Elementele statului – Populatia, Cetatenia

Definitiile date de doctrina statului sunt pe cat de numeroase pe atat de contradictorii. Unii autori considera ca este preferabil sa se descrie statul in loc sa se defineasca. Procedand la aceasta descriere a statului, acestia considera ca, pentru a putea vorbi de stat, este necesar sa existe: un teritoriu, o populatie (natiune) si o autoritate publica sau putere de stat.

Populatia

In stadiul actual al evolutiei umanitatii, se considera ca suportul statului este natiunea, adica, ansamblul de asezari omenesti, intre locuitorii carora exista o legatura de solidaritate cu un caracter particular. Dupa o prima parere, ceea ce leaga pe membrii unei natiuni sunt un numar de factori materiali, cum ar fi comunitatea de origine, de limba, de rasa, de obicei, faptul de a locui pe o unitate geografica marginita. Aceste elemente de ordin material creaza o puternica solidaritate intre indivizi, dar ele nu sunt suficiente nici fiecare in parte, nici laolalta, pentru a da nastere unei natiuni. Tocmai pentru acest motiv o a doua teorie vede temelia solidaritatii nationale intr-un numar de factori spirituali printre care se numara in special comunitatea de traditii, de amintiri, de suferinte, de aspiratii si, mai ales, vointa de a trai impreuna. Aceasta vointa de a trai impreuna, ca si comunitatea aspiratiilor si constiinta acelorasi interese constituie adevarata temelie a legaturii nationale. Conceptul de populatie este indisolubil legat de cel de cetatenie.

Cetatenia

Cetatenia este acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente social- economice, politice si juridice dintre aceasta si stat, dovedind apartenenta sa la un anumit stat si atribuindu-i posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si indatoririlor prevazute de constitutie si de legile tarii. Cetatenia romana este reglementata prin Legea nr. 21 din 1 martie 1991, republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 98 din 6 martie 2000, modificata si completata de Ordonanta de urgenta nr. 68  din 13 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 424 din 18 iunie 2002, Ordonanta de urgenta nr. 43 din 29 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 399 din 9 iunie 2003, si Legea nr. 248 din 10 iunie 2003 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 414 din 13 iunie 2003.

Dobandirea cetateniei cunoaste doua sisteme: sistemul care are la baza principiul jus sangvinis (dreptul sangelui) si sistemul care are la baza principiul jus loci (dreptul locului). Aceste doua moduri de dobandire a cetateniei, denumite si originare, se regasesc astazi in lume, fiind aplicate de catre state combinat sau separat, explicatiile alegerii gasindu-se in interesele concrete pe care le au natiunile sau popoarele respective.

Conform sistemului jus sangvinis, copilul devine cetateanul unui stat daca se naste din parinti care, amandoi sau numai unul, au cetatenia statului respectiv. Conform sistemului jus loci, copilul devine cetateanul unui stat daca se naste pe teritoriul statului respectiv. Acest sistem este insa criticabil deoarece, atunci cand parintii nu au cetatenia statului unde s-a nascut copilul este putin probabil ca acesta sa doreasca sa ramana cetatean al statului respectiv, el fiind atasat prin familia sa unui alt stat.

In dreptul roman a fost adoptat sistemul care are la baza jus sangvinis, acesta fiind cel mai potrivit sistem, expresia legaturii dintre parinti si copii, a continuitatii generatiilor pe acest pamant.

Legea cetateniei romane stabileste patru moduri in care cetatenia romana poate fi dobandita, adaugand pe langa modul originar si unele moduri derivate care sa inlesneasca persoanelor ce nu s-au nascut din parinti cetateni romani sa se integreze in societatea romaneasca.

