Efectele actului juridic

Efectele actului juridic

Notiune: Prin efectele actului juridic intelegem drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau stinge un asemenea act .

Asa cum rezulta din aceasta definitie, observam ca intre continutul raportului juridic civil (drepturile subiective si obligatiile corelative) si efectele actului juridic exista identitate, adica se suprapun. Pentru a cunoaste efectele actului juridic, trebuie stabilit continutul raportului juridic, respectiv drepturile si obligatiile partilor in acel raport.

Principiile efectelor actului juridic civil

Principiile efectelor actului juridic civil sunt reguli care indica cum si fata de cine se produc aceste efecte.

Aceste principii sunt formulate astfel:

"principiul fortei obligatorii", desemnat prin adagiul "pacta sunt servanda";

"principiul irevocabilitatii" actului juridic;

"principiul relativitatii", desemnat prin adagiul "res inter alias acta".

Principiul "pacta sunt servanda" este consacrat in art. 969 Cod civil care precizeaza: "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".

Notiune: "Principiul fortei obligatorii reprezinta acea regula a efectelor actului juridic civil, conform careia actul juridic civil incheiat cu respectarea legii se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca si legea".

Asa stand lucrurile, se mai spune: "contractul este legea partilor" si, in consecinta, trebuie respectat ca si legea.

Notiune: Principiul irevocabilitatii reprezinta regula de drept potrivit careia actul juridic bilateral nu poate fi desfiintat prin vointa numai a uneia din parti, iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin vointa autorului actului, decat numai in conditiile pe care le prevede legea.

Asadar, actul juridic incheiat prin acordul de vointa al partilor, cu respectarea dispozitiilor legii, nu poate fi desfiintat decat tot prin acordul de vointa al celor care l‑au incheiat. Art. 969, al. 2 din Codul civil prevede, in acest sens: "Conventiile se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege".

Printre "cauzele autorizate de lege", ca exceptii de la principiul irevocabilitatii, se pot cita:

- contractul de donatie dintre soti ("Orice donatie facuta in timpul maritajului este revocabila" - art. 937 Cod civil);

- contractul de locatiune fara termen ("Daca contractul a fost fara termen, denuntarea trebuie sa se dea de la o parte la alta, observandu‑se termenele definite de obiectul contractului" - art. 1436 Cod civil);

- contractul de societate civila poate inceta prin vointa unuia sau mai multor asociati ("Societatea inceteaza prin vointa expresa a unuia sau mai multor asociati de a nu mai continua societatea" - art. 1523 Cod civil);

-contractul de depozit ("Depozitul trebuie sa se restituie deponentului indata ce s‑a reclamat, chiar daca prin contract a fost stipulat un anume termen" - art. 1616 Cod civil);

- contractul de mandat inceteaza prin: "revocarea mandatarului, renuntarea mandatarului la mandat, moartea, interdictia, insolvabilitatea, falimentul uneia din parti" (art. 1552 Cod civil) etc.[2]

Principiul relativitatii efectelor actului juridic reprezinta regula de drept potrivit careia actul juridic civil produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului, el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane.

Lucrul acesta rezulta din textul art. 973 Cod civil: "Conventiile n‑au efect decat intre partile contractante". In consecinta, efectele actului juridic civil sunt relative.

Intelegerea continutului principiului relativitatii actului juridic presupune explicarea notiunilor: parti, avanzi‑cauza si terti.

Parti sunt persoanele care incheie actul juridic, de exemplu vanzatorul si cumparatorul sunt parti in contractul de vanzare‑cumparare. 

Mai trebuie precizat ca, parte, din punct de vedere juridic, este nu numai persoana care incheie actul direct si personal, ci si printr‑un reprezentant al sau.

Avanzi‑cauza sunt persoanele care, desi n‑au participat la incheierea actului juridic, totusi, suporta efectele actului, ca urmare a legaturii lor juridice cu partile actului.[3]

Exista trei categorii de avanzi‑cauza:

a.      succesorii universali si succesorii cu titlu universal

Succesor universal este persoana care dobandeste un patrimoniu in integralitatea sa ("universitas bonorum").

Succesor cu titlu universal - adica persoana care dobandeste o fractiune dintr‑un patrimoniu, de exemplu: ¼; ⅓; ½ etc.

b.     succesorii cu titlu particular sunt persoanele care dobandesc bunuri determinate ("ut singuli"), o anumita casa, un anumit teren, o anume suma de bani etc.

c.      creditorii chirografari, adica creditorii obisnuiti, care nu au o garantie reala pentru creanta lor (gaj, ipoteca).

Tertii sunt persoane straine actului juridic - penitus extranei.