestatii in anulare, pentru ca s-ar eluda interdictia prevazuta de art. 317, alin. l C. proc. civ. (un recurs tardiv e considerat ca n-a fost introdus).

Cand recursul a fost anulat ca neregulat introdus ori ca netimbrat sau respins ca neintemeiat, pentru ca instanta de recurs nu a analizat in fond motivul de recurs privitor la un viciu de procedura, el poate fi reiterat pe calea contestatiei in anulare.

in principiu, pot forma obiect al contestatiei in anulare prevazuta de art. 317 Cod de procedura civila urmatoarele hotarari ale instantelor de recurs: deciziile de casare cu retinere sau cu trimitere; deciziile prin care se admite recursul si instanta se pronunta in fond; deciziile pronuntate in recurs dupa casare cu retinere; deciziile de respingere a recursului ca nefondat; deciziile prin care se respinge sau se anuleaza recursul in baza unei exceptii de procedura fara sa se mai cerceteze fondul; deciziile prin care se constata ca recursul s-a perimat.

Pot fi atacate cu contestatie in anulare de drept comun si hotarari ale instantelor de apel, atacate cu recurs, atunci cand recursul s-a respins pentru ca era nevoie a se face verificari de fapt, a fost anulat, s-a respins in temeiul unei exceptii procesuale ori s-a constatat perimat, ca si deciziile instantelor de apel care nu sunt susceptibile de recurs.

Obiect al contestatiilor in anulare de drept comun pot fi si hotarari ale primei instante, nesusceptibile de apel, atacate cu recurs care s-a respins pentru ca era nevoie de verificari de fapt, s-a anulat, s-a respins in temeiul unei exceptii procesuale si s-a constatat perimat.

Pe aceasta cale se pot ataca si hotararile pronuntate in revizuire, in contestatiile in anulare sau in contestatiile la executare, cu conditia de a fi irevocabile⁴²⁹.

Contestatia in anulare prevazuta de art. 317, C. proc. civ. este admisa si in cazul ordonantelor presedinti ale, in materia divortului la hotararile irevocabile si chiar la unele incheieri care se pronunta inaintea sau in urma judecatii (exemplu - incheierea prin care se rezolva cererea de asigurare a dovezilor pe cale principala; incheierea pronuntata in 'materia necontencioasa; incheierea de indreptare a erorilor materiale etc.⁴³⁰).

Sunt autori care considera ca nu ar putea fi atacate cu contestatie in anulare, in baza art. 317 C. proc. civ., hotararile pronuntate in cazu­rile judecate fara citarea partilor sau in ordonantele de adjudecare⁴³¹.

2.2. Contestatia in anulare speciala

Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie, cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-1 numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.

Primul motiv al contestatiei in anulare speciala are in vedere erori materiale evidente, esentiale, in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului, care au avut drept consecinta pronuntarea unei solutii gresite.

Textul priveste greseli de fapt involuntar, de ordin procedural, nu greseli de judecata, si anume: respingerea gresita a unui recurs ca tardiv; anularea lui ca netimbrat neobservandu-se ca la dosar exista dovada de plata a taxelor de timbru sau ca recursul nu trebuia timbrat; anularea recursului ca fiind facut de o persoana fara calitate, fara sa se observe procura de reprezentare etc.

Pe calea contestatiei in anulare speciale nu pot fi invocate erori de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

De asemenea, s-a apreciat ca pe aceasta cale nu se pot ataca hotarari prin care s-a anulat recursul ca netimbrat, cand partea nu a satisfacut in intregime obligatia legala de plata a taxelor de timbru ori

hotarari prin care s-a respins corect recursul ca tardiv, insa instanta a apreciat ca data a inregistrarii cererii de recurs alta decat cea legala⁴³², in aceste situatii nu a existat o greseala materiala esentiala, care sa fi determinat o solutie eronata.

Greseala materiala trebuie apreciata, in principiu, in raport de situatia existenta in dosar la data pronuntarii hotararii ce se ataca, pentru ca numai in functie de ce au avut la dispozitie judecatorii la acea data, se poate aprecia daca solutia este sau nu rezultatul unei greseli materiale.

