DREPT CONSTITUTIONAL SI INSTITUTII POLITICE

DREPT CONSTITUTIONAL SI INSTITUTII POLITICE

Ce este statul ? Statul reprezinta un fenomen social complex. Notiunea de "stat" este utilizata in cel putin doua sensuri: Sens larg ; Sens tehnic, juridic. In sens larg: Societate organizata avand un guvernamant autonom. Colectivitatea organizata in natiune In sens restrans: Aparatul care conduce. Sistemul organizational, reglementat juridiceste, care realizeaza in mod suveran conducerea unei societati (a unui popor stabilizat pe un anume teritoriu) detinand in acest scop atat monopolul crearii, cat si monopolul aplicarii dreptului. Pentru I.Kant: O multitudine de oameni care traiesc in conformitate cu dreptul si asociati printr-un contract. Scopul statului este realizarea dreptului natural. Pentru L. Duguit: Puterea politica este forta pusa in serviciul dreptului. Pentru Gramsci: Societatea politica ce acopera societatea civila. Pentru C. de Malberg: Acoperamantul juridic al unui fenomen sociologic. Pentru H. Kelsen: Ordine juridical. Statul este:  un fapt social; o ordine de drept; o imbinare a unor elemente de fapt - teritoriul si populatia - cu elemente de drept - puterea publica.

Ce este suveranitatea ? Acea trasatura a puterii de stat de a fi suprema in raport cu oricare alta putere sociala existanta in limitele sale teritoriale si independenta fata de puterea oricarui alt stat sau organism international. Suveranitatea este o notiune unitara ce se manifesta pe doua planuri: Intern - sub forma suprematiei si Extern - sub aspectul independentei. Suprematia - Desemneaza insusirea puterii de stat de a fi superioara oricarei alte puteri sociale intr-o anume tara la un moment dat. Suprematia puterii de stat se manifesta in anumite limite teritoriale. Suprematia puterii de stat trebuie privita in stransa legatura ca forta ei materiala de constrangere. Independenta - Trasatura puterii de stat potrivit careia statul isi stabileste singur, liber si dupa propria sa apreciere, fara amestecul altui stat sau organizatii internationale, politica sa interna si externa. Independenta implica respectarea suveranitatii altor state si normele dreptului international.

Scurta privire asupra conceptului de suveranitate.

Primele teorii privind suveranitatea. In Evul Mediu "superanus" indica fie pozitia regelui care se afla in varful ierarhiei feudale, fie a papei care reprezenta legea divina, dupa Toma d'Aquino. In perioada centralizarii statelor Jean Bodin fundamenteaza teoria suveranitatii statelor. La Bodin suveranitatea rezida in monarh. Adeptii teoriei contractului social, suveranitatea apartine poporului, tuturor cetatenilor. ( Jean-Jacques Rousseau). Pentru Montesquieu si Sièyes suveranitatea apartine natiunii, ca persoana morala diferita de popor. Léon Duguit nu admite "fictiunea"de suveranitate. In realitate, statul nu are dreptul de a comanda. Un grup de persoane pune mana pe putere prin alegeri si comanda celorlalti. Aceasta putere de comanda e legitima doar cand se exercita in conformitate cu dreptul. De aceea, suveran nu este statul, ci dreptul.

Teorii contemporane privind suveranitatea.

Intelegand suveranitatea ca putere absoluta, nelimitata ce se exercita exclusiv si independent de catre stat, autori contemporani au argumentat, dupa caz, caracterul perimat al suveranitatii, inutilitatea acestui concept, demonetizarea sa, demonstrand ca pastrarea suveranitatii statelor are consecinte nefaste asupra colaborarii acestora, asupra climatului international. J. F. Aubert, analizand puterea de constrangere ca element caracteristic al puterii de stat, arata ca o astfel de putere se manifesta la toate esaolanele dar nu areaceeasi natura. "la nivelul natiunii se va spune ce e suverana sau, pt a evita acest adjectiv devalorizat, se va spune ca puterea de constrangere a Elvetiei depinde imediat de dreptul internatonal". Din afirmatie reiese ca notiune ade suveranitate s-a demonetizat de asa natura incat nu merita sa mai fie utilizata si ca puterea de subordonare a unui stat este subordonata dreptului internat. In conceptia lui Hans Kelsen " suveranitatea nu constituie o calitate perceptibila sau obiectiv discernabila dintr-un obiect real, ci din contra conditia care depinde o ordine normativa suprema care, in validitatea sa nu se deduce din nici o alta ordine superioara". La Kelsen deci sistemul de drept national isi gaseste veliditatea in sistemul dr. internat. Verdross propune o teorie a repartitiei competentelor si ajunge la concluzi prioritatii dr. internat. Korowicz propune inlocuirea termenului de suveranitate inteleasa in mod absolut, cu cel de  suveranitate relativa. El argumenteaza de suv. reativa pornind de sit reale in care suveranitatea este supusa la tot felul de limitari. De asemenea a facut o deoseire intre suv propriu-zisa si exercitiul ei, aratand ca suv nu poate fi abandonata, dar exercitiul ei poate fi restrans - virtual fara limite. La aceste doua orientari se adauga si o a treia care are drept caracteristica faptul ca neaga suveranitatea "de fapt", adica se refera la ceea ce este azi suv statului si nu la ceea ce trebuie sa fie. Unii autori trag concluzia ca notiune de suv isi pierde orice semnificatie. M. A. Kaplan spune ca ceea ce caracterizeaza in prezent viata internat este dominarea acesteia de statele cele mai puternice, conducerea ei dupa un sist bipolar, in care suv statelor isi pierde orice semnificatie. Asemanator vede lucrurile si G. Schwarzenberg, care arata ca suv deplina apartine doar catorva state mai puternice celelalte inscriindu-se in cadrul unor raporturi de ierarhizare bazate pe "forta".

Caracterizare generala a statelor unitare.

Formatiune statala unica. O singura constitutie. Statul unitar este subiect unic de drept international. Cetatenii statului au o singura cetatenie. Un singur rand de organe centrale (parlament, guvern, presedinte etc.). Principalele acte normative provin de la centru si sunt in mod egal aplicabile pe intreg teritoriul. Suveranitatea nu este partajata, desi, in cadrul statului unitar descentralizat se poate realiza un partaj de competente intre autoritatile centrale si cele locale. Tipuri - In cadrul statului unitar, organele de la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale au o pozitie egala fata de organele de varf, carora le sunt subordonate mai strict sau mai putin strict, in cazul aplicarii principiului autonomiei locale. Din acest punct de vedere, statele unitare pot fi: Centralizate  -  desconcentrate; Descentralizate - functional consta in faptul de a recunoaste unor servicii publice o autonomie care permite administratiilor sa participe la conducerea lor; teritorial consta in recunoasterea unei anume autonomii unitatilor administrativ teritoriale care vor deveni colectivitati teritoriale. Problema autonomiei locale: in cazul aplicarii principiului autonomiei locale, partajul de competente intre centru si regiuni se realizeaza prin lege, fiind la dispozitia Parlamentului, iar nu prin constitutie. Dar sunt si exceptii: Italia, Spania. Exemple de state unitare: Franta, Grecia, Romania, Spania, Italia.

Caracterizare generala a statelor federale. Formatiunea statala este compusa din doua sau mai multe state membre Doua constitutii Exista doua randuri de organe centrale de stat, unul la nivelul federatiei, altul, la nivelul statelor federate, primele avand o competenta asupra intregului teritoriu si asupra intregii populatii, iar secundele numai asupra Ateritoriului si populatiei lor Sistemul normativ cuprinde norme juridice adoptate la nivel central si norme juridice adoptate la nivel federat Cetatenii federatiei au dubla cetatenie Federatia este, de regula, subiect unic de drept international. Exceptii: Germania, Elvetia, Austria. Parlamentul este bicameral Intre statele federate, dar si intre acestea si federatie exista raporturi de drept intern. Intre federatie si statele membre se realizeaza un partaj de competente, de regula, prin constitutie Conflictele de competenta intre statele federate, sau intre acestea si federatie se solutioneaza de catre un organ jurisdictional central. Atributele suveranitatii sunt exercitate conform Constitutiei, de statul federal, dar si de statele federate.

