DIVIZIUNILE DREPTULUI ROMAN

DIVIZIUNILE DREPTULUI ROMAN

1. IUS CIVILE(IUS QUIRITIUM)

Din punct de vedere al persoanelor

- la inceput→exista in exclusivitatea cetatenilor romani (ius proprium civium romanorum). Strainii erau hostes au peregrini, clientela sau hospitium;

- mai tarziu→ si peregrinii au ius commercii.

Din punct de vedere al bunurilor

- la inceput→ numai pamantul intra muros

- mai tarziu→ pamantul statului roman

- si mai tarziu→ tot pamantul Italiei.

Din punct de vedere al actelor juridice, ius civile sanctiona un numar mic de acte juridice indicate de un obicei vechi. Tranzactiile comerciale erau rare si tot atat de rare erau si actele juridice menite sa le dea eficienta pentru avalida ordinea de drept existenta.Pentru mentalitatea epocii tranzactiile comerciale si formele juridice ce le insoteau apareau ca acte primejdioase in raport cu consecintele pe care le puteau avea asupra persoanelor si bunurilor.Exista limitarea libertatii persoanei prin intermediul obligatiilor si instrainarea bunurilor din cadrul familiei.

Se explica rigiditatea si formalismul ce dominau incheierea actelor juridice: se indeplineau anumite formalitati, se pronuntau cuvinte sacramentale, se schitau gesture rituale. Se dovedeste grija si importanta, pe care colectivitatea o acorda actelor juridice.

Ius civile a evoluat lent, pastrandu-si caracterul rigid si formalist. In ultimele secole ale Republicii productia de marfuri creste si odata cu ea cresc si necesitatile schimbului. Raporturile comerciale si schimbul de marfuri depasesc limitele cetatii Roma si antreneaza si peregrinii.

2. IUS GENTIUM

reglementeaza raporturile dintre romani (contracte de vanzare -cumparare, imprumut, inchieriere, stipulatie), dintre romani si peregrini si dintre peregrinii din cetati diferite;

- exista o reglementare cutumiara de elaborare romana.

Afirmatia lui Sanis ca "dreptul gintilor este un drept comun tuturor popoarelor"este o idealizare pentru ca peregrinii (locuitorii statului roman) sa se poata bucura numai de anumite reglementari romane ce constituiau ius gentium , iar raporturile juridice dintre peregrini erau reglementate de dreptul lor national (cutumele lor locale).

3. DREPTUL PRETORIAN(HONORAR)

totalitatea normelor pe care magistratii judiciari (pretorul urban, pretorul peregrine, edilii curuli, guvernatorii de provincii) si mai ales pretorii le-au creat in vederea adoptarii lui ius civile in conditiile socio-economice de la finele Republicii.

-era un sistem de reguli noi suplimentar lui ius civile elaborate si sanctionate de magistratii judiciari pentru raporturi mai noi neluate in considerare de ius civile ,inca rigid, solemn si de lunga evolutie.

De la legea Aebutia (150-126 -finele sec.II i.e.n.)magistratii judiciari au mai multe puteri ca in trecut: inscriu pe edict formule de actiuni civile, promit sa acorde actiuni honorare redactate de ei. Calauzindu-se de principiile echitatii au putut solutiona toate problemele pe care viata le scoate la iveala: completand, modificand, inlaturand institutiile devenite desuete ale vechiului ius civile. S-a ameliorat sistemul succesoral si contractual, procedura de judecata, reglementarea juridica a dreptului de proprietate.

S-au introdus reguli si institutii noi care concurand cu cele vechi s-au impus inlocuindu-le.

Activitatea pretorului se desfasura dupa anumite principii generale pe care acestia le inscriau pe album intr-un program de activitate in domeniul justitiei pentru accesul lor in magistratura.

4. DREPTUL NATURAL

Este ansamblul vag si variabil de principii presupuse conforme cu ordinea naturala, cu ordinea lucrurilor. "Dupa dreptul natural, toti oamnenii sunt egali ", desi dreptul roman ii considera pe sclavi simple obiecte.

Dreptul natural este acela pe care toate animalele le-au deprins de la natura, caci acest drept nu este specific neamului omenesc, ci este comun tutoror animalelor care se nasc pe uscat, in mare, precum si pasarilor.

De aici decurge uniunea barbatului cu femeia pe care noi o numim casatorie, zamislirea copiilor si educatia copiilor.