Al doilea motiv al contestatiei in anulare speciale, cel privind omisiunea cercetarii unui motiv de modificare sau de casare, poate fi invocat numai daca recursul a fost respins sau admis partial, nu si la casarea totala, pentru ca in aceasta situatie la instanta de rejudecare se pot repune in discutie toate aspectele omise.

Contestatia in anulare este inadmisibila daca motivul de recurs s-a depus tardiv, deoarece instanta de recurs nu era obligata sa se pronunte asupra lui⁴³³.

Contestatia este inadmisibila si in cazul in care se pretinde ca nu au fost examinate motive de ordine publica pe care ar fi trebuit sa le invoce din oficiu, instanta de recurs⁴³⁴.

Contestatia in anulare este inadmisibila in cazul in care instanta de recurs a grupat argumentele pentru a raspunde la motivul de recurs

printr-un considerent comun .

Pentru admisibilitatea contestatiei in anulare speciala, legea prevede ca obiectul ei sa fie o hotarare pronuntata in recurs.

2.3. Sesizarea instantei

Instanta competenta este cea care a pronuntat hotararea ce se ataca, indiferent de motivul care se invoca (art. 319, alin. l Cod de procedura civila).

Daca se invoca mai multe motive de contestatie in anulare care atrag competente diferite, atat ale instantei de apel, cat si ale instantei de recurs, cum nu poate opera prorogarea de competenta in favoarea niciuneia din aceste instante, s-a considerat ca este bine ca intai sa se judece contestatia in anulare introdusa impotriva hotararii instantei de apel si sa se suspende contestatia introdusa impotriva hotararii instantei de recurs pana la solutionarea celeilalte, irevocabil⁴³⁶. S-a argumentat justificat ca este posibil ca instanta de apel sa admita contestatia si sa desfiinteze hotararea atacata cu contestatie in anulare.

Continutul cererii de contestatie in anulare nu e prevazut expres de Codul de procedura civila, astfel ca se vor aplica dispozitiile generale privitoare la o cerere de chemare in judecata, cuprinse in art. 82 si in art. 112 C. proc. civ.

Contestatarul trebuie, insa, sa indice toate motivele care considera ca ar justifica admiterea contestatiei.

Contestatia in anulare se supune unei taxe judiciare de timbru fixe, precum si timbrului judiciar.

Partile in contestatie in anulare se numesc contestator si intimat.

Contestator poate fi, dupa caz, reclamantul sau paratul, apelantul sau intimatul, recurentul sau intimatul, revizuentul sau intimatul etc.

Deci, au aceasta calitate numai partile care au participat la judecarea cauzei in care s-a pronuntat hotararea ce se ataca.

Dar, legitimare procesuala activa au si succesorii lor in drepturi, ca si procurorul, indiferent daca a participat sau nu la judecata procesului in care s-a pronuntat hotararea ce se ataca.

Tertele persoane in legatura cu care nu s-au folosit caile legale pentru a fi atrase in proces, chiar daca ar avea interes, nu pot exercita calea contestatiei in anulare⁴³⁷.

In afara calitatii de parte in proces, contestatarul mai trebuie sa justifice si un interes.

N-are interes sa atace hotararea, recurentul caruia i s-a admis recursul si s-a casat in totalitate hotararea. De asemenea, intimatul, daca nu a fost legal citat la termenul cand a avut loc judecata, nu are

interes sa atace hotararea cu contestatie in anulare, in situatia in care s-a respins recursul.

Termenul de exercitare. Art. 319, alin. 2 din codul de procedura civila prevede doua situatii distincte cu privire la termenul inauntrul caruia se poate exercita contestatia: cand hotararea este susceptibila de executare si cand nu se poate aduce la indeplinire pe calea executarii silite.

in primul caz, contestatia se poate face inainte de inceperea executarii si in tot timpul ei, pana la implinirea termenului stabilit la art. 401 alin. l lit. b sau c.

Pentru hotararile care nu se pot aduce la indeplinire pe calea executarii silite, contestatia se poate introduce in termen de 15 zile de la data cand contestatarul a luat cunostinta de hotararea respectiva, dar nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea a ramas irevocabila.

