Dreptul de retentie - consideratii generale privind dinamica obligatiilor - mijloacele juridice de transmitere a obligatiilor

DREPTUL DE RETENTIE - CONSIDERATII GENERALE PRIVIND DINAMICA OBLIGATIILOR - MIJLOACELE JURIDICE DE TRANSMITERE A OBLIGATIILOR

1. Notiune. Dreptul de retentie este acel drept real care confera creditorului care este in acelasi timp si debitor al obligatiei de restituire sau de predare a bunului altuia, posibilitatea de a retine acel bun in stapanirea sa si de a refuza restituirea lui pana cand debitorul sau, creditor al lucrului, va plati datoria ce s-a nascut in sarcina lui in legatura cu lucrul respectiv.

Dreptul de retentie nu beneficiaza de o reglementare aparte, ci numai de cateva reglementari in ipoteze particulare, cum ar fi:dreptul coeredelui care datoreaza raportul succesoral in natura, care poate refuza predarea imobilului pana la plata cheltuielilor necesare si utile facute in legatura cu bunul (art. 771 Cod civil); dreptul vanzatorului de a refuza predarea bunului vandut, cat timp nu a fost platit pretul, daca nu s-a prevazut un termen de executare a obligatiei de plata (art. 1322 Cod civil); dreptul locatarilor si arendasilor de a retine bunul inchiriat sau arendat cat timp nu au fost despagubiti in cazul vanzarii imobilului (art.1444 Cod civil); dreptul depozitarului de a retine lucrul depozitat pana la plata integrala a sumelor ce i se datoreaza de catre deponent in legatura cu depozitul (art.1619 Cod civil); dreptul tertului dobanditor de buna credinta al unui bun furat sau gasit pe care l-a cumparat la balci, targ sau la o vindere publica sau la un magazin care vinde in mod obisnuit asemenea lucruri, de a refuza restituirea lui catre proprietar pana cand acesta ii plateste pretul pe care l-a platit pentru bun (art. 1910 Cod civil).

Practica judiciara a extins aplicarea dreptului de retentie si la alte cazuri in care s-a constatat existenta unei legaturi intre lucrul aflat in detinerea creditorului si datoria proprietarului acelui bun fata de creditor.

- gestorul de afaceri poate sa retina lucrul geratului pana la plata cheltuielilor necesare si utile facute in legatura cu acel lucru;

- manadatarul poate sa retina lucrurile mandantului pe care le are in stapanire, pana la plata integrala a cheltuielilor facute cu acele lucruri;

- posesorul parat din actiunea in revendicare admisa, poate sa retina lucrul revendicat pana la plata cheltuielilor necesare si utile facute cu bunul revendicat;

- constructorul pe terenul altuia are un drept de retentie asupra constructiei, pana cand proprietarul terenului il despagubeste pentru constructia edificata;

- dreptul de retentie al unui copartas fata de bunul atribuit altui copartas, pana in momentul platii sultei de catre cel caruia i-a fost atribuit bunul;

- detinatorul unui imobil, proprietatea altei persoane are dreptul sa retina acel bun pana la plata de catre proprietar a sumei datorate reprezentand valoarea imbunatatirilor si adaugirilor aduse imobilului.

2) Conditiile recunoasterii sau acordarii dreptului de retentie pe cale judiciara:

a. creanta creditorului sa fie certa, lichida si exigibila;

b. dreptul de retentie sa fie invocat fata de proprietarul exclusiv si actual al bunului respectiv;

c. intre lucru si creanta sa existe o conexiune (debitum cum re junctum) contractuala sau extracontractuala;

d. lucrul trebuie sa fie un bun mobil sau imobil corporal;

e. lucrul trebuie sa se afle in stapanirea retentorului;

3) Natura juridica a dreptului de retentie. Marea majoritate a autorilor considera ca dreptul de retentie este un drept real de garantie imperfect. El este opozabil creditorilor chirografari ai debitorului si chiar creditorilor ipotecari sau privilegiati ulteriori intrarii bunului in stapanirea retentorului, iar pe de alta parte, nu confera din atributele drepturilor reale accesorii decat dreptul de prefrinta, nu si pe cel de urmarire.

