Functiile statului - Accesul cetatenilor la putere

Functiile statului - Accesul cetatenilor la putere

Conceptul de functie a statului exprima raportul  dintre modalitatile concrete de organizare a cetatenilor si scopul in vederea caruia au realizat ei mecanismul statal.

Functiile statului nu pot fi separate de competentele sale, dupa cum nu se poate separa misiunea statului de puterea sa. Prerogativele pe care statul le exercita se confunda la un moment dat cu serviciile pe care el le presteaza. Functiile statului sunt extrem de diverse si variaza in functie de continutul concret al activitatii umane respective, precum si in functie de diferitele scopuri pe care oamenii si le stabilesc drept finalitati social statale, in acest domeniu factorii timp si spatiu determinand variatii semnificative in chiar continutul functiilor statale. De asemenea, expansiunea democratiei a multiplicat functiile statului.

In plan juridic functiile statului se concretizeaza in actele juridice emise de catre stat prin intermediul organelor sale. Deosebirea intre functiile statului si functiile diferitelor organe ale statului consta in faptul ca acestea din urma nu sunt decat particularizari ale primelor. Pentru a marca distinctia dintre aceste doua concepte unii autori opereaza chiar cu notiunea de functii fundamentale ale statului, diferite de functiile organelor acestuia. Astfel, chiar suveranitatea a fost definita drept o functie fundamentala, exercitata in baza unei atributii precizate prin ordinea juridica institutionalizata care este statul.

Diversificarea functiilor statului este specifica mai ales statelor moderne, in care activitatile umane se multiplica si se specializeaza totodata. Aceasta conduce la existenta mai multor grupari de functii, in raport de unele trasaturi ce le sunt comune.

Dupa cum functiile statului se refera la realizarea puterii in cadrul societatii organizate in stat sau in raporturile cu alte state, acestea sunt interne (pacificarea interna a indivizilor care reusesc sa traiasca in armonie unii cu altii in pofida caracterului limitat al resurselor de care dispun, apararea dreptatii si a justitiei sociale, gestionarea economiei nationale) si externe (protectia fiintei statului fata de amenintarile venite din exteriorul lui, protectia propriilor cetateni fata de agresiunile din partea altor cetateni sau altor state). Rolul determinant il au functiile interne, intrucat cele externe depind in buna masura si de factori exteriori statului respectiv.

In raport de continutul concret al activitatii statale desfasurate in vederea realizarii unui anumit scop se disting functii economice, culturale, sociale, represive, etc.

Cea mai cunoscuta clasificare a functiilor statului face trimitere la principalul element constitutiv al acestuia, puterea de stat, si precizeaza principalele activitati umane prin care aceasta se infaptuieste: functia legislativa, functia executiva si functia jurisdictionala. Functia legislativa corespunde acelei activitati umane prin care se stabilesc in forma legislativa reguli de conduita pentru toti cetatenii statului; ea are un caracter originar si de ea depind in continutul lor celelalte doua functii statale. Functia executiva  da expresie necesitatii punerii in aplicare a regulilor stabilite, prin desfasurarea unei activitati de organizare a executarii si de executare in concret a legilor; ea se concretizeaza la nivel juridic prin acte administrative care trebuie sa fie conforme cu legile. Functia jurisdictionala exprima acea activitate umana prin care se solutioneaza conflictele aparute intre cetateni in legatura cu orice aspect al vietii lor in cadrul statului si se traduce in plan juridic prin hotarari care beneficiaza de autoritate de lucru judecat si au doar efecte relative, intre partile implicate in conflictul social solutionat. Fiecareia din aceste functii ii corespunde la nivelul organizarii statale cate un organ prin care puterea de stat se exprima si se realizeaza efectiv.