Cu alte cuvinte, termenul de exercitare a contestatiei este de 15 zile de la data cand contestatarul a luat cunostinta de hotarare, dar legea cere ca acest moment sa nu se situeze dupa implinirea unui an de la ramanerea irevocabila a hotararii. Din aceasta categorie a hotararilor fac parte, cele prin care se respinge cererea, cele pronuntate in actiunile in constatare sau in materie de stare civila etc.⁴³⁸.

Si in cazul contestatiei in anulare sunt aplicabile dispozitiile art. 103 C. proc. civ., privitoare la repunerea in termen.

2.4. Judecata contestatiei in anulare

Judecata contestatiei in anulare se face dupa aceleasi reguli ca la judecata instantei de fond sau de recurs, dupa caz.

La cerere, instanta poate dispune suspendarea executarii hotararii contestate, cu obligatia pentru parte de a plati o cautiune (art. 319¹ C. proc. civ.).

Contestatia se judeca de urgenta si cu precadere, art. 320 alin. l C. proc. civ.

Aliniatul 2 al aceluiasi articol prevede ca, intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata.

La contestatia in anulare de drept comun se pot administra probe noi. Daca se admite contestatia in anulare pentru nelegala citare a partii pentru ziua cand s-a judecat pricina, se va anula hotararea si se va judeca din nou cauza.

Cand se admite pentru ca hotararea contestata s-a dat cu incal­carea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, se va anula acea hotarare, iar pricina va fi trimisa, prin declinare de compe­tenta, la instanta de judecata competenta sau la organul jurisdictional competent legal.

in situatia admiterii contestatiei in anulare pentru primul motiv al art. 318, Cod de procedura civila (greseli materiale), se va desfiinta hotararea pronuntata in recurs si va fi rejudecata calea de atac.

Daca se admite contestatia pentru al doilea motiv prevazut de art. 318 Cod de procedura civila, se poate anula hotararea atacata, daca prin cercetarea motivului de modificare sau de casare omis se ajunge la o casare totala sau se poate completa judecata, cand nu a fost cercetat un motiv de natura sa duca la o casare partiala cu privire la un anumit capat de cerere⁴³⁹.

Conform art. 320 alin. ultim Cod procedura civila, hotararea data in contestatie in anulare este supusa aceleiasi cai de atac ca si hotararea atacata.

impotriva hotararii pronuntata in contestatie in anulare poate fi introdusa cerere de revizuire ori chiar contestatie in anulare pentru motivele si conditiile prevazute de lege.

Art. 321 Cod de procedura civila, prevede ca nu se poate face o noua contestatie in anulare pentru motive care au existat la data introducerii primei contestatii in anulare.

3. Revizuirea

Consideratii generale. Revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, care se poate exercita numai impotriva hotararilor definitive, in cazurile si conditiile expres prevazute de lege.

Este o cale extraordinara de atac pentru ca se poate exercita numai pentru motivele prevazute expres si limitate de art. 322 Cod de procedura civila.

Revizuirea este o cale de atac de retractare deoarece se adreseaza chiar instantei care a pronuntat hotararea, prin care ii solicita sa revina asupra hotararii respective in baza unor imprejurari care s-au ivit, de regula, ulterior pronuntarii hotararii.

Obiectul revizuirii. Conform prevederilor art. 322 Cod de procedura civila, obiect al revizuirii poate fi o hotarare ramasa defini­tiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si o hotarare data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul.

in principiu, se supun revizuirii hotararile prin care s-a rezolvat fondul pretentiei, cum ar fi: hotararile de fond ale primei instante, pronuntate cu ocazia primei judecati sau in fond dupa casarea cu trimitere; hotararile de fond ale instantei de apel pronuntate cu ocazia primei judecati sau in fond dupa casarea cu trimitere; hotararile instantelor de recurs prin care se evoca fondul; hotararile date in fond dupa sau odata cu admiterea cererilor de revizuire; hotararile date in fond dupa admiterea contestatiilor in anulare; hotararile de fond pronuntate in contestatiile la executare⁴⁴⁰.

Nu pot fi atacate cu cerere de revizuire: hotararile primei instante prin care nu s-a rezolvat fondul (ex. hotararea de declinare a competentei, cea de rezolvare a conflictului de competenta etc.); hotararile instantelor de recurs prin care recursul a fost respins fara a se evoca fondul; hotararile de divort, dar numai in ce priveste desfacerea casatoriei, nu pentru capetele accesorii, ordonanta presedintialaetc.⁴⁴¹.

