Comerciantii

Comerciantii

Potrivit dispozitiilor Codului comercial roman, comertul poate fi exercitat de catre persoane fizice sau juridice, indiferent daca acestea au sau nu calitatea de comerciant. In acest sens, art.3 prevede ca, legea comerciala se aplica oricarei persoane ce savarseste fapte de comert obiective, indiferent de calitatea sa.

Atunci cand savarsirea acestor fapte de comert are caracter profesional, in conformitate cu dispozitiile art .7 Cod comercial, persoana dobandeste calitatea de comerciant. Din momentul in care este dobandita calitatea de comerciant, potrivit art. 4 Cod Comercial, toate actele si operatiunile savarsite de acea persoana se prezuma a fi comerciale.

In cazul in care savarsirea faptelor de comert obiective de catre o persoana, are caracter intamplator, raportul juridic generat de un astfel de fapt va fi supus legii comerciale, fara ca persoana in cauza sa dobandeasca calitatea de comerciant (art. 9 C. com.)[1]. Situatia este similara si in cazul faptelor de comert unilaterale sau mixte  astfel ca, desi actul juridic va fi supus legilor comerciale, persoana pentru care actul nu este fapta de comert nu dobandeste calitatea de comerciant (art 56 C.com.).

Activitatea comerciala fiind realizata in principal de comercianti, Codul comercial precizeaza notiunea de comerciant si reglementeaza statutul juridic al acestuia. Potrivit art. 7 Cod comercial, 'sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita si societatile comerciale'.

In conformitate cu prevederile art.7. C. Com. "Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita si societatile comerciale". Iar art.8 din C.Com. "Statul, judetul si comuna nu pot avea calitatea de comerciant".

Comerciantii mai sunt definiti in Legea nr.26/1990[2] ca fiind "persoanele fizice autorizate si intreprinderile individuale si familiale care exercita in mod obisnuit acte de comert, societatile comerciale, societatile si companiile nationale, regiile autonome si societatile cooperative".

Nici codul comercial si nici Legea nr.31/1990[3] - legea de constituire si functionare a societatilor comerciale in Romania, nu defineste societatea comerciala dar, prevede in art.1 "In vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale, cu respectarea dispozitiilor prezentei legii.

Societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane".

"Orice societate trebuie sa aiba un obiect licit si sa fie contractata spre folosul comun al partilor.

Definim societatea comerciala ca fiind asocierea de persoane, care in scopul savarsirii de acte de comert si in baza unui acord de vointa contractual, pun in comun aporturi patrimoniale, fac sa lucreze capitalul social si impart eventualele beneficii rezultate.

Obligatiile profesionale ale comerciantilor

Exercitarea profesiei de comerciant implica stabilirea prin lege a unor reguli care sa constituie cadrul juridic al desfasurarii acesteia. Instituirea de catre legiuitor a unor obligatii in sarcina comerciantilor urmareste protejarea intereselor comerciantilor, ale tertilor cu care acestia contracteaza, apararea intereselor publice, garantarea creditului comercial etc.

Principalele obligatii profesionale ale comerciantilor sunt:

- indeplinirea formalitatilor de publicitate prin registrul comertului;

- organizarea si tinerea contabilitatii si a registrelor prevazute de lege;

- exercitarea comertului in limitele unei concurente licite;

- obligatii de natura fiscala.

A. Indeplinirea formalitatilor de publicitate prin registrul comertului. Potrivit dispozitiilor Legii 26/1990 privind registrul comertului modificata, registrul comertului este tinut de Oficiul National al Registrului Comertului, organizat in fiecare judet si in municipiul Bucuresti pe langa tribunale.

Registrul comertului este public, orice persoana interesata putand lua la cunostinta inregistrarile pe care le cuprinde (art.4).