Accesul cetatenilor la putere

Inca din cele mai vechi timpuri membrii colectivitatilor au nazuit la un statut politic care sa le confere conditii prielnice pentru a se autoguverna fie direct, fie prin reprezentare. Dreptul de participare la guvernare este un drept natural, innascut, de care trebuie sa beneficieze fiecare guvernat asupra caruia se rasfrange actiunea guvernantilor. Cele mai importante garantii juridice pentru exercitarea acestui drept sunt stabilite prin sistemul electoral. Conceptul de sistem electoral este insa controversat in doctrina constitutionala. In literatura politologica si juridica occidentala se foloseste notiunea de drept de vot sau cea de drepturi electorale.

1. Dreptul de vot

Dreptul de vot este dreptul recunoscut, in conditiile legii, cetatenilor unui stat de a-si exprima in mod liber, direct sau indirect, optiunea electorala pentru un anumit partid politic sau candidat propus de o grupare politica sau pentru un candidat independent.

Dreptul de vot se exprima in mod obisnuit prin completarea unui buletin de vot si depunerea acestuia in urna. Exercitarea acestui drept are ca scop alegerea parlamentarilor, a presedintelui, a consilierilor locali, a primarilor si a altor persoane care candideaza pentru functii publice eligibile. Deci, prin exercitarea dreptului de vot, cetatenii contribuie la constituirea structurii de guvernare la nivel central si local intr-un anumit stat.

Fiecare stat detine dreptul suveran de a stabili functiile publice eligibile si conditiile in care cetatenii sai isi exercita dreptul de a alege persoanele care candideaza pentru aceste functii.

Dreptul de vot se exercita in modalitati diverse stabilite printr-o lege privind procedura electorala. Esential este ca votul sa fie exprimat liber, fara nici o constragere sau presiune, manifestare neviciata a vointei personale si a constiintei politice si civice a alegatorului.

In prezent, practica constitutionala generala a consacrat votul universal (votul recunoscut tuturor cetatenilor, cu anumite exceptii prevazute expres de lege).

In evolutia constitutionala a statelor lumii pot fi identificate sisteme care au limitat exercitarea dreptului de vot, in functie de avere, de pregatire sau capacitate intelectuala, de apartenenta la anumite clase sociale, de calitatea de membru al unor partide sau formatiuni politice sau de apartenenta la o comunitate etnica sau religioasa. Intr-un sens general, toate aceste restrangeri ale dreptului de vot sunt apreciate ca discriminari. Unele dintre ele au avut un caracter istoric, mentinerea lor si astazi in unele sisteme constitutionale fiind simbolica, altele au disparut. Anumite restrictii impuse exercitarii drepturilor electorale prezinta o gravitate deosebita, fiind adevarate incalcari ale dreptului natural.

1.1.  Votul cenzitar

Acest sistem a fost raspandit in toate statele si a constat in recunoasterea calitatii de alegator, si implicit a dreptului de vot, cetatenilor avand un anumit venit anual evaluabil in titluri de proprietate imobiliara sau stabilit in functie de cuantumul impozitelor platite anual asupra veniturilor incasate. Explicatia acestui sistem poate fi gasita in faptul ca averile importante erau concentrate la o parte restransa a populatiei. Aceasta “elita sociala” avea rolul determinant in procesul de conducere, fiind si sursa veniturilor in stat. “Averea face sa apara spiritul conservator, iubitor de liniste si ordine, elemente absolut necesare intr-o guvernare. Acei care au avere mai mare platesc si impozitele cele mai mari. Raspunderea greselilor guvernamentale se repercuteaza in mod mai evident asupra lor. Acei care suporta aceasta raspundere trebuie sa aiba si dreptul de a conduce.” (Paul Negulescu, George Alexianu). Astazi, responsabilitatea guvernarii are alte conotatii. Alegatorii sunt responsabili pentru reaua gestiune a afacerilor publice, deoarece au ales guvernanti incapabili. Totodata, asupra lor se rasfrang toate consecintele negative ale unei astfel de guvernari. Prin urmare toti cetatenii au vocatia de alegatori.

Sistemul votului cenzitar a fost suprimat in intregime in ultimele decenii.

