Dreptul penal in Perioada Feudalismului Dezvoltat

Dreptul penal in Perioada Feudalismului Dezvoltat

Infractiuni si pedepse

In materia penala dreptul romanesc pastreaza elemente din dreptul cutumiar si al

dreptului bizantin. Infractiunile numite fapte rele sau vina, pacate, erau impartite in infractiuni grave sau mari, usoare sau mici, toate infractiunile erau considerate de drept public spre deosebire de alte tari unde cu exceptia tradarii si dezertarii restul erau de drept privat. Infractiunile puteau fi grupate in infractiuni contra:

a.      statului: erau considerate fapte grave fiind indreptate impotriva intereselor politice ale statului sau intereselor economice, de aici fac parte:

a.1. hiclenia (viclenia): inalta tradare, tradare a unui boier prin care isi incalca juramantul fata de domn.

a.2. osluhul sau neascultarea fata de poruncile domnesti

a.3. lesmajestatea sau insulta adusa domnului de catre un supus

a.4. calpuzania falsificarea de monede nationale

b.     religiei

b.1. erezia: abaterea constienta de la dogma bisericii dominante printr-o fapta sau o convingere marturisita ca reprezentand ea adevarata credinta.

b.2. apostazia: renuntarea calugarului la viata monarhala si reintrarea in viata normala

b.3. ierosilia: profanarea lucrurilor sfinte

b.4. vrajitoria: procede oculte, magice, facaturi

c.      persoanei

c.1. omorul: infractiune grava, pedeapsa aplicata era moartea, dar potrivit dreptului cutumiar exista si posibilitatea rascumpararii vinei si "plata corpului" pe care o platea rudele mortului

c.2. policidul: uciderea parintilor, fratelui, sau a fratilor, copiilor, pedeapsa era arderea de viu

c.3. lovirile: pedeapsa era amenda, in czul ranilor grave pedeapsa era cea pentru omor

c.4. defaimarea: sau denuntarea calomnioasa, atribuirea unei vini unei persoane verbal sau inscris care daca ar fi fost adevarata ar fi fost pedepsita, era o pedeapsa grava, se putea pedepsi chiar si cu moartea

d.     proprietatii

d.1. talharia: denumita jaf, reprezenta furtul comis prin violenta, era pedepsita cu moartea prin spanzuratoare dar vina putea fi rascumparata prin "plata capului".

d.2. furtul: insusirea lucrului altcuiva pe nedrept si ascuns, se facea deosebirea intre furtul mare si mic, primul era considerat in functie de valoarea lucrului furat, modul de savarsire sau prin repetarea unui furt mic de 3 ori. Nu era considerat furt insusirea de fructe din vii si livezi dar numai pentru consumul imediat, furtul mai putea fi pedepsit cu moartea uneori, prin ocna, mutilare, surghiun, bataie, gloaba, sau dublu valorii lucrului furat.

d.3. incalcarea hotarelor: distrugerea, mutarea sau nesocotirea pietrelor de hotar, pedeapsa pentru cel care muta hotarele era pierderea roadelor obtinute prin folosirea terenului altcuiva, daca stramutarea era facuta prin violenta si pe furis legea prevedea si pedeapsa corporala.

d.4. incendierea: pedeapsa era diferita, cei care din razbunare ardeau casa cuiva erau pedepsiti cu moartea; cei care ardeau pomi, via cuiva, pedeapsa era infierarea, bataia sau plata indoita a pagubei.

e.      contra familiei

e.1. rapirea de fete: o infractiune grava, pedeapsa era moartea sau rascumpararea vinii prin bani

e.2. seductia: era aplicata facandu-se deosebire intre rapirea cu violenta si ademenirea (daruri fagaduite)

e.3. sadomia: homosexualitatea, era pedepsita de religie si stat, era omorat.

e.4. desfranara: legatura sexuala in afara casatoriei era pedespita

e.5. ncestul: relatia sexuala intre 2 persoane intre care existau interdictii la casatorie, se pedepsea cu moartea, taierea nasului, bataia

e.6. adulterul: era initial vina sotiei mai tarziu a sotului, era o dubla pedeapsa laica (data de stat) si canonica (data de biserica), femei era omorata.

f.      contra justitiei

f.1. falsul: inselaciune si consta in plasmuirea unui document sau alterarea voita a adevarului in documente sau instrumentele juridice, pedeapsa era mustrare sau gloaba

f.2. juramantul minicinos: declararea unor fapte neadevarate ca fiind adevarate si intarirea prin juramant