Se pot forma prin: Agregare - unirea unor state: SUA, Elvetia.Segregare - separarea unor regiuni din cadrul unui stat unitar: Belgia.

Asociatii de state. Asociatiile de state nu constituie o forma a structurii de stat, ci o forma a uniunilor interstate, un fenomen al vietii internationale Tipuri de asociatii de state: Uniunea personala Forma de asociatie a doua sau mai multe state care au in comun acelasi monarh, dar nu au si alte organe comune In plan international, statele membre apar ca subiecte distincte de drept Uniunile personale apar, de cele mai multe ori, in urma jocului regulilor succesorale Exemple: Olanda si Luxembourg (1815-1890), Anglia si regatul hanovrei (1714-1837), Belgia si Congo (1885-1908); -Uniunea reala Statele membre au acelasi monarh, dar si alte organe comune. Poate reprezenta o forma a structurii de stat, mai ales daca uniunea apare ca subiect unic de drept international. Exemple: Austro-Ungaria (1867-1918), Norvegia si Suedia (1815 - 1905), Principatele Unite Romane ( 24 ian. 1859 - 24 ian 1862). -Confederatia Statele membre isi constituie, pentru promovarea unor interese comune, un organ alcatuit din delegati ai tuturor statelor: dieta, congres, consiliu. Deciziile in cadrul organului comun se iau doar in unanimitate si trebuie ratificate de parlamentele statelor membre pentru a fi apicabile in plan intern. Statele membre isi pastreaza suveranitatea si sunt subiecte distincte de drept international. Exemple: Confederatia helvetica 91803-1848), Confederatia Germaniei de Nord (1867-1871).

Integrarea statelor in organizatii supranationale. Aceste asociatii se situeaza intr-un cadreu regional si au un scop precis, in conventia intervenita intre state prevazandu-se expres obiectul colaborarii lor, modalitatile de integrare. Totdeauna are un executiv compus din reprezentanti ai statelor membre, reprezentarea realizandu-se la cel mai inalt nivel. Are un organ care ia decizii pe baza de deliberare, un organ reprezentativ, si eventul, o Curte a Justitiei comuna. Organele comune create, in principiu organul executiv, dispune de puterea de a edica norme si decizii in sectorul sau sectoarele de activitate prevazute in actul de constituire. Puterea de decizie poate fi exercitata, dupa caz, fie potrivit principiului unanimitatii, fie potrivit principiului majoritatii. Normele si deciziile adoptate de catre organizatia supranationala primeaza fata de cele ale statului in care se aplica. Cu alte cuvinte, organele supranationale au facilitatea de a impune vointa lor statelor membre. Discutandu-se problema naturii unei astfel de integrari, in literatura de specialitate din Franta s-a aratat ce organizatiile supranationale, de genul Comunitatii Europene, sunt diferite atat de confederatie, cat si de federatie. Aceste organizatii sunt diferite de confederatii, care sunt mai putin institutionalizate si care de obicei nu pot lua nici o decizie fara unanimitatea voturilor reprezentantilor statelor confederate, cat si de federatii, pt ca acestea nu au caracter etatic,in ciuda specializarii lor. Structurile organizatiilor supranationale dispun atat de o putere normativa, cat si de o putere executiva, normele create de acestea aplicandu-se de plin drept pe teritoriile statelor membre, iar litigiile fiind solutionate de o Curte de justitie a comunitatii.

Romania- stat unitar. Pe eritoriul tarii nostre nu exista mai multe formatiuni statale, fapt pt cate inlauntrul granitelor teritoriale ale acesteia se exercita o singura putere de stat. Formarea statului roman ca stat national unitar este rezultatul unui proces istoric indelungat, este rezultatul luptei de veacuri a poporului roman pt unitate si independenta. Procesul de formare a statului national unitar a inceput prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei si Tarii Romanesti si apoi asocierea celor doua tari intr-o uniune reala care a fost transformata in stat unitar. Poporul nostru si-a continuat lupta pt desavarsirea procesului unirii, fapt realizat prin unirea vechiului regat cu Basarabia, cu Transilvania, Banatul, Satmarul si Maramuresul. De la unirea acestor provincii cu tara, la noi sau adoptat pana azi, constitutiile din 1923, 1938,1952,1965 si 1991. toate au organizat statul roman in stat unitar. In Constitutia de la 1991 se prevedea ca "Romania este un stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil". Pe teritoriul patriei noastre au trait si muncit alaturi de poporul roman, maghiari, germani si intr-un numar mai mic si alte nationalitati si nu se pune roblema organizarii lor in sate autonome, membre ale unei ederatii in care poporul roman formeaza o alta unitate statala. Dupa perioada dictaturii ceausiste, dupa revolutie minoritatile au cerut gasirea unei noi solutii juridice care sa faca posibila garantarea de drept si de fapt a drepturilor lor. Primul act cu valoare constitutionala elaborat dupa revolutie, Decretul-lege nr. 92/1990 a prevazut principiul egalitatii minoritatilor nationale cu natiunea romana. In actuala Constitutie votata la 21.11.1991, se prevede egalitatea tuturor cetatenilor fara nici o discriminare, precum si faptul ca " statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase", dreptul de a invata in limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite in limba sunt garantate, sunt prevazute garantii referitoare la efectuarea procedurii juridice in limba materna. Din toate acestea rezulta egalitatea minoritatilor din tara noastra cu poporul raman.

Principiul separatiei puterior in stat, in conceptia fondatorilor. Ideea separatiei puterilor , competentelor in stat a fost sustinuta de-a lungul istoriei de Aristotel, de John Locke si de alti ganditori, fiind fundamentata de Ch. Montesquieu in 1748 in "L'Esprit des lois" (Despre spiritul legilor). "In orice stat sunt trei parti, de care legiuitorul se va ocupa, daca e intelept, sa le randuiasca cat mai bine, avand in vedere, mai inainte de orice, interesele fiecaruia. Aceste trei parti, o data bine organizate, statul intreg este, in mod necesar, bine organizat el insusi (.). Cea dintai dintre aceste parti este adunarea generala care delibereaza cu privire la afacerile publice; a doua este corpul magistratilor (inaltilor functionari), caruia trebuie sa I se hotarasca natura, atributiile si modul de numire; a treia este corpul judecatoresc." J. Bodin atrage atentia asupra pericolului de a se intruni, in mainile aceluiasi titular, puterea legiuitoare si cea judecatoreasca. "pentru fragilitatea umana, tendinta de a pune mana pe putere ar fi prea mare daca aceleasi persoane care au puterea de a face legile ar avea, de asemenea, in mainile lor si puterea de a le executa; (.) este, prin urmare, necesar ca totdeauna sa fie in activitate o putere care sa vegheze la executarea legilor care au fost facute si care trebuie sa ramana in vigoare. Si astfel, puterea legislativa si puterea executiva ajung adesea sa fie separate." (J. Locke). Montesquieu considera ca libertatea politica a indivizilor poate fi protejata cel mai bine in acel sistem in care puterile sunt separate si pot sa se limiteze reciproc. In opinia ganditorului francez, pentru ca cetatenii sa se bucure de libertate politica trebuie ca guvernamantul sa fie astfel organizat incat un cetatean sa nu se teama de alt cetatean. Montesquiei remarca: "Experienta de totdeauna ne invata insa ca orice om care detine o putere este inclinat sa abuzeze de ea" si ca el merge pana acolo unde gaseste limite. Exista in fiecare stat trei feluri de puteri: puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoresca. "Totul ar fi pierdut daca acelasi om ar exercita aceste trei puteri", pe cea de a face legi, pe cea de a aduce la indeplinire hotararile obstesti si pe cea de a judeca infractiunile sau litigiile dintre particulari. Totusi, cele trei puteri trebuie sa colaboreze, in interesul colectivitatii etatice: "elles (les pouvoirs) sont forcees d'aller de concert".Exigentele principiului separatiei puterilor in stat.Existenta a trei organe separate care sa exercite, cu titlu principal, fiecare o anume putere, competenta: legislativa, executiva sau jurisdictionala. Aceste trei organe trebuie sa se controleze reciproc. Cele trei puteri trebuie sa colaboreze in vederea bunei guvernari. Aplicarea principiului separatiei puterilor in stat Initial, principiul separatiei puterilor in stat a fost folosit pentru reducerea autoritatii monarhului. Ulterior, principiul a fost utilizat in "competitia" dintre legislativ si executiv, fiecare detinand o pozitie privilegiata intr-o epoca sau alta. Puterea judecatoreasca a fost deseori ignorata in aceasta "lupta" motivat de caracterul ei difuz. Limitele principiului separatiei puterilor in stat. Teoria lui Montesquieu a fost criticata de-a lungul timpului cu argumente variate: Intr-un stat exista mai mult de trei puteri, ca functiile statului sunt multiple si realizate de un numar mai mare de organe care se controleaza si colaboreaza intre ele; Acelasi organ (autoritate) exercita doua-teri functii. Spre exemplu, parlamentul are functia legislativa, dar si atributii executive; guvernul este organ executiv, dar indeplineste si o functie legislativa etc.; Astazi lupta principala nu se mai poarta intre parlament si guvern, ci intre partidul de la putere si cel din opozitie.