1.2.  Sufragiul intelectual

Potrivit practicii constitutionale a unor state recunoasterea dreptului de vot a fost conditionata de o numita pregatire intelectuala, atestata prin acte specifice (certificat, diploma, etc.).

In esenta, acest sistem raspunde cerintei ca alegatorii, avand un nivel ridicat de pregatire intelectuala si de intelegere a fenomenelor politice, sa fie in masura a cunoaste si a intelege platformele si programele electorale ale partidelor. Ei trebuie sa fie capabili sa faca judecati de valoare pertinente asupra candidatilor care sunt inscrisi in competitia electorala si a programelor propuse de acestia, deci sa aiba o cultura politica.

1.3.  Excluderea de la vot a anumitor categorii de cetateni

Excluderea de la vot a anumitor categorii de cetateni este o excludere arbitrara de la dreptul de vot a exponentilor anumitor clase sociale sau a celor care detin calitatea de membru al anumitor partide si formatiuni politice. Motivele excluderii sunt exclusiv politice.

Practic, in toate tarile socialiste adversarii regimului comunist au fost exclusi de la exercitarea drepturilor electorale pana in momentul cand liderii politici comunisti au considerat ca opozitia politica a fost lichidata sau ingenunchiata si silita sa se conformeze ideologiei si practicii politice a guvernului comunist.

1.4. Votul universal

Dreptul de vot universal este un drept natural pe care statul trebuie sa-l garanteze fiecarui cetatean. Acest drept este proclamat in toate constitutiile moderne. El este recunoscut exclusiv cetatenilor statului respectiv. Treptat, pe masura constituirii unor organisme supra statale, acest principiu incepe sa se relativizeze.

Acordarea dreptului este conditionata de indeplinirea unei anumite varste si de intrunirea unor cerinte vizand conduita sociala a alegatorului. Varsta la care cetatenii pot sa voteze este de regula de 18 ani. In ceea ce priveste conduita alegatorului, se cere ca acesta sa nu fi fost condamnat pentru anumite infractiuni la pierderea drepturilor electorale sau sa nu aiba discernamatul afectat (debilii sau alienatii mintal).

In unele sisteme constitutionale si in anumite etape de dezvoltare ale unor state au fost excluse de la dreptul de vot femeile sau cei care nu au implinit o anumita varsta.

Votul sau sufragiul universal este egal, direct si secret. In unele sisteme electorale se stabileste ca votul trebuie sa fie si liber exprimat (Romania).

Votul egal inseamna ca fiecare alegator dispune de un singur vot. Pentru a se garanta libertatea votului, fiecare stat adopta masuri corespunzatoare traditiilor sale electorale. In Romania, de exemplu, dupa exercitarea procedurii de votare, cartea de alegator este stampilata, ceea ce arata ca acesta si-a exercitat dreptul de vot si nu ii mai este permis sa voteze inca o data.

Votul secret are ca fundament apararea alegatorului impotriva oricaror represiuni pentru optiunea sa electorala.

Votul direct este votul exprimat nemijlocit de catre alegator, care alege pe un anumit candidat. Votul indirect consta in desemnarea de catre alegatori  prin vot direct a altor alegatori denumiti “alegatori de gradul II” sau “mari electori”. Acestia voteaza la randul lor pe candidatii propusi de partidele politice sau pe candidatii independenti.

In general, exercitarea dreptului de vot este obligatorie, desi nu se prevede o sanctiune aspra in cazul in care un alegator ar refuza sa voteze. Se considera ca prezentarea in fata urnelor si votarea constituie o indatorire cetateneasca si o dovada de responsabilitate politica din partea alegatorilor.

2.       Alegerile libere

Alegerea candidatilor propusi de partidele politice fiind o optiune politica a fiecarui alegator, statele au legiferat practici sau tehnici electorale potrivit conditiilor economice si social politice, traditiilor democratice specifice acestora. In pofida diversitatii, in doctrina constitutionala s-au sintetizat si formulat patru principii directoare sau cerinte fundamentale ale oricarui sistem de votare, respectarea sau nerespectarea acestor principii conferind sistemului electoral caracterul democratic sau nedemocratic.

