Alte aspecte privind infractiunea de viol

Alte aspecte privind infractiunea de viol

Sectiunea I- Formele infractiunii de viol

I.1. Actele preparatorii

Infractiunea de viol este susceptibila de savarsire in forma actelor pregatitoare care pot consta in culegerea de informatii asupra programului victimei ori al persoanelor din anturajul sau, in atragerea victimei intr-un loc izolat, in procurarea sau pregatirea unor bauturi sau substante in vederea imbatarii sau narcotiza victima si de a o aduce in starea de imposibilitate de a se impotrivi la un act sexual cu infaptuitorul etc.

Actele pregatitoare la infractiunea e viol nu sunt incriminate ca atare dar ele pot constitui acte de complicitate la aceasta infractiune atunci cand sunt savarsite de o alta persoana in intelegere cu autorul si cand acesta din urma a trecut la executarea faptei[1].

In practica s-a decis ca actele cu caracter obscen, savarsite in incercarea de a avea - prin violenta - act sexual cu victima, nu constituie o infractiune autonoma, aceea de comptie sexuala, prevazuta in art. 202 Cod Penal ci reprezinta acte pregatitoare a infractiunii de viol, care se absorb in tentativa la aceasta infractiune (art. 20 raportat la art. 197, alin. 1, Cod Penal)[2].

I.2. Tentativa

Tentativa la infractiunea de viol este pedepsita prin lege (art. 204, C Penal). Infractiunea exista in aceasta forma in primul rand, atunci cand faptuitorul a folosit violenta sau amenintari impotriva persoanei de sex opus pentru a o constrange la act sexual, dar datorita unor imprejurari independente de vointa sa, nu a putut realiza acest act[3]. In practica judiciara s-a retinut ca tentativa la infractiunea de viol - de exemplu -fapta inculpatului, care a incercat prin violenta sa imobilizeze victima, in scopul realizarii actului sexual .

Exista tentativa la infractiunea de viol, in al doilea rand, atunci cand faptuitorul pune victima in neputinta de a se apara sau de a-si exprima vointa sa, pentru a avea cu ea act sexual, act pe care nu-l poate realiza, datorita unor imprejurari independente de vointa sa, precum si atunci cand victima aflandu-se intr-o astfel de stare, faptuitorul incearca sa profite de aceasta pentru realizarea actului sexual, act care si de data aceasta nu are loc.

Actele prin care faptuitorul aduce victima in imposibilitatea de a se apara ori de a-si exprima vointa in vederea savarsirii violului sunt tot acte de tentativa, daca actul sexual nu s-a consumat.

In cazul constrangerii fizice vor constitui acte de tentativa de viol: imobilizarea bratelor, legarea acestuia, ruperea hainelor, trantirea la pamant etc, adica orice act de constrangere fizica prin care se urmareste paralizarea rezistentei victimei si punerea ei in imposibilitatea de a cere ajutor.

In cazul constrangerii morale vor constitui acte de tentativa: amenintarea cu moartea sau cu vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii, cu darea in vileag a unor fapte compromitatoare, toate acestea fiind savarsite intr-un mod susceptibil de a paraliza vointa victimei[5].

Din punct de vedere subiectiv, tentativa de viol se realizeaza cu intentie, datorita scopului urmarit de faptuitor - realizarea actului sexual, care insa nu se consuma. Intreruperea actiunii in aceasta faza se datoreaza de regula unor cauze independente de vointa faptuitorului: interventia unei persoane alertate de strigatele victimei sau ajunse intamplator la locul faptei, rezistenta victimei, incapacitatea fiziologica temporara a faptuitorului de a realiza actul sexual. Prin urmare tentativa de viol nu poate avea decat forma tentativei neterminate sau imperfecte.

Faptuitorul beneficiaza de o cauza de nepedepsire in cazul in care renunta de buna voie, din proprie initiativa la savarsirea actului sexual. Renuntarea faptuitorului indiferent de motivele acestuia, il apara de pedeapsa. Totusi, daca actele de constrangere efectuate pana atunci, constituie prin ele insele o infractiune de lovire sau de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii va raspunde pentru aceste infractiuni.