DINAMICA OBLIGATIILOR

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND DINAMICA OBLIGATIILOR

Prin dinamica obligatiilor se inteleg modificarile care intervin in fiinta obligatiilor fara a

avea ca efect stingerea lor in mod definitiv si ireversibil. Astfel, dinamica obligatiilor se ealizeaza prin transmiterea si transformarea lor.

Transmiterea obligatiilor se poate realiza prin: cesiunea de creanta, subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei, cesiunea indirecta a datoriei.

Transformarea obligatiilor se poate realiza prin novatie si delegatie.

MIJLOACELE JURIDICE DE TRANSMITERE A OBLIGATIILOR

1. CESIUNEA DE CREANTA

1) Definitie. Cesiunea de creanta este contractul prin care un creditor (cedent) transmite dreptul sau de creanta asupra patrimoniului unui debitor (debitor cedat), cu titlu oneros si cu titlu gratuit, unei alte persoane (cesionar).

Cesiunea de creanta este, de regula, un contract incheiat intre cedent si cesionar, fata de care, debitorul cedat are calitatea de tert. Nu este exclusa insa, posibilitatea ca cesiunea sa faca parte dintr-o operatiune complexa la care sa participe si debitorul cedat. Cesiunea de creanta este reglementata de art. 1391-1398, 1402-1404 Cod civil, in cadrul contractului de vannzare-cumparare. Reglementarea se refera numai la cesiunea de creanta cu titlu oneros. Cu toate acestea, cesiunea de creanta poate fi incheiata si cu titlu gratuit.

2) Conditiile cesiunii de creanta. Pentru a determina coordonatele cesiunii de creanta, este necesar sa distingem intre conditiile de validitate si conditiile de publicitate ale acesteia:

- conditiile de validitate: pentru a fi valabila, cesiunea trebuie sa intruneasca toate conditiile de validitate ale contractelor (prevazute de art. 948 si urm. Cod civil), referitoare atat la fond cat si la forma. In plus, daca cesiunea de creanta este incorporata intr-o operatiune juridica numita, ea trebuie sa intruneasca si conditiile de validitate de fond si de forma specifice acesteia (de exemplu, forma autentica in cazul donatiei). Sub aspectul obiectului cesiunii de creanta, trebuie

retinut ca ea poate avea ca obiect orice creante (prezente sau viitoare, certe sau incerte, etc.). Prin exceptie, nu pot face obiectul cesiunii, creantele intuitu personae (alocatia de stat pentru minori, pensia de intretinere, pensiile din sistemul asigurarilor sociale de stat, etc.)

- conditiile de publicitate (de opozabilitate). Cesiunea este fata de debitorul cedat (si fata de tertii interesati) un res inter alios acta. Conform art. 1393 Cod civil, pentru ca ea sa produca efecte juridice fata de terti, este necesara notificarea debitorului de catre cedent sau cesionar (care atrage opozabilitatea fata de toti tertii interesati) sau acceptarea expresa in forma autentica a cesiunii de catre debitorul cedat. Daca acceptarea nu este incheiata in forma autentica, efectul

opozabilitatii cesiunii se va produce numai fata de debitorul cedat. Prin exceptie, notificarea sau acceptarea pot sa lipseasca, in cazul unor reglementari derogatorii sau in materie comerciala.

3) Efectele cesiunii de creanta

- In raporturile dintre cedent si cesionar, cesiunea are ca principal efect transferul dreptului de creanta, cu aceeasi natura (civila sau comerciala), cu toate garantiile (ipoteca, privilegiu, gaj, fidejusiune, etc.), precum si cu toate accesoriile sale (actiuni in justitie, drepturi la reclamatii administrative, etc.) din patrimoniul primului in patrimoniul celui din urma. Cand cesiunea este cu titlu oneros, cedentul are fata de cesionar o obligatie de garantie cu privire la existenta actuala

a creantei si la valabilitatea acesteia. Obligatia de garantie mentionata nu exista in cazul in care cesiunea se realizeaza prin donatie, decat atunci cand cedentul si-o asuma expres. De asemenea, ea nu exista nici in cazul instrainarii unor drepturi aleatorii care s-au stins datrita implinirii evenimentului alea si, de regula, nici in cazul stingerii dreptului din cauze posterioare (cu exceptia cazurilor in care desfiintarea dreptului are efecte retroactive). Garantia se intinde si la solvabilitatea actuala a debitorului atunci cand a fost asumata expres (art. 1398 Cod civil). Cedentul se poate obliga chiar si la garantarea solvabilitatii viitoare a debitorului cedat. Obligatia de garantie presupune despagubirea cesionarului de catre cedent pentru prejudiciile cauzate de producerea faptelor juridice pentru care functioneaza aceasta obligatie. Obligatia de garantie este limitata la pretul cesiunii, indiferent daca acesta este inferior valorii creantei cedate;