Aceste principii sunt:

a) fiecare candidat are o sansa egala cu a altuia de a fi ales;

b)     actul votarii trebuie sa fie real, sincer si in conformitatea cu conceptia politica, constiinta civica si interesele alegatorului;

c)      legalitatea sau corectitudinea verificarii si anuntarii rezultatelor alegerilor;

d) contenciosul electoral (rezolvarea conflictelor aparute in desfasurarea alegerilor de catre organe cu atributii jurisdictionale).

Modalitatile practice de respectare si infaptuire a acestor principii sunt diferite de la un stat la altul. Cu toate acestea, pot fi identificate anumite modalitati cu valoare generala, pentru transpunerea lor in practica electorala.

Pentru asigurarea egalitatii de sanse a tuturor candidatilor se iau urmatoarele masuri:

a) impartirea intregii suprafetei teritoriale a tarii in circumscriptii electorale care coincid in general cu unitatile administrativ-teritoriale;

Circumscriptia electorala este o unitate teritoriala avand una sau mai multe sectii de votare la care cetatenii domiciliati in perimetrul respectiv voteazapentru a-si desemna reprezentantii.

b) desfasurarea unei campanii electorale care permite in mod egal fiecarui candidat sa-si prezinte programul electoral;

Succesul electoral va depinde exclusiv de programul electoral, de farmecul personal al candidatului si de prestigiul social al partidului politic care a depus candidatura.

In fiecare sistem electoral sunt stabilite prin lege anumite cazuri in care se interzice anumitor categorii de cetateni sa candideze in alegeri. Motivele stabilirii unei asemenea interdictii sunt diferite: decaderea din drepturile electorale ca o sanctiune a comiterii anumitor fapte antisociale; persoanele naturalizate, pentru o anumita perioada; persoanele puse sub interdictie.

In afara de incapacitatile electorale legea poate prevedea si anumite incompatibilitati intre mandatul electiv capatat de un cetatean care a fost declarat ales si functia sa. Persoana in cauza are libertatea de a alege intre continuarea functiei sale si pastrarea mandatului capatat in alegeri.

Asigurarea caracterului real si sincer al votarii se face prin mai multe cai:

a) recensamantul periodic si corect al cetatenilor cu drept de vot si intocmirea listelor de alegatori;

b) campaniile electorale si publicarea efectiva si reala a acestora;

c) corectitudinea procedurilor de votare prin respectarea secretului votului si a securitatii urnelor, impiedicarea falsificarii buletinelor de vot, etc.

Legalitatea sau corectitudinea verificarii si anuntarii rezultatelor alegerilor se asigura prin:

a) stabilirea unor comisii electorale formate din persoane cu o conduita ireprosabila care desfasoara aceasta procedura;

b) dreptul partidelor politice de a-si desemna reprezentanti in birourile electorale;

c) acreditarea observatorilor nationali sau internationali care au dreptul sa supravegheze modul de indeplinire a operatiunilor de votare;

d) anularea alegerilor in caz de frauda electorala.

In legislatia electorala sunt prevazute sanctiuni administrative si penale pentru incalcarea dispozitiilor legale menite sa asigure buna si corecta desfasurare a campaniei electorale, a operatiunilor de votare si de stabilire a rezultatelor scrutinului.

3. Sisteme electorale (moduri de scrutin)

Modul de scrutin este procedeul de numarare a voturilor care permite repartizarea mandatelor pentru candidatii alesi in functie de voturile exprimate de alegatori. Sunt admise, in general, doua moduri de scrutin: scrutinul majoritar si reprezentarea proportionala.

