Cercetand aspectele referitoare la
originea si aparitia dreptului, profesorul Nicolae Popa constata aria larga a
punctelor de vedere, diverse abordari interdisciplinare, distinctii si nuantari
ca: regulile sociale sunt indispensabile, oricarei forme de organizare sociala,
alcatuind "un prim deziderat al oricarei ordini" (L. Fuller); acceptarea
dreptului societatilor primitive (Thurnwald, Malinowski, Hoebel) in masura in
care neglijarea sau incalcarea unei norme sociale este urmata "sub forma de
amenintare sau in mod real, de aplicarea
unei forte fizice, exercitata de un individ sau de un grup ca un privilegiu
socialmente recunoscut al acestora", intelegerea controlului social este data
de atitudinea generala a grupului fata de standarde de comportament obligatoriu
(H.L.A. Hart); prin interventia statului ia nastere dreptul. Nu exista drept fara stat. (I. Szabo)
Doctrina marxista
care absolutizeaza in mod unilateral natura de clasa a dreptului, considera ca
acesta nu a existat in comuna primitiva, deoarece nu existau clase antagonice
si deci ar fi aparut numai o data cu impartirea societatii in clase
(proprietari de sclavi si sclavi), ca expresie a vointei si intereselor
claselor dominante. De altfel, mergand pe linia aceluiasi rationament, se
sustinea ca, o data cu disparitia impartirii societatii in clase, va disparea
si dreptul, precum si statul .
Realitatea istorica arata ca dreptul este un fenomen social inerent societatii
omenesti. Romanii au exprimat foarte clar si lapidar aceasta realitate prin
adagiul: ubi societas, ibi jus (unde exista societate, exista si drept).
Totusi este
interesant de relevat ca cercetarile mai recente asupra societatilor arhaice,
numite si holistice in special cele datorate etnologiei (stiinta ca are ca
obiect studiul comportamentelor animalelor ce traiesc in grup, iar dupa unii
autori si al oamenilor) releva ca diferitele forme de reglementare in
societatile holistice - obiceiuri, morala, religie, drept - nu coexista in mod
necesar de la inceput, ca ar exista unele societati umane organizate numai pe
baza obiceiurilor (ethos) si care nu recunosc normele juridice si, de aceea,
vechiul adagio latin - ubi societas, ibi jus - ar trebui reconsiderat .
Constituirea dreptului ca o entitate
pe deplin conturata se poate aprecia ca are loc o data cu constituirea puterii
publice ca putere de stat in tarile orientului antic, ca si in antichitatea
greco-romana. Atunci apare, alaturi de normele juridice cutumiare, dreptul
scris, ilustrat si de anumite acte normative, unele adevarate monumente
legislative intrate in istoria dreptului si culturii umane.