Art. 1 al Legii 26/1990 si Legea 359/2004 instituie obligatia comerciantilor de a cere inregistrarea in registrul comertului, inainte de inceperea activitatii lor, iar in cursul exercitarii si la incetarea acesteia sa solicite inscrierea mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege. Inregistrarile in registrul comertului se fac in baza unei incheieri a judecatorului delegat sau in baza unei hotarari judecatoresti irevocabile, in afara cazului in care legea prevede altfel. Termenul inregistrare include inmatricularea comerciantului si inscrierea de mentiuni, precum si alte operatiuni care potrivit legii, sunt mentionate in registrul comertului.

Potrivit art. 21 al Legii 26/1990, comerciantii au obligatia de a inregistra in registrul comertului mentiuni referitoare la:

a) donatia, vanzarea, locatiunea sau garantia reala mobiliara constituita asupra fondului de comert, precum si orice alt act prin care se aduc modificari inregistrarilor in registrul comertului sau care face sa inceteze firma ori fondul de comert;

b) numele si prenumele, cetatenia, codul numeric personal, pentru cetatenii romani, seria si numarul pasaportului, pentru cetatenii straini, data si locul nasterii imputernicitului sau a reprezentantului fiscal, daca este cazul; daca dreptul de reprezentare este limitat la o anumita sucursala, mentiunea se va face numai in registrul unde este inscrisa sucursala, semnatura imputernicitului/reprezentantului fiscal va fi data in forma prevazuta la art. 18 alin. (2) si (3)[4];

c) brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine, indicatiile de provenienta, firma, emblema si alte semne distinctive asupra carora societatea comerciala, regia autonoma, organizatia cooperatista sau comerciantul persoana fizica autorizata si al intreprinderilor individuale si familiale ;

d) hotararea de divort al comerciantului, precum si cea de impartire a bunurilor comune pronuntate in cursul exercitarii comertului;

e) hotararea de punere sub interdictie a comerciantului sau de instituire a curatelei acestuia, precum si hotararea prin care se ridica aceste masuri;

f) deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau de faliment, dupa caz, precum si inscrierea mentiunilor corespunzatoare;

g) hotararea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care il fac nedemn sau incompatibil sa exercite aceasta activitate;

h) orice modificare privitoare la actele, faptele si mentiunile inregistrate.

La incetarea activitatii sale, comerciantul este obligat sa solicite radierea inmatricularii din registrul comertului care in cazul societatilor comerciale poate interveni numai dupa terminarea operatiunilor de lichidare. Cererea de inregistrare a mentiunilor in registrul comertului se face in termen de 15 zile de la data actelor sau faptelor supuse obligatiei de inregistrare. Inregistrarea mentiunilor se poate face si la cererea persoanelor interesate sau din oficiu.

In sistemul Legii 26/1990 si Legii 359/2004, inmatricularea si mentiunile in registrul comertului au rol de publicitate, cu efecte opozabile tertilor, dupa inmatriculare comerciantii fiind obligati sa mentioneze pe toate documentele utilizate in activitatea sa numele sau denumirea, sediul social, codul de inregistrare si, daca este cazul, codul numeric personal - art.29 din legea 26/1990 - Comerciantul este obligat sa mentioneze pe facturi, oferte, comenzi, tarife, prospecte si orice alte documente intrebuintate in comert, numele/denumirea, sediul social, codul unic de inregistrare si, daca este cazul, codul numeric personal. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevazute de legislatia din domeniu.

In cazul nerespectarii dispozitiilor legale privind publicitatea prin registrul comertului, comerciantii pot fi obligati, prin incheiere a judecatorului delegat, la plata unor amenzi judiciare, daca fapta nu constituie infractiune.

B. Organizarea si tinerea contabilitatii si a registrelor prevazute de lege. Potrivit dispozitiilor Codului comercial, Legii contabilitatii nr. 82/1991[6] modificata si Legii 31/1990, comerciantii sunt obligati sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie.

Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala, inregistrarile facandu-se in mod cronologic si sistematic, conform planului de conturi si a normelor legale.

Comerciantii sunt obligati sa conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatia financiara anuala. Situatia financiara anuala este documentul oficial de gestiune a comerciantului, acesta trebuind sa reprezinte imaginea fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de acesta.