3.1. Scrutinul majoritar

Este foarte raspandit in tarile anglo-saxone si se caracterizeaza prin simplitate. Potrivit acestui sistem, mandatele sunt atribuite candidatului sau candidatilor inscrisi pe o lista electorala care au obtinut cele mai multe voturi. Ceilalti candidati ies din cursa electorala. In practica, sunt folosite mai multe modalitati ale acestui tip de scrutin:

a) scrutinul majoritar poate fi cu un singur tur, cu doua sau cu mai multe tururi, pana se realizeaza majoritatea necesara in favoarea unui candidat.

Scrutinul majoritar cu un singur tur se desfasoara o singura data, fiind ales candidatul care a intrunit cele mai multe voturi (majoritate relativa), chiar si un singur vot in plus. In scrutinul majoritar cu doua tururi este declarat invingator, dupa primul tur, candidatul care a obtinut majoritatea absoluta a voturilor exprimate. Daca nici un candidat nu intruneste aceasta majoritate se organizeaza un al doilea tur, de data aceasta cerandu-se doar o majoritate relativa.

In general, majoritatea absoluta se calculeaza in functie de voturile exprimate, adica nu se iau in considerare voturile anulate pentru vicii tehnice sau buletine necompletate. Poate sa fie insa calculata in functie de numarul total al alegatorilor.

b) scrutinul majoritar uninominal sau plurinominal si scrutinul majoritar de lista.

Scrutinul majoritar uninominal se aplica in situatiile in care se disputa un singur mandat, alegatorii optand pentru unul dintre candidati.

Scrutinul plurinominal se aplica in situatiile in care in aceeasi circumscriptie electorala sunt mai multe locuri. Alegatorii vor alege atatia candidati cate mandate sunt puse in competitie.

Scrutinul majoritar de lista se aplica cand in aceeasi circumscriptie electorala sunt mai multe locuri, fiecare alegator votand insa pentru o lista propusa de un partid politic. In acest fel, alegatorul nu acorda votul sau uneia sau alteia dintre persoanele inscrise pe lista ci partidului de care il leaga afinitati politice.

Adesea, cele doua tipuri de scrutin se combina.

Listele propuse de partide pot fi de mai multe feluri:

- liste blocate - alegatorul nu are dreptul de a modifica ordinea de prezentare a candidatilor propusi;

- liste complete - numarul candidatilor propusi coincide cu numarul mandatelor disputate;

- liste incomplete - se urmareste obtinerea unui anumit numar de mandate, mai mic decat totalul mandatelor pe circumscriptie;

- scrutinul de lista cu prima majoritara - partidul care a obtinut in primul tur de scrutin de lista majoritatea calificata a voturilor exprimate, primeste toate mandatele disputate in circumscriptia respectiva;

- scrutinul combinat - da posibilitatea alegatorului sa schimbe ordinea pe lista a candidatilor propusi si, astfel, sa-si intocmeasca propria lista de candidati.

Scrutinul uninominal prezinta urmatoarele avantaje:

asigura cea mai stransa legatura intre cel ales si alegator;

este un sistem simplu si presupune o intelegere mai buna a procesului electoral din partea cetatenilor;

la nivel national, exista o majoritate parlamentara stabila;

asigura o mai buna cunoastere de catre alegator a celui ales;

cel ales isi poate mai usor sustine ideile si programul sau lansat in campania electorala;

este un sistem care, in conditiile unei democratii bipartide, avantajeaza partidele mari;

este un mijloc de combatere a absenteismului electoral.

Dezavantajele sunt urmatoarele:

nu corespunde pluralismului politic;

se micsoreaza caracterul politic al Parlamentului;

se pierd voturi ca urmare a aplicarii acestui sistem;

numarul de circumscriptii electorale este mare;

implica cheltuieli mari din partea candidatilor pentru sustinerea campaniei electorale.

Avantajele scrutinului majoritar de lista:

este un sistem simplu si eficace;

duce la realizarea unei majoritati stabile si omogene;

duce la o stabilitate guvernamentala;

avantajeaza partidele mari.

Dezavantaje:

determina realizarea unor aliante electorale precare.

3.2. Reprezentarea proportionala

Principiul de baza al acestui mod de scrutin consta in repartizarea mandatelor in proportie cat mai exacta cu voturile acordate fiecarei liste de candidati, prezentate de catre partidele politice.

