Mecanismul actual de protectie a drepturilor garantate prin CEDO

§1. Reforma mecanismului de control prin Protocolul nr. 11

Protocolul aditional nr. 11, adoptat la 11 mai 1994, realizeaza reforma, substituind celor trei organe existente la acea data (Comisia, Curtea si Comitetul Ministrilor) un organ permanent unic, Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Consecintele principale ale acestei reforme sunt: simplificarea si "jurisdictionalizarea" mai accentuata a sistemului de control, precum si excluderea din procesul decizional a Comitetului de ministri, care ramane competent doar in materia controlului executarii deciziilor Curtii.

In plus, Protocolul a suprimat clauzele facultative de acceptare a dreptului de recurs individual si a jurisdictiei obligatorii a Curtii, intarind astfel sistemul de protectie a drepturilor si deschizand deplin individului calea sesizarii organului de control european. In prezent, Curtea Europeana a Drepturilor Omului este singurul tribunal international in aceasta materie care confera individului un acces direct la jurisdictia sa.

Incepand cu 1 noiembrie 1997, a intrat in vigoare Protocolul nr. 11 al CEDO, Protocol de amendare a Conventiei, ce instituie un nou mecanism de protectie a drepturilor, prin intermediul unei unice Curti Europene a Drepturilor Omului. Noua Curte a inceput sa functioneze efectiv la 1 noiembrie 1998.  

§2. Reforma mecanismului de control prin Protocolul nr. 14

In anul 2001 a inceput un proces de reformare a mecanismului de control al aplicarii CEDO, proces ce a dus, la 12 mai 2004, la adoptarea, de catre Comitetul Ministrilor, a textului Protocolului nr. 14 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Protocolul nr. 14 este deschis spre semnatura tuturor statelor membre ale Consiliului Europei si parti la Conventie. Protocolul va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza datei expirarii unei perioade de 3 luni de la data la care toate statele-parti la Conventie si-au exprimat consimtamantul de a fi legate prin acest Protocol.

§3. Curtea Europeana a Drepturilor Omului

3.1. Competenta Curtii

Curtea Europeana a Drepturilor Omului are doua categorii de competente: solutionarea litigiilor (competenta contencioasa) si emiterea de avize consultative (competenta consultativa). Competenta ei acopera toate problemele privind interpretarea si aplicarea CEDO si a Protocoalelor sale.

Competenta contencioasa se manifesta sub doua aspecte: solutionarea litigiilor interstatale si a cererilor individuale.

a. Litigiile interstatale sunt acelea in care un stat-parte la CEDO sesizeaza Curtea asupra oricarei pretinse incalcari a CEDO de catre alt stat-parte (art. 33 al Conventiei).

b. Cererile individuale provin de la orice persoana fizica, organizatie neguvernamentala sau grup de particulari care se pretinde victima a vreunei incalcari a drepturilor sale recunoscute in CEDO de catre unul din statele-parti (art. 34 al Conventiei).

Avizele consultative sunt date, la cererea Comitetului de Ministri, asupra problemelor juridice privind interpretarea CEDO, fara a se putea referi la probleme legate de continutul sau de intinderea drepturilor sau libertatilor consacrate de CEDO, si nici la alte probleme de care Curtea sau Comitetul  de Ministri ar putea sa ia cunostinta ca urmare a introducerii unui recurs prevazut in Conventie (art. 47 al Conventiei). La 2 iunie 2004, Curtea a dat prima sa decizie referitoare la o cerere de aviz consultativ, cerere ce a fost respina pentru lipsa competentei.

3.2. Judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului

Judecatorii sunt, conform art. 20-24 ale Conventiei, in numar egal cu acela al statelor-parti la CEDO. Pentru a fi eligibili in aceasta functie, judecatorii trebuie sa se bucure de cea mai inalta reputatie morala si sa intruneasca conditiile cerute pentru exercitarea unor inalte functii judiciare sau sa fie juristi de o competenta recunoscuta. Judecatorii isi exercita mandatul cu titlu individual, si nu in reprezentarea statelor in numele carora au fost alesi.

Judecatorii sunt alesi de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei in numele fiecarui stat-parte la CEDO, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o lista de 3 candidati prezentata de statul respectiv. Ei sunt alesi pe o durata de 6 ani si pot fi realesi. Pot fi alesi, in acelasi timp, doi judecatori avand aceeasi cetatenie.

3.3.Organizarea Curtii Europene a Drepturilor Omului

Curtea Europeana a Drepturilor Omului este organizata in: Adunarea Plenara a Curtii; Comitete; Camere; Marea Camera.