Se intocmeste anual, in cazul fuziunii si la incetarea activitatii. Regulile de intocmire a situatiei financiare anuale sunt prevazute in legea contabilitatii:

Art.22 C.Com impune comerciantilor obligatia tinerii registrul jurnal, registrului inventar si a registrului copier. In acelasi sens lege contabilitatii prevede ca principalele registre ce se intocmesc in contabilitate sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar si registrul cartea mare.

Registrul-jurnal, este acel registru in care comerciantul este obligat sa inregistreze zilnic toate operatiunile comertului sau, adica tot ce primeste si tot ce plateste sub orice titlu (art. 23 C. com.).

Registrul-inventar este registrul in care comerciantul este obligat sa inscrie elementele componente ale patrimoniului sau, la termenele prevazute de lege (art.24 C. Com.).

Registrul cartea mare este un registru cu conturi personificate, in care contabilitatea se face in partida dubla, tinut de comerciantii cu volum mare de activitate.

Registrele de contabilitate reprezinta principalul instrument de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului comerciantului si al rezultatelor obtinute de acesta in activitatea comerciala, putand fi folosite ca mijloc de proba in raporturile comerciale.[7]

Nerespectarea de catre comerciant a obligatiilor privind organizarea si conducerea contabilitatii, se sanctioneaza in raport de gravitatea faptei, cu amenzi contraventionale sau sanctiuni penale, in conditiile legii contabilitatii.

Registrul unic de control. Cadrul juridic privind registrul unic de control il constituie Legea nr.252/2003 . Acest act normativ vine in sprijinul contribuabililor, in sensul ca acestia vor avea o evidenta clara a controalelor financiar-fiscale efectuate, dispozitiilor si sanctiunilor dispuse de catre organele de control, putandu-se astfel evita efectuare unor controale pe aceeasi perioada si aceleasi obligatii fiscale, contrar prevederilor legale.

C. Exercitarea comertului in limitele unei concurente licite

In economia de piata, exercitarea concurentei, privita ca 'o confruntare intre agentii economici pentru castigarea si conservarea clientelei, in scopul rentabilizarii propriei activitati'[9], reprezinta un drept al oricarui agent economic, ce trebuie exercitat cu buna-credinta, cu respectarea legii si a bunelor moravuri. Numai daca exercitarea concurentei are loc in aceste limite, concurenta este considerata licita sau loiala si este ocrotita de lege.

Concurenta comerciala va fi tratata separat intr-un alt titlu al lucrarii.

D. Obligatiile de natura fiscala sunt principalele obligatii ale unui comerciant fata de stat si vizeaza in principal: plata impozitului pe venitul rezultat din activitatea desfasurata, din cedarea folosintei bunurilor sau dobanzi, plata TVA-ului sau a altor taxe si impozite datorate statului.

Conditii pentru exercitarea comertului

Conform dispozitiilor art. 7 Cod comercial, pentru a dobandi calitatea de comerciant, persoana fizica trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

1.sa savarseasca fapte de comert;

2.sa savarseasca faptele de comert ca o profesiune obisnuita.

3. faptele de comert sa fie savarsite in nume propriu.[10]

1. Savarsirea unor fapte de comert obiective dintre cele prevazute de art. 3 C. Com. este necesara datorita faptului ca numai savarsirea acestor fapte confera persoanei calitatea de comerciant.[11]

Pentru a determina dobandirea calitatii de comerciant, savarsirea faptelor de comert obiective trebuie sa fie efectiva nefiind suficienta simpla intentie pentru a deveni comerciant. In doctrina se apreciaza ca imprejurarea ca o persoana are o firma inscrisa la registrul comertului, nu ii confera acesteia, prin ea insasi, calitatea de comerciant.[12]

Savarsirea efectiva a faptelor de comert se poate realiza atat direct cat si indirect, prin intermediul unei alte persoane, deoarece caracterul efectiv al savarsirii faptelor de comert trebuie privit in sens juridic, ca o asumare a raspunderii pentru urmarile faptelor savarsite in mod direct sau indirect, prin interpusi.

