Inlesnirea evadarii: continut legal, subiect
activ si continut constitutiv.
Fapta consta in inlesnirea
prin orice mijloace a evadarii, fiind mai grava cand a avut loc in
conditiile art. 269, alin. 2 C.pen., precum si de o persoana
care avea indatorirea de a pazi pe cel care a evadat. Fapta e mai
grava cand consta in inlesnirea evadarii unei persoane
retinute, arestate sau condamnate pentru o infractiune pentru care
legea prevede o pedeapsa mai mare de 10 ani. O varianta atenuata
consta in inlesnirea evadarii, savarsita din
culpa de catre o persoana ce avea indatorirea de a pazi pe
cel ce a evadat. Subiect activ poate fi orice persoana sau cel care avea
obligatia de a pazi pe evadat, adica acea persoana oficial
insarcinata cu paza celui retinut sau detinut legal.
Elementul material consta in actiunea de inlesnire a evadarii
care presupune orice sprijin dat persoanei retinute sau detinute legal,
actiunea trebuind sa fie precedata de existenta
hotararii persoane retinute sau detinute legal de a evada.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol, iar
legatura de cauzalitate rezulta ex
re. Forma de vinovatie este intentia directa sau
indirecta, iar scopul si mobilul nu prezinta
relevanta.
