ROLUL ONG IN DREPTUL INTERNATIONAL

ROLUL ONG IN DREPTUL INTERNATIONAL

Cooperarea dintre statele comunitatii internationale, in toate sferele de activitate, se diversifica in ultimele decenii, creandu-se forme de coordonare a colaborarii internationale si anume organizatiile internationale. Statele creeaza un cadru institutional de cooperare, prin adoptarea unui statut, elaborat de comun acord, in care acestea stabilesc obiectul, scopurile si organele organizatiei internationale.

Din punct de vedere al calitatii membrilor, organizatiile internationale pot fi: organizatii guvernamentale, create prin acordul de vointa al statelor si care implica raspunderea acestora, organizatii internationale neguvernamentale si organizatii internationale suprastatale, care sunt create de catre state, dar organele lor institutionale, actioneaza ca organele puterii, administratiei si judecatoresti ale unui stat.

Datorita diversitatii organizatiilor internationale neguvernamentale, ca scopuri si dimensiuni, nu s-a ajuns la o definitie general acceptata a acestor entitati. Se poate spune ca o organizatie neguvernamentala reprezinta o asociatie internationala, creata din initiativa privata sau mixta, grupand persoane fizice sau juridice avand nationalitati diferite, asociatie care nu urmareste scopuri lucrative.

Pentru a putea obtine recunoasterea calitatii de persoana juridica, aceste organizatii trebuie constituite potrivit legii unui stat determinat, care este legea sediului. Pozitia lor juridica nu difera, deci, de aceea a altor persoane juridice de drept intern din tara de sediu.

Statutul juridic al ONG-urilor poate fi abordat din doua puncte de vedere; al raporturilor lor cu statele si al relatiilor lor cu organizatiile interguvernamentale.

In prima situatie, in cea mai mare parte a cazurilor, ONG-urile sunt considerate de state ca simple asociatii interne, supuse propriilor lor legislatii, susceptibile de a fi modificate sau abrogate.

In privinta raporturilor organizatiilor neguvernamentale cu cele interguvernamentale se observa ca, in ultimii ani, o serie de organizatii internationale neguvernamentale sunt invitate sa ia parte sau li se admit cererile de participare la activitati ale unor organizatii interguvernamentale, cu conditia ca statutul acestora din urma sa prevada o asemenea participare.

Aceasta practica, intalnita in special in cazul unor organe sau organizatii interguvernamentale din sistemul O.N.U., a condus la concluzia ca unor organizatii internationale neguvernamentale li s-ar putea recunoaste anumite competente limitate in planul raporturilor de drept international.

Cu toate ca unele ONG, cum ar fi Organizatia Internationala a Politiei Criminale - Interpol sau Comitetul International al Crucii Rosii (C.I.C.R.) colaboreaza cu guvernele statelor, potrivit normelor actuale de drept international, acestor ONG-uri nu li se recunoaste calitatea de subiecte ale dreptului international. Ele nu sunt inca dotate cu un veritabil statut juridic international, desi, in anumite limite, unele dintre ele contribuie la formarea dreptului international.

Organizatia Internationala a Politiei Criminale - O.I.P.C. - Interpol este organizatie neguvernamentala, avand ca membre organe de politie din numeroase state de pe cele cinci continente.

In fiecare tara exista un birou care functioneaza in cadrul Politiei Nationale, dar se afla in angrenajul Interpol, intretinand legaturi directe cu Birourile Centrale nationale din alte tari, sau prin mijlocirea Administratiei Centrale Interpol pentru schimb de informatii si transmiterea de documente referitoare la infractiuni si infractori de drept comun. Este interzisa interventia in probleme cu caracter politico-militar, religios sau rasial.

O.I.P.C. are sediul la Paris iar unul din principalul sau rol este de a crea si dezvolta toate institutiile capabile sa contribuie in mod eficient la prevenirea si reprimarea infractiunilor de drept comun.

Un alt rol important este de asigurare si dezvoltare a asistentei reciproce a tuturor anchetatorilor de politie criminala, cu respectarea legilor fiecarei tari, precum si a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, aparut la 10 decembrie 1948, care a dat valente noi unui principiu fundamental, si anume principiului respectarii drepturilor omului.

La O.N.U., relatiile cu ONG sunt reglementate de de rezolutiile Consiliului Economic si Social (ECOSOC), 288 B(X) din 1950 si 1296 (XLIX) din 1968.

Prin rezolutia 1296 ECOSOC a decis divizarea ONG-urilor in trei grupe: cele de categoria I, prin obiectul activitatii lor, prezinta un interes fundamental pentru cea mai mare parte din activitatile Consiliului; cele din categoria a II-a au o competenta speciala, dar care nu intereseaza decat anumite activitati ale Consiliului; alte organizatii, pot participa, ocazional, la lucrarile Consiliului, in vederea unor consultari speciale.

In functie de categoria din care fac parte, ONG-urilor li se acorda unele facilitati in raporturile cu organele din sistemul ONU, care privesc trimiterea de observatori, participarea la discutii, sprijinirea si difuzarea de documente.