Savarsirea faptelor de comert obiective trebuie sa aiba un caracter licit. Actele sau operatiunile contrare ordinii publice sau bunelor moravuri sunt nule si nu produc nici un efect. Astfel acordarea de imprumuturi cu dobanzi camataresti, savarsirea unor acte de contrabanda sau de fapte interzise liberei initiative nu au ca efect dobandirea calitatii de comerciant.

2. Savarsirea faptelor de comert cu caracter de profesiune obisnuita (art.7 C com.) O activitate intamplatoare si discontinua nu ii confera celui care o indeplineste calitatea de comerciant, ci conditia esentiala pentru dobandirea acestei calitati este efectuarea actelor de comert in mod profesional, adica sistematic, permanent si in scopul obtinerii unui profit.

In consens cu doctrina, instantele judecatoresti au statuat ca 'profesiunea consta in exercitarea actelor astfel incat sa formeze o ocupatie perseverenta, sa fie un exercitiu atat de des si de consecutiv, incat sa constituie oarecum o conditie speciala de existenta si de viata sociala. Profesiunea este starea unei persoane care face din repetarea unor acte ocupatiunea vietii sale si de la care ea obtine resursele existentei sale sociale.' Exercitarea izolata sau accidentala a unor fapte de comert obiective da nastere unor raporturi juridice supuse legii comerciale, insa nu determina dobandirea calitatii de comerciant.

Conditia privind caracterul profesional nu trebuie inteleasa in sensul ca activitatea comerciala este o activitate exclusiva a persoanei respective si nici macar activitatea principala a acesteia, ori cea mai profitabila dintre ele, deoarece o persoana poate exercita mai multe profesiuni, printre care si cea de comerciant (un artist poate fi si comerciant, un avocat poate fi si profesor). Astfel ca, indiferent daca activitatea comerciala este unica sau doar una din profesiile exercitate de persoana in cauza, ori daca este principala sau secundara, pentru dobandirea calitatii de comerciant esential este faptul ca savarsirea faptelor de comert trebuie sa intruneasca cerintele unei profesii. Caracterul profesional sau izolat al savarsirii faptelor de comert este considerat o chestiune de fapt, astfel ca, in caz de litigiu, poate fi dovedit cu orice mijloc de proba admis de legea comerciala.

3. Savarsirea faptelor de comert in nume propriu este cea de-a treia conditie necesara pentru dobandirea calitatii de comerciant, mentionata de doctrina juridica. Aceasta conditie asigura delimitarea din punct de vedere juridic, a comerciantului de auxiliarii folositi in activitatea sa, care sunt reprezentanti ai acestuia.

Savarsind fapte de comert in nume propriu, comerciantul angajeaza numele si patrimoniul sau in raporturile cu tertii. Auxiliarii comerciantului actionand in limitele insarcinarii primite de la acesta, in numele si pe seama acestuia, nu au calitatea de comerciant. Au acest statut, de exemplu : prepusii (art. 392 C.com.), comisii pentru negot (art. 404 C.com.), comisii calatori pentru negot (art.402 C.com.), administratorii societatilor comerciale, asociatii societatilor comerciale.

Incapacitati privind dobandirea calitatii de comerciant

Persoanele fizice pot desfasura activitatea comerciala daca au capacitatea ceruta de lege pentru a fi comerciant, adica au capacitate deplina de exercitiu. Aceasta capacitate confera persoanei fizice posibilitatea de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii incheind acte juridice in nume propriu.

Exista doua categorii de persoane care sunt incapabile sa dobandeasca calitatea de comerciant: persoanele puse sub interdictie judecatoreasca si minorii.

Conform art.14 C. com., in cazul persoanelor puse sub interdictie, incapacitatea este totala, deoarece acestea nu pot incepe si nici continua comertul inceput de altii.

Incapacitatea minorului, conform dispozitiilor Codului Comercial, priveste inceperea unui comert si nu continuarea acestuia. In acest sens, art.13 C. com. prevede ca, atunci cand minorul dobandeste un fond de comert pe cale succesorala, este posibila continuarea comertului in numele acestuia de catre reprezentantii legali, cu incuviintarea instantei judecatoresti.