Daca victima respinge de la inceput propunerile de a intretine un act sexual, refuz care il determina pe agent sa renunte de a forta victima, nu vor apara dispozitiile referitoare la renuntarea voluntara, deoarece aceste dispozitii implica existenta unor acte de executare pe care agentul a inceput sa le savarseasca si de la a caror executare, in continuare s-a abtinut nu si atunci cand faptuitorul n-a comis nici un act de executare. De aceea s-a decis[6] ca nu exista un act de executare a violului daca inculpatul, observand refuzul victimei la un eventual raport sexual, nu a executat nici un act de constrangere a acesteia. in acest caz, agentul nu a comis nici un act ilicit. In unele legislatii (cea americana), intentiile indecente ale unui barbat de a determina victima la raport sexual, pot in anumite conditii, sa atraga raspunderea penala, dar nu in cadrul infractiuni de viol, ci a unei infractiuni autonome. In raport cu legislatia noastra penala, asemenea fapte, daca aduc atingerea bunelor moravuri sau produc scandal public, ar putea atrage raspunderea faptuitorului pentru infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice (art.321CodPenal) .

Lipsirea de libertate a victimei pentru a o determina pe aceasta sa intretina un act sexual cu faptuitorul este considerata fie un act de executare al infractiunii de viol, fie o infractiune de sine statatoare. Printr-o decizie, instanta suprema a apreciat ca nu exista un act de executare la viol daca victima a fost urcata, fara voia ei, de inculpat, intr-o furgoneta cu intentia de a ajunge intr-un loc unde sa o violeze, victima, dandu-si seama de intentia inculpatului a sarit din masina, provocandu-si unele leziuni. In acest caz, a motivat instanta suprema, ar exista numai infractiunea de lipsire de libertate[8].

Aceasta solutie a fost criticata[9], considerandu-se ca in realitate, cu greu ar putea fi negata existenta unor acte de constrangere din partea inculpatului, privarea de libertate prin urcarea fortata in masina a victimei constituind tocmai o fapta de constrangere a victimei la raport sexual. Ca urmare, inculpatul ar fi trebuit sa raspunda pentru tentativa la viol si infractiunea de vatamare corporala.

In alta speta s-a retinut in sarcina infaptuitorului un concurs intre tentativa la viol si tentativa la omor cu intentie indirecta, dovedindu-se ca inculpatul a actionat in baza a doua rezolutii distincte - initial cu scopul de a constrange victima la raport sexual, ulterior depasind aceasta intentie, prin accelerarea vitezei automobilului cand victima a anuntat ca va cobori din masina. Inculpatul a putut sa prevada si a acceptat posibilitatea ca rezultatul sa se produca, pozitie subiectiva relevata si de lasarea victimei in stare de inconstienta[10].

I.3 Consumarea

Infractiunea de viol se consuma in momentul in care este incalcata libertatea si inviolabilitatea persoanei respective, prin realizarea actului sexual prin intermediul constrangerii sau profitand de imposibilitatea victimei de a se apara sau de a isi exprima vointa. Daca faptuitorul repeta actul sexual asupra aceleiasi victime si in executarea aceleiasi rezolutii, violul reprezinta forma continuata a savarsirii, epuizandu-se in momentul comiterii ultimului act sexual. Pentru existenta infractiunii in forma continuata este necesar, ca de fiecare data, actul sa fie realizat in conditiile art. 197 Cod Penal (impotriva vointei victimei).

In doctrina au fost formulate puncte de vedere diferite cu privire la caracterul continuat al infractiunii de viol. Astfel, s-a considerat ca in cazul repetarii actului sexual cu aceeasi ocazie, fSra a se exercita alte acte de constrangere, ne vom afla in prezenta unei infractiuni unice de viol. Daca insa, s-au exercitat noi acte de constrangere, violul va imbraca forma continuata, fiind indeplinite dispozitiile art. 41, alin. 2. aceeasi solutie se impune si atunci cand actul sexual initial s-a realizat prin constrangere fizica, iar cele subsidente, prin constrangere morala[11]. Aceste solutii au fost promovate si in practica juridica penala.

Teza contrara a sustinut ca dimpotriva, violul va fi infractiune continuata in cazul repetarii actului sexual cu aceeasi ocazie, chiar daca nu s-au mai exercitat si alte acte de constrangere, deoarece constrangerea initiala, unita cu fiecare din actele sexuale subsecvente, poate constitui elementul material al unei fapte de viol, parte componenta a infractiunii de viol[12].