Regimul politic - Definirea sintagmei. Clasificari. Regimul politic defineste forma de putere etatica anvizajata concomitent sub aspectul scopurilor pe care si le propune si al modului in care ester exercitata. Regimul politic defineste modul de organizare si exercitare a puterii politice apreciate dintr-o dubla perspectiva:1) Realizarea principiului separatiei puterilor in stat si 2) natura raporturilor dintre puterea etatica si cetateni, participarea acestora la luarea celor mai importante decizii la nivel central si local. Problema regimului politic este subsecventa celei privind separatia puterilor in stat, Principiul separatiei puterilor in stat nu este nici unicul, nici cel mai important element definitoriu al regimului politic. Principiul separatiei puterilor in stat trebuie anvizajat din perspectiva principiului suveranitatii poporului. Separatia puterilor in stat trebuie privita in stransa legatura cu principiul realizarii puterii poporului prin reprezentanti. Puterea de stat este o enitate ce are anumite competente care trebuie repartizate unor autoritati astfel incat sa se realizeze cat mai deplin puterea poporului. Regimuri politice democratice si nedemocratice (totalitare, autoritare). Regimuri politice clasice (reprezentative): regim parlamentar, regim prezidential, regim de adunare, regim directorial, regim mixt  si alte regimuri. Clasificarea regimurilor politice dupa Ch. Debbasch: Regimuri politice in care se realizeaza o confuzie a puterilor in profitul legislativului sau a executivului: regimul de adunare ; regimul socialist (marxist). Regimuri politice in care se realizeaza separatia puterilor in stat: regimul prezidential; regimul parlamentar; regimul mixt.

Caracterizare generala a regimului politic presidential. Principiul separatiei puterilor a fost, initial, riguros aplicat. Structura este simpla, ea se reduce la un executivul este monist (presedintele este si seful statului si seful guvernului), si cel mai adesea la un parlament bicameral. Sefii departamentelor ministeriale depind numai de autoritatea presedintelui. Numiti si revocati ad nutum de acesta, ei nu formeaza un ansamblu distinct de presedintesi nu au, teoretic, putere de decizie. Nu au acces la nici una din camere, guvernul nu actioneaza ca organ colegial, ministrii nu raspund solidar, ci individual numai in fata sefului statului. Nu exista raspundere solidara a guvernului in fata parlamentului si nici dizolvarea parlamentului. La inceput, separatia puterilor in stat s-a manifestat strict. Intr-o etapa ulterioara s-a pus accentul pe colaborarea puterilor realizata atat prin: mijloace juridice, mijloace politice. In cadrul acestui regim politic sunt alesi de popor atat presedintele cat si parlamentul ca unic organ legiuitor, ambele organe aparand echivalente d. p. d. v. a legitimitatii lor, suveranitatea executandu-se in ambele cazuri prin reprezentantii alesi. Odata cu presedintele este ales si vicepresedintele, ei putand fi alesi o singura data, pe 4ani. Presedintele are important responsabilitati in domeniul relatiilor externe, coordonarii activitatii executiv- administrative si in domeniul apararii tarii; are in competenta sa numirea membrilor Curtii Supreme cu aviz al Senatuli. Vicepresedintele indeplineste acele insarcinari pe care i le incredinteaza presedintele. In cazul in care postul de presedinte ramane vacant prin deces, demisie etc. acesta devine presedintele tari. Secretarii de stat conduc departamentele ce le-au fost incredintate sub directa coordonare a presedintelui. Ei nu pot fi membri ai Congresului. Congresul este organ de stat cu largi prerogative, are ca sarcina fundamentala adoptarea legilor, control asupra executivului exercitat prin comisii speciale de ancheta. Initiativa legislativa apartine deputatilor. Puterea judecatoreasca este reprezentata de Curtea Suprema. Fiecare din cele 3 puteri- legislativa, executiva si judecatoreasca- functioneaza azi mai mult sub imperiul necesitatii colaborarii decat cel al separarii puterilor. Nici una dintre cele 3 puteri nu este superioara sau subordonata celorlalte si fiecare din ele poate avea in acelasi timp atributii legislative, executive si judecatoreti.

Caracterizare generala a regimului politic parlamentar. P. Pactet preciza ca acesta functioneaza potrivit unei scheme care se caracterizeaza prin: 1. disocierea organelor executive si procedura de "contreseing"; 2. responsabilitatea politica a guvernului si dizolvarea parlamentului; 3. colaborarea guvernului cu adunarile. Seful statului nu raspunde d. p. d. v. politic, dar prin procedura de "contreseing" este atrasa indirect si raspunderea sa pt actele de guvernamant. Indiferent de forma concreta pe care o imbraca, regimul parlamentar se caracterizeaza prin aceea ca puterea executiva convoaca parlamentul,il poate dizolva, iar parlamentul poate determina demisia guvernului, puterea judecatoreasca putand si ea actiona asupra celorlalte puteri. Intr-un astfel de regim, seful puterii executive poate fii dupa caz un monarh sau un presedinte. Executivul este bicefal, condus de seful statului si primul ministru. Actele sefului de stat trebuie contrasemnate de un membru al guvernului. Guvernul raspunde politic in fata parlamentului. Parlamentul este singurul organ ales de popor. Aclo unde forma de guvernamant este republicana, presedintele este ales pe o perioada determinata. Organul executiv esential este insa guvernul. Acesta nu poate actiona decat avand increderea parlamentului. Seful guvernului conduce politica generala a tarii si raspunde de realizarea ei. In reg parlamentar puterea judecatoreasca este reprezentata de instantele judecatoresti. Alaturi de acestea, un rol important joaca curtile si tribunalele constitutionale ca organe jurisdictionale.

Caracterizare generala a regimului politic mixt. Este numit regim semi-parlamentar sau regim semi-prezidential. Trasaturile regimurilor parlamentare se impletesc cu cele ale regimurilor prezidentiale. Executivul este bicefal. Guvernul raspunde politic in fata parlamentului. Seful de stat poate dizolva parlamentul. Guvernul colaboreaza cu parlamentul. Parlamentul si presedintele sunt alesi de popor.

