Dreptul statului asupra mostenirii vacante

Dreptul statului asupra mostenirii vacante

Dreptul statului asupra mostenirii vacante se intemeiaza pe prevederile art. 680 C. civ. (asa cum au fost modificate prin Decretul nr. 73/1954) potrivit carora "in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului".

Problema care s-a pus a fost aceea de a determina ce trebuie sa se inteleaga prin notiunea de «lipsa de mostenitori legali sau testamentari», ipoteza care naste vocatia statului de a culege mostenirea. S-a precizat in acest sens ca "lipsa de mostenitori in sensul art. 680 C. civ., poate fi nu numai o lipsa totala, dar si una partiala" sau lipsa nu trebuie inteleasa in sens fizic ci in sens juridic. Asadar, mostenirea va reveni statului, si atunci cand nu exista mostenitori legali in sens fizic, dar si atunci cand ei au renuntat la mostenire sau au fost inlaturati ca urmare a exheredarii sau nedemnitatii. Este in acest caz o lipsa de mostenitori in sens juridic. Sau situatia este aceeasi in ipoteza in care nu exista mostenitori legali, in sensul precizat, iar defunctul a instituit prin testament legatari cu titlu particular sau cu titlu universal, dar aceste legate nu epuizeaza mostenirea. Ceea ce excede acestor legate va reveni statului caci acesti legatari nu au vocatie la universalitatea mostenirii ci numai asupra bunurilor sau cotei determinate din aceasta.

In cazul exheredarii mostenitorilor legali rezervatari ai defunctului acestia vor mosteni rezerva iar restul, respectiv cotitatea disponibila, va reveni statului cu titlu de mostenire vacanta. Asadar, statul poate avea vocatie concreta la mostenire, sau mai exact spus la o parte din ea, chiar in prezenta unor mostenitori testamentari sau a unor mostenitori legali rezervatari exheredati. Nu intotdeauna prezenta mostenitorilor legali sau testamentari exclude vocatia concreta la mostenire a statului.

Cu privire la natura juridica a dreptului statului asupra mostenirii vacante s-a purtat o adevarata controversa, determinata, e adevarat, de imprecizia textelor legale.

Potrivit unui prim punct de vedere statul ar avea vocatie la mostenirea vacanta in virtutea unui drept originar, derivat din puterea sa suverana (iure imperii . Potrivit unui al doilea punct de vedere, statul dobandeste mostenirea vacanta in virtutea unui drept de mostenire legala iure hereditas

Fata de modul in care sunt formulate textele legale se pot gasi argumente (cum s-a si intamplat) atat pentru o teza cat si pentru alta. Fara a intra in detaliile disputei, mai ales ca in prezent insasi notiunea de suveranitate statala, asa cum a fost ea inteleasa pana acum, este pusa in discutie, precizam ca cea de-a doua parere potrivit careia statul culege mostenirea vacanta cu titlu de mostenitor s-a impus atat in doctrina cat si in practica judecatoreasca, fiind tot astfel consacrata in tratatele de asistenta juridica incheiate de Romania.

Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala prevede in art. 85, ca la cererea reprezentatului statului, in lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, notarul public, constatand ca mostenirea este vacanta, va elibera, dupa expirarea termenului legal de acceptare a mostenirii, un certificat de vacanta succesorala.

Constatarea vacantei succesorale se poate face si de catre instanta de judecata in cadrul procesului intentat de un tert impotriva succesiunii pentru stabilirea pasivului acesteia.

Indiferent pe ce cale se va constata vacanta succesorala, statul dobandeste mostenirea in virtutea legii, ca orice mostenitor de la data deschiderii succesiunii, atat certificatul de vacanta succesorala cat si hotararea judecatoreasca avand caracter declarativ si nu constitutiv de drepturi. De la aceasta data, asadar, bunurilor din mostenire urmeaza a li se aplica regimul juridic specific proprietatii de stat.

In masura in care unii succesibili se considera lezati prin eliberarea certificatului de vacanta succesorala ei il pot ataca in justitie la fel ca pe oricare certificat de mostenitor in vederea stabilirii unor eventuale drepturi ale lor cu privire la mostenire.

Daca statul a fost gratificat prin testament, iar mostenirea nu este vacanta urmeaza ca statului sa-i fie eliberat, evident, nu certificat de vacanta succesorala ci certificat de mostenitor, iar in cazul in care statul a fost gratificat printr-un legat cu titlu universal iar restul mostenirii devine vacanta se vor elibera: certificat de mostenitor, pentru partea vizata de legatul cu titlu universal, si certificat de vacanta succesorala pentru restul din mostenire.

Este unanim admis ca statul mosteneste o universalitate, adica atat activul cat si pasivul, astfel ca va raspunde pentru datoriile si sarcinile succesorale, dar in limita activului mostenirii (intra vires hereditatis). Restrangerea raspunderii statului pentru pasiv in limitele activului nu depinde de intocmirea inventarului prevazut de art. 705 C. civ. pentru ipoteza acceptarii de catre mostenitori sub beneficiu de inventar a mostenirii, intrucat statul nici nu are, asa cum vom vedea, drept de optiune succesorala. Astfel statul nu poate renunta la mostenirea vacanta de vreme ce astfel bunurile din mostenire ar deveni bunuri fara stapan si i-ar reveni tot lui in baza art. 646 C. civ. si a Decretului nr.111/1951. Asadar, termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala nu-si are aplicare in cazul statului iar organul competent (notarul sau instanta judecatoreasca) poate constata vacanta succesiunii oricand si chiar din oficiu

In privinta faptului daca statul este sau nu mostenitor sezinar s-au purtat iarasi discutii in literatura juridica.

Intr-o opinie s-a sustinut transant ca statul nu este mostenitor sezinar si, in consecinta, va trebui sa ceara punerea in posesie potrivit art. 653 alin. (2) C. civ.

Intr-o alta opinie, pe care o credem justa statul nu ar putea sa nu raspunda de datoriile si sarcinile succesiunii, in limitele activului succesoral, in cazul in care el nu intelege sa ceara punerea in posesie prin eliberarea certificatului de vacanta succesorala. Dimpotriva, statul poate fi actionat direct in justitie in legatura cu drepturile si obligatiile succesorale.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 153-155.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 146-148.

A se vedea: Fr. Deak, op. cit., p. 156-161; T.R. Popescu, Curs de drept international privat, vol. I, Universitatea din Bucuresti, 1954, p. 208; E. Safta-Romano, op. cit., vol. I, p. 125-127; D. Chirica, op. cit., p. 69; D. Macovei, op. cit., p. 64.

A se vedea Fr. Deak, Dreptul statului asupra mostenirii vacante, in R.R.D. nr. 3/1983, p. 5.

A se vedea: E. Lipcanu, Nota la sentinta civila nr. 269/1982 a Jud. Bistrita, in R.R.D. nr. 11/1983, p. 51-54; D. Chirica, op. cit., p. 69.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civia, decizia nr. 422/1982, p. 114.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 146; E. Safta-Romano, op. cit., p. 130.

A se vedea: I. Zinveliu, op. cit., p. 147; Fr. Deak, op. cit., p. 168.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 149; C. Statescu, op. cit., p. 152; D. Galbura, Nota la sentinta civila nr. 1105/1958 a Trib. pop. Caracal, in L.P. nr. 5/1960, p. 127 si urm.

A se vedea: E. Safta-Romano, op. cit., p. 128-129; E. Lipcanu, op. cit., p. 54; D. Chirica, op. cit., p. 71; Fr. Deak op. cit., p. 169.