DISTRUGEREA - Forme si Sanctiuni

DISTRUGEREA -art.

Continutul juridic

Potrivit alin. 1 infractiunea consta in distrugerea, degradarea ori adu­cerea in stare ele neintrebuintare a unui bun apartinand altuia sau impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum si inlaturarea masurilor iuate.

Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile sociale cu caracter patrimonial refe­ritoare la integritatea, substanta si potentialul de utilizare al bunurilor.

Obiectul materia! poate consta in orice bun, mobil sau imobil, aparti­nand altuia. Cu exceptia cazurilor prevazute in alin. 2, 3 si 4, distrugerea bunului propriu nu constituie infractiune, chiar daca prin savarsirea faptei a fost prejudiciata o alta persoana care are un drept real sau de creanta cu privire ia acel bun. Distrugerea poate avea ca obiect material si un inscris. De exemplu, in practica judiciara s-a considerat ca fapta aceluia care rupe un inscris apartinand altei persoane, in care sunt consemnate raporturi patrimoniale dintre el si acea persoana, constituie infractiunea de distrugere, chiar daca actul nu a fost in intregime distrus, ci a putut fi refacut partial si chiar daca dreptul de creanta incorporat in actul rupt a fost prescris. Subiect aetiv poate fi orice persoana, cu exceptia proprietarului bunului.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva, Elementul material se poate realiza prin oricare dintre urmatoarele cinci actiuni alternative:

distrugerea;

degradarea;

aducerea in stare de neintrebuintare;

impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a unui bun,
sau

inlaturarea masurilor luate in acest sens.

Distrugerea presupune nimicirea entitatii fizice a bunului, in asa fei Incat acesta inceteaza sa mai existe.

Degradarea are semnificatia reducerii parametrilor calitativi, si in conse­cinta, reducerea potentialului sau de utilizare. Exista degradare si atunci cand fapta afecteaza estetica bunului, precum si atunci cand bunului i se poate da o alta destinatie. Distrugerea sau degradarea bunului se absoarbe, uneori, in continutul altei infractiuni, cum ar fi, de exemplu, in furtul calificat, savarsit prin efractie, art. 209 alin. 1 iit. i) Cp. Daca insa, dupa savarsirea actiunii de distrugere sau degradare, faptuitorul renunta de buna voie la savarsirea furtului, infractiunea de distrugere isi redobandeste autonomia, solutie promovata si de practica judiciara.

Aducerea in stare de neintrebuintare semnifica aducerea bunului in si­tuatia de a nu mai putea fi foiosit, temporar sau permanent, in raport cu destinatia pe care o are.

impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a unui bun presupune desfasurarea oricarei activitati de natura sa zadarniceasca luarea masurilor menite a-l apara de pericolul distrugerii.

inlaturarea masurilor de conservare sau de salvare a unui bun are ca situatie premiza luarea, de catre o alta persoana, a unor masuri de aparare a bunului de pericolul distrugerii. Prin actiunea sa, faptuitorul inlatura ma­surile astfel luate. Actiunile incriminate pot fi realizate prin orice mijloace, cu exceptia celor care determina forma agravata din alin. 4.

Urmarea imediata consta in pricinuirea unei pagube.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei, care poate fi directa'sau indirecta.

Forme. Sanctiuni

Tentativa infractiunii se pedepseste conform-prevederilor art. 222 Cp.

Consumarea infractiunii are loc In momentul in care se realizeaza oricare dintre modalitatile alternative ale elementului material avand ca urmare pricinuirea unei pagube. Daca actiunea de distrugere este indreptata impotriva mai multor bunuri, infractiunea se considera consumata in mo­mentul in care urmarea se produce in raport cu unul dintre aceste bunuri.

Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 3 ani sau amenda.

Continutul agravat

Distrugerea are trei forme agravate prevazute in alin, 2, 3 si 4.

Potrivit aiin. 2, distrugerea este mai grava in cazui in care bunul areo deosebita valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare. Agravanta se refera la obiectul material ai infractiunii, care are o deosebita valoarea artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau de o alta asemenea valoare. in raport cu un asemenea obiect material, conform alin. 5, fapta constituie infractiune chiar daca bunul apartine faptuitorului.

Sanctiunea consta in inchisoare de la unu la 10 ani.

Potrivit alin. 3, infractiunea este, de asemenea, mai grava, daca are ioc distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuiritare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de inalta tensiune, a echipamentelor si instalatiiior de telecomunicatii sau pentru difuzarea programelor de radio si televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa si a conductelor magistrale de alimentare eu apa.

Agravanta ia in considerare natura si importanta obiectului material, care, potrivit alin. 5, poate sa-i apartina chiar si faptuitorului. Spre deosebire de forma simpla, elementul material se poate realiza numai prin una din cele trei actiuni enumerate in mod limitativ in textul de incriminare: distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare. Sanctiunea consta in inchisoare de la unu la 10 ani.

Potrivit alin. 4, infractiunea de distrugere este si mai grava daca distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare se savarseste prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si daca rezuita pericol public.

Ca si in cazul formei agravate din alin. 3, elementul material se poate reaiiza numai prin distrugere, degradare sau aducere In stare de nelntre-buintare. Oricare dintre aceste actiuni trebuie savarsite prin incendiere explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public. Pericolul public trebuie sa se produca in mod efectiv, nefiind suficienta nu­mai posibilitatea producerii acestuia. Si in acest caz, potrivit alin. 5, fapta constituie infractiune chiar daca bunul apartine faptuitorului. De exemplu, agravanta se retine si atunci cand fapta savarsita consta in impiedicarea stingerii unui incendiu cauzat din neglijenta, de o catre o persoana, in propria gospodarie, daca incendiul s-a extins si asupra bunurilor altor persoane distrugandu-le.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 15 ani.

6. Aspecte procesuale

Pentru fapta prevazuta in alin. 1, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, daca bunul este proprietate pri­vata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala. Este neconstitu­tionala dispozitia "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte a! statului', prevazuta in art. 217 alin. 6 C p.