Adunarea plenara a Curtii are un rol administrativ, cu urmatoarele atributii:

a. alege, pentru o durata de trei ani, pe presedintele sau si pe unul sau doi vicepresedinti; ei pot fi realesi;

b. constituie Camere pentru o perioada determinata;

c. alege presedintii Camerelor Curtii, care pot fi realesi;

d. adopta regulamentul Curtii;

e. alege grefierul si unul sau mai multi grefieri adjuncti.

Curtea are si un birou, compus din presedinte, vice-presedinti si din presedintii sectiunilor. Biroul are rolul de a-l asista pe Presedintele Curtii in indeplinirea functiilor sale de conducere in cadrul Curtii. De asemenea, biroul faciliteaza coordonarea intre sectiunile Curtii.

Comitetele sunt formate din 3 judecatori. Ele sunt constituite de Camerele Curtii, pentru o perioada determinata, de 12 luni. Fiecare comitet este prezidat de judecatorul ce are precadere in cadrul sectiei (art. 27 alin.4 al Regulamentului Curtii).

Camerele sunt formate din 7 judecatori, intre care, ca membru de drept, judecatorul ales in numele unui stat-parte la litigiu. Camerele sunt constituite in cadrul sectiunilor Curtii, care la randul lor sunt constituite de Adunarea Plenara a Curtii, pentru o perioada determinata, de trei ani.

Marea Camera este formata din 17 judecatori si 3 supleanti, si anume presedintele Curtii, vicepresedintii, presedintii Camerelor si alti judecatori desemnati conform regulamentului Curtii, precum si, ca membru de drept, judecatorul ales in numele unui stat-parte la litigiu. Marea Camera se constituie pentru o perioada de trei ani. Sunt incompatibili sa faca parte din Marea Camera judecatorii care au facut parte din Camera care a emis hotararea atacata cu o cerere de retrimitere in fata Marii Camere, cu exceptia presedintelui Camerei si a judecatorului ales in numele statului parte interesat. In cadrul Marii Camere functioneaza un colegiu de 5 judecatori, care se pronunta asupra admisibilitatii cererii de retrimitere a unei cauze in fata Marii Camere. Nu poate face parte din colegiul Marii Camere judecatorul ales in numele unui stat parte interesat sau cetatean al acestuia.

§4. Procedura judecarii unei cereri individuale de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Principala sarcina a noii Curti Europene a Drepturilor Omului este asigurarea respectarii angajamentelor care decurg pentru statele parti la CEDO. Sesizarea Curtii privind incalcarea drepturilor garantate de CEDO se poate face fie de un stat-parte, fie de un particular. Vom avea in vedere, in cele ce urmeaza, doar procedura in cazul sesizarii de catre un particular.

Sesizarea Curtii Europene a Drepturilor Omului cu o cerere individuala

Subiectele cu drept de sesizare sunt: orice persoana fizica, ONG sau grup de particulari care se pretinde victima a unei violari provenind de la un stat-parte. Nu pot formula cereri individuale colectivitatile teritoriale locale, deoarece "sunt organisme de drept public cu atributii oficiale conferite de Constitutie si de legi. De aceea, ele sunt in mod evident organizatii guvernamentale".

Cu privire la calitatea de victima a celui care sesizeaza Curtea Europeana, au existat numeroase dezbateri doctrinare si jurisprudentiale. Statutul de victima a unei violari a Conventiei presupune existenta interesului de a sesiza Curtea europeana si este, asa cum insasi aceasta instanta s-a exprimat, "una din pietrele unghiulare ale mecanismului de aplicare a Conventiei", deoarece determina accesul individului la jurisdictia Curtii. Desi similara cerintei interesului de a actiona in procedurile de drept intern, cerinta calitatii de victima este interpretata de judecatorii europeni independent de aceasta notiune. Matricea rationamentului Curtii in aceasta materie este principiul efectivitatii aplicarii Conventiei.

Pentru a se considera victima in sensul art. 34, o persoana trebuie sa fi suferit o atingere efectiva si concreta a drepturilor sale prevazute de Conventie prin decizii ale autoritatilor nationale.

Obiectul sesizarii. Subiectele mentionate pot sesiza Curtea daca se considera vatamati intr-unul din drepturile recunoscute de Conventie.

4.2. Conditiile de admisibilitate ale unei cereri individuale introduse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Pentru a fi examinate pe fond de catre Curte, cererile individuale trebuie sa indeplineasca o serie de conditii de admisibilitate prevazute de articolul 35 al Conventiei.

A. Epuizarea prealabila a tuturor cailor de recurs interne este o conditie intalnita in dreptul international general si are, la origine, un caracter cutumiar. Aceasta conditie este destinata a proteja suveranitatea statului impotriva unor proceduri internationale intempestive.

B. Introducerea cererii intr-un termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive. Acest termen are ca scop limitarea in timp a posibilitatii de contestare a unor acte sau masuri interne.