Pedepse

- fie asupra persoanei, fie asupra bunurilor, sunt grupate in mai multe categorii

a. Pedepse corporale

a.1. cea capitala: putea fi executata prin spanzuratoare, taierea capului, tragerea in

teapa, arderea de viu, ingroparea de viu.

a.2. mutilarea: scoaterea ochilor, taierea nasului, mainilor, picioarelor

a.3. infierarea: se realizeaza prin insemnarea vinovatului cu fierul rosu

a.4. bataia: era pentru oamenii de rand pentru vine usoare

b. pedepse privative de libertate:

b.1. ocna: munca zilnica executata de cei condamnati la taierea de sare in salina

b.2. temnita: puscarie, pana la finalul sec. XVII nu existau cladiri amenajate

executarea sa facea in beciul cetatilor, bisericii.

b.3. brosul: inchisoare pentru arestatii preventivi in beciul caselor boieresti sau

gropi de pamant.

b.4. vatra: inchisoare destinata debitorilor in vederea executarii datoriilor.

b.5. surghiunul: izgonirea de pe mosie si reprezinta izgonirea celui vinovat de la

domiciliu pe o perioada limitata obligat sa aiba alta resedinta cum ar fi manastirile

c precuniare (banesti):

c.1. desegubina: sec XVII pedeapsa aplicata satului pentru nedescoperirea

autorului

c.2. confiscarea: pierderea bunurilor infractorului in totalitate in favoarea victimei

sau rudelor victimei.

c.3. gloaba: o amenda platita de infractor in numerar sau natura celora care il

inselase.

d. accesorii sau complementare:

d.1. tortura: a fost un mijloc de cercetare penala, se aplica persoanelor care

trebuia sa faca o declaratie.

d.2. ramanerea fara cinste

d.3. raderea barbii

Procedura de judecata

organizarea judecatoreasca, domnul si deregatorii aveau in egala masura atributii

administrative si judecatoresti; procesul civil si penal se judecau dupa reguli comune; o tendinta de difrentiere exista in privinta executarii hotararilor; armasii   aduceau hotararile penale si apraziii pe cele civile, partea nemultumita se putea adresa la instanta sau domnitorului tarii, redeschiderea procesului era impiedicata prin stabilirea unor oameni pe care trebuia sa se plateasca partea care ataca hotararea; plangerea reclamantului adresa instantei competenta care era facuta oral; aveau competente judecatoresti domnul tarii, el putea judeca fie singur fie cu sufletul domnesc iar in cazuri importante impreuna cu marea adunare a tarii.

Unii dregatori aveau competente speciale, pe plan local competenta revenea

conducatorilor unitatilor teritoriale sau subalternii dregatorilor centrali, la sate pentru pricinile marunte judecatorii erau "oamenii buni si batrani" iar pentru pricinile mari revenea fie dregatorilor satesti fie centrali; pentru satele aservite judecata o facea stapanul mosiei daca detinea un hrisov domnesc de imunitate

Probele erau scrise si orale; primele erau impartite an oficiale (hrisoave, carti domnesti) si cele particulare (zapisul, declaratiile); cele orale erau judecatoresti (juramantul cu brazda) si ordaliile

1. juratorii: persoane care initial faceau parte din aceasi categorie sociala cu partea pentru care jurau iar apoi erau numai boieri. In procesele penale ei jurau cu privire la reputatia persoanei acuzate de savarsirea unei infractiuni iar procesele civile cercetau litigiul aratand cine are dreptate. La cererea partii juratorii erau numiti de domn, 6,12,24, 48 initial domnul numea 6, 12. Actiunea juratorilor purta denumirea de a da lege iar hotararea era pronuntata in functie de juramantul lor. Partea care castiga procesul socotita ca "s-a apucat de lege" iar cea care pierdea e ca "s-au lasat de lege". Cei din urma puteau cere "lege peste lege", rejudecarea solicitand un numar dublu de juratori, daca u aducea numarul de juratori pierdea procesul, daca castiga primii juratori plateau amenzi. Pentru a nu jur fals juratorii erau dusi la biserica unde li se citea din cartile bisericesti.
2. Juramantul cu brazda: folosit in procesele referitoare la stabilirea hotarelor cel care era angajat sa stabileasca hotarul punea pe cap o traista cu pamant si mergea jurand ca acela era hotarul mai tarziu s-a schimbat punand pe cap o carte bisericeasca.
3. Ordaliile: o modalitate de probatiune prin supunerea partiala la incercari pline de cruzime: proba fierului inrosit, a ape clocotite. Cel care se vindeca mai repede castiga procesul, mai mult era prezent la unguri, slavi, polonezi si germani.