Cum revizuirea si recursul sunt doua cai de atac complementare, ele pot fi exercitate concomitent.

Revizuirea poate fi exercitata chiar daca partea nu a uzat de apel sau recurs.

Motivele de revizuire, in art. 322, Cod de procedura civila se prevad 8 motive de revizuire, pe care le vom analiza, sumar, in cele ce urmeaza:

1. Daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire.

Acest motiv se refera la situatia in care instanta ia dispozitii contradictorii in dispozitivul hotararii, cum a fi: admite atat actiunea principala, cat si cererea de interventie principala care are acelasi obiect; admite cererea principala in revendicare, dar si cererea recon-ventionala prin care s-a solicitat constatarea uzucapiunii asupra bunului revendicat etc.

Cand este contrarietate intre considerentele hotararii, ori intre considerente si dispozitiv sau pentru lamurirea intelesului, intinderii si aplicarii dispozitivului hotararii, nu poate fi folosita calea revizuirii.

2. Daca instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut.

in baza principiului disponibilitatii, instanta nu poate sa depa­seasca obiectul cererii, in acelasi timp, ea are si obligatia sa se pronun­te asupra tuturor cererilor formulate cu caracter principal, accesoriu sau incidental.

Daca nu s-au respectat aceste cerinte, iar hotararea este defi­nitiva, partea interesata are la indemana calea revizuirii pentru desfiin­tarea ei.

Art. 322, pct. 2, Cod de procedura civila are in vedere trei ipoteze:

- cand instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita)',

cand nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut (minus petita); cand a dat mai mult decat s-a cerut (plus petita).

in prima ipoteza, instanta a dat partii, din eroare, ceea ce aceasta a cerut. De exemplu, a acordat cheltuieli de judecata sau executia provizorie a hotararii, fara sa se fi cerut; s-a cerut obligarea la plata numai a sumei datorate, iar instanta a acordat si dobanzi; s-a cerut obligarea la plata de despagubiri, pentru neexecutarea contractului, iar instanta a dispus si rezolutiunea contractului etc.

in cea de-a doua ipoteza, instanta nu s-a pronuntat asupra tuturor cererilor formulate in proces, cum ar fi: nu a acordat cheltuielile de judecata solicitate; nu s-a pronuntat asupra cererii reconventionale, a cererii de interventie ori a cererii de chemare in garantie; nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere privitor la acordarea dreptului de

retentie, a dobanzilor, cand s-au admis cererile privind evacuarea, respectiv restituirea imprumutului etc.

Cand s-au rezolvat toate capetele de cerere, dar s-au respins o parte din ele, ori cand unele capete de cerere accesorii au fost rezolvate implicit prin respingerea capatului de cerere principal, revizuirea este inadmisibila.

Ipoteza a treia priveste acordarea de catre instanta a mai mult decat s-a cerut, cum ar fi: se cere plata unei anumite sume de bani cu titlu de despagubiri, iar instanta acorda mai mult decat a cerut partea, fara ca aceasta sa-si fi majorat pretentiile; se cere numai recunoasterea dreptului de uzufruct, dar se recunoaste dreptul de proprietate asupra bunului etc.

3. Daca obiectul pricinii nu se afla in fiinta.

Acest motiv de revizuire poate fi invocat in situatia in care, printr-o hotarare s-a dispus numai obligarea la predarea unui bun cert si determinat, care insa a pierit dupa pronuntarea hotararii. Daca prin hotarare s-a dispus atat la obligarea la predarea bunului, cat si obligarea la plata contravalorii lui (alternativ), cererea de revizuire este lipsita de interes si se va respinge pentru ca, chiar daca bunul a pierit, creditorul poate cere executarea silita a sumei de bani ce reprezinta contravaloarea bunului respectiv.

Cand lucrul a pierit in timpul procesului, reclamantul isi poate modifica cererea in sensul de a solicita contravaloarea lui, daca are cunostinta de pieirea bunului, dar poate si ulterior introduce cerere de revizuire sau sa faca o actiune noua prin care sa solicite contravaloarea lui, pentru ca nu exista putere de lucru judecat.

Daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv, pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii, ori daca un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu reacredinta sau grava neglijenta in acea cauza.

Motivul de revizuire are in vedere doua ipoteze.

Prima ipoteza priveste situatia in care judecatorul, martorul sau expertul a fost condamnat definitiv pentru o infractiune referitoare la pricina, dar numai cand infractiunea respectiva a fost determinanta in darea solutiei in cauza supusa revizuirii.

Se pot ivi, insa situatii, in care nu se poate pronunta hotarare penala de condamnare din cauza ca judecatorul, martorul ori expertul a decedat sau din cauza ca a intervenit prescriptia, amnistia etc.

in astfel de situatii s-a apreciat de teoria si practica judiciara majoritara ca numai instanta de revizuire este cea care poate sa verifice, pe cale incidentala, daca s-a savarsit sau nu infractiunea pretinsa.

in cea de-a doua ipoteza se are in vedere situatia in care hotararea ce se ataca s-a bazat pe un inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii.

Falsul trebuie sa fie constatat, in principiu, printr-o hotarare penala irevocabila. Cand a intervenit un impediment legal (decesul faptuitorului, amnistia, prescriptia etc.) constatarea falsului se poate face si de instanta care judeca cererea de revizuire, pe cale incidentala.

Instanta suprema a precizat in unele din solutiile sale ca prin inscris fals, in sensul art. 322, pct. 4, teza II, trebuie sa se inteleaga nu numai inscrisul retinut ca fals o data cu stabilirea savarsirii unei infractiuni, ci si acela al carui continut nu corespunde realitatii, chiar si atunci cand prin operatiunea de alterare a realitatii nu s-a comis o infractiune, iar instanta de revizuire urmeaza sa stabileasca ea daca inscrisul in temeiul caruia s-a dat hotararea are sau nu un continut rear

in ceea ce priveste inscrisul declarat fals in cursul judecatii, dispozitiile art. 322, pct. 4, teza II, au in vedere situatia in care o alta instanta decat aceea la care e pe rol procesul unde se foloseste inscrisul, il declara fals.

in ceea ce priveste sanctiunea magistratului, aceasta trebuie sa fi materializata intr-o sanctiune disciplinara aplicata de autoritatile competente in conditiile Legii nr. 304/2004, republicata. Revizuirea nu poate fi obtinuta pentru orice atitudine culpabila a magistratului, ci doar pentru cele doua ipoteze determinate expres de lege si anume, reauacredinta si grava neglijenta si bineinteles in exercitarea functiei, in acea cauza⁴⁴⁴.

Daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere.

Si acest motiv de revizuire cuprinde doua ipoteze distincte.

Prima ipoteza se refera la situatia in care, la data cand s-a pronuntat hotararea atacata, instanta de judecata nu a putut avea in vedere anumite inscrisuri, care erau de natura sa schimbe solutia data. Aceste inscrisuri trebuie sa fi existat la data pronuntarii hotararii si sa nu fi putut fi depuse in procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata, fie pentru ca au fost retinute de partea potrivnica, fie dintr-o imprejurare mai presus de vointa partii.

inscrisul nou trebuie sa fie prezentat de partea care cere revizuirea si sa fie determinant, in sensul ca in situatia in care ar fi existat la dosar, era de natura sa duca la pronuntarea unei alte solutii.

Cea de a doua ipoteza priveste situatia in care hotararea atacata s-a intemeiat pe o hotarare care la randul ei a fost desfiintata sau modificata. Cererea va fi admisa numai daca hotararea care a fost revizuita era determinanta pentru solutia din hotararea ce se ataca.

Se considera ca expresia "revizuire' folosita in art. 322, pct. 5, teza II are un sens generic, iar motivul poate fi invocat si daca hota­rarea ce a stat la baza hotararii atacate cu revizuire a fost desfiintata prin alte mijloace legale (recurs, contestatie in anulare etc.)⁴⁴⁵.

6. Daca statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, disparutii, incapabilii sau cei sub curatela nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati sa-i apere.

Textul are in vedere doua situatii distincte: cand cei mentionati anterior nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie.