Caracterizare generala a regimului politic de adunare. Este un regim al confuziei puterilor in profitul legislativului. Puterea este exercitata de popor prin organele sale alese, in principal prin intermediul parlamentului, executivul aparand ca un simplu organ de executie al deciziilor deliberate si adoptate de adunari. Caracteristica fundamentala este inegalitaea autoritatilor; parlamentul si guvernul nu pot si nu trebuie sa aiba aceeasi importanta, aceeasi 'putere'. Parlamentul nu este doar o autoritate legislativa, ci autoritatea care ia toate deciziile fundamentale ale vietii politice, ale tarii. Membrii executivului, organ colectiv, sunt alesi si revocati de adunare. Legislativul poate anula deciziile executivului.

Caracterizare generala a regimului politic marxist. Caracterul "de clasa" al statului. Subordonarea din treapta in treapta a organelor statului pana la organele de varf, ale puterii de stat (M.A.N.). Introduce o categorie aparte de organe - Procuratura. Aparitia unor organe mixte, neprevazute de constitutie. Rolul conducator al Partidului Comunist, ca partid unic (renuntarea la pluralismul politic). Discrepanta dintre normativitate si realitate. Nationalizarea mijloacelor de productie. Introducerea unui regim juridic pentru proprietatea de stat fata de proprietatea particulara. Lipsa unui adevarat control al constitutionalitatii. Ipocrizia normativa: "suveranitatea poporului" etc.

Constitutie in sens formal si constitutie in sens material. Claude Leclercq arata ca se poate defini constitutia ca "ansamblu de reguli stabilind diferite organe ale statului si fixandu-le raporturile dintre ele, ca si raporturile dintre ele si cetateni (daca este vb de democratie) sau de supusi (daca este vb de monarhii absolute sau dictaturi). Aceasta definitie, spune el, acopera sensul material al constitutiei; este vb de materia ei, obiectul ei. Dar mai adesea cuvantul "constitutie" este privit in sens formal; este actul juridic reletiv la institutiile politice, categorie a carei elaborare si modificarea asculta adesea de reguli particulare, distincte de cele in uzaj pentru adoptarea legilor ordinare". La randul sau Pierre Pactet spune, referitor la constitutie ca " daca o definim d.p.d.v. material, adica in functie de continutul sau, atunci ea se intinde asupra tuturor regulilor reletive la transmiteea si exercitarea puterii, fie ca figureaza sau nu in textele scrise, si daca figureaza in acestea, indiferent de categoria de texte din care face parte". "Aceasta definitie materiala este in acelasi timp imprecisa si extensiva. Daca definim constitutia d.p.d.v. formal sau organic, ea cuprinde reguli care, fie ca au primit forma distincta, fie ca au fost edictate sau nu pot fi revizuite decat de un organ specific, fie ca au fost edictate sau nu pot fi revizuite decat in conformitate cu o procedura specifica" Opinand ca punctul de vedere organic, formal este mai important decat cel material, P. Pactet spune ca sensul material si cel formal nu coincid in mod necesar, ca o constitutie scrisa poate foarte bine sa lase in afara reguli care privesc puterea si, din contra, sa cuprinda norme care d.p.d.v material nu sunt constitutionale. Mergand pe aceeasi linie de idei, Jean Francois Aubert face o distinctie inlauntrul categoriei de constitutie inteleasa in sens material, vorbind de "o definitie larga" care ar cuprinde toate regulile ce sunt exprimate intr-un tratat de drept constitutional, "cele ce formeaza continutul normal" al unui astfel de tratat si de "o definitie restransa" in care sunt cuprinse "regulile referitoare la modul de revizuire a constitutiei si la modul de adoptare, modificare si abrogare a legilor ordinare". Sensul formal al constitutiei este circumstantial ideii de suprematie a acesteia in raport cu legile ordinare.

Deosebirile dintre constitutie si alte legi. In privinta adoptarii, se remarca faptul ca numai o adunare special constituita poate adopta constitutia, pe cand legea este "opera" parlamentului. Si in privinta modificarii constitutia exista deosebiri intre constitutie si celelalte legi, prima neputand fi revizuita decat cu anumite limite stabilite in cuprinsul sau si numai potrivit unei proceduri stabilite de aceasta, prin intermediul unei "legi constitutionale" lege ce urmeaza a fi supusa referendului. Forta juritica  deosebeste cele doua categorii de lefi - fundamentale si nefundamentale- secundele trebuind a fi adoptate pe baza constitutiei si in conformitate cu constitutria, incalcarea acestui principiu, stabilita potrivit dispozitiilor cuprinse atragand incetarea actiunii legilor care contravin dispozitiilor constitutionale. O alta deosebire este cea privind momentul intrarii in vigoare. Constitutia intra in vigoare dupa ce a fost aprobata de popor prin referendum pe cand celelalte legi intra in vigoare la data publicarii lor, sau la o alta data ulterioara prevazuta expres in text. In multe alte state se face o deosebire intre legi si constitutie, aceasta din urma bucurandu- se de autoritate superioara, de suprematie.  

Constitutii scrise si constitutii cutumiare.

Forme de adoptare a constitutiei. Dezvoltarea constitutionala a cunoscut mai multe moduride adoptare a constitutiei. In dreptul constitutional clasic, dupa modul lor de adoptare, constitutiile sunt de mai multe feluri, si anume :a)constitutie acordata sau charta concedata, b)statutul, c)pactul, si d)conventia. Unii autori adauga si constitutia referendara. In dreptul socialist adoptarea constitutiilor s-a facut, cel mai frecvent, de catre organul suprem l puterii de stat, care avea in comepetenta sa si adoptarea legilor ordinare. De aceea aici nu s-a vorbit de exigenta unor multiple moduri de adoptare a constitutiei. a)Constitutia acordata sau charta concedata este o constitutie adoptata de un monarh, in virtutea puterii sale absolute. Este asa cum preciza A. Hauriou, un fel de act de capitulare a monarhului fata de burghezie. Pe plen politic, charta stabileste un sistem intermediar intre monarhia limitata si regimul parlamentar. b)Statutul este tot o charta, insa votata de regula p cale plebiscitara. Cu toate ca aceasta forma de adoptare este inclusa de unii autori la 'procedeele democratice' , prin intermediul unui astfel de procedeu 'suveranitatea populara nu este activa, ci pasiva' , ea nu decide, ea accepta, in conditiile in care este dificil de a face altfel. Plebiscitul este modul cel mai des intalnit in practica de adoptare a constitutiilor autoritare. c) Pactul este o constotutie adoptata ca urmare a unui compromis intre monarh si adunarea reprezentantilor, parti egale in contract. Pactul este considerat un contact intre rege si popor, poporul fiind reprezentat prin parlament. Aceasta forma de adoptare este considerata mai potrivita pentru interesele maselor, deoarece in astfel de imprejurari monarhul trebuie sa tina cont de pretentiile celor ce reprezinta poporul, adica de parlament. d) Constitutia conventie este opera unei adunari denumite conventie, adunare special aleasa pentru a adopta constitutia. e) Constitutia referendara este aceea care este adoptata de o adunare constituanta si supusa, apoi, poporului pentru ratificare. O astfel de constitutie este si cea romana actuala, deoarece ea a fost opara sau creatia unei adunari special constituita, prin alegerile de la 20 mai 1990, care a votat- o la 21 noiembrie 1991 si apoi a supus-o aprobarii prin referendum, la 8 decembrie. Facand o caracterizare generala a modurilor de adoptare a constitutiei, P. Pactet arata ca unele sunt democratice, altele nu. Modurile democratice sunt acelea care confera grija adoptarii constitutiei unor adunari alese de ansamblul cetatenilor, iar printre acestea cele mai democratice sunt cele care sunt supuse ratificarii populare. Modurile nedemocratice exclud orice interventie a poporului, privit in ansamblul sau, exemplu concludent in acest sens constituindu- l Charta de la 1814 di Franta. In conceptia lui J. F. Aubert orice act de adoptare a unei noi contitutii intr- un stat trebuie apreciat ca o revizuire a unei contitutii vechi, cu exceptia ctului de adopatare a primei constitutii.   