C. Cererea sa nu fie anonima.

E. Cererea sa nu mai fi fost supusa examinarii unei alte instante internationale, daca nu contine fapte noi In temeiul acestei reguli, vor fi inadmisibile cererile care au fost deja inaintate Comitetului Drepturilor Omului instituit de Pactul International privind Drepturile Civile si Politice sau altor comitete specializate ale ONU.

F. Cererea sa nu fie incompatibila cu prevederile Conventiei, manifest nefondata sau abuziva O cerere poate fi considerata incompatibila cu prevederile Conventiei atunci cand obiectul ei nu intra sub incidenta dispozitiilor acesteia. Cererea abuziva este cea prin care se urmareste un scop contrar celui prevazut de Conventie (de exemplu, scopuri politice sau scopul de a se sustrage unei condamnari) sau care dovedeste folosirea sicanatorie a dreptului de recurs la Curtea Europeana. Calificarea unei cereri ca abuziva poate interveni si in cazul unor cereri repetate care nu au nici un fundament sau care contin afirmatii insultatoare sau cereri fanteziste sau provocatoare. In practica, respingerea pe acest motiv apare extrem de rar.

4.3. Examenul prealabil al cererii

Dupa primirea cererii, un comitet format din 3 judecatori procedeaza la un examen prealabil al acesteia. Cererea este in prealabil examinata de un judecator raportor, numit de presedintele sectiei, in conformitate cu art. 49 din Regulamentul Curtii. In cazul in care judecatorul raportor decide ca cererea sa fie examinata de un Comitet, acesta poate, pe baza raportului si prin vot unanim, sa declare inadmisibila sau sa scoata de pe rol o cerere individuala, atunci cand o decizie poate fi luata fara o examinare complementara, decizia fiind definitiva. O astfel de decizie poate contine una din urmatoarele solutii:

• nu se retine cererea, in cazul in care: este anonima; opereaza autoritatea de lucru judecat; este o situatie de litispendenta.
• se declara cererea ca inadmisibila, daca este considerata incompatibila cu dispozitiile Conventiei sau ale Protocoalelor, in mod vadit nefondata sau abuziva.
• se respinge cererea ca inadmisibila, pe motiv ca este prematura (nu au fost epuizate caile interne de recurs) sau tardiva (a fost depasit termenul de sesizare de 6 luni).

Daca judecatorul raportor nu este membru al comitetului, el poate fi invitat sa asiste la dezbaterile acestuia.

4.4. Judecarea cererii individuale de Camera sau de Marea Camera

In cazul in care, in urma examenului prealabil, Comitetul nu declara inadmisibila si nu scoate de pe rol, in unanimitate, cererea, o Camera se poate pronunta  asupra admisibilitatii si a fondului cererii.

In conformitate cu art. 30 al Conventiei, atunci cand o cauza judecata de o Camera ridica o chestiune grava legata de interpretarea Conventiei sau a Protocoalelor sale, sau cand solutionarea unei probleme cu care este sesizata poate duce la o contradictie cu o hotarare deja pronuntata de catre Curte, Camera poate sa se desesizeze in favoarea Marii Camere, cu exceptia cazului in care una din parti se opune la aceasta. Decizia de desesizare nu trebuie sa fie motivata.

In cazul in care Curtea declara o cerere admisibila, ea va proceda la examinarea cauzei in conditii de contradictorialitate, impreuna cu reprezentantii partilor si, daca este cazul, la o ancheta pentru a carei desfasurare eficienta, statele interesate vor furniza toate facilitatile necesare. De asemenea, Curtea se poate pune la dispozitia celor interesati, in scopul rezolvarii cauzei pe cale amiabila, pe baza respectarii drepturilor omului garantate de CEDO. Rezolvarea pe cale amiabila consta, de obicei, intr-o intelegere prin care statul parat se obliga sa plateasca o compensatie sau alte reparatii, fara a-si asuma insa raspunderea pentru incalcarea Conventiei.

Daca nu s-a ajuns la rezolvarea cauzei pe cale amiabila, Curtea va proceda la audieri, finalizate cu pronuntarea unei hotarari prin care declara daca a avut loc sau nu o incalcare a Conventiei. In caz afirmativ, si daca dreptul intern al statului parat nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acelei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.

4.5. Solutiile pronuntate de Camera sau de Marea Camera

Aceste solutii pot fi urmatoarele: radierea de pe rol in cazul rezolvarii cauzei pe cale amiabila; respingerea cererii ca inadmisibila; scoaterea cererii de pe rol; declararea daca a avut sau nu loc o incalcare a CEDO, iar in caz afirmativ, si daca dreptul intern al statului parat nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acelei incalcari, acordarea partii lezate, daca este cazul, a unei reparatii echitabile.