Se poate admite revizuirea in prima situatie numai daca se constata ca a existat o lipsa totala de aparare, nu si cand apararea s-a facut in scris, ori incomplet sau gresit.

Apararea cu viclenie trebuie sa provina de la cel care avea obligatia sa-1 apere pe revizuient si sa constea in manopere dolosive savarsite de catre cei insarcinati cu apararea, manopere ce au fost determinante in pierderea procesului de catre partea pe care trebuia sa o apere.

Daca exista hotarari definitive potrivnice date de instanta de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate.

Acest motiv de revizuire are ca fundament institutia puterii lucrului judecat si intervine in situatia cand acelasi proces se solutio­neaza de doua ori, pronuntandu-se hotarari contrarii.

Aceasta situatie poate interveni cand doua instante diferite sau chiar aceeasi instanta se pronunta in doua dosare diferite, dand hota­rari potrivnice, in una si aceeasi cauza, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate.

Revizuirea pentru acest motiv este admisibila daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: sa fie hotarari contra­dictorii definitive, chiar daca prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii; hotararile sa fie pronuntate in aceeasi pricina, deci sa existe identitate de parti, obiect si cauza; in cel de-al doilea proces sa nu se fi invocat puterea lucrului judecat ori daca a fost invocata, ea nu a fost discutata; sa se ceara anularea celei de a doua hotarari⁴⁴⁶.

S-a stabilit ca nu sunt indeplinite conditiile art. 322, pct. 7, Cod de procedura civila cand solutiile contradictorii sunt pronuntate in aceeasi cauza pe parcursul mai multor cicluri procesuale⁴⁴⁷.

Daca partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa.

Pentru a se putea formula cerere de revizuire in temeiul acestui text, trebuie indeplinite urmatoarele conditii: partea sa fi fost legal citata; sa fi fost impiedicata sa se prezinte la judecata dintr-o impre­jurare mai presus de vointa sa si sa nu fi putut instiinta instanta despre aceasta.

Instanta de revizuire este cea care va aprecia daca neprezentarea a fost mai presus de vointa partii, dupa ce ea va prezenta dovezi in acest sens.

9. Daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorate unei hota­rari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.

Prin introducerea acestui motiv de revizuire, legiuitorul a urmarit crearea posibilitatii de reparare a prejudiciilor cauzate ceta­tenilor prin incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale, atunci cand acest lucru se constata printr-o decizie pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului⁴⁴⁸.

3.1. Sesizarea instantei

Partile in revizuire se numesc revizuent si intimat. Revizuentul poate fi oricare din partile care a figurat in procesul in care s-a pronuntat hotararea supusa revizuirii, cu conditia de a justifica un interes. Revizuirea poate fi formulata in conformitate cu art. 45 alin. 3 C. proc. civ. si de catre procuror, indiferent daca a participat sau nu la solutionarea procesului in care s-a pronuntat hotararea pe care intentioneaza sa o atace.

Instanta competenta. Competenta de a judeca cererea de revizuire este a instantei care a dat hotararea definitiva ce se ataca, cu exceptia motivului de revizuire prevazut de art. 322, pct. 7 Cod de procedura civila (contrarietatea de hotarare), cand competenta revine instantei mai mare in grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotararile potrivnice.

Cand hotararile potrivnice sunt date de instante care fac parte din circumscriptii judecatoresti diferite, cererea se va indrepta la instanta mai mare in grad fata de instanta care a dat prima hotarare (art. 323, alin. 2 Cod de procedura civila).

Daca hotararile potrivnice s-au dat de doua instante de recurs, iar una din ele este inalta Curte de Casatie si Justitie, cererea se rezolva de catre instanta suprema.

in celelalte 7 motive de revizuire se are in vedere, in principiu instanta care a pronuntat hotararea pe fond. Este competenta prima instanta de fond daca hotararea a ramas definitiva prin neapelare ori daca apelul s-a respins, s-a anulat sau s-a perimat. Revizuirea unei hotarari ramasa definitiva in apel se judeca de catre instanta de apel, indiferent daca eventualul recurs a fost respins, anulat, retras sau perimat. Cand hotararea instantei de recurs evoca fondul, revizuirea va fi solutionata de catre instanta de recurs.