Constitutii rigide si constitutii flexibile. In literatura de specialitate se afce o deosebire intre constitutiile plexibile si cele rigide, in functie de modul in care acestea pot fi modificate. Constitutiile rigide se caracterizeaza prin aceea ca prin insasi normele constitutionale se stabileste o procedura complicata de modificare sau se prevede o perioada in care o parte sau intreaga constitutie nu poate fi modificata. Astfel, de exmplu, Constitutia franceza de la 1791 prevedea ca nu se vor putea propune modificari ale nici unui articol constitutional nici in legislatura viitoare, nici in cea care urmeaza. In alte constitutii, insa, fara a prevedea imposibilitatea revizuirii, se stabilesc conditii dificile, proceduri greoaie sau limite ale revizuirii. Constitutiile flexibile (suple) se caracterizeaza prin aceea ca sunt modificate de catre legiuitorul ordinar, cu aceeasi procedura cu care sunt modificate legile obisnuite. Exemplul tipic de constitutie supla il constituie constitutia cutumiara. Coastumele constitutionale se modifica asa cum se creeaza. Procesul de transformare sau de disparitie este la fel cu cel al crearii lor. Dar nu numai constitutia cutumiara este considerata supla, ci si cele ce prevad o procedura simpla de modificare, cum a fost, de exemplu, Constitutia franceza de la 1814, Constitutia italiana de la 1848 si toate constitutiile noastre de tip socialist.

Revizuirea Constitutiei Romaniei. Revizuiri ale constitutiei la romani Actuala Constitutie a Romaniei este o constitutie semirigida, conditiile de revizuire fiind destul de complicat. Astfel, potrivit art. 146, revizuirea poate fi initiata de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin o patrime din numarul deputatilor sau al senatorilor, precum si de cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot. Cu privire la aceasta ultima situatie se precizeaza insa doua conditii : 1) cetatenii care initiaza revizuirea sa provina din cel putin jumatate din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete sau in municipiul Bucuresti sa fie inregistrate cel putin 20.000 de semnaturi in sprijinul initiativei de revizuire. Odata initiativa luata ; revizuirea se face potrivit unei proceduri speciale reglementata de art. 147. Astfel proiectul sau propunereade revizuire trebuie adoptata de Camera Deputatilor si de Senat cu o majoritate absoluta, de doua treimi. Daca textul adoptat de cele doua Camere este diferit, ajunge la procedura de mediere. Daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord , acestea, in sedinta comuna, hotarasc cu votul a cel putin trei patrimi din numarul membrilor lor. Insfarsit, revizuirea trebuie apoi aprobata prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau propunerii de revizuire.

Revizuirea Constitutiei din 1866: In 1879, dupa Tratatul de la Berlin, pentru recunoasterea egalitatii in drepturi indiferent de credinta religioasa, In 1884, dupa transformarea Romaniei in regat, In 1917, in vederea improprietaririi taranilor

Constituia din 1923 - o noua constituie sau Constitutia din 1866 revizuita? Revizuirea Constitutiei din 1991 in 2003. Initiativa  revizuirii - art. 150 din Constitutie, Procedura revizuirii - art. 151 din Constitutie, Limitele revizuirii -art 152 din Constitutie, Propuneri de revizuire a Constitutiei. Revizuirea Constitutiei Romaniei in 2003. Campania PNL de revizuire a art. 41(1) privind ocrotirea/garantarea proprietatii. Forumul constitutional organizat in vara anului 2002. Etape:25 iunie 2002 - constituirea comisiei pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constitutiei (Hotararea Parlamentului nr. 23/25.06.2002 publ. in M.O.nr. 453/27.06.02); Comisia de experti a redactat o prima versiune (vezi si raportul Comisiei de la Venetia); In aprilie 2003 Curtea Constitutionala s-a sesizat din oficiu cu privire la propunerea legislativa privind revizuirea Constitutiei (Avizul Curtii Constitutionale - decizia 148/16.04.2003 publ. in M.O. nr. 317/12.05.2003); Dezbaterile parlamentare (din martie in septembrie 2003) incheiate cu adoptarea Legii nr. 429/2003.; Sesizarea Curtii Constitutionale (Curtea decide, prin decizia nr. 356 publ. in M.O. nr. 686/30.09.03, ca nu este competenta sa se pronunte cu privire la aspecte de oportunitate a revizuirii, ci doar cu privire la constitutionalitatea revizuirii); Referendumul din 18-19 sept. 2003; Hotararea Curtii Constitutionale de confirmare a rezultatelor referendumului nr. 3/29.10.03; Publicarea Legii de revizuire nr. 429/2003 publ. in M.O. din 29.10.2003; Republicarea Constitutiei Romaniei in M.O. nr. 767/31 oct. 2003; Abrogarea Constitutiei O constitutie poate fi abrogata de o alta constitutie printr-o prevedere expresa - vezi Constituia Romaniei din 1965 care a abrogat-o expres pe cea din 1952. Alteori apare o noua constituie fara sa prevada nimic despre cea anterioara - vezi Constitutiile socialiste din 1948 si 1952 din Romania. Este posibila abrogarea "de facto" a constituiei vechi in urma unei revolutii sau miscari populare - vezi cazul Revolutiei din decembrie 1989.

Necesitatea instituirii controlului de constitutionalitate a legilor. Definind constitutia, aratam ca aceasta constitutie acel act juritic fundamental care se bucura de suprematie in raport cu toate celelalte izvoare ale dreptului. Aceasta pozitie de varf este determinata in primul rand de faptul ca prin constitutie se pun bazele juridice ale statului, se stabileste modul de organizare a societatii in stat si modalitatile juridice de ocrotire a cetatenilor, dea sigurare a drepturilor si libertatilor. In al doilea rand, daca admitem existenta unei ierarhii a formelor organizationale, in fruntea carora se plaseaza adunarea constituanta trebuie sa admitem si faptul ca actul juridic care provine de la acest organ are intaietate fata de toate celelalte. Afirmarea suprematiei constitutiei, in lipsa carora acest principiu ramane litera moarta. Este deci necesara asigurarea controlului constitutionalitatii legilor, a regulilor constitutionale de catre una din puterile constituite, distinctia de principiu dintre constitutie si legi ordinare (si legi, in general) cedeaza locul unei confuzii de fapt. " Trebuie , deci, stabilit un control care sa duca la anularea regulilor judiciare neconstitutionale". Admitandu- se ideea necesitatii controlului  constitutionalitatii legilor, inca de la inceputul secolului trecut, s-au manifestat constante eforturi in sensul rezolvarii unor probleme legate de stabilirea organelor competente a- l efectua, a modului in care acestea pot actiona, a momentului in care poate interveni controlul, a efectelor pronuntarii neconstitutionalitatii legii si a intinderii lor etc. Precizam ca acest control nu are ca efect "anularea" legii cu toate ca unele constitutii folosesc o astfel de expresie. Legile sunt abrogate nu anulate, iar abrogarea, potrivit principiului separatiei puterilor in stat, este in competenta parlamentului. Numai ca efectul declararii neconstitutionalitatii legii este identic cu cel al abrogarii: legea respectiva nu se mai aplica. Precizam, de asemenea, ca introducerea acestui control a insemnat un important pas spre realizarea statului de drept.