I.4. Epuizarea

Asa cum s-a aratat, savarsirea faptei de viol poate avea ca urmare nu numai o atingere adusa valorilor sociale ocrotite de norma de incriminare (libertatea sexuala a persoanei) ci si un rezultat material (vatamarea grava a integritatii sau a sanatatii, moartea ori sinuciderea victimei etc.). Acest rezultat poate aparea, in unele cazuri, de la inceput, adica odata cu consumarea infractiunii, dar el poate aparea si ulterior momentului consemnarii, sau se poate agrava ulterior momentului consumarii (de exemplu: o vatamare corporala grava care se agraveaza treptat, ducand la o vatamare corporala grava, sau chiar la decesul victimei). In astfel de cazuri, trebuie avut in vedere nu numai momentul consumarii infractiunii, ci si acela al epuizarii, fiindca numai in acest moment gravitatea faptului poate fi cunoscuta si apreciata in toata amploarea ei[13].

Sectiunea II-Aspecte procesuale specifice

II.1. Plangerea prealabila

Pentru forma tip a infractiunii (art.197, alin. 1 Cod Penal), actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar retragerea ei inlatura raspunderea penala (art. 131 Cod Penal)[14] constituind cauze in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata (art. 10 lit. f si h)

Prevederea conditiei plangerii prealabile pentru punerea in miscare si exercitarea actiunii penale nu indica pericolul social mai redus al infractiunii (caz in care, de regula, infractiunile se urmaresc la plangerea prealabila a celor vatamati - un drept al lor), pentru ca gravitatea violului apare deasupra oricaror discutii; solutia legiuitorului a fost fara indoiala, de ideea protejarii intereselor personale ale celor supuse agresiunii sexuale singura in masura a opta intre altemativa de a-si expune publicitatii aspecte ale vietii intime ori de a se abtine de la cererea de pedepsire a faptuitorului[15].

In literatura de specialitate s-a exprimat si opinia potrivit careia aplicarea prevederii prealabile in cazul violului nu-si gaseste justificarea intrucat aceasta ofera decat o protectie partiala si oarecum relativa a interesului victimei de a evita publicitatea inerenta procesului penal si in plus, ea poate duce in practica la legitimarea unor tranzactii mercantile si amorale[16].

Daca victima infractiunii de viol este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa nu mai este necesara plangerea in prealabil, actiunea penala urmand sa fie pusa in miscare si exercitata fie din oficiu (art. 131, alin. Final Cod Penal), fie la cererea reprezentantului legal (art. 222, alin ultim Cod Penal). In cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare de persoana din oficiu, retragerea plangerii penale nu duce la incetarea procesului penal[17]. De aceea, s-a aratat in practica judiciara in mod gresit, a procedat instanta care luand act de declaratia persoanei vatamate o minora de 16 ani, in sensul ca isi retrage plangerea privind infractiunea de viol a dispus incetarea procesului penal pentru aceasta infractiune. Intrucat nu se formuleaza o plangere prealabila, instanta fiind sesizata din oficiu nu se putea pune capat procesului penal prin retragerea plangerii partii vatamate si de asemenea, nici chiar in situatia cand ar fi existat o astfel de plangere .

De asemenea se urmareste din oficiu si fapta de viol in forma tip, in cazul in care autorul, concomitent sau ulterior violului ucide victima, deoarece intr-o asemenea ipoteza persoana vatamata nu ar mai avea posibilitatea sa-si exprime vointa prin formularea unei plangeri prealabile.

In acest sens, s-a pronuntat si instanta suprema stabilind ca trebuie sa se considere ca prevederile din textul art. 131 alin. ultim sunt aplicate in toate cazurile cand partea vatamata a fost in imposibilitatea de a mai face plangerea prealabila[19].

Infractiunea de viol in forma tip este de competenta judecatoriei.

In cazul modalitatilor agravate ale infractiunii, prevazute in art 197, alin. 2 si 3 Cod Penal, punerea in miscare a actiunii penale se face intotdeauna din oficiu deoarece primeaza interesul general al societatii de a se reprima asemenea manifestarii cu un grad sporit de pericol social.

Urmarirea penala la modalitatile agravate prevaute in alineatele 2 si 3 Teza 1 se efectueaza de organele de politie sub supravegherea procurorului, iar judecarea in fond a cauzei este de competenta tribunalului. In ipoteza violului urmat de moartea sau sinuciderea victimei, articolul 197 alin. 3, Teza II, infractiunea este anchetata obligatoriu de procuror, in vreme ce judecata in prima instanta este de competenta tribunalului judetean (articolul 209, alin 3 si articolul 27, pct. 1, lit. b, Cod pr.pen.)