Cand prin aceeasi cerere se invoca mai multe motive de revizuire, iar competenta revine unor instante diferite, fiecare instanta va rezolva cererea in legatura cu motivul pentru care este competenta.

Cuprinsul cererii de revizuire. Cum legea nu cuprinde dispozitii speciale privind cuprinsul cererii de revizuire, prin asemanare se vor aplica prevederile art. 82 si ale art. 112, Cod de procedura civila. Oricum, cererea trebuie sa indice numele si domi­ciliul partilor, hotararea care se ataca, motivele de fapt si de drept, mij­loacele de proba necesare. Cererea de revizuire se timbreaza conform dispozitiilor legale prevazute in dispozitiile Legii nr. 146/1997, republicata.

Termenul de exercitare a cererii de revizuire. Conform prevederilor art. 324, Cod de procedura civila, termenul de revizuire este de o luna si se va calcula astfel:

in cazurile prevazute de art. 322, pct. l, 2 si 7, alin. l de la comunicarea hotararilor definitive, iar pentru hotararile date de instanta de recurs dupa evocarea fondului, de la pronuntare; pentru hotararile prevazute la pct. 7, alin. 2 de la pronuntarea ultimei hotarari;

in cazul prevazut de art. 322, pct. 3 de la cel din urma act de executare;

in cazurile prevazute de art. 322, pct. 4, din ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea instantei penale de condamnare a

judecatorului, martorului sau expertului ori de hotararea care a declarat fals inscrisul, in lipsa unei astfel de hotarari, termenul curge de la data cand a luat cunostinta de imprejurarile pentru care consta­tarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, dar nu mai tarziu de la data producerii acestora;

in cazurile prevazute de art. 322, pct. 5, termenul de o luna curge din ziua in care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca sau din ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea desfiintata sau modificata pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere;

in cazurile prevazute de art. 324, pct. 6, termenul va curge de la data comunicarii hotararii definitive facuta statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publica sau de la intoarcerea persoanei disparute, ori dobandirea capacitatii, in primele doua cazuri termenul fiind de o luna, iar in ultimele doua acest termen este de 6 luni.

Pentru motivul prevazut de art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile de la data incetarii impiedicarii.

Pentru motivul prevazut la art. 322 pct. 9, termenul este de 3 luni de la data publicarii hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Si in cazul revizuirii se poate cere repunerea in termen in conditiile prevazute de art. 103 din Codul de procedura civila (cand legea dispune astfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata sa introduca cererea printr-o imprejurare mai presus de vointa sa).

3.2. Judecata revizuirii

Conform art. 326, Cod de procedura civila, cererea se judeca potrivit dispozitiilor prevazute pentru cererea de chemare in judecata, iar intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata.

Compunerea instantei va fi aceeasi ca si in cauza in care s-a pronuntat hotararea atacata.

Instanta poate, la cererea revizuientului, sa suspende executarea hotararii a carei revizuire se solicita, daca se depune o cautiune in cuantumul ce se stabileste de instanta.

Daca cererea de revizuire se admite, instanta va schimba in tot sau in parte hotararea, dar cand se solicita revizuirea pentru contra-rietate de hotarari se va anula ultima hotarare.

Se pune problema daca instanta va rezolva cererea de revizuire prin doua hotarari distincte sau printr-o singura hotarare, in principiu, practica instantelor si teoreticienii instantelor dreptului considera ca cererea se poate rezolva printr-o singura hotarare, mai ales in cauze mai simple.

Totusi, in literatura judiciara s-a precizat ca, in raport de motivele de revizuire invocate si de gradul de complexitate al spetei, instantele ar putea pronunta fie o singura hotarare, fie doua hotarari⁴⁴⁹.

Astfel, pentru primul motiv, printr-o singura hotarare se va admite cererea de revizuire si va fi inlocuit dispozitivul hotararii atacate cu un alt dispozitiv, clar si fara echivoc.

in cazul celui de-al doilea motiv de revizuire, cand s-a invocat extra petita sau plus petita - instanta va pronunta o singura hotarare, prin care va modifica dispozitivul in limitele obiectului stabilit de reclamant, iar daca s-a invocat minus petita, instanta va solutiona in fond capatul de cerere omis, pronuntand o noua hotarare, care o va completa pe cea dintai.