In fapt, observam ca si animalele, chiar cele salbatice sunt socotite a cunoaste acest drept- Ulpian.

Principii pe care juristii romani le socoteau de drept natural:

legitima aparare

nevalabilitatea unei obligatii care are ca obiect un lucru imposibil

imbogatirea fara justa cauza

sclavia

Dreptul natural este expresia unor valori supreme si apreciate in sine, existent tuturor popoarelor.

Ulpian, desi vorbeste de un drept comun tuturor animalelor, il neaga implicit cand afirma incapacitatea acestora de a cadea sub incidenta legii. Astfel ca "un animal nu poate sa savarseasca delictul de injurie, deoarece este lipsit de ratiune, rezulta idea unui drept comun animalelor si omului, care nu are nimic comun cu stiinta dreptului".

5. DREPT PUBLIC SI DREPT PRIVAT( IUS PUBLICUM SI IUS PRIVATUM)

Dreptul public = interesele publice = cultul, sacerdotiile, magistraturile.

Dreptul privat = interesele cetatenilor luati izolat.

Exista normele dreptului - natural

- gintilor

- civil - ius civile si ius praetorium.

Exista raporturi juridice referitoare la organizarea religioasa, judecatoareasca si statala.

Normele juridice de drept public nu puteau fi modificate prin conventii incheiate intre particulari, pe cand cele ale dreptului privat, partile puteau sa se abata fara a depasi limitele sistemului judiciar roman.

6 . DREPTUL SCRIS SI DREPTUL NESCRIS (IUS SCRIPTUM SI IUS NONSCRIPTUM).

Dreptul nescris s-a format pe calea izvoarelor consacrate de puterile publice investite cu autoritatea de a crea norme de drept.

Exemplu legea, constitutiile imperiale, edictele magistartilor, activitatrea jurisconsultilor.

DIVIZIUNILE DREPTULUI ROMAN

Dreptul roman- 754 i.e.n. pana la 565 e.n.( moartea lui Iustinian- 527 -534 e.n.)

IUS CIVILE( IUS QUIRITIUM)

" ius proprium civium romanorum"- la inceput, cetatenii romani + strainii ce au primit ius comercii - priveste o categie restransa de bunuri.

IUS GENTIUM- reglementeaza raporturi dintre romani( contracte de vanzare cumparare, imprumut, inchiriere, stipulatie),romani - peregrine, peregrini din cetati diferite.

El este tradus gresit ca un drept al gintilor, "drept international"- reglementare cutumiara de elaborare romana.

DREPTUL PRETORIAN - magistratii incep sa aiba puteri mai mari incepand cu legea Aebutia, intre 150 i.e.n.- sfarsitul secolului II.- sistem de reguli noi, complementar lui ius civile.

sanctionat de magistrati pentru raporturi noi, neluate in considerare de ius civile, inca rigid, solemn si de lenta evolutie.

IUS NATURALE= expresia unor valori supreme , ideale si permanente, cuprinde un ansamblu vag de principii, comforme cu ordinea naturala .

DOUA RAMURI ALE DREPTULUI CIVIL

a)     IUS PUBLICUM= priveste statul roman, reglementeaza magistraturile, cultul si colegiile de preoti;

b)     IUS PRIVATUM= institutiile interesand pe particulari.

IUS PERSONARUM - liberi -ingénui( s-au nascut liberi)

- liberti- cetateni romani

- latini

- peregrini deditici (eliberati din sclavie)

- sclavi.

STATUS CIVITATIS - liberii - cetateni romani- ingénui si liberti.

- latini - veteres, coloniani si iunieni.

- peregrini- ordinari si deditici.

AELIA SENTIA- 4 e.n. - aceasta lege a fost adusa sub consulul Telius si Sentius Saturnimus, ea a marcat alaturi de Fufia cominia( 2.i.e.n.) si Iunia Norbana( 19 e.n.), o reforma radicala a vechiului sistem de eliberare privind pe sclavi si stapani.

Sistemul repus in practica de Augustus Octavian (44 i.e.n.- 14. e.n.) si mentinut de succesorii sai a impiedicat infiltrarea si ascensiunea in comunitatrea politica a unor fosti prizonieri sau dezrobiti.

Cand Horatiu a scris__________legea nu a intrat in vigoare, caci astfel Sextus Maenas, libertul lui Pompeius si apoi comandantul flotei sale nu ar fi ajuns in situatia de a arbitra conflictul dintre Octavian si Pompeius, tradandu-i succesiv.