Unele ONG au obtinut in cadrul ECOSOC chiar "un statut consultativ" si, drept urmare, influenta lor, in special in domeniul drepturilor omului, este in crestere.

Dintre organizatiile neguvernamentale care se preocupa din ce in ce mai mult de drepturile omului fac parte: Crucea Rosie si Semiluna Rosie, Institutul International pentru Drept Umanitar, Amnesty International.

Activitatea acestor organizatii se concretizeaza in elaborarea de instrumente juridice internationale. Alte documente, in afara de Declaratia Universala a Drepturilor Omului, elaborate sub auspiciile O.N.U. sunt: Carta O.N.U., Constitutia O.I.M., Carta F.A.O., Declaratia Drepturilor Copilului, Conventia asupra abolirii muncii fortate, Conventia asupra cetateniei femeii casatorite, acestea fiind doar cateva exemple din multitudinea existenta.

Cateva din drepturile si libertatile fundamentale ale omului, care se regasesc in aproape toate instrumentele enumerate sunt: dreptul la viata, egalitatea in fata legii, libertatea de gandire, constiinta si religie, protejarea drepturilor copilului, egalitatea femeii cu barbatul.

Un alt rol important al organizatiilor neguvernamentale este acela de cooperare a statelor in domeniul activitatii spatiale si de promovare si dezvoltare a reglementarilor de drept international in acest domeniu.

Consiliul International al Uniunilor Stiintifice (I.C.S.U.) a fost infiintat in 1931, ca succesor direct al Consiliului International de Cercetare (fondat in 1919), cu rolul de a constitui un corp central, prin care comunicarea stiintifica internationala sa poata trata asupra problemelor de interes comun si pentru a incuraja cooperarea internationala.

Membri I.C.S.U. reprezinta doua categorii: uniuni stiintifice internationale si academii si consilii de cercetare.

Comitetul de cercetare Spatiala (C.O.S.P.A.R.) a fost infiintat de Consiliul International al Uniunilor Stiintifice in octombrie 1958.

C.O.S.P.A.R. este un comitet stiintific interdisciplinar iar principalul sau rol vizeaza progresul tuturor tipurilor de cercetare stiintifica in care sunt folosite vehicule spatiale, rachete si baloane.

Federatia Internationala de Aeronautica (I.A.F.) si corpurile sale asociate, Academia Internationala de Astronautica (I.A.A.) si Institutul International de Drept Spatial (I.I.S.L.) organizeaza congrese si intruniri stiintifice luand in studiu subiecte specifice privind astronautica si publicand rezultatele acestor activitati.

Federatia este constituita din societati si institutii din diferite tari. Din cadrul Federatiei poate face parte orice numar de membri apartinand aceleiasi tari, insa doar un singur membru poate vota pentru natiunea respectiva.

In prezent, Federatia numara 124 de membri, din 37 de tari.

Activitatea Asociatiei Internationale de Drept (I.L.A.) este prezentata si revizuita in cadrul conferintelor bianuale, iar activitatea desfasurata in principal intre conferinte, prin comitetele pentru diverse domenii de drept public si privat.

Unul dintre aceste comitete, Comitetul pentru Drept Spatial, constituie un forum cu rol in discutarea reglementarilor de drept spatial existente si schimbul de informatii asupra viitoarelor dezvoltari si orientari.

Pe aceste baze, Comitetul de Drept Spatial elaboreaza rezolutii si proiecte de instrumente privind parti importante ale dreptului spatial si le prezinta in vederea adoptarii procedurale de catre Conferinta I.L.A.

Societatea Internationala de Fotogrametrie si Teledetectie (I.S.P.R.S.) a fost fondata in 1910.

Organizatia se ocupa cu o serie de subiecte in legatura cu fotogrametria si teledetectia iar rolul sau acopera urmatoarele activitati in detaliu: culegerea de date din spatiu; calibrarea senzorilor; sisteme pentru procesare si analiza; teorii si algoritmi; cartografiere din spatiu; proiectarea satelitilor de cartografiere; educatia, pregatirea si aplicatiile teledetectiei.

In prezent, I.S.P.R.S. are 84 de membri, incluzand tari sau organizatii regionale.

Asociatia Asiatica pentru Teledetectie (A.A.R.S.) acopera toate spectrele privind teledetectia, cu accent in aplicatiile de tehnologie cu rol in cooperare regionala, educatie si pregatire.

A.A.R.S. a fost fondata in 1981 numarand, la 15 octombrie 1991, 17 state asiatice membre si pe Canada, Franta, Suedia, Olanda si Elvetia ca membri asociati.

F     Dr. FLORIAN COMAN, Drept International Public, Editura Sylvi, Bucuresti, 2002

F     RALUCA MIGA-BESTELIU, Drept international. Introducere in dreptul international public, Editura ALL EDUCATIONAL, Bucuresti, 1997