Daca se invoca al treilea motiv, dupa ce se constata pieirea bunului se vor administra probe pentru stabilirea despagubirilor si dupa aceea instanta va modifica hotararea atacata, in sensul ca paratul va fi obligat la plata echivalentului.

Cand s-a invocat motivul pentru condamnarea judecatorului se da intai o hotarare prin care se desfiinteaza hotararea atacata si dupa rejudecarea cauzei se da o noua hotarare, iar pentru condamnarea martorului sau expertului, ori declararea ca fals a unui inscris, se da intai o incheiere interlocutorie prin care se constata ca, in principiu, cererea de revizuire este admisibila, se administreaza apoi probele si dupa aceea se pronunta o hotarare prin care se va mentine sau modifica hotararea atacata.

in cazul motivului cinci, instanta poate fie sa rezolve deodata fondul, fie sa dea o incheiere de admitere in principiu, iar dupa

administrarea probelor sa pronunte o hotarare de respingere a cererii de revizuire sau de admitere a ei si de modificare a hotararii atacate.

Daca s-a invocat motivul sase, iar instanta a constatat ca persoanele respective n-au fost aparate ori au fost aparate cu viclenie, printr-o hotarare se va desfiinta hotararea atacata si dupa rejudecare se va pronunta o noua hotarare in fond.

in cazul motivului sapte, se va pronunta o singura hotarare de anulare a celei de a doua hotarari, in cazul in care se constata ca s-a incalcat puterea lucrului judecat sau de respingere, daca nu se constata astfel. Cand hotararile sunt contradictorii numai cu privire la un capat de cerere, cea de a doua hotarare se va anula numai partial. Daca s-a judecat cauza si in recurs, se va anula atat hotararea instantei de fond, cat si a celei de recurs, chiar daca in recurs s-a confirmat hotararea anterioara.

Cand se invoca motivul opt de revizuire, instanta poate da o hotarare prin care retracteaza hotararea atacata, dupa care va rejudeca in fond pricina, pronuntand o noua hotarare. Daca nu se solicita noi probe, ci numai o reapreciere a celor deja administrate, instanta va pronunta o singura hotarare cu un dispozitiv complex, prin care mai intai admite cererea de revizuire, iar apoi se va pronunta pe fondul cauzei.

Hotararea asupra revizuirii este supusa acelorasi cai de atac ce au fost prevazute pentru hotararea revizuita, cu exceptia situatiei in care s-a cerut revizuirea pentru hotarari potrivnice, cand calea de atac este numai recursul, cu exceptia cazului in care instanta de revizuire este inalta Curte de Casatie si Justitie a carei hotarare este irevocabila (art. 328 C. proc. civ.).

4. Recursul in interesul legii

Recursul in interesul legii este reglementat de art. 329 Cod de procedura civila. Acesta este o cale extraordinara de atac avand ca scop realizarea unei jurisprudente unitare pe intreg teritoriul tarii.

Potrivit art. 329 alin. l C. proc. civ., procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea Ministrului Justitiei, precum si colegiile de conducere ale curtilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea si

aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul Romaniei, sa ceara inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.

Recursul in interesul legii este solutionat de Sectiile Unite ale inaltei Curti de Casatie si Justitie, iar deciziile prin care acesta este solutionat sunt publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I (alin. 2 al art. 329 C. proc. civ.).

Solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese. Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante (art. 329 alin. 3 C. proc. civ.).

Din dispozitiile art. 329 C. proc. civ. rezulta ca recursul in interesul legii are o serie de particularitati si anume:

legitimarea procesuala activa apartine procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie si colegiilor de conducere ale curtilor de apel;

competenta de solutionare apartine numai inaltei Curti de Casatie si Justitie, in Sectiile Unite;

obiectul sau il reprezinta hotararile judecatoresti in care s-a solutionat diferit aceeasi problema de drept;

solutiile se pronunta numai in interesul legii, neavand efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din procesele respective;

deciziile pronuntate se publica in Monitorul Oficial, Partea I;

se poate exercita oricand, legea neprevazand un anumit termen pentru promovarea lui.