Incompatibilitati privind calitatea de comerciant persoana fizica

Prin incompatibilitate se intelege interdictia prevazuta prin lege pentru anumite persoane de a exercita comertul cu caracter profesional datorita functiei sau profesiei pe care o indeplinesc. Ratiunea incompatibilitatii este asigurarea demnitatii si prestigiului unor functii sau profesii, sau independenta unei functii publice.

In acest sens, Constitutia Romaniei, in art.125, 132, 140, 144, prevede ca functiile de judecator, procuror, consilier de conturi sau judecator al Curtii Constitutionale sunt incompatibile cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.

Legea 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei[14] instituie incompatibilitatea persoanelor ce detin demnitati publice sau functii publice cu calitatea de comerciant. Potrivit art. 69 al legii exercita demnitati si functii publice: presedintele Romaniei, deputatii si senatorii, consilierii prezidentiali si consilierii de stat din Administratia Prezidentiala, primul- ministru, ministrii, ministrii delegati, secretarii de stat, subsecretarii de stat si cei asimilati acestora, prefectii, subprefectii, magistratii, alesii locali si functionarii publici.

Situatia este similara si in cazul militarilor sau diplomatilor si a persoanelor enumerate de art. 99 din Legea 161/2003 ce isi desfasoara activitatea in cadrul autoritatilor si institutiilor aflate exclusiv sub control parlamentar.

Se considera ca incompatibilitatea de a fi comerciant exista si in privinta celor ce exercita profesiuni liberale(avocati, notari, medici, arhitecti, etc), insa legislatia actuala reglementeaza nuantat problema acestora, nemaifiind vorba despre incompatibilitati totale.[15]

Sanctiunea nerespectarii dispozitiilor legale privind incompatibilitatea este profesionala sau disciplinara, constand in demiterea din functia publica detinuta ori excluderea din organizatia profesionala.

Decaderi

Activitatea comerciantilor trebui sa se desfasoare cu respectarea dispozitiilor legale privind ordinea publica si bunele moravuri. In situatia in care acestia savarsesc fapte prin care aduc atingere acestor dispozitii vor fi decazuti din dreptul de a mai exercita profesiunea de comerciant.

Prin Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite modificata si completata au fost precizate faptele ce constituie abateri de la aceste norme, stabilindu-se concomitent si sanctiunile contraventionale sau penale aplicabile in aceste situatii. Astfel, nu pot fi comercianti persoanele condamnate definitiv pentru una din faptele prevazute de lege, daca exista o hotarare judecatoreasca de condamnare definitiva care sa prevada in mod expres decaderea din dreptul de a exercita profesia de comerciant, ca pedeapsa complementara pe langa pedeapsa principala.

Conform art. 8 alin. 1 din OG nr. 75/2001, prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie in urmatoarele situatii:

a) la infiintarea societatilor comerciale, a societatilor cooperative si a cooperativelor agricole, de catre asociati, actionari si reprezentantii legali desemnati;

b) la solicitarea inscrierii asociatiilor si fundatiilor in Registrul asociatiilor si fundatiilor de catre asociatii sau membrii fondatori ai acestora;

c) la autorizarea exercitarii unei activitati independente de catre solicitanti;

d) la cesiunea partilor sociale sau a actiunilor de catre noii asociati sau actionari;

e) la numirea de noi reprezentanti legali, precum si la cooptarea de noi asociati sau actionari cu prilejul efectuarii majorarii de capital social de catre noii reprezentanti legali, asociati si actionari.

In situatiile prevazute la lit. a), c), d) si e), obligatia este indeplinita de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala, care va transmite, in format electronic, informatiile din cazierul fiscal al contribuabililor, la cererea Oficiului National al Registrului Comertului.

In cazul in care in cazierul fiscal exista inscrise fapte de natura penala, judecatorul delegat, instantele si organele competente nu vor dispune, respectiv, nu vor autoriza desfasurarea de activitati in formele mentionate la alin. 1 art. 8 din OG nr. 75/200.[16]