Alte legi continand texte de incriminare a infractiunii de contrabanda

Alte legi continand texte de incriminare a infractiunii de contrabanda

In paralel cu legile vamale, infractiunea de contrabanda a fost incriminata pana la 1949 si in alte legi cum erau: L. pentru monopolul tutunului, promulgata la 6 februarie 1872, L pentru organizarea marinei comerciale din 21 februarie 1907, modificata prin L. din 21 decembrie 1922 si L. pentru administrarea si exploatarea monopolurilor din 1930.

1. L. pentru monopolul tutunului din 6 februarie 1872 prevedea la art. 24 alin. 2 obligatia pentru cei care importau tutunuri straine, de a justifica, la trebuinta, posesia acelor marfuri prin chitanta de plata a drepturilor de introducere in tara. Incalcarea acestei obligatii constituia, conform alin. 3 al aceluiasi articol, contraventie care se pedepsea cu amenda de 120 lei pentru fiecare kilogram de tutun gasit in plus si cu confiscarea acestei marfi.

Fiind vorba despre un import care nu putea fi dovedit, asadar considerat ilicit printr-o prezumtie legala, desi legea nu folosea in mod expres termenul de contrabanda, jurisprudenta il considera ca atare. Mai exact, instantele admiteau in mod constant ca un import fraudulos constituia o contrabanda[1].

Art. 26 alin. 2 din L pentru monopolul tutunului dispunea ca oriunde se gasea tutun neinregistrat cu marca regiei tutunului, foi naturale sau in preparare, se considera de contrabanda, cu exceptia cazurilor cand erau importate si se prezenta biletul vamal de import

pentru consum Fapta se pedepsea cu amenda de la 50 la 500 lei si confiscarea marfii, De altfel, art. 167 alin. 2 din L. generala a vamilor din 15 iunie 1874, facea trimitere la prevederile acestei legi, considerand ca introducerea frauduloasa in tara a tutunului constituia un fapt de contrabanda.

2. L pentru organizarea marinei comerciale din 21 februarie 1907 modificata prin L din 21 decembrie 1922 cuprindea doua texte de incriminare a contrabandei. Art. 30 dispunea ca persoana imbarcata cu serviciu la bord, care imbarca sau debarca in tara straina in mod fraudulos obiecte supuse taxelor vamale, se pedepsea cu inchisoare de la 15 zile pana la 3 luni, fiind raspunzatoare si pentru amenda la care ar fi fost condamnat armatorul. Dupa cum s-a aratat, orice import sau export fraudulos constituia o contrabanda indiferent daca marfurile erau tarifate sau prohibite.

Potrivit art. 35 din lege, capitanul dovedit ca a inlesnit o contrabanda in tara straina, pentru care se prevedea prin legi o amenda pana la 1.000 lei se pedepsea cu 3 luni inchisoare. Daca contrabanda savarsita era pedepsita de lege si cu confiscarea vasului sau cu o amenda mai mare de 1.000 lei, capitanul dovedit de inlesnire, se pedepsea cu inchisoare de la 3 luni la 1 an si cu suspendarea dreptului de a comanda un vas timp de 2 ani cel putin si 3 ani cel mult. Separat de acestea, legea prevedea expres cand proprietarul vasului avea dreptul sa-l urmareasca pe cale civila pentru pagubele suferite.

Din modul de redactare a art. 35 din L. pentru organizarea marinei comerciale rezulta ca pentru realizarea delictului incriminat trebuia sa existe o contrabanda savarsita de altcineva. Altfel spus, trebuia dovedit ca s-a comis la bordul navei o contrabanda cu ocazia imbarcarii sau debarcarii si ca savarsirea ei a fost inlesnita de capitanul vasului printr-un act de toleranta sau de alta natura fara de care contrabanda nu s-ar fi putut savarsi ori s-ar fi savarsit in conditii mult mai grele pentru infractori. Pe de alta parte, se cerea ca fapta de contrabanda savarsita de altcineva, sa fie pedepsita de lege cu o amenda de pana la 1.000 lei intr-o prima modalitate, cu aceeasi amenda si confiscarea vasului sau amenda mai mare de 1.000 lei intr-o a doua modalitate legala.

3. L pentru administrarea si exploatarea monopolurilor din 2 iulie prevedea la art, 54 ca remorcherele, slepurile, corabiile, barcile si in general orice vas plutitor national, care facea curse de pasageri sau marfuri numai intre porturile dunarene, nu puteau avea la bord, pentru uzul personalului sau al pasagerilor, decat produse monopolizate, puse in comert de administratia monopolurilor. Aceeasi dispozitie se aplica si personalului trenurilor care efectuau curse mai mici de trei zile. Orice produs monopolizat strain aflate pe vasele enumerate mai sus ori asupra personalului trenurilor mentionate se considera introdus prin contrabanda si pedepsit conform legii.

Art. 55 interzicea vaselor aflate sub pavilion strain debarcarea pe teritoriul tarii a oricarui produs monopolizat. Operatiunea era considerata import si, fiind interzisa de lege, orice abatere se pedepsea cu pedepsele prevazute pentru contrabanda. L. pentru administrarea si exploatarea monopolurilor incrimina si alte infractiuni, insa numai cele de la art. 54 si 55 erau asimilate contrabandei.

'Afluxul' de texte de incriminare a delictului de contrabanda de la sfarsitul secolului al XlX-lea si din prima jumatate a celui de-al XX-lea nu poate avea alta explicatie decat aceea a preocuparii legiuitorului de a proteja o economie moderna aflata la inceputuri, apoi afectata de ravagiile unui razboi mondial si, in fine, de o criza economica in plina evolutie.Era un concurs de imprejurari deosebit de propice dezvoltarii unui fenomen infractional cum se infatisa contrabanda