Efectele intre adevaratul mostenitor si mostenitorul aparent

Efectele intre adevaratul mostenitor si mostenitorul aparent

Principalul efect al admiterii actiunii in petitie de ereditate este acela ca paratul (mostenitorul aparent) este obligat sa restituie reclamantului toate bunurile succesorale pe care, s-a dovedit, a le detine fara drept, afara de cele cu privire la care a dobandit un drept de proprietate prin uzucapiune.

Obligatia de restituire este diferita in functie de faptul daca mostenitorul aparent a fost de buna sau de rea-credinta, adica a avut sau nu reprezentarea ca nu este adevaratul mostenitor, a crezut sau nu in realitatea vocatiei sale succesorale.

Astfel, daca mostenitorul aparent a fost de buna-credinta, el va trebui sa restituie in natura bunurile succesorale, iar in ipoteza ca le-a instrainat trebuie sa restituie pretul primit [art. 996 alin. (2) C. civ.]. El pastreaza fructele bunurilor succesorale pe care le-a perceput si nu raspunde de stricaciunile pricinuite chiar prin faptul sau [art. 995 alin.2 C. civ.

Spre deosebire de acesta, cel de rea-credinta trebuie sa restituie fructele, chiar daca nu le-a perceput si raspunde de stricaciuni, chiar daca se datoreaza fortei majore, in afara de cazul in care se dovedeste ca acestea s-ar fi produs si la reclamant [art. 995 alin. (1) si art. 1156 alin. (2) C. civ.]. In cazul instrainarii bunurilor succesorale el trebuie sa restituie echivalentul valoric al acestora de la momentul cererii de restituire, chiar daca pretul primit este mai mic [art. 996 alin. (1) C. civ.]. In cazul in care mostenitorul aparent a incasat creante succesorale el va restitui adevaratului mostenitor atat capitalul cat si dobanzile de la data incasarii creantelor (art. 994 C. civ.

Mostenitorul aparent evins, indiferent ca este de buna sau de rea-credinta are dreptul de a primi de la adevaratul mostenitor plata datoriilor succesiunii si cheltuielile facute cu bunurile succesiunii. Cele necesare se restituie integral, cele utile pana la concurenta sporului de valoare adus, iar cele voluptuarii nu se restituie, dar lucrarile efectuate vor putea fi ridicate, cu conditia sa nu produca stricaciuni bunului.

Mostenitorul aparent este indreptatit sa obtina un drept de retentie asupra bunurilor succesorale pana la momentul platii creantelor sale intrucat acestea privesc bunurile pe care le detine (debitum cum re iunctum).

In doctrina s-a subliniat ca mostenitorul aparent nu poate invoca uzucapiunea de 10-20 de ani, ci numai cea de 30 de ani, chiar in ipoteza in care ar fi fost de buna-credinta, intrucat ii lipseste justul titlu. A se vedea, in acest sens, M. Eliescu, op. cit., p. 196.