4.6. Retrimiterea in fata Marii Camere

Oricare dintre parti poate sa ceara, in cazuri exceptionale, retrimiterea cauzei in fata Marii Camere. Termenul de exercitare a acestei cai de atac este de 3 luni de la data hotararii Camerei. Inaintea judecarii de catre Marea Camera, un colegiu de 5 judecatori ai acesteia se pronunta daca cererea trebuie sau nu acceptata. Ea este acceptata numai in cazul in care cauza ridica o problema grava referitoare la interpretarea CEDO sau o alta problema grava cu caracter general. In cazul in care colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cauzei printr-o hotarare.

§5. Actele Curtii Europene a Drepturilor Omului

5.1. Categorii de acte

Actele Curtii prin care se solutioneaza o cerere individuala pot fi:

- decizie a unui Comitet, prin care declara inadmisibila sau radiaza de pe rol o cerere;

- decizie a unei Camere sau a Marii Camere privind radierea de pe rol a unei cereri;

- decizie a unei Camere privind declararea ca inadmisibila a unei cererei;

- decizie a unei Camere privind declararea ca admisibila a unei cereri;

- hotarare a unei Camere sau a Marii Camere privind repunerea pe rol a unei cereri;

- decizie a unei Camere sau a Marii Camere privind radierea cauzei de pe rol in cazul rezolvarii pe cale amiabila;

- decizie a unei Camere privind desesizarea in favoarea Marii Camere;

- hotarare a unei Camere sau a Marii Camere prin care declara daca a avut loc sau nu o incalcare a CEDO, iar in caz afirmativ si daca dreptul intern al statului parat nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acelei incalcari, acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.

- hotarare a unei Camere privind solutionarea cererii de interpretare a unei hotarari;

- hotarare a unei Camere privind solutionarea cererii de revizuire a unei hotarari;

- hotarare a Marii Camere prin care aceasta se pronunta asupra cererii de retrimitere a cauzei solutionate printr-o hotarare pronuntata de Camera si se pronunta asupra cauzei.

5.2. Motivarea deciziilor si a hotararilor

Hotararile, precum si deciziile care declara cererile admisibile sau inadmisibile sunt motivate. daca hotararea nu exprima in totalitate sau in parte opinia unanima a judecatorilor, oricare judecator are dreptul sa adauge acesteia expunerea opiniei sale separate.

5.3. Caracterul definitiv al deciziilor si al hotararilor

Decizia unui Comitet, luata prin vot unanim, privind declararea ca inadmisibila sau scoaterea de pe rol a unei cereri individuale este definitiva.

Hotararea unei Camere devine definitiva: atunci cand partile declara ca nu vor cere retrimiterea cauzei in fata Marii Camere; la expirarea termenului de 3 luni de la data hotararii, daca nu a fost ceruta retrimiterea cauzei in fata Marii Camere; atunci cand Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere a cauzei in fata Marii Camere.

Hotararea Marii Camere este definitiva.

Hotararile definitive ale Curtii se publica, sub autoritatea grefierului, in culegerea oficiala de decizii si hotarari.

5.5. Executarea hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului

Procesul de executare a unei hotarari a Curtii europene este unul complex, in care sunt implicate, uneori, toate autoritatile statului impotriva caruia s-a pronuntat hotararea. Efectul obligatoriu al hotararii presupune, de cele mai multe ori, pe langa obligatia de a adopta masuri in favoarea reclamantului, in vederea restabilirii drepturilor incalcate, si obligatia de a adopta masuri cu caracter general, mergand pana la schimbarea legislatiei intr-un anumit domeniu.

Hotararile definitive ale Curtii sunt transmise Comitetului Ministrilor, care supravegheaza executarea lor. In procesul de supraveghere a executarii, jurisdictionalul se interfereaza cu politicul.

Intrebari si cerinte pentru autoevaluare

1. In ce a constat reforma mecanismului CEDO prin Protocolul 11 si care au fost avantajele ei?

2. Care este competenta Curtii EDO?

3. Numirea judecatorilor Curtii EDO.

4. Cum este organizata Curtea EDO?

5. Care sunt conditiile de admisibilitate a unei cereri individuale la Curtea EDO?

6. Ce inseamna epuizarea cailor de recurs interne?

7. Ce inseamna cerere manifest nefondata? Dar cerere incompatibila cu prevederile Conventiei?

Bibliografie

Bianca SELEJAN-GUTAN.- Sistemul jurisdictional european de protectie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitatii "Lucian Blaga", 2003

Bianca SELEJAN-GUTAN.- Protectia europeana a drepturilor omului. Bucuresti: Editura All Beck, 2004