- Fata de tertii interesati (debitorul cedat, creditorii cesionarului, creditorii cedentului, cesionarii ulteriori sau anteriori ai aceleiasi creante) cesiune produce efecte numai daca sunt intrunite conditiile de publicitate mentionate mai sus: notificarea sau acceptarea.

Pana in momentul notificarii sau acceptarii, debitorul cedat poate sa neglijeze existenta cesiunii si sa faca o plata valabila in mainile cedentului, dupa cum poate beneficia de remiterea de datorie din partea caestuia, poate invoca fata de el compensatia sau poate ridica exceptia prescriptiei. Dupa notificare sau acceptare, debitorul nu mai poate face plata decat in mainile cesionarului. Mai mult, daca a acceptat cesiunea (in orice forma), debitorul nu mai poate invoca beneficiul compensatiei iar daca aceasta a operat deja intre obligatiile reciproce dintre el si cedent, atunci compensatia va fi rezolvita.

In cazul unor cesionari succesivi ai aceleiasi creante, va avea prioritate acela dintre cesionari care a indeplinit primul conditiile de publicitate. In cazul creditorilor cedentului, pana in momentul indeplinirii conditiilor de publicitate, ei vor putea urmari creanta lor in patrimoniul cedentului. Dupa indeplinirea conditiilor de publicitate, creditorii vor putea cel mult sa ceara revocarea cesiunii prin intermediul actiunii pauliene, daca aceasta s-a facut in frauda drepturilor lor.

4) Cesiunea creantelor litigioase. Retractul litigios. In cazul instrainarii cu titlu oneros a unui drept de creanta litigios (a carui existenta sau intindere este contestata), debitorul cedat are dreptul de a se libera fata de cesionar, restituindu-i acestuia pretul cesiunii, spezele contractului si dobanda pretului din ziua cand a platit spezele cesiunii. Aceasta operatiune se numeste retract litigios si este reglementata de art. 1402-1404 Cod civil.

Retractul litigios nu poate fi invocat:

a. cand cesiunea s-a facut catre un comostenitor sau cocreditor;

b. cand cesiunea s-a facut unui creditor al cedentului pentru plata creantei fata de acesta;

c. cand cesiunea s-a facut proprietarului unui imobil care a fost ipotecat pentru a garanta creanta litigioasa;

d. cand cesiunea s-a facut cu titlu gratuit;

e. in materie comerciala.

2. SUBROGATIA IN DREPTURILE CREDITORULUI PRIN PLATA CREANTEI

1) Definitie. Subrogatia consta intr-o plata si totodata o transmitere a unei creante, realizata prin inlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligational, cu o alta persoana care, platind datoria debitorului, devine creditor al acestuia din urma, dobandind toate drepturile creditorului platit. Subrogatia este reglementata de art. 1106-1109 Cod civil.

2) Subrogatia conventionala. Acest tip de subrogatie poate fi de doua feluri:

A. Subrogatia consimtita de creditor isi are fundamentul in acordul dintre tertul care plateste datoria debitorului si creditorul acestuia. Pentru a fi in prezenta acestei subrogatii este necesar ca:

a. subrogatia sa fie stipulata expres;

b. subrogatia sa fie concomitenta cu plata (conditii de validitate);

c. inscrisul sau chitanta care constata plata si totodata subrogatia, sa aiba data certa (conditie de proba si de opozabilitate fata de terti);