O alta problema care a fost ridicata in doctrina si in practica judiciara este aceea a admisibilitatii acordarii daunelor morale victimelor actiunii de viol.

Intr-o speta, instanta a considerat ca admisibila cererea de acordare a daunelor morale formulate de victima unui viol, ca o compensare a suferintelor psihice si fizice la care a fost supusa prin fapta inculpatului. In fapt, victima a suferit o grava vatamare a integritatii corporale, datorata violentelor exercitate asupra ei de faptuitor pentru a o determina la raport sexual[20].

II.2. Proba infractiunii de viol

Infractiunea de viol se probeaza prin expertiza medico-legala[21]. Expertiza medico-legala in infractiunea de viol este complexa si cuprinde investigarea nivelelor de sex genetic, anatomic, fiziologic si psihic.

Obiectivele expertizei medico-legale in infractiunea de viol pot fi schematizate astfel:

- daca s-a consumat un raport sexual;

- existenta leziunilor de violenta;

- daca victima se afla in imposibilitatea fizica sau psihica de a-si exprima vointa, sau de a se apara;

- daca persoana invinuita este sau nu subiect activ al infractiunii de viol. Rezolvarea lor presupune urmatoarele etape:

- examenul victimei;

- examenul agresorului;

- examenul lenjeriei intime atat la agresor cat si la victima;

- examenul la fata locului.

Practica medico-legala cunoaste in principal violul al carui subiect pasiv este femeia. In acest caz sunt intalnite doua situatii:

. femeia nu a avut viata sexuala;

. femeia a avut viata sexuala;

. femeia nu a avut viata sexuala;

In acest caz, violul (cu introducerea penisului) duce la pierderea integritatii anatomice a himenului. Procesul poarta denumirea de deflorare. Pentru expertiza, important este diagnosticul de ruptura recenta. Acest diagnostic este posibil de efectuat intr-un interval de 7-10 zile de la producerea actului sexual. Dupa aceasta perioada de timp semnele deflorarii recente dispar, iar himenul arata rupt, nu se mai reface.

In aceasta situatie medicul eticheteaza ruptura ca fiind veche, neputandu-se proba realitatea unui raport sexual recent.

O situatie deosebita este intalnita in cazul himenelor dilatabile, care avand o elasticitate mai mare, permit efectuarea raportului sexual fara a se rupe, situatie in care femeia ramane din punct de vedere anatomic virgina.

Diagnosticul pozitiv al deflorarii poate intampina si unele dificultati datorita marii varietati a formelor de himen si uneori lipsei hemoragiei sau a durerilor, iar alteori unor dificultati de examinare si interpretare. In cazul raportului sexual exercitat incomplet (coit ante portas), rupturile neproducandu-se, realitatea raportului sexual trebuie probata prin alte mijloace. Astfel, intr-o speta s-a decis ca raportul sexual consumat, chiar daca acesta este anteportam exclude tentativa. In fapt, in urma unui asemenea raport sexual, victima a ramas virgo-intacta. Din examinare medico-legala a rezultat insa ca la momentul examinarii zona himenala avea o culoare rosiatic-inchisa, dar intre labiile mici au fost identificati spermatozoizi, ceea ce a dus la concluzia consumarii raportului sexual.

. femeia a avut viata sexuala.

In cazul femeilor cu viata sexuala anterioara violului urgenta examinarii medico-legale rezulta din necesitatea gasirii spermatozoizilor in vagin, singurul element obiectiv ce probeaza realitatea actului sexual. In acest caz exista pericolul disparitiei semnelor de violenta ce probeaza constrangerea. Este necesar ca victima sa se prezinte la scurt timp dupa raportul sexual spre examinare - maxim 24-36 de ore si sa nu-si fi facut toaleta. In acest caz se procedeaza la o recoltare a secretiei vaginale pentru ca apoi respectiva proba sa fie tratata cu anumite substante si examinata la microscop pentru a se observa spermatozoizii.

Examenul medico-legal trebuie facut de urgenta si in cazul cand, in lipsa semnelor de violenta, se invoca imposibilitatea victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa.

Constrangerea fizica se probeaza medico-legal in urma constatarii prezentei pe corpul victimei a unor semne de violenta. Acestea se cauta la nivelul fetelor anterioare ale coapselor, pe gat, in jurul gurii, pe membrele superioare, pe sani.