Cetatenia romana se dobandeste de catre copil daca acesta se naste din parinti cetateni romani sau atunci cand unul dintre parinti este cetatean roman. Teritoriul pe care s-a nascut sau unde domicilitaza unul sau ambii parinti, nu influenteaza, in nici un fel, cetatenia copilului. Copilul gasit pe teritoriul statului roman este cetatean roman, daca nici unul dintre parinti nu este cunoscut.

Un alt mod de dobandire a cetateniei romane prevazut de lege este repatrierea. Inscrierea in lege a acestui mod de dobandire a cetateniei romane a raspuns necesitatii de a se da o reglementare corespunzatoare situatiilor in care persoanele care au fost cetateni romani au pierdut cetatenia romana ca urmare a stabilirii lor in strainatate, dar doresc sa se reintegreze in societatea romana. Plecand de la principiul ca dobandirea cetateniei romane de catre unul din soti nu are nici o consecinta asupra cetateniei celuilalt sot, sotul cetateanului strain poate cere dobandirea cetateniei romane in conditiile legii. Cat priveste copilul minor al repatriatului, legea prevede ca parintii hotarasc pentru copiii lor minori cu privire la cetatenie si ca minorul care a implinit varsta de 14 ani trebuie sa-si exprime separat consimtamantul. Daca parintii nu cad de acord, va decide tribunalul de la domiciliul minorului tinand cont de interesele acestuia. Cererile de repatriere se depun la Ministerul Justitiei iar aprobarea acestor cereri revine Guvernului la propunerea ministrului justitiei.

Cetatenia romana se dobandeste de catre copilul cetatean strain sau fara cetatenie, prin adoptie, daca adoptatorii sunt cetateni romani sau, atunci cand adoptia se face de o singura persoana, aceasta este cetatean roman. In cazul in care, dintre cei doi adoptatori, numai unul este roman, cetatenia va fi hotarata, de comun acord, de catre ei, iar in caz de dezacord, va decide instanta de judecata, in functie de interesul adoptatului. Copilului care a implinit varsta de 14 ani i se cere consimtamantul.

Cel de-al patrulea mod de dobandire a cetateniei romane este acordarea la cerere. Acest mod de dobandire a cetateniei priveste pe cetatenii straini sau pe apatrizii care isi manifesta dorinta de a se integra in societatea romaneasca.

Persoana care solicita acordarea cetateniei romane trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) s-a nascut si domiciliaza, la data cererii, pe teritoriul Romaniei sau, desi nu s-a nascut pe acest teritoriu, domiciliaza in conditiile legii pe teritoriul statului roman de cel putin 8 ani sau, in cazul in care este casatorit si convietuieste cu un cetatean roman, de cel putin 5 ani de la data casatoriei;

b) dovedeste, prin comportament, actiuni si atitudine, loialitate fata de statul roman si declara ca nu intreprinde sau sprijina si nici in trecut nu a intreprins sau sprijinit actiuni impotriva ordinii de drept ori a sigurantei nationale;

c) a implinit varsta de 18 ani;

d) are asigurate in Romania mijloace legale pentru o existenta decenta, in conditiile stabilite de legislatia privind regimul strainilor;

e) este cunoscut cu o buna comportare si nu a fost condamnat in tara sau in strainatate pentru o infractiune care il face nedemn de a fi cetatean roman;

f) cunoaste limba romana si poseda notiuni elementare de cultura si civilizatie romaneasca, in masura suficienta pentru a se integra in viata sociala;

g) cunoaste prevederile Constitutiei Romaniei si imnul national.

Termenele prevazute la lit. a) pot fi reduse pana la jumatate in cazul in care solicitantul este o personalitate recunoscuta pe plan international ori a investit in Romania sume care depasesc 500.000 euro.

Daca cetateanul strain sau persoana fara cetatenie care a solicitat sa i se acorde cetatenia romana se afla in afara teritoriului statului roman o perioada mai mare de 6 luni in cursul unui an, anul respectiv nu se ia in calcul la stabilirea perioadei de la lit. a).