B. Subrogatia consimtita de debitor se intemeiaza pe intelegerea dintre debitor si un tert: primul se imprumuta de la cel din urma pentru a-l plati pe creditorul sau, subrogand pe tert in drepturile creditorului initial. Pentru a fi valabila, ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:

a. actul de imprumut si chitanta de plata sa imbrace forma inscrisului autentic notarial;

b. in actul de imprumut sa se stipuleze expres ca imprumutul se face in scopul platii datoriei fata de creditor;

c. in chitanta de plata sa se mentioneze expres ca plata s-a facut cu suma imprumutata de catre debitor de la tert pe care il subroga in drepturile creditorului platit;

3) Subrogatia legala. Subrogatia legala este acel tip de subrogatie care opereaza de plin drept, fara a fi necesar consimtamantul creditorului platit sau al debitorului a carui datorie se plateste. Subrogatia opereaza de drept:

- in folosul celui care fiind el insusi creditor al aceluiasi debitor plateste el insusi pe un alt creditor ce are preferinta;

- in folosul celui care dobandind un imobil ipotecat, plateste pe creditorul ipotecar, pentru a preintampina urmarirea silita a bunului;

- in folosul celui care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes de a o desface si il plateste pe creditor;

- in folosul mostenitorului care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar si plateste din patrimoniul sau pe un creditor al mostenirii;

- in cazul asigurarilor de bunuri, societatea de asigurari se subroga ex lege in drepturile asiguratului despagubit, devenind creditorul celui vinovat de producerea prejudiciului;

4) Efectele subrogatiei. Ca efect al subrogatiei, tertul ia locul creditorului platit si beneficiaza de toate actiunile pe care le avea creditorul inlocuit fata de debitorul sau precum si de toate garantiile creantei (cu exceptia garantiei solidaritatii cofidejusorilor in cazul subrogatiei legale realizate prin plata facuta de catre un codebitor solidar tertului).

Atunci cand plata a fost facuta doar partial, atunci subrogatia opereaza doar in limita platii efectuate. Intotdeauna, tertul subrogat in drepturile creditorului va putea beneficia si de o actiune intemeiata pe mandat, gestiune de afaceri sau imbogatire fara justa cauza.

3. CESIUNEA DE DATORIE

1) Notiune. Cesiunea de datorie este acea operatie juridica prin care un debitor (debitor cedent), transmite datoria sa unei alte persoane (debitor cesionar), care se obliga de regula in locul sau fata de creditorul cedat. Cesiunea de datorie nu este reglementata expres de lege si se considera ca o cesiune de datorie realizata fara consimtamantul creditorului nu poate fi admisa decat in mod exceptional. De aceea, cesiunea de datorie nu este recunoscuta ca un mecanism independent de transmitere a obligatiei, ea putandu-se realiza numai in mod indirect si uneori numai partial:

A. Procedee prin care creditorul dobandeste un drept impotriva unui nou debitor, pastrand si dreptul fata de debitorul initial. In aceasta categorie se regasesc delegatia imperfecta (cand creditorul accepta pe debitorul delegatar dar nu consimte la eliberarea primului debitor) si stipulatia pentru altul (numai atunci cand stipulantul este de fapt obligat fata de tertul beneficiar si prin stipulatie urmareste sa obtina executarea datoriei sale de catre promitent);

B. Procedee prin care creditorul dobandeste un drept contra unui alt debitor, primul debitor fiind eliberat. In aceasta categorie se regasesc novatia prin schimbarea debitorului (cand datoria primului debitor se stinge si se naste o noua obligatie avand un alt subiect pasiv) si delegatia perfecta (care este, de fapt, o novatie prin schibare de debitor);

C. Cesiunea de datorie ca accesoriu al transmiterii unui bun sau a cesiunii unui contract. Transmiterea datoriei cu titlu accesoriu se poate realiza:

a. in cazul prevazut de art. 1441, cand cumparatorul este obligat sa respecte locatiunea sau arenda facuta inainte de vanzare, daca a fost incheiata in forma autentica sau sub semnatura privata dar cu data certa, cu conditia sa nu se fi prevazut expres incetarea contractului pentru cazul vanzarii imobilului;

b. dobanditorul unui bun asigurat este tinut de obligatiile rezultate din contractul de asigurare daca nu intelege sa-l rezilieze;

c. ca efect al cesiunii de contract se poate, de asemenea, realiza o cesiune de datorie.