Conditiile de validitate ale actului de optiune succesorala

Conditiile de validitate ale actului de optiune succesorala

Fiind un act juridic optiunea succesorala trebuie sa indeplineasca conditiile de valabilitate impuse de lege pentru orice act juridic si anume: persoana care opteaza sa fie capabila; sa exprime un consimtamant valabil; obiectul actului sau sa fie licit si posibil, iar actul sa aiba o cauza licita si morala. La aceste elemente se adauga si respectarea formei specifice cerute de lege.

Capacitatea. Actul de optiune succesorala este considerat ca fiind un act de dispozitie [art. 687 C. civ. coroborat cu art. 129 alin. (2) si art. 105 alin. (3) C. fam.] si nu unul de administrare. Pentru exercitarea lui este nevoie de capacitate deplina de exercitiu ¹ .

Minorii care nu au implinit 14 ani precum si interzisii pot exercita dreptul de optiune succesorala prin reprezentantul lor legal, iar in cazul in care exista contrarietate de interese intre cel ocrotit si ocrotitor, ca in ipoteza in care ambii sunt chemati la aceeasi succesiune, se impune numirea unui curator . Minorii care au implinit 14 ani isi exercita acest drept singuri, dar cu incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorelui. Atat in cazul acceptarii mostenirii cat si al renuntarii la aceasta este nevoie de autorizarea prealabila de catre autoritatea tutelara, de vreme ce actul de optiune este considerat un act de dispozitie [art. 129 alin. (2) si art. 105 C. fam. . S-a admis, totusi, ca legatul cu titlu particular, fara sarcini sau conditii, poate fi acceptat de minorul care are capacitate de exercitiu restransa fara incuviintare prealabila, intrucat, in acest caz, nu-si asuma nici o obligatie

Potrivit art. 75 alin. (4) din Legea nr. 36/1995 in cadrul procedurii succesorale notariale, daca exista mostenitori incapabili sau cu capacitate de exercitiu restransa se citeaza reprezentantul acestora si autoritatea tutelara.

In cazul minorilor, fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, precum si a celor pusi sub interdictie, potrivit art. 19 din Decretul nr. 32/1954, acceptarea mostenirii este socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar.

Consimtamantul neviciat. Consimtamantul succesibilului care isi exercita dreptul de optiune succesorala trebuie sa fie neviciat. Si in acest domeniu, in privinta viciilor de consimtamant se aplica dreptul comun, tinandu-se insa seama de regulile speciale prevazute in art. 694 C. civ. Textul se refera numai la dol ca viciu de consimtamant in aceasta materie si numai la acceptarea succesiunii, dar se admite ca si violenta si eroarea, de fapt sau de drept, sunt de natura a duce la anularea actului de optiune, care include, evident, si renuntarea la mostenire. Eroarea numai in masura in care a constituit cauza determinanta a actului de optiune succesorala si in masura in care este scuzabila ⁵ . Eroarea asupra emolumentului succesoral poate fi retinuta ca viciu de consimtamant numai in cazul prevazut de art. 694 C. civ. si numai pentru ipoteza acceptarii mostenirii ⁶ .

Potrivit art. 694 C. civ. fraza a II-a, mostenitorul major acceptant poate cere anularea actului de acceptare a mostenirii pentru leziune daca ulterior descopera un legat de care nu a avut cunostinta la data acceptarii si care absoarbe mai mult de jumatate din aceasta. Se considera ca leziunea izvorata dintr-o atare imprejurare poate fi invocata si de mostenitorul incapabil sau cu capacitate de exercitiu restransa, care a acceptat mostenirea intrucat beneficiul de inventar, reglementat de lege pentru ocrotirea acestora, nu se opune unei astfel de solutii . Renuntarea la succesiune nu poate fi anulata pentru motivul ca ulterior s-au descoperit active ale patrimoniului succesoral, precum nici acceptarea succesiunii pentru ca s-ar fi descoperit pasive.

Obiectul actului de optiune succesorala. Actul de optiune succesorala, ca orice act juridic, trebuie sa aiba, sub sanctiunea nulitatii, un obiect licit si posibil. Nu se poate face nici renuntarea si nici acceptarea unei succesiuni nedeschise (art. 965 C. civ.) pentru ca obiectul unui atare act optional este considerat ilicit.

Cauza actului de optiune succesorala trebuie sa fie licita si morala. De pilda, s-a aratat ca renuntarea unui mostenitor rezervatar la o succesiune ce cuprinde un imobil, in favoarea unui alt mostenitor rezervatar, care devine in acest mod singurul succesor al defunctului, in considerarea gresita ca acesta din urma s-a obligat la un contraechivalent banesc in schimbul renuntarii, are o cauza falsa si deci se poate cere anularea ei ⁸ .

Forma actului de optiune succesorala. Acceptarea pura si simpla a mostenirii nu necesita ad validitatem vreo formalitate, fiind, asadar, un act juridic consensual. In schimb acceptarea sub beneficiu de inventar, precum si renuntarea la mostenire sunt acte juridice solemne, care trebuie incheiate cu respectarea cerintelor de forma prevazute in mod expres de lege.

In cazul nerespectarii conditiilor de validitate a actului de optiune succesorala intervine sanctiunea nulitatii acestuia. Nerespectarea conditiilor privind capacitatea precum si viciile de consimtamant duc la nulitatea relativa a actului de optiune succesorala. In schimb, nerespectarea formei solemne precum si a cerintelor privind obiectul si cauza actului duc la nulitatea absoluta.

Fiind anulat actul de optiune succesorala este desfiintat cu efect retroactiv, iar succesibilul in cauza va putea opta din nou cu respectarea cerintelor legale.

Desi art. 687 C. civ. se refera la acceptarea mostenirii este unanim admis ca acesta se aplica si renuntarii la mostenire.

A se vedea Plenul Trib. Suprem, decizia de indrumare nr. 6/1959, in C.D. 1959, p. 27-29; Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1580/1969, in C.D., 1969, p. 153-155.

A se vedea: O. Gidei, Este necesara incuviintarea autoritatii tutelare pentru acceptarea succesiunii de catre un minor? (I); C. Birsan, Este necesara incuviintarea, (II), in R.R.D. nr. 5/1982, p. 24-29; M. Eliescu, op. cit., p. 93; D. Chirica, op. cit., p. 204; Fr. Deak, op. cit., p. 427; E. Safta-Romano, op. cit., p. 76-77; Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1580/1969, in C.D. 1969, p. 153-155; decizia nr. 833/1983, in C.D. 1983, p. 84-87; decizia nr. 590/1986, in C.D. 1986, p. 82-85.

A se vedea: Tr. Ionascu, Exercitiul drepturilor civile si ocrotirea incapacitatii, in S.C.J., 1956, p. 74; M. Eliescu, op. cit., p. 93; E. Safta-Romano, op. cit., p. 77.

A se vedea, in acest sens, D. Alexandresco, op. cit., vol. III, p. 266-267; M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 233-234; M. Eliescu, op. cit., p. 94-96; D. Chirica, op. cit., p. 205; Fr. Deak, p. 428; A. Visan, Cu privire la cazurile de ineficacitate a renuntarii la succesiune, in R.R.D. nr. 2/1985, p. 25-26.

A se vedea, in acest sens, M. Eliescu, op. cit., p. 115-118; Fr. Deak, op. cit., p. 429; I. Moroianu-Zlatescu, D. Deselnicu, Nota la decizia civila nr. 2555/1986 a T.M.B., sectia a IV-a civila, in R.R.D. nr. 4/1987, p. 59-61.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 428.

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 206.