Starea de imposibilitate a victimei de a se apara poate aparea atunci cand aceasta se gaseste in convalescenta dupa o boala grava, in cazul varstei inaintate sau a celei minore, sau atunci cand victima este singura intr-o pozitie improprie de a se apara. Tot ca o astfel de stare este considerata provocarea asupra victimei a unei stari de inconstienta tentativa de strangulare. De asemenea starea de lesin priveaza victima de posibilitatea de a-si da consimtamantul in a intretine un act sexual.

Violul se poate comite si in timpul agoniei victimei. In starea de somn fiziologic profund, violul este posibil datorita confuziei de persoane pe care victima o poate face. Deflorarea este insa imposibila in timpul somnului. Chiar si persoanele oligofrene pot cadea victime ale infractiunii de viol, deoarece discernamantul victimei in acest caz este complet compromis, in ceea ce priveste actul sexual. De asemenea si alte boli psihice, insotite de tulburari de constiinta pot permite savarsirea violului.

Stari de inconstienta care duc la imposibilitatea acordarii consimtamantului se mai pot obtine cu ajutorul narcoticelor sau al somniferelor. Somnul hipnotic poate de asemenea sa permita savarsirea violului, deoarece victima nu are posibilitatea de a se apara sau de a opune rezistenta atacatorului nici in acest caz.

Frecvente sunt cazurile cand violul se poate produce sub influenta alcoolului, el fiind posibil nu numai atunci cand victima se afla intr-o stare de betie profunda, care o lipseste de posibilitatea de apreciere critica a faptelor si posibilitatea de a se apara. Starea de ebrietate usoara nu altereaza posibilitatea de aparare, de a opune rezistenta, deoarece nu altereaza discernamantul si constiinta, dupa cum ebrietatea de nivel mediu produce numai diminuarea capacitatii de opunere a rezistentei si de a aprecia situatia dar nu o face sa dispara complet.

Este recomandabila efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice a agresorului, care poate evidentia afectiuni psihice caracterizate printr-o dezinhibitie a pubiunilor sexuale.

Examenul lenjeriei intime este un examen de laborator, care evidentiaza urmele biologice.

Expertiza la fata locului se desfasoara dupa regulile de tactica si tehnica criminalistica si are drept scop identificarea si ridicarea urmelor biologice. Ele pot dovedi si opozitia victimei, cand violul s-a consumat intr-un spatiu inchis (camera).

Actul medical ce rezulta in urma acestor examinari trebuie sa aiba un caracter descriptiv si nu interpretativ, sa fie dat numai victimei sau reprezentantului legal al acesteia si sa raspunda la toate obiectivele pe care organul de justitie le formuleaza. Un certificat in aceasta materie va cuprinde in concluzie toate raspunsurile specifice unor astfel de cauze.

Este de retinut ca un examen initial incomplet poate compromite o expertiza in acest domeniu.

In cazul unor asemenea fapte medicul legist este obligat la pastrarea secretului profesional si obligat ale semnala organelor in drept.

O femeie adulta nu poate fi violata de catre un singur barbat[23] fiind capabila de a se apara si respectiv de a opune rezistenta, putandu-se ajuta si de miscarile bazinului. Acest caz nu trebuie generalizat insa, pentru ca fiecare viol se comite in conditii deosebite, iar aprecierea ar trebui facuta in mod concret de la caz la caz.

Probatiunea este faza cea mai insemnata in cadrul activitatii organelor juridice, ea constituind calea de stabilire a realitatii faptelor duse spre solutionare. Celelalte mijloace de proba sunt: interogatoriul, marturia, cercetarea la fata locului; expertiza este utilizata in acele cazuri in care, ori de cate ori organele judecatoresti, pentru elucidarea unor imprejurari de fapt, privind atat cauzele penale cat si cauzele civile, considera ca fiind absolut necesare anumite cunostinte de specialitate. Si expertiza medico-legala a persoanei in cazul infractiunii de viol, incearca sa raspunda acestor cerinte impuse de organele de cercetare penala.

Sectiunea III- Sistemul de sanctionare

Infractiunea de viol, art. 197, alin. 1 Cod Penal, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani.

In afara violului in forma simpla, legiuitorul a prevazut in alineatele 2 si 3 ale art. 197 Cod Penal, mai multe forme agravate ale infractiunii. Pentru modalitatile agravate prevazute de alin 2 pedeapsa este inchisoare de la 5 la 18 ani, iar pentru modalitatea agravata prevazuta la alin 3 teza 1 pedeapsa este inchisoare de la 10 la 25 ani si interzicerea unor drepturi, in timp ce atunci cand s-a produs moartea victimei, pedeapsa este inchisoare de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi.