Varietatea formelor de realizare a controlului de constitutionalitate a legilor. In functie de organul chemat a realiza acest control, s-au facut mai multe clasificari. Intr- o opinie ar exista trei feluri de control : 1)control prin opinia publica, 2) control politic, si 3) control jurisdictional, iar intr- o alta de 1) control politic, 2) control parlamentar si 3) control judiciar. Unii includ, deci, in cadrul aceleeasi forme, controlul politic si cel parlamentar, pec and altii le considera doua forme distincte, argumentand aceasta idee prin faptul ca, in cazul controlului politic, competenta de control este atribuita unui alt organ politic decat parlamentul, cum a fost, de exmplu, Senatul Conservator prevazut de Constitutia anului VIII din Franta. Trebuie de asemenea sa amintim si opinia acelora care deosebesc controlul politic de cel semi- politic, semi-jurisdictional, specific celei de a IV Republici franceze si primei perioade a celei de a V- a Republici. In sfarsit, trebuie sa facem referire si la o alta clasificare facuta recent in literatura romaneasca, si anume : 1) constrolul exercitat prin opinia publica, 2)  controlul prin referendum, 3)controlul prin organ politic, 4) control prin organ jurisdictional si 5) controlul printr- un organ unic, special si specializat. Propunem in continuare analiza succinta a urmatoarelor forme de control :1)controlul prin opinia publica, 2)controlul politic, 3) controlul parlamentar, 4)controlul jurisdictional, cu cele doua forme imbracate pana acum : a)controlul judecatoresc si b) controlul efectuat de un organ jurisdictional specializat.

Controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor. - de tip American.Poate fi - un control difuz, realizat de instantele de drept comun - un control concentrat, realizat de instanta suprema. A aparut pe cale pretoriana (pe calea practicii judiciare) in 1803 in SUA. Se exercita pe cale de exceptie, a posteriori Are efecte inter partes si ex tunc.

Controlul constitutionalitatii legilor realizat de un organ specializat.- de tip european, kelsenian. Spre deosebire de controlul judecatoresc, in multe alte state controlul constitutionlitatii legii este realizat de alte organe, de tribunal sau curti, create special in acest scop. Primele organe create special pt efectuarea controlului constitutionalitatii legii au aparut in Austria si Cehoslovacia, in 1920, in urma ideilor lui Hans Kelsen. S-a admis in general ideea ca justitia constitutionala se situeaza intre cele trei puteri, avand misiunea de a veghea la respectarea normelor constitutionale privend partajul competentelor si a normelor care consacra si garanteaza libertatile publice. Totusi exista opinii care considera aceste autoritati create special pt realizarea controlului constitutionalitatii legilor ca facend parte dintr-un sistem unic de organe- organe jurisdictionale, conditie in care putem pastra traditia trinitatii puterilor. Aceste organe infaptuiesc dupa caz: un control anterior intrarii legii in vigoare cand, fie ca legea se intoarce in parlament fie ca legea nu mai este promulgata si deci nu mai poate intra in vigoare; un control posterior, cand actul normativ declarat neconstitutional de Curte devine inaplicabil, efectul fiind identic cu al abrogarii; atat un control anterior cat si unul posterior. Controlul se poate efectua, dupa caz, din oficiu, sau la sesizare. Facand o nanali8za de ansamblu a controlului jurisdictional realizat prin Curtile constitutionale, prof. L.Favoreu retinea urmatoarele caracteristici ale acestuia: s-au creat mai ales in statele parlamentare si semi- parlamentare; de obicei s-au creat in statele in care exista un sistem multiplu de jurisdictii; controlul de constitutionalitate se exercita de catre o singura jurisdictie, special constituita; judecatorii acestor Curti sunt desemnati de regula de autoritatile etatice (parlament, sef de stat etc); efectele controlului sunt, dupa caz, erga omnes sau inter partes; organele create pentru efectuarea controlului constitutionalitatii legilor au de regula si alte atributii; principala sarcina a acestora ramane, insa, controlul constitutionalitatilor legilor.

Aparitia si evolutia controlului de constitutionalitate a legilor in tara noastra.A aparut pe cale pretoriana, in 1912, in Speta tramvaielor in care Tribunalul Ilfov a refuzat sa aplice "Legea de interpretare" din 18 decembrie 1911 pe motiv ca, in mod neconstitutional, producea efecte retroactiv.Ca urmare, din 1912, sub imperiul Constitutiei din 1866, s-a realizat un control de constitutionalitate judecatoresc, difuz.

Constitutia din 1923 a prevazut expres dreptul Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a realiza acest control (control judecatoresc concentrat). Constitutiile comuniste instaurau in Romania un control parlamentar al constitutionalitatii legilor. Constititia din 1991 a instituit controlul de tip kelsenian, realizat de Curtea Constitutionala si in prezent. Din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei. La sesizare, asupra - Legilor organice si ordinare: Regulamentelor Parlamentului; Tratatelor international Ordonantelor Guvernului Cu efecte erga omnes - in constatarii neconstitutionalitatii Cu efecte inter partes - in cazul declararii constitutionalitatii. Controlul constitutionalitatii legilor in Constitutia actuala a Romaniei - 2. Anterior, pe cale de actiune asupra:Legilor organice si ordinare; Regulamentelor Parlamentului; Tratatelor internationale; Posterior, pe cale de exceptie asupra; Legilor organice si ordinare;  Tratatelor internationale nesupuse controlului anterior; Ordonantelor Guvernului.

Caracterizare generala a Statutului lui Cuza. Dupa alegerea sa ca domn in ambele principate, Al. I. Cuza a actionat pentru realizarea ceintelor prevazute in art. 46 al Conventiei referitoare la revizuirea legilor ce reglementau raporturile dintre propietarii de pamant si lucratorii agricoli, in sensul  imbunatatirii situatiei taranilor. Al.I. Cuza face la 2 ami 1864 o produclamatie catre popor. El propune ca poporul sa se pronunte asupra modificarilor ce el intelegea sa aduca Conventiei de la Paris si asupra legii electorale. Statutul propus de Cuza era, cel putin pentru partea ce modifica Conventia de la Paris, o "opera nationala". Statutul si legea electorala sunt aprobate prin plebiscit la 10/22 si 14/26 mai 1864. Apoi puterile garante isi dau acordul prin Protocolul Conferintei de la Paris din 16/28 iunie printr- un "Act aditional la Conventiunea din 7/19 august 1858". Statutul si "Modificatiunile indeplinatoare Statutului" care suprindea rezervele la unele dispozitii ale acestuia - precum si legea electorala sunt promulgate de Domnitor la 3/15 iulie 1864. In Statut se afirma:"Conventia incheiata la Paris in 7/19 august 1858. este si ramane legea fundamentala a Romaniei". Insa intra in vigoare, ca act aditional, Statutul. Potrivit Statutului lui Cuza, parlamentul este organizat bicameral, fiind format din Adunarea ponderatice (Senatul) si din Adunarea electiva. Puterea legiuitoare aprtine domnului si celor doua adunari, care exercita colectiv. Puterea executiva aprtinE Domnului, Domnul avea dreptul de initiativa legislativa, parlamentul sau membrii sai neavand o astfel de competenta. Statutul prevedea ca pana la efectuarea noilor domnitorul urma sa guverneze prin decrete-legi. In aceste conditii si Statutul a fost adoptat printr- un decret. Comparand Conventia de la Paris cu Statutul lui Cuza, se poate usor constata faptul ca aceasta din urma era "instrumentul" instaurarii unui regim autoritar, necesar, dupa dupa parerea noastra, in conditiile in care Adunarile se opuneau reformelor. Sub imperiul Statutului lui Cuza au fost initiate o serie de reforme legislative, intre care amintim adoptarea legii pentru organizarea judecatoreasca (din iulie 1864),  Codului civil roman (in decembrie 1865), a Codului de procedura civila, a Codului de procedura penala, multe din ele avand "o viata foarte lunga'  codul civil fiind in vigoare, iar cel penal dainuind pana in 1937.