Copilul nascut din parinti cetateni straini sau fara cetatenie si care nu a implinit varsta de 18 ani dobandeste cetatenia romana o data cu parintii sai. In cazul in care numai unul dintre parinti dobandeste cetatenia romana, parintii vor hotari, de comun acord, cu privire la cetatenia copilului. In situatia in care parintii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, tinand seama de interesele acestuia. In cazul copilului care a implinit varsta de 14 ani este necesar consimtamantul acestuia. Copilul dobandeste cetatenia romana pe aceeasi data cu parintele sau.

Aprobarea cererilor de acordare a cetateniei romane se face prin hotarare a Guvernului care apreciaza, in acest sens, asupra propunerilor ministrului justitiei. Hotararea Guvernului se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Fostii cetateni romani, cu domiciliul sau resedinta in strainatate, care din diferite motive au pierdut cetatenia romana, precum si descendentii acestora pot face cerere de redobandire a cetateniei la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare competente ale Romaniei

Cererea de acordare a cetateniei romane se face personal sau prin mandatar cu procura speciala si autentica si este insotita de acte care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de lege.

Cererea se adreseaza comisiei pentru constatarea conditiilor de acordare a cetateniei, care functioneaza pe langa Ministerul Justitiei. Comisia, formata din 5 magistrati de la Tribunalul Bucuresti, este desemnata, pe o perioada de 4 ani, de presedintele acestei instante. Presedintele comisiei este magistratul cu functia cea mai mare sau, la functii egale, magistratul cu cea mai mare vechime in functie. Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justitiei, desemnat de ministru. Comisia dispune, pe cheltuiala petitionarului, publicarea in extras a cererii de acordare a cetateniei romane in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a. Examinarea cererii de catre comisie se face numai dupa trecerea a 30 de zile de la data publicarii acesteia. In vederea solutionarii cererii, comisia poate dispune: completarea actelor, precum si orice explicatii din partea petitionarului; solicitarea de relatii de la orice autoritati; citarea oricarei persoane care ar putea da informatii folositoare.

Autoritatile publice care detin date sau informatii din care rezulta ca solicitantul nu intruneste conditiile legale pentru acordarea cetateniei sunt obligate sa le comunice comisiei.

Dupa examinarea cererii comisia intocmeste un raport pe care il inainteaza ministrului justitiei, impreuna cu cererea de acordare a cetateniei romane. In raport se mentioneaza, in mod obligatoriu, daca sunt sau nu sunt intrunite conditiile legale pentru acordarea cetateniei. Pe baza raportului comisiei, ministrul justitiei prezinta Guvernului proiectul de hotarare pentru acordarea cetateniei romane ori, dupa caz, pentru redobandirea cetateniei romane. In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru acordarea ori redobandirea cetateniei, comisia, prin incheiere motivata, dispune respingerea cererii. Incheierea de respingere poate fi atacata cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti, in termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. O noua cerere de acordare a cetateniei romane se poate depune dupa 6 luni de la respingerea cererii anterioare.

Persoana careia i se acorda cetatenia romana, cu stabilirea domiciliului in tara, depune in termen de 6 luni, in fata ministrului justitiei sau a secretarului de stat delegat anume in acest scop, juramantul de credinta fata de Romania ce are urmatorul continut: 'Jur sa fiu devotat patriei si poporului roman, sa apar drepturile si interesele nationale, sa respect Constitutia si legile Romaniei.' Persoana care a obtinut cetatenia romana  cu mentinerea domiciliului in strainatate, depune juramantul de credinta in fata sefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al Romaniei din tara in care domiciliaza.

Cetatenia romana se dobandeste pe data depunerii juramantului de credinta.