Pentru modalitatea tipica a faptei, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar in celelalte cazuri din oficiu.

Trebuie retinut faptul ca, daca in legea veche faptele prevazute in articolul 197, alineatul 2, literele b si c Cod penal nu se pedepseau daca, inainte de hotararea definitiva a instantei judecatoresti, intervenea casatoria dintre autor si victima, prin Legea 197/2000 a fost abrogat acest alineat din articolul 197 Cod Penal. Deci, casatoria dintre autor si victima nu mai are efect in ceea ce priveste raspunderea penala pentru o astfel de fapta.

BIBLIOGRAFIE

1. Ion Suceara, Marcu Viorel, Gh. Constantin - Omul si drepturile sale,  Ministerul de Interne, Bucuresti, 1991

2. Irina Moroianu Zlatarescu - Drepturile omului, Editura Andrei, Bucuresti, 1993

3. C. Bulai - Dreptul penal, Partea speciala, vol. I, Bucuresti, 1975

4. Vintila Dongoroz si colectiv - Explicatii teoretice ale Codului penal roman, vol. III, Partea speciala, Editura Academiei RSR, Bucuresti, 1977

5. N. Mitrofan, V. Zdenghea, T Butoi - Psihologia judiciara, Bucuresti, Editura SANSA, 1994

6. Valerian Cioclei - Viata sexuala si politica penala, Editura Holding Reporter, Bucuresti, 1994

7. V Dongorez - Codul Penal Carol al II-lea, Bucuresti, 1937

8. Michelle - Laure Rassat - Droit penal special, Paris, 1995

9. Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, Al. Boroi, I. Pascu, I. Molnar, V.Lazar - Drept penal, Partea speciala, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1997

10. Decizia Curtii Constitutionale nr. 211 din 1 noiembrie 2000 cu privire la constitutionalitatea prevederilor articolului 1, punctele 10 si 14 din Legea pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul Penal, publicata in Monitorul Oficial nr. 568 din 15 noiembrie 2000

11. O. Loghin, T. Toader - Drept penal roman, Partea speciala, Casa de Editura si Presa SANSA, 2001, Bucuresti

12.Matei Basarab - Drept penal, Partea generala, vol. I, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1995

13. C. Bulai - Manual de drept penal, Partea generala, Editura All, Bucuresti, 1997

14. Ludovic Biro - Curs de drept penal al R.P.R., Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963

15. G. Antoniu si colectiv -Codul penal al R.S.R., comentat si adnotat, Partea speciala, vol.I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975

16. Augustin Ungureanu - Drept penal roman, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1995

17. Vasile Papadopa - Individualizarea juridica a pedepselor, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985

18. Gh. Scripcaru - Medicina legala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993

19. V. Belis - Medicina legala, Casa Editoriala ODEON, Bucuresti, 1999

20. G. Antoniu - Participatia in practica judiciara, Partea generala, vol.I, Editura Academiei, Bucuresti, 1988

21. O. Loghin, A. Filipas - Drept penal, Partea speciala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1983

22. V. Dobrinoiu -Drept penal, Partea speciala, Bucuresti, 2000

23. G. Antoniu - Tentativa, Editura Societatii Tempus, Bucuresti, 1995

24. V. Belis - Medicina legala, Editura Teora, Bucuresti, 1992

25. Culegeri de jurisprudenta

- Culegere de practica judiciara penala 1990, Trib. Mun. Bucuresti, Editura Holding Reporter, 1992

- culegere de jurisprudenta penala si procesual penala a Trib. Bucuresti, 1998, Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 1999

- culegere de practica judiciara penala 1993 - 1997, Curtea de Apel Ploiesti, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999

- culegere de decizii al Tribunalului Suprem

26. Reviste de drept:

- Dreptul nr. 3/2000, nr. 3/2001

- Revista romana de drept nr. 6/1975

- Revista de drept penal nr. 3/2000

27. Articole din ziare:

- Violul si abuzul sexual - Sexualitatea nr. 3/1996

28. Surse internet:

- Federal Criminal Code and Rules, WEST PUBLISHING COMPANY

- Encarta Encyclopedia, Article Tiled "Rape (law)"