Caracterizare generala a Constitutiei din 1866. Proiectul de constitutie a fost elaborat de Consiliul de Stat si primit de Consiliul de Ministri cu mesajul locotenentei domnesti din 1 mai 1866. A fost votat la 29 iunie in Adunarea Deputatilor (care forma Adunarea constitutionanta), deoarece Senatul, care era prevazut de Statut, nu a convocat. Promulgarea a avut loc pe 30 iunie. Constitutia din 1866 reglementeaza, organizarea puterilor in stat si drepturile fundamentale ale cetateanului. A fost elaborata dupa modelul Constitutiei belgiene din 1831. Materialul normativ este sistematizat in opt tiotluri, dupa cum urmeaza: Despre teritoriul Romanieie; Despre drepturile romanilor; Despre puterile Statului; Despre finante; Despre puterea armata; Dispozitiuni generale; Despre revizuirea constitutiei si Dispozitii tranzitorii si suplimentare. Organizarea puterii de stat se realizeaza prin aceasta constitutie, potrivit principiului separatiei puterilor in stat. Puterea legislativa se exercita colectivde catre domn si reprezentanta nationala formata din senat si adunarea deputatilor; puterea executiva este incredintata domnului iar cea judecatoreasca este incredintata curtilor si tribunalelor. Un spatiu larg este acordat reglementarii institutiei monarhice. Constitutia din 1866 introduce principiul monarhiei ereditare, stabilind reguli amanuntite cu privire la succesiunea la tron, vacanta tronului, regenta etc. In privinta instantelor judecatoresti se remarca in primul rand faptul ca insasi legea fundamentala le declara ca "putere" de stat, in al doilea rand, faptul ca aceasta isi extind competenta doincolo de sfera judiciarului, deoarece Curtea de Casatie si Justitie "are puterea de a caracteriza delictul si a determina pedeapsa" atunci cand un ministru este pus sub acuzare de catre adunari sau domn. Fiind o constitutie burgheza, Constitutia de la 1866 admitea principiile stabilite de Revolutia franceza de la 1789, consacrand libertatea, egalitatea, fraternitatea, consfintand si protejand propietatea individuala. In ceea ce priveste reglementarea proprietatii, se face un pas inapoi fata de Statutul lui Cuza, expropierea fiind admisa numai in trei cazuri, strict prevazute de constitutie. Elaborata dupa modelul Constitutiei belgiene de la 1831, Constitutia din 1866 a fost apreciata ca 'o haina mult prea larga pt cel care trebuie sa o imbrace', deoarece ea nu corespundea nivelului de dezvoltare politica si sociala a Romaniei. Aceasta constitutie a fost aplicata la noi in conditiile in care s-au aplicat in continuare si s-au dezvoltat regulile cutumiare din sfera politicului, multe din ele plamadite in timpul Conventiei de la Paris. Constitutia din 1866 a suferit mai multe modificari. Prima a avut loc in 1879, determinata de cerintele impuse Romaniei de art. 44 al Tratatului de Pace de la Berlin, prin care s-a recunoscut independenta tarii. La doi ani dupa aceasta revizuire prin legea nr.710 din 15 martie 1881 Romania a fost declarata regat. Cele mai importante revizuiri s-au realizat in iulie 1917. Scopul urmarit prin revizuire a fost acela de a crea instrumente juridice care sa faca posibila impropietarimea taranilor si introducerea sufragiului universal. 

Caracterizare generala a Constitutiei din 1923. Constitutia din 1923 constituie un act fundamental bine sistematizat, incheiat sub forma unui pact care cuprinde norme referitoare la organizarea autoritatilor publice si la drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. Este o Constitutie completa, reglementand elementele statului si raporturilor dintre stat si cetateni, prin acordarea unor largi drepturi acestora. A fost apreciata ca cea mai democratica constitutie a Romaniei. Cuprinzand o reglementare mai larga a drepturilor si libertatilor democratice, aceasta constitutie prevede votul universal, lasand totusi o portita legiuitorului ordinar de a se abate de la acest principiu in ceea ce priveste dreptul de a alege al femeilor. Acestea au fost practic inlaturate de la dreptul de vot. Trebuie remarcate: prevederile referitoare la proprietate care reflecta atat grija constituantului pentru garantarea dreptului de proprietate privata cat si grija acesteia pentru formarea si intarirea propietatii statului, pentru ocrotirea bunurilor apartinand intregii societati. In legatura cu reglementarea puterilor statului faptul ca aceasta a realizat o mai buna echilibrare a cimpetentelor pe care le au cele trei autoritati- legislativa, executiva si judecatoreasca- incredintand puterii judecatoresti dreptul de a efectua un control al constitutionalitatii legilor si dreptul de a anula actele administrative ilegale. In aceasta Constitutie se insereaza pentru prima oara functia de Presedinte al Consiliului de Ministri, se reglementeaza Guvernul ca structura distincta, se instituie Consiliul Legislativ ca organ consultativ al Parlamentului etc. Putem afirma ca aceasta constitutie a constituit din punct de vedere politic si ideologic un produs national autohton. A constituit un factor de progres in democratizarea societatii romanesti.

Premisele adoptarii Constitutiei din 1923. In urma unirii Ardealului, Bucovinei si Basarabiei cu tara, s-a modificat constitutia de la 1866, s-au creat noi reglementari care sa reflecte noua stare de lucru determinata special deformarea 'Romaniei Mari' si de consfintirea unor principii impuse de conceptia politica specifica inceputului veacului XX. Constitutia din 1866 nu fusese abrogata dupa unire. In mod tacit organizarea statului a functionat conform acestei constitutii pe tot cuprinsul Romaniei inca din momentul adoptarii decretelor-legi, prin care s-a consfintit unirea. Cu toate acestea provinciile care s-au unit cu tara s-au bucurat de autonomie timp de doi ani, functionand aici niste organe regionale autonome. In Ardeal si Banat conducerea serviciilor publice era incredintata unui Consiliu Diriginte. In Bucovina serviciile publice erau grupate in noua Secretariate, ce aveau o competenta asemanatoare celei apartinand organelor create in ardeal. Basarabia avea si ea in guvernul tarii doi ministri fara portofoliu si organe locale denumite Directoriate, asemenatoare cu secretariatele din Bucovina. Din 1920, dupa ce au fost suprimate aceste organe regionale, singurelele competente a exercitat puterea de stat pe intreg teritoriu Romaniei au ramas organele centrale. Dupa desavarsirea statului national unitar roman in viata social- economica si politica a Romaniei se inregistreaza importante prefaceri. Incepe procesul de redresare a economiei, se realizeaza reforma agrara, se actioneaza ferm prin linia concertarii activitatilor ce s-au unit tarii. Pe plan politic si social se incheia sistemul bazat pe cens si latifundi si incepea un altul, bazat pe votul universal si o larga reforma, care initiau marile prefaceri din istoria contemporana a poporului roman. In aceste noi conditii  s-a trecut la Adoptarea unei noi constitutii. La 25 dec. 1921 cu ocazia dezbaterilor organizate de Institutului Social Roman pe marginea proiectelor constitutiei, la cre au luat parte remarcabile personalitati ale vietii politice si juridice, Vintila I. Bratianu arata : « Romania iesita din acest razboi este un stat de cladit aproape nou, nu numai prin teritoriul si populatia sa indoita, prin infaptuirea Romaniei Mari, dar si prin prefacerile adanci aduse, si de reformele constitutionale si de evolutia puternica datorita ultimei conflagratii generale. La un stat nou trebuie o temelie noua ». intr- adevar se simtea nevoia unei noi temelii un cadru juridic unic pentru toate provinciile, o organizare unitara a Romaniei Mari care sa creeze conditiile adaptarii societatii romanesti la evolutia civilizatiei pe plan mondial, cu evitarea greselilor care au dus la prabusirea marilor imperii vecine. 