Dovada cetateniei romane se face cu buletinul de identitate sau, dupa caz, cu cartea de identitate, pasaportul ori cu certificatul constatator eliberat de seful misiunii diplomatice. Cetatenia copilului pana la varsta de 14 ani se dovedeste cu certificatul sau de nastere, insotit de buletinul ori cartea de identitate, dupa caz, sau pasaportul oricaruia dintre parinti.  In cazul in care copilul este inscris in buletinul sau in cartea de identitate, dupa caz, ori in pasaportul unuia dintre parinti, dovada cetateniei se face cu oricare dintre aceste acte. In caz contrar, dovada cetateniei copilului pana la varsta de 14 ani se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidenta a populatiei. Dovada cetateniei copiilor gasiti se face, pana la varsta de 14 ani, cu certificatul de nastere.

Cetatenia romana se pierde prin: retragere; aprobarea renuntarii; in alte cazuri prevazute de lege.

Cetatenia romana se poate retrage persoanei care:

a) aflata in strainatate, savarseste fapte deosebit de grave prin care vatama interesele statului roman sau lezeaza prestigiul Romaniei;

b) aflata in strainatate, se inroleaza in fortele armate ale unui stat cu care Romania a rupt relatiile diplomatice sau cu care este in stare de razboi;

c) a obtinut cetatenia romana prin mijloace frauduloase;

d) este cunoscuta ca avand legaturi sau a sprijinit, sub orice forma, grupari teroriste ori a savarsit alte fapte care pun in pericol siguranta nationala.

Cetatenia romana nu poate fi retrasa persoanei care a dobandit-o prin nastere. Retragerea cetateniei romane nu produce efecte asupra cetateniei sotului sau copiilor persoanei careia i s-a retras cetatenia.

Pentru motive temeinice se poate aproba renuntarea la cetatenia romana persoanei care a implinit varsta de 18 ani si care:

a) nu este invinuita sau inculpata intr-o cauza penala ori nu are de executat o pedeapsa penala;

b) nu este urmarita pentru debite catre stat, persoane fizice sau juridice din tara sau, avand astfel de debite, le achita ori prezinta garantii corespunzatoare pentru achitarea lor;

c) a dobandit ori a solicitat si are asigurarea ca va dobandi o alta cetatenie.

Pierderea cetateniei romane prin aprobarea renuntarii nu produce nici un efect asupra cetateniei sotului sau copiilor minori.

Cu toate acestea, in cazul in care ambii parinti obtin aprobarea renuntarii la cetatenia romana, iar copilul minor se afla impreuna cu ei in strainatate ori paraseste impreuna cu ei tara, minorul pierde cetatenia romana o data cu parintii sai, iar daca acestia au pierdut cetatenia romana la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia in strainatate, paraseste tara dupa ce ambii parinti au pierdut cetatenia romana pierde cetatenia romana pe data plecarii sale din tara. Acest lucru este posibil si in cazul in care numai unul dintre parinti este cunoscut sau este in viata.

Copilul minor, incredintat prin hotarare judecatoreasca parintelui care are domiciliul in strainatate si care renunta la cetatenie, pierde cetatenia romana pe aceeasi data cu parintele caruia i-a fost incredintat si la care locuieste, cu conditia obtinerii acordului celuilalt parinte, cetatean roman.

Copilul minor, cetatean roman, adoptat de un cetatean strain, pierde cetatenia romana, daca, la cererea adoptatorului sau, dupa caz, a adoptatorilor, dobandeste cetatenia acestora in conditiile prevazute de legea straina. Data pierderii cetateniei romane este data dobandirii de catre minor a cetateniei adoptatorului. In cazul declararii nulitatii sau anularii adoptiei, copilul care nu a implinit varsta de 18 ani este considerat ca nu a pierdut niciodata cetatenia romana.

Minorului care a implinit varsta de 14 ani i se cere consimtamantul.

Guvernul Romaniei dispune prin hotarare retragerea cetateniei romane sau, dupa caz, aprobarea renuntarii la cetatenia romana, apreciind asupra propunerii ministrului justitiei, dupa aceeasi procedura dupa care se acorda cetatenia.