Izvoarele raportului juridic civil

Izvoarele raportului juridic civil

Faptele juridice de care legea conditioneaza producerea efectelor juridice se impart in:

a)   evenimente, acele imprejurari, situatii care se produc independent de vointa oamenilor si de care norma juridica conditioneaza producerea unor efecte juridice, precum: nasterea sau moartea, de care este legata aparitia sau disparitia unor subiecte de drept civil; cutremurul, trasnetul, inundatiile etc. pot constitui forta majora care poate duce la efecte juridice civile, cum ar fi exonerarea de raspundere in executarea obligatiilor civile contractuale; scurgerea timpului care poate avea ca efect pierderea dreptului la actiune prin "prescriptie extinctiva" etc.[1].

b)   actiunile omenesti, acele fapte comisive sau omisive, savarsite cu sau fara intentie de a produce efecte juridice.

Actiunile omenesti, la randul lor, se subimpart in:

acte juridice care sunt savarsite cu intentia de a produce efecte juridice, cum ar fi un contract de imprumut in care imprumutatorul si imprumutatul isi manifesta vointa in vederea producerii unor efecte juridice. Astfel de actiuni, facute cu scopul de a produce efecte juridice, se numesc "acte juridice civile".

Fapte juridice care sunt savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar care, totusi, in virtutea legii, pot avea ca efect: crearea, modificarea ori stingerea unor raporturi juridice, de exemplu: distrugerea bunului unei persoane, obliga pe autorul faptei la repararea prejudiciului cauzat, indiferent daca a actionat cu intentie sau fara intentie (din neglijenta ori imprudenta).

Asemenea actiuni omenesti, voluntare sau involuntare, se numesc "fapte juridice" si produc efecte juridice[2].

Faptele juridice pot fi licite sau ilicite.

a)     faptele juridice licite sunt savarsite fara a se incalca dispozitiile legale, de exemplu: gasirea lucrului pierdut, care are drept efect obligarea autorului faptului la restituirea lucrului pagubitului sau autoritatilor;

b)     faptele juridice ilicite sunt acele actiuni omenesti ce se savarsesc prin incalcarea legii si sunt cauzatoare de prejudicii si, ca urmare, dau nastere la raporturi juridice de despagubire.

Savarsirea unor astfel de fapte cauzatoare de prejudicii antreneaza ceea ce numim "raspundere civila delictuala". Se numeste raspundere civila delictuala deoarece este generata de "delicte", adica fapte savarsite fara intentia de a pagubi, cum ar fi: avarierea unui autoturism prin neatentia la observarea unor indicatoare de circulatie, exces de viteza etc. Indiferent daca paguba este urmarea unui delict (fapt savarsit cu intentie) sau a unui cvasidelict (fapt savarsit fara intentie), consecinta este aceeasi: autorul faptului ilicit va fi obligat sa despagubeasca pe cel care pe care l‑a pagubit prin fapta sa (art. 998 si 999 din Codul civil)[3].