Caracterizare generala a Constitutiei din 1938. Cunoscuta sub denumirea de  Constitutia lui Carol al II-lea a fost considerata o Constitutie plebiscitara. Regele Carol al II-lea a supus poporul roman "spre buna stiinta si invoire, iar nu spre aprobare" o noua constitutie. Constitutia promulgata la 27 feb. 1938 constituie un important pas inapoi atat in ceea ce priveste sfera drepturilor si libertatilor acordate cetatenilor cat si in ceea ce priveste organizarea autoritatilor publice, respectarea unor principii democratice in acest domeniu. Daca in linii mari este pastrata structura vechii constitutii, modificarile intervenite sunt semnificative pentru doctrina cev a stat la baza elaborarii textului si anume: capitolul referitor la drepturi este acum intitulat "despre datoriile si drepturile romanilor" si in capitolul referitor la puterile publice sunt cuprinse mai inatai normele privind institutia regala. Regele era declarat in mod expres cap al statului. Regele nu are alte puteri decat cele date prin constitutie. Fiind considerat inviolabil pentru actele sale juridice, sunt declarati responsabili ministrii sai. El este detinatorul principalelor parghii politice si juridice, aparand ca "sef suprem" al tuturor celor trei puteri. In domeniul legislativ regele detinea dreptul de a elabora decrete cu putere de lege, unele urmand a fi supuse ratificarii iar altele nu. Avea dreptul de a initia legi si de a initia revizuirea constitutiei ramanand singurul titular al acestui drept. Regelui i s-a recunoscut si dreptul de a dizolva ambele adunari deodata, sau numai una din ele. Intinse prelogative sunt prevazute regelui si in domeniul executiv, guvernul si ministrii devenind functionarii sai. In ce priveste parlamentul, au fost luate masuri incat s-au urmarit transformarea lui, prin modul de alegere, in reprezentantul unor categorii sociale, deoarece puteau participa la vot numai acei cetateni care practicau agricultura si munca manuala; comertul si industria sau ocupatii intelectuale. In ceea ce priveste raporturile dintre puteri a fost incalcat, prin aceasta constitutie, unul din principiile fundamentale ale sistemului parlamentar- cel referitor la raspunderea politica a guvernului in fata parlamentului, acum ministrii avand raspundere politica numai fata de rege. In materie judecatoreasca, principiul inamovibilitatii a fost relativizat prin dispozitia ca inamovibilitatea se va statornici printr- o lege speciala care v-a interveni cel mai tarziu in termen de 6 luni de la promulgarea constitutiei, data pana la care se pot aplica "sanctiuni disciplinare" prin decret regal. In aceasta constitutie au fost proclamate numai anumite libertati si drepturi, au fost stabilite reguli de organizare a autoritatilor publice care reflecta centralismul birocratic si autoritar in administratia de stat si au fost introduse reguli imprumutate din conceptia corporatista italiana. Regimul politic instaurat prin aceasta contitutie a fost unul autoritar, o monarhie autoritara in care regele nu numai ca domnea dar si guverna, detinand in mainile sale cele mai importante parghii ale conducerii politice.

Caracterizare generala a Constitutiilor socialiste.

Acte cu valoare constitutionala adoptate in perioada dec. 1989 - dec. 1991. In tara noastra in decembrie 1989, odata cu judecarea si condamnarea vechiului sef de stat sunt judecate si "condamnate" si structurile care se situau pe treptele de sus ale ierarhiei organelor de stat. Structuri create in mod spontan, consiliile FSN sunt reglementate juridiceste printr- un decret-lege din 27 dec. 1989. Atat procesul revolutionar cat si decretul amintit abroga implicit multe prevederi ale constitutiei din 1965 care nu se mai bucura de legimitate in ochii poporului. Sunt adoptate o serie de acte cu valoare constitutionala, acte care prin obiectul lor de reglementare se situeaza in sfera instituirii si organizarii puterii in stat. Decretul- lege nr. 8 din 8 ian. 1990 referitor la organizarea primariilor; decretul-lege nr. 81 din 9 feb 1990 privind organizarea Consiliului National de Aparare Nationala, decretul -lege nr. 104 din 1 apr. 1990 privind activitatile pentru care guvernul adopta hotarari. Cel ami important este decretul-lege nr. 2 din 27 dec. prin care s-a constituit Consiliul Frontului Salvarii Nationale, ca "organ suprem al puterii de stat".   Dar cel mai important act din aceasta perioada care contituie un important izvor al dreptului constitutional a fost Decretul-lege nr. 92 pt alegerea Parlamentului si a Presedintelui Romaniei. Acesta nu era numai actul normativ care pregatea instituirea legala a unor noi structuri, stabilind reguli precise de formare a Parlamentului si de alegere a Presedintelui Romaniei. A fost o miniconstitutie, a fost un act constitutional care urcase pe o treapta a izvoarelor de drept ce se afla deasupra aceleia pe care era situata constitutia din 1965. Actul acesta nu cuprinde doar reguli privind alegerile ci si reguli de organizare a noilor structuri, nu cuprinde doar noi reguli electorale ci si principii constitutionale.

Caracterizare generala a Constitutiei actuale a Romaniei. In privinta libertatii cuvantului, Constitutia noastra nu se limiteaza la afirmatii de principiu. Libertatea de exprimare este reglementata in detaliu, prevazandu- se multiple forme de manifestare si stabilindu- se garantii juridice ferme precum interzicerea cenzurii de orice fel, interzicerea suprimarii publicatiilor si consacrarea raspunderii civile, stabilirea titularului obligatiei de a raspunde juridiceste pt pagubele aduse prin incalcarea unor drepturi ce tin de aceasta sfera. In privinta garantarii proprietetii, noua constitutie corespunde exigentelor internationale contemporane. Se prevede obligatia statului de a ocroti proprietatea fara a mai stabili un regim juridic preferential uneia din formele ei.daca tinem cont de criteriul referitor la exercitarea puterii in teritoriu, trebuie sa afirmam ca si aceasta conditie este indeplinita de Constitutia aprobata la 8 dec, deoarece, reglementand administratia publica locala, consfinteste urmatorul principiu: "administratia publica din unitatile administrativ teritoriale se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii serviciilor publice". In pricinta Curtii Constitutionale, trebuie aratat ca Adunarea Constitutionala s-a oprit in urma unor largi dezbateri, determinate si de nr mare al celor ce cereau respectarea traditiei romanesti in acest domeniu si atribuirea competentei controlului constitutionalitatii legilor Curtii Supreme de Justitie, la solutia instituirii acestui organism larg raspandit azi in Europa. Daca se aprecieaza in general ca reglementarea in detaliu a drepturilor, libertatilor si indatoririlor constituie criteriu de apreciere a unei constitutii ce democratica, atunci nu se poate contesta acest caracter actului nostru fundamental. In privinta criteriului referitor la pluralismul politic este remarcat faptul ca noua Constitutie a Romaniei stabileste, in art 1, ca principiul pluralismului politicc constituie " valoare suprema" si "este garantat", iar in art 8 consacra faptul ca "pluralismul in soc rom este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale", stabilind rolul partidelor si limitele actiunii lor: respectarea suveranitatii nationale, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei. In privinta stabilirii unei garantii a respectarii tratatelor internationale, Constitutia Romaniei corespund exigentelor unei legi fundamentale democratice. In acest sens se precizeaza ca statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna credinta obligatiile cei revin in tratatele la care este parte. Constitutia noastra apare ca un act fundamental democratic si modern ce constituie fundamentul juridic al remodelarii vietii social economice si politice a poporului roman. Constitutia este expresia unei vointe suverane a poporului roman fiind adoptata de o adunare special constituita in acest scop, organism creat tocmai pt a da tarii o lege fundamentala noua, bazata pe principii filozofice, etice si politice deosebite. Noua constitutie este o lege fundamentala completa reglementand armonios relatiile care in mod traditional tin de domeniul dreptului constitutional; este o constitutie semirigida stabilind reguli relativ greoaie cu privire la revizuire, de asa natura incat legiuitorul ordinar sa nu poata nesocoti sau eluda vointa adunarii originare. Problema legitimitatii noului nostru guvernamant, ca si a noii Constitutii, este mult mai complexa aprecierile tinand n u numai de doctrina sau de principiile dreptului constitutional, ci si de "credinta". d