In desfasurarea sa, scrutinul prin reprezentare proportionala cunoaste mai multe faze sau etape:

a) stabilirea numarului de candidati alesi pe fiecare lista;

Exista mai multe procedee de stabilire dar cel mai utilizat este asa-numitul cat electoral obtinut prin impartirea numarului de voturi exprimate la numarul de mandate existemt in fiecare circumscriptie. Dupa aflarea catului electoral se calculeaza de cate ori acesta este cuprins in numarul de voturi obtinute de catre fiecare lista

b) repartizarea mandatului nedistribuit.

Dupa repartizarea mandatelor exista un mandat disponibil. Acest mandat disponibil poate fi acordat potrivit sistemului restului cel mai mare, mediei celei mai mari sau proportional (metoda Hondt).

Pragul electoral reprezinta procentul din voturile exprimate pentru un partid necesar intrarii in parlament. Pragul electoral este o solutie, in tarile in care este aplicat sistemul proportional prin scrutin de lista, de limitarea a numarului de partide care acced in parlament.

Reprezentarea proportionala prezinta urmatoarele avantaje:

duce la formarea unui parlament care reprezinta destul de exact electoratul;

avantajeaza multipartidismul si permite reprezentarea in parlament a tuturor opiniilor, intereselor si optiunilor politice;

permite reprezentarea minoritatilor in parlament;

propunerile de candidati sunt facute numai de partide si formatiuni politice;

permite si implica anumite conditionari legate de realizarea unui procent minim ce trebuie intrunit la nivel national;

duce la un raport just intre procentul voturilor obtinute si mandatele parlamentare atribuite;

se impune prin rigurozitatea calculelor matematice in impartirea voturilor;

desfasurandu-se intr-un singur tur, evita aranjamentele si speculatiile politice determinate de un al doilea tur de scrutin;

Dezavantaje:

- favorizeaza partidele mici, puternic reprezentate de lideri de opinie;

presupune ruperea legaturilor intre ales si alegatorii sai;

- impartirea voturilor si atribuirea mandatelor presupune numeroase calcule si operatiuni la nivel national si local, uneori grau de inteles de catre alegator.

3.3. Sistemele mixte

Sistemele mixte sunt o imbinare a sistemului majoritar cu cel al reprezentarii proportionale, incercand sa completeze lipsurile celor doua sisteme. Exemple de sisteme mixte pot fi : sistemul inrudirilor si sitsemul prin compensare.

Sistemul inrudirilor este o modificare a sistemului reprezentarii proportionale in sensul ca mai multe liste de candidati propusi in alegerile dintr-o circumscriptie electorala, se declara inrudite si voturile lor obtinute in alegeri se aduna. Daca o lista sau o inrudire de liste obtine majoritatea absoluta a voturilor, aceasta obtine toate locurile din circumscriptia respectiva, urmand ca repartizarea locurilor intre listele inrudite sa se faca dupa metoda celei mai mari medii.

Sistemul prin compensare este un sistem mixt care imbina scrutinul uninominal si scrutinul proportional. In cadrul acestui sistem trei sferturi din parlamentari sunt alesi prin scrutin uninominal cu un singur tur, iar celalalt sfert este atribuit dupa sistemul reprezentarii proportionale

3.4. Reprezentarea minoritatilor si a grupurilor de interese speciale

In unele tari, printre care si Romania, se practica sisteme electorale care permit reprezentarea unor minoritati nationale sau cu interese speciale in parlament in conditii care le favorizeaza fata de restul fortelor politice care prezinta candidati. In acest sens, reprezentantii minoritatilor nationale, chiar daca in alegerile parlamentare nu intrunesc numarul de voturi necesar pentru a ocupa in conditii de egalitate cu celelalte partide un mandat de deputat sau de senator, pot fi desemnati ca senatori sau deputati, proportional cu populatia apartinand